Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 97/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Lg.nr.87/1004 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 97
Ședința publică din data de 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 2: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana Luisa
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate deParchetul de pe lângă Tribunalul Suceavașipartea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală B prin reprezentanții Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice, împotriva deciziei penale nr. 342 din 17 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul intimat G asistat de avocat ales, lipsă fiind partea civilă ANAF B prin reprezentanții DGFP B și DGFP S și partea responsabilă civilmente intimată - SRL O - prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța a adus la cunoștința inculpatului intimat faptul că potrivit dispozițiilor legale în vigoare, urmează a fi audiat și în fața instanței de recurs numai dacă dorește să dea o nouă declarație. În caz afirmativ, tot ceea ce declară poate fi folosit atât în favoarea cât și împotriva sa.
Inculpatul intimat a arătat că dorește să dea o nouă declarație în cauză.
Potrivit art. 38514alin.(11)2)Cod procedură penală, s-a luat declarație inculpatului intimat, susținerile acestuia fiind consemnate în proces-verbal separat atașat la dosar.
Constatând recursul în stare de judecată, instanța a dat cuvântul la dezbateri.
Procurorul a arătat că recursul privește nelegalitatea hotărârilor prin care inculpatul a fost achitat în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, pentru infracțiunile prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 Cod penal. A arătat că susține recursul așa cum a fost formulat și în scris la dosar, apreciind că în cauză se poate reține vinovăția inculpatului având în vedere actul de control întocmit la data de 28 ianuarie 2000 de către comisarii gărzii financiare, act în care se detaliază activitatea desfășurată de cel în cauză în sensul că prin valorificarea acelor cantități de combustibil, s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale datorate statului. Acest act a fost menținut și în cadrul unui litigiu ce a avut loc în paralel pe rolul instanțelor din B și cu ocazia declarațiilor martorilor. Dar având în vedere că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale, a pus concluzii de admitere a recursului și să se dispună încetarea procesului penal în baza art. 10 lit.g Cod procedură penală.
Referitor la recursurile declarate de ANAF B prin reprezentanții săi a pus concluzii de admitere a acestora și obligarea inculpatului intimat la plata despăgubirilor.
Avocat, pentru inculpatul intimat G, referindu-se la recursul declarat de DGFP B, în urma modificărilor legislației cu privire la fiscalitate, calitate procesuală activă în reprezentarea Statului Român o are ANAF În cursul judecării în fața instanțelor bihorene, a fost introdusă în cauză ANAF B, iar după strămutare, în apel, Tribunalul Suceavaa emis către ANAF B 2 adrese prin care i s-a solicitat să-și spună punctul de vedere cu privire la însușirea ori nu a apelului declarat de DGFP B, având în vedere că în urma modificărilor legislative aceasta din urmă nu mai are capacitate de exercițiu și nici calitate procesuală activă. ANAF B nu a răspuns la nici una din adrese, situație în care apelul a fost respins ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, apreciind că această soluție este corectă. Față de această situație, a apreciat că și recursul a fost declarat de o persoană fără calitate procesuală activă și fără capacitate de exercițiu, cu atât mai mult cu cât în preambulul declarației de recurs DGFP B nu a declarat recurs în calitate de reprezentat al ANAF B ci în nume propriu. În ce privește recursul declarat de ANAF B prin DGFP Sas olicitat respingerea acestuia ca inadmisibil în raport de disp. art. 3851alin. 4 Cod procedură penală, având în vedere că aceasta nu a exercitat calea de atac a apelului.