Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 95/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 321 alin. 1 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 95
Ședința publică din data de 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 2: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana Luisa
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 23 februarie 1975 în mun. R, județul S, domiciliat în comuna, nr. 308, județul S, în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, împotriva deciziei penale nr. 488 din 10 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală - dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat din oficiu de avocat, lipsă fiind partea civilă intimată - administrator la SC SRL.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța a adus la cunoștința inculpatului recurent faptul că potrivit dispozițiilor legale în vigoare, urmează a fi audiat și în fața instanței de recurs numai dacă dorește să dea o nouă declarație. În caz afirmativ, tot ceea ce declară poate fi folosit atât în favoarea cât și împotriva sa.
Inculpatul recurent a arătat că dorește să dea o nouă declarație în cauză.
Potrivit art. 38514alin.(11)2)Cod procedură penală, s-a luat declarație inculpatului recurent, susținerile acestuia fiind consemnate în proces-verbal separat atașat la dosar.
Constatând recursul în stare de judecată, instanța a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul recurent, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât fapta nu a fost comisă de acesta. A mai arătat că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și nu a fost implicat efectiv în scandal, ci doar a intervenit pentru a-l opri pe fratele său din activitatea violentă pe care o exercita asupra persoanelor aflate la locul incidentului.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor în sensul diminuării cuantumului pedepsei aplicate, avându-se în vedere circumstanțele atenuante care pledează în favoarea acestuia, respectiv situația materială precară și faptul că are în întreținere cinci copii minori.
Procurorul a arătat că susținerea inculpatului recurent în sensul că ar fi nevinovat este infirmată de probele administrate la dosar din care rezultă pe deplin că acesta, împreună cu fratele său, pe fondul consumului de alcool, au provocat scandat în fața magazinului aparținând părții vătămate, ocazie cu care au distrus mai multe plase de gard, au proferat injurii și au făcut gesturi prin care au adus atingere bunelor moravuri. Vinovăția inculpatului a fost dovedită în cauză atât cu declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, dar și cu declarațiile coinculpatului, fratele inculpatului recurent. Față de aceste aspecte, a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea hotărârilor ca legale și temeinice, apreciind că pedepsele aplicate au fost just și proporțional individualizate, coborâte mult sub minimul prevăzut de textul incriminator în condițiile reținerii în sarcina acestuia a recidivei postexecutorii.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a arătat că se află în dușmănie cu martorii audiați în cauză și că va contopi pedepsele.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio potrivit art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 463 din 9.07.2007, Judecătoria Rădăuții -a condamnat pe inculpații:
1., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- distrugere, prev. de art. 217 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 74 lit. c și art. 76 lit. e Cod penal, la pedeapsa de 300 lei amendă, parte vătămată fiind;
- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 74 și art. 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. d Cod penal, în urma contopirii s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare.
S-a făcut aplic. art. 71 Cod penal, privind interzicerea drepturilor civile, prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 5 luni, prev. de art. 82 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prev. de art. 83 Cod penal.
Potrivit art. 71 al. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
2., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- distrugere, prev. de art. 217 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 74 Cod penal, art. 76 lit. e Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 400 lei amendă, parte vătămată fiind;
- ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 74 Cod penal, art. 76 lit. d Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a rap. la art. 34 lit. d Cod penal, în urma contopirii s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.
S-a făcut aplic. art. 71 Cod penal, privind interzicerea drepturilor civile, prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții vătămate suma de 300 lei, reprezentând despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că, la data de 18.06.2006 inculpații, care se aflau în stare de ebrietate, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi cu partea vătămată, generate de o suprafață de teren, s-au deplasat la magazinul administrat de către aceasta, unde au proferat injurii și au săvârșit gesturi prin care s-au adus atingeri bunelor moravuri. Datorită scandalului provocat de inculpați, la fața locului s-au adunat mai multe persoane. Cu aceeași ocazie, inculpații au distrus trei plase de la gardul împrejmuitor aparținând părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambii inculpați.
La termenul din data de 3.09.2007 ( 35 ds..) inculpatul - a precizat că el nu a formulat cerere de apel, ci doar fratele său. Inculpatul, prin apărătorul său desemnat din oficiu, a criticat sentința pronunțată de către instanța de fond, motivat de faptul că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, deoarece probele administrate în cauză nu îl indică pe el ca autor al acestora. De aceea, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Prin decizia penală nr. 498 din 10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, s-a luat act că inculpatul nu a declarat apel în cauză.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Pentru a decide astfel, a reținut instanța de apel că, față de precizările inculpatului, se impune a se lua act de poziția procesuală exprimată de acesta.
Cât privește apelul declarat de inculpatul, din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor și planșele fotografice, instanța de fond a dat o motivare corectă a situației de fapt și de drept, din care rezultă cu prisosință vinovăția ambilor inculpați în săvârșirea infracțiunilor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată.
