Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 60/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar penal nr-
DECIZIA PENALĂ NR.60/
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Costea Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Zoița Frangu
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul - domiciliat în C,-, -.7,.A,.2, județul C, împotriva sentinței penale nr.476 din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect contestație la executare.
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa recurentului inculpat, pentru care răspunde avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.35/2008, emisă de Baroul C - Cabinet de Avocat.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
În conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513cod pr.penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea soluției recurate și, rejudecând să se constate intervenită prescripția executării pedepsei pentru recurent. Înțelege să critice soluția pronunțată de instanța de fond sub un singur aspect, fiind practic vorba de o problemă de drept.
Printr-o decizie a Curții de Apel care a făcut definitivă hotărârea de condamnare, la data de 25.09.2001 - ÎCCJ a condamnat definitiv pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare. După aceea a beneficiat de o amânare a executării pedepsei și, nicidecum de o întrerupere a executării pedepsei.
Problema de drept care se pune, este dacă amânarea executării pedepsei este de natură să suspende cursul prescripției așa cum susține instanța de fond prin hotărârea pe care înțelege să o critice.
Apreciază că nu există nici un fel de temei de drept, potrivit cu care, cursul prescripției executării pedepsei să poată fi întrerupt printr-o cauză de amânare a executării pedepsei din cea prev. la art.453 cod pr.penală.
Într-adevăr textul legal la art.127 cod pr.penală, când vorbește de întreruperea executării pedepsei, vorbește și de întreruperea cursului prescripției. Teza finală impune clar, o cauză de întrerupere a executării pedepsei, deși executarea a început, ca ea să poată fi întreruptă, cauza de întrerupere a executării pedepsei, face ca la momentul sustragerii să curgă un alt termen de prescripției. Apreciază că nu ne aflăm în situația aceasta și, legiuitorul când a dorit a precizat care sunt cauzele de întrerupere sau de suspendare.
Critică soluția de fond sub acest aspect că, beneficiind de o amânare a executării pedepsei, neaflându-ne în faza unei începeri a executării de natură să atragă întreruperea prescripției, instanța de fond greșit a apreciat că suspendarea cursului prescripției executării pedepsei poate fi similară ca perioadă cu amânarea executării pedepsei.
Într-un subsidiar cu totul și cu totul îndepărtat, în cazul în care se va trece peste aceste susțineri solicită a se aprecia și la acest moment de 31 ianuarie 2008, că indiferent de situația a intervenit cursul prescripției urmând ca instanța să se pronunțe în acest sens.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită a se constata că a intervenit prescripția executării pedepsei și, pe cale de consecință să se admită recursul.
A,
Asupra recursului penal de față:
Tribunalul Constanța, prin decizia penal nr.476 din 20.11.2007 pronunțată în dosarul penal nr-, în temeiul art.461 alin.1 lit.d cod pr.penală a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată pentru condamnatul.
În baza art.192 alin.3 cod pr.penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În termen și nemotivat a declarat recurs contestatorul.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.405 din 22.06.2000 a Tribunalului Constanța, definitivă prin decizia penală nr. 3979 din 25.09.2001 a Curții Supreme de Justiție condamnatului i s-au aplicat pedepsele de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.321 alin.1 cod penal și 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.239 alin. 1 și 3 cod penal.
Conform disp.art.33 lit.a cod penal și art.34 lit.b cod penal s-a stabilit ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare în regim privativ de libertate.
La rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare s-a emis mandatul de executare nr.563/2000 din 16.11.2001, care nu a putut fi pus în executare întrucât, începând cu data de 7.04.2003, condamnatul a fost dat în urmărire generală.
Potrivit disp. art.126 alin.1 lit.b cod penal, termenul de prescripție a executării pedepsei este de 5 ani plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, în cazul pedepselor de cel mult 15 ani închisoare.
Astfel, în cauza de față termenul de prescripție este de 5 ani plus 1 an închisoare, pedeapsa aplicată, în total 6 ani, termen care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, respectiv de la data de 25.09.2001.
Conform disp.art.128 cod pr.penală cursul termenului prescripției prev. de art.126 este suspendat în cazurile și condițiile prevăzute de lege.
Cazurile și condițiile de suspendare sunt prevăzute în materia căilor extraordinare de atac sau a rămânerii ori întreruperii executării pedepsei închisorii. Durata suspendării cursului prescripției executării coincide cu durata de existență a cauzei de suspendare. Durata pe care se întinde suspendarea nu intră în calculul termenului său, ci se scade din acest termen.
Din referatul întocmit de compartimentul executării penale, din cadrul Tribunalului Constanța rezultă că prin sentința penală nr.371 din 24.07.2002 a Tribunalului Constanța, definitivă prin decizia penală nr.289/P/2002 a Curții de APEL CONSTANȚAa fost admisă cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul și s-a dispus amânarea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni până la data de 25.02.2003.
Recurentul, prin apărător ales, susține oral, nelegalitatea și netemeinicia sentinței penale, deoarece s-a făcut o greșită interpretare a prevederilor art.127 cod penal cu referire la art.126 cod pr.penală, cu referire la interpretarea întreruperii cursului termenului de prescripției, în cazul în care pedeapsa aplicată recurentului a fost amânată printr-o hotărâre judecătorească și nu întreruptă.
În subsidiar, se susține că, în oricare din cele două situații, la data de 31.01.2008 a intervenit cursul prescripției executării pedepsei.
Verificând din oficiu motivele de recurs, constată:
Potrivit disp.art.128 cod penal, cursul termenului de prescripție prev. de art.122 este suspendat pe timpul cât o dispoziție legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale sau continuarea procesului penal, iar în alin.(3) se stipulează expresia - prescripția își reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
Prin urmare, cursul termenului de prescripție de 6 luni închisoare, a fost suspendat pe o perioadă de 3 luni prin amânarea executării pedepsei.
Având în vedere că, termenul de prescripție urmează a fost calculat de la data de 25.02.2003, constată că, acesta s-a împlinit la 31.01.2008.
Ca atare, urmează a se admite ca fondat recursul și a se constata că a intervenit prescripția executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.405 din 22 iunie 2000, rămasă definitivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.2 lit.d cod pr.penală cu referire la art.3859pct.15 cod pr.penală,
Admite recursul formulat de inculpatul - domiciliat în C,-, -.7,.A,.2, județul C, împotriva sentinței penale nr.476 din 20 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
Casează sentința penală nr.476 din 20 noiembrie 2007 Tribunalului Constanța și, rejudecând dispune:
Admite ca fondată contestația la executare formulată de " Compartimentul Executări Penale " a secției penale a Tribunalului Constanța și, pe fond,
Constată că a intervenit prescripția executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.405 din 22.06.2000 a Tribunalului Constanța și definitivă prin decizia penală nr.3979 din 25.09.2001 a Curții Supreme de Justiție ( ).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud. - -/21.02.2008
Tehnodact.gref. -
4 ex./25.02.2008
Președinte:Viorica Costea GrigorescuJudecători:Viorica Costea Grigorescu, Maria Uzună, Zoița Frangu