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Public, a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat. A arătat că prin motivele de recurs, Parchetul vine cu argumente noi, care nu au format actul de sesizare al instanței. La baza întocmirii rechizitoriului stă un singur script, și anume acel proces-verbal încheiat la 10 martie 2000 de garda financiară Înainte de a se soluționa pe cale administrativă plângerea împotriva acelui proces-verbal, parchetul a sesizat instanța cu privire la comiterea de către inculpat a celor două infracțiuni, însă în iunie 2000 DGFP Baa nulat propriul act prin dispoziția nr. 23. S-a procedat din nou la verificarea fiscală a societății din anul 1994 până în 2001 dar inspectorii fiscali nu au găsit nimic care să confirme acuzațiile parchetului. Așadar, actul care a stat la baza întocmirii rechizitoriului a fost desființat încă din iunie 2000, iar instanța a fost sesizată în mai 2000. În cauză au fost efectuate 4 expertize contabile prin care s-a stabilit că inculpatul, prin activitatea sa nu a cauzat statului nici un fel de prejudiciu. A mai arătat că parchetul în motivele de recurs face referire la declarația martorului și la procesul verbal de contravenție care a fost menținut de instanță. Este adevărat că Garda Financiară a aplicat părții responsabile civilmente o sancțiune contravențională care a fost contestată în instanță A fost menținut de către instanță acel proces verbal de contravenție, dar cele consemnate de garda financiară nu au format obiectul cercetării penale. Gestiunea societății nu este ținută după contoarele de la pompe ci așa cum prevede legea contabilității, respectiv global și valoric. În concluzie, a solicitat respingerea recursului declarat de Ministerul Public, apreciind că în mod corect instanțele au dispus achitarea inculpatului pe motiv că faptele nu există, fără cheltuieli judiciare. A depus la dosar concluzii scrise.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, a solicitat respingerea recursurilor și menținerea hotărârilor ca legale și temeinice.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio potrivit art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1315 din 6.07.2005, pronunțată în dosar nr. 2081/R/2002, Judecătoria Oradea în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală a achitat pe inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 (art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 republicată), cu aplicarea art. 13 Cod penal și art. 40 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 Cod penal (art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată).
În baza art. 346 alin. 3 Cod procedură penală, a respins despăgubirile civile solicitate de partea civilă B, jud.
S-a dispus de asemenea, ridicarea măsurilor asiguratorii luate asupra bunurilor inculpatului prin Ordonanța din 19.04.2000 a B și procesul verbal de aplicare a sechestrului din 20.04.2000, precum și prin Ordonanțele de poprire din 28.03.2000 și 29.03.2000 ale
În temeiul art.192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihora fost trimis în judecată inculpatul G, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.13 din Legea nr. 87/1994 și fals intelectual, prev. de art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 289 cod penal.
S-a reținut că, din 16.09.1992 și până la 10.01.2000 inculpatul Gaf ost administrator unic al "." O, societate care avea ca principal obiect de activitate comercializarea produselor petroliere, activitatea fiind derulată prin stațiile, Episcopia B și.
În perioada 2.03.- 21.12.1999 în scopul obținerii ilicite de venituri suplimentare acesta a comercializat prin cele trei stații 2.876.062 litri combustibil tip M la suma totală de 16.833.355.400 lei și 731.035 litri combustibil tip P la suma totală de 2.830.443.650 lei, fără a efectua înregistrările cuvenite în actele contabile, sustrăgându-se astfel de la plata obligațiilor fiscale datorate statului în sumă de 4.534.742.036 lei din care 988.812.061 lei reprezentând impozit pe profit, iar 3.545.930.975 lei TVA la care se adaugă majorări de întârziere pentru TVA în sumă de 319.133.788 lei.
În actul de sesizare s-a reținut că activitatea infracțională a inculpatului rezultă din aceea că la 2.03.1999 nu avea în stoc nici combustibil tip M și nici combustibil tip P, aprovizionându-se până la 21.12.1999 cu cantitatea de 4.228.907 litri combustibil tip M și 731.035 litri combustibil tip P pe care le-a și recepționat și înregistrat în gestiune.
În continuare, scriptic, a înregistrat ieșiri de 4.189.402 litri combustibil tip M și 731.035 litri combustibil tip P, însă în realitate prin pompele celor trei stații care aveau în gestiune produsele s-a comercializat doar combustibil tip M în cantitate de 1.313.340 litri.