Chiar dacă inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, arătând că însăși mama părții vătămate -, a declarat la poliție că nu el este autorul acestora, declarațiile martorilor contrazic susținerea sa.
Însuși fratele său, respectiv inculpatul l-a indicat ca autor al infracțiunilor iar martora ( 15, 16 ds. cercet.pen.) a relatat cu lux de amănunte modul în care au desfășurat activitatea infracțională cei doi inculpați.
Cum vinovăția inculpatului apelant este pe deplin dovedită, probele administrate indicându-l ca autor al infracțiunilor, alături de fratele său, Tribunalul a apreciat că nu poate proceda la achitarea sa.
De altfel, prima instanță a dat dovadă de clemență, în sensul că, deși inculpatul este recidivist (în prezent aflându-se în executarea unei alte pedepse), a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 Cod penal și, dând eficiență juridică disp. art. 76 Cod penal, a coborât pedepsele sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatorii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul. În motivarea recursului, acesta a arătat că greșit s-a dispus condamnarea sa, în condițiile în care nu a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, impunându-se aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. c Cod procedură penală. Nu a participat la scandal, ci doar a intervenit pentru a-l îndepărta pe fratele său, inculpatul, de la locul incidentului. Cele reținute de instanțe sunt nereale, cu martorii audiați în cauză fiind în dușmănie, ei relatând în mod mincinos cele acolo petrecute. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor stabilite sau aplicate unei amenzi, avându-se în vedere că are o situație materială precară și copii minori de întreținut.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 14, 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3859al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este întemeiat, însă pentru considerentele ce se vor arăta.
A susținut inculpatul recurent că nu a comis faptele pentru care a fost condamnat. Or, după cum corect au reținut instanțele de fond și apel, întreg materialul probator administrat în cauză contrazice susținerile acestuia.
Astfel, din coroborarea declarațiilor părților civile, procesul-verbal de cercetare la fața locului (la care s-au anexat planșe fotografice cu referire la gardul distrus), declarațiile martorilor, declarația coinculpatului, reiese că, la data critică, inculpatul recurent a participat efectiv la scandalul ce a tulburat ordinea publică, precum și la distrugerea gardului împrejmuitor al magazinului.
Chiar dacă a arătat că martorii audiați au făcut afirmații mincinoase, nu a făcut nicio dovadă în acest sens pentru ca relatările lor să nu fie avute în vedere la soluționarea cauzei.
Relativ la cuantumul și natura pedepselor aplicate, acestea au fost just și proporțional individualizate, cu respectarea dispozițiilor art. 72 Cod penal, avându-se în vedere atât împrejurările comiterii infracțiunilor, cât și persoana inculpatului, care, date fiind antecedentele sale penale, a manifestat perseverență infracțională prin săvârșirea acestor fapte.
Prin urmare, soluția pronunțată de Tribunalul Suceava, de respingere ca nefondat a apelului declarat de inculpat, este legală și temeinică.
Cât privește însă inculpatul-recurent, la data de 25.07.2007 și în baza sentinței penale apelate, s-a emis nr. 661/2007, acesta fiind încarcerat în executarea pedepsei la 31.07.2007.
Prin încheierea din data de 03.09.2007 pronunțată de instanța de apel, s-a dispus suspendarea executării acestei pedepse și punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului mai sus-menționat, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Se impunea însă, chiar și față de soluția pronunțată de instanța de apel, să se deducă durata arestării inculpatului, de la data de 31.07.2007 la 03.09.2007, aspect esențial pentru acesta și de natură să-i garanteze drepturile procesuale.
Pentru aceste considerente, Curtea, apreciind că este dat cazul de casare, prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, constatând întemeiat recursul declarat de inculpat, în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, îl va admite.
În baza art. 38516al. 2 raportat la art. 381 Cod procedură penală, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata închisorii executată în baza nr. 661/07 din 25.07.2007 emis de Judecătoria Rădăuți în baza sentinței penale nr. 463 din 09.07.2007 a aceleiași instanțe, de la data de 31.07.2007 la 3.09.2007.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Văzând și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 23 februarie 1975 în mun. R, județul S, domiciliat în comuna, nr. 308, județul S, în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, CNP -, împotriva decizia penală nr. 488 din 10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în parte decizia penală mai sus arătată, în sensul că:
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata închisorii executată în baza nr. 661/07 din 25.07.2007 emis de Judecătoria Rădăuți în baza nr. 463 din 9.07.2007 a aceleiași instanțe, de la data de 31.07.2007 la 3.09.2007.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul
Definitivă
Pronunțată în ședință publică 20 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex./29.02.2008
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Samoilă VioricaJudecători:Samoilă Viorica, Ghertner Artur, Andronic Tatiana Luisa