De asemenea s-a reținut că la "" O nu se ținea un raport de gestiune global valoric pentru gestiunile de mărfuri cu amănuntul vândute prin cele trei stații; că stocurile de mărfuri evidențiate în contabilitate lunar nu au fost confruntate cu evidențele operative, că pentru intrările de mărfuri se întocmea o singură recepție la valoarea cu amănuntul, că vânzările prin stații se înregistrau la venituri doar în baza chitanțelor iar contoarele nu se citeau, în stații neexistând documente de intrare în gestiune a mărfurilor, iar încasările zilnice nu se reflecta în raportul de gestiune pe stații.
În vederea recuperării prejudiciului cauzat de inculpat bugetului de stat în cauză au fost luate măsuri asiguratorii.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, declarând că din 29.08.1998 nu a desfășurat nici un fel de activitate în cadrul societății, iar în 27.09.1998 a fost numit director și administrator al societății numitul însă decizia de numire a fost comunicată cu întârziere la Camera de Comerț de către juriștii societății. În suplimentul de declarație inculpatul a precizat că în cursul anului 1999 stațiile din Episcopia și au fost inundate de mai multe ori, având astfel probleme tehnice la acestea.
Prin sentința penală nr. 871/16.05.2001 a Judecătoriei Oradea pronunțată în dosarul nr.5333/2000, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. a Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului G pentru cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea fiind respins ca nefondat prin decizia penală nr.655/A din 10.10.2001 a Tribunalului Bihor.
Prin decizia penală nr. 78 R din 24.01.2002 a Curții de Apel Oradeas -a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Oradea, motivat de faptul că, soluția în cauză a luat în considerare exclusiv un raport de expertiză contabilă întocmit într-o altă cauză, probă extrajudiciară fără valoare probantă, cauza fiind reînregistrată sub nr. 2081/R/18.03.2002.
Prima instanță a dispus efectuarea unei expertize contabile precum și a unei expertize tehnice de specialitate.
Având în vedere probele administrate și în special concluziile rapoartelor celor două expertize, prima instanță a apreciat că faptele reținute în sarcina inculpatului nu există, dispunând achitarea acestuia în temeiul art.10 lit. a Cod procedură penală pentru ambele infracțiuni și respingerea acțiunii civile cu consecința ridicării măsurilor asiguratorii.
Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și partea civilă
În motivele de apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeaa invocat faptul că judecătoria nu a avut în vedere toate probele administrate în cauză, ignorând cu desăvârșire actele de constatare efectuat de către comisarii Gărzii Financiare și că a avut în vedere doar concluziile celor două expertize care nu au nici o valoare juridică atâta timp cât fac afirmații de genul: că nu există nici o lege în vigoare care să oblige societățile comerciale de distribuție de produse petroliere să țină evidența seriilor pe pompe, că nu există lege în vigoare care să impună ținerea gestiunii primare și evidențele contabile pe baza înregistrării contoarelor de la pompele de distribuție. Parchetul a invocat faptul că la data controlului efectuat de comisarii Gărzii Financiare trebuia să existe cantitatea de 2.876.062 litri carburanți tip M și 731.035 litri combustibil tip P, stocul care însă nu au putut fi identificate în gestiunea societății și nici nu au fost prezentate documente din care să rezulte că au fost înstrăinate sau date în custodie altor societăți.
De asemenea, au invocat faptul că apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din art.13 din Legea nr.87/1994 și art.40 din Legea nr.82/1991 cu referire la art.289 cod penal în infracțiunea prev. de art.13 din Legea nr.87/1994 cu privire la care prima instanță nu s-a pronunțat.
Bad eclarat apel motivat de faptul că în conformitate cu disp.art.3 alin. 1 pct. 56 din HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și Agenției Naționale de Administrare Fiscală coroborate cu prevederile art.19 din OG86/2003 privind reglementarea unor măsuri în materie financiar-fiscală calitate procesuală pasivă avea B și nu
Prin concluziile scrise depuse la dosar prin apărător, inculpatul Gas olicitat în principal menținerea sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică, iar în subsidiar, sub aspectul laturii penale să se constate că a intervenit prescripția răspunderii penale în conformitate cu art.124 cod penal, motivat de faptul că termenul prescripției a început să curgă la 22.12.1999 și s-a împlinit la 23.06.2007.
De asemenea, a solicitat respingerea apelului declarat de DGFP B cât și a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, motivat de faptul că la baza întocmirii rechizitoriului a stat procesul verbal al B încheiat la 10.03.2000 și înregistrat sub nr. 70493/16.03.2000 care a fost desființat prin dispoziția nr.23/20.06.2000 chiar de către organul care a dispus întocmirea acestuia. Totodată, atât finanțele locale cât și parchetul au solicitat efectuarea a două expertize contabile care au concluzionat că societatea a înregistrat în contabilitate în mod corect intrările și ieșirile de mărfuri.
Prin decizia penală nr. 342 din data de 17.09.2007, pronunțată de Tribunalul Suceava, s-au respins apelurile declarate de B și Parchetul de pe lângă Judecătoria Bihor.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă, activitatea pe care inculpatul a desfășurat-o nu a creat niciun prejudiciu statului.
Cât privește apelul declarat de B, tribunalul a reținut că acesta nu poate să-și invoce propria culpă în promovarea căii de atac. Mai mult, neavând calitatea de a participa în proces, nu avea nici calitatea de a declara apel.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și B și S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava arată că instanțele au reținut o situație de fapt ce nu corespunde probelor administrate.
Astfel, din procesul verbal nr. 8/28.01.2000, încheiat de către comisari ai gărzii financiare C și B, ca urmare a verificărilor efectuate la O, în perioada 21.12.1999 - 28.01.2000, având ca obiect aprovizionările și livrările de combustibil și carburanți efectuate prin stațiile proprii către terți, control care a vizat activitatea societății în perioada 01.01.199 - 21.12.1999, rezultă că societatea a comercializat prin cele trei stații, respectiv, și Episcopia, în plus față de cantitățile reieșite din evidența contabilă, cantitatea de 5.515.210 litri motorină în valoare de 23.479.092.000 lei, pentru care nu a putut prezenta acte legale de proveniență. Totodată, s-a constatat o diferență în minus la combustibil tip M de 2.876.062 litri și combustibil tip P de 731.035 litri, iar în urma valorificării minusurilor stabilite la intervalul operativ, s-a stabilit că inculpatul s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale datorate statului în sumă de 4.534.742.036 lei.
Cantitatea de 2.876.062 litri tip M și 731.035 litri tip P trebuia să existe în stocurile societății, însă aceste stocuri nu au putut fi identificate în gestiunea societății și nici nu au putut fi prezentate documente din care să rezulte că au fost înstrăinate sau date în custodia altei societăți, aceasta datorită faptului că societatea nu a condus o evidență cantitativă a bunurilor intrate și ieșite din gestiune, cu toate că distribuția carburanților se face prin pompe dotate cu contoare care înregistrează cantitățile livrate.
Cercetările efectuate au stabilit că societatea nu a întocmit niciun raport de gestiune global valoric pentru gestiunile de mărfuri vândute prin cele trei stații de distribuție, vânzările de mărfuri prin stație înregistrându-se la venituri doar în baza chitanțelor, motiv pentru care societatea nu putea proba totalitatea veniturilor realizate pe fiecare produs petrolier pentru determinarea impozitelor și taxelor datorate statului - filele 45-47 din dosarul de urmărire penală.
În ceea ce privește motivarea instanțelor de judecată bazată pe apărarea formulată de inculpat și pe un raport de expertiză contabilă efectuat și folosit ca mijloc de probă în cadrul unui proces civil având ca obiect anularea procesului verbal de contravenție încheiat de Garda Financiară la 28.01.2000, proces care dacă inițial a fost anulat de Judecătoria Oradea, în recursul B tribunalul a casat hotărârea instanței de fond și a menținut procesul verbal respectiv, ignorând celelalte probe administrate în cauză conform cărora în perioada 01.01.-21.12.1999 la pompele de livrare a carburanților din stațiile de distribuție au apărut defecțiuni care au afectat memoria contoarelor totalizatoare și care s-au datorat unor pene de curent, inundării unora dintre rezervoarele subterane, scoaterii apei din rezervor, transferurilor de carburanți prin pompă, curățării rezervoarelor, toate acestea având drept efect anularea sau modificarea memoriei contoarelor totalizatoare din care cauză acestea nu au reflectat corect livrările de carburanți către clienți, aceasta este contrară legii și nu poate fi susținută și acceptată, motivat de faptul că echipa de control pentru a stabili ieșirile de carburanți și combustibili a luat în considerare facturile emise de societate către diverse societăți comerciale abonate. Pentru stabilirea cantităților livrate cu amănuntul către persoane fizice, s-a procedat la calcularea acestora, făcându-se diferența între seriile de la pompe, citite la data de 21.12.1999 și seriile existente la data de 02.03.1999, preluate chiar din inventarul întocmit de
Totodată, martorul, comisar în cadrul Gărzii Financiare B, martor care a participat la controlul efectuat la O, audiat în cursul cercetării judecătorești, a declarat că "cu ocazia controlului a solicitat societății procese verbale din care să rezulte că pompele din cele trei stații ar prezenta unele defecțiuni, solicitare la care nu s-a dat curs, întrucât astfel de procese verbale nu s-au încheiat".
Martorul a mai arătat că "la data controlului, nici administratorul și nici lucrătorii de la pompele de alimentare nu au prezentat date cu privire la existența unor probleme la pompele de alimentare, dar dacă cu privire la acestea s-ar fi constatat anumite nereguli care nu ar fi fost remediate, răspunderea ar fi revenit administratorului", respectiv inculpatului
HGConținutul adresei Biroului Județean de Metrologie Legală B din care rezultă că în anii 1999-2000 instituția respectivă nu a fost sesizată în privința unor intervenții (depanări) la distribuitoarele de produse petroliere ale O, intervenții care nu se puteau efectua decât de persoane autorizate, precum și conținutul adresei Societății Naționale a - Sucursala B din care rezultă că în perioada mai sus-amintită societatea respectivă nu a fost solicitată și nici nu a executat depanări pentru O, se coroborează cu declarația martorului sus-menționat și vin să înlăture apărările formulate de inculpat.
Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 342/17.09.2007 a Tribunalului Suceava pronunțată în dosarul nr-, desființarea sentinței penale nr. 1315/06.07.2005 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. 2081/R/2002 și, în rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună încetarea procesului penal față de inculpatul G în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g Cod procedură penală.
B, în motivarea recursului arată că decizia pronunțată nu a ținut cont de dispozițiile art. 3 alin. 1 pct. 56 din nr.HG 208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și Agenției Naționale de Administrare Fiscală, conform cărora calitatea procesuală pasivă în reprezentarea statului are B și nu B, iar hotărârea trebuia pronunțată în contradictoriu cu această instituție.
S nu și-a motivat recursul declarat în cauză.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, precum și cauza în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Referitor la calitatea B, respectiv S, privitor la declararea căilor de atac, în conformitate cu art. 3 alin. 1 pct. 56 din nr.HG 208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare fiscală, reprezintă statul în fața instanțelor, ca subiect de drepturi și obligații privind raporturile fiscale și alte activități ale agenției, direct sau prin unitățile subordonate ale Ministerului Finanțelor Publice,în baza mandatelor transmise.
În cauză, B, iar ulterior S au reprezentat Statul Român prin, în baza mandatelor încredințate.
În baza acestor mandate, pot întreprinde acte procedurale necesare pentru apărarea Statului Român, inclusiv formularea căilor de atac, soluția instanței urmând a fi pronunțată în contradictoriu cu, reprezentată de organul fiscal teritorial mandatat. Astfel, în speță este vorba de un singur recurs declarat de B, prin reprezentanții B și S, ce urmează a fi analizat.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor nr. 10/P/2004 din 18 mai 2008, inculpatul Gaf ost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 Cod penal, constând în aceea că în calitate de administrator la O nu a evidențiat în perioada 2 martie - 21 decembrie 1999, în actele contabile, un venit total de 19.663.799.050 lei vechi, realizat din vânzarea a 2.876.062 litri combustibil M și 731.035 litri combustibil P, care au avut drept urmare neplata obligațiilor fiscale către stat în sumă de 4.534.742.036 lei vechi.
Se reține în actul de sesizare al instanței că la 2 martie 1999 inculpatul avea în stoc combustibil M și P, aprovizionându-se până la 21 decembrie 1999 cu cantitățile de 4.228.907 litri combustibil M și 731.035 litri combustibil P pe care le-a recepționat, astfel încărcându-se în gestiune. În continuare, scriptic, a înregistrat cantitatea de 4.189.402 litri combustibil M și 731.035 litri P, însă în realitate prin pompele celor trei stații s-a comercializat doar 1.313.340 litri combustibil
De asemenea, s-a reținut că la O nu se conducea un raport de gestiune global valoric, pentru gestiunile de mărfuri cu amănuntul, vândute prin cele trei stații; că stocurile de mărfuri evidențiate în contabilitate lunar nu au fost confruntate cu evidențele operative, care de fapt nu erau conduse, că pentru intrările de mărfuri se întocmea o singură recepție la valoarea cu amănuntul; că vânzările prin stații se înregistrau la venituri doar în baza chitanțelor, iar contoarele nu se citeau, în stații neexistând documente de intrare în gestiune a mărfurilor, iar încasările zilnice nu se reflectau în raportul de gestiune pe stații.
În vederea recuperării prejudiciului cauzat bugetului de stat, în cauză au fost luate măsuri asigurătorii (filele 170-185 din dosarul de fond).
Din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată de prima instanță și întocmită de expert ec., s-a reținut că societatea a desfășurat o activitate în conformitate cu prevederile legale. După ce societatea a contestat procesul verbal de contravenție nr. 70493/2000, prin Dispoziția nr. 23/20 iulie 2000 B desființat acest act și s-a dispus efectuarea unui nou control la O pentru perioada 1 aprilie 1998 - 30 iunie 2001, fără a se constata deficiențe privind comercializarea produselor petroliere.
De asemenea, din concluziile expertizei tehnice efectuate de expert, rezultă că societatea a respectat prevederile legale referitoare la gestionarea carburanților și nu a înregistrat minusuri sau plusuri în gestiune, nici la fiecare carburant, nici pe total carburanți.
Prima instanță, la cererea procurorului, încuviințează proba cu o nouă expertiză contabilă, precum și cu o expertiză tehnică.
Noua expertiză, efectuată de 3 experți contabili, concluzionează că inculpatul nu a creat niciun prejudiciu statului, prin neînregistrarea obligațiilor față de bugetul statului român. Toate actele justificative, privind evidența produselor petroliere au fost înregistrate în evidența contabilă a societății iar obligațiile față de stat au fost declarate la Administrația Financiară O, atât pe deconturi lunare, cât și în inventarul obligațiilor față de bugetul statului.
În noua expertiză tehnică se reține că societatea deținea acte justificative de proveniență pentru cantitățile de carburant, aprovizionate, depozitate și livrate prin cele trei stații, că în perioada controlului au fost respectate normele legale de verificare și reparație a pompelor de distribuție carburanți, acestea fiind reparate de firme specializate și autorizate metrologic, iar constatările făcute de organele de control ale Gărzii Financiare nu corespund realității.
În ceea ce privește procesul verbal de contravenție încheiat de comisari ai Gărzii Financiare C și B nr. 8/28.01.2000 și la care parchetul face referire în declarația de recurs, acesta este un proces verbal prin care s-a aplicat societății o amendă contravențională, întrucât în urma controlului s-a stabilit că societatea a comercializat o cantitate mai mare de motorină decât cea menționată în evidența contabilă, fiind încălcate prevederile art.1 lit.e din Legea nr.12/1990 modificată. Totodată, s-a constatat o diferență în minus la combustibilul tip M, solicitându-se DGFP un control de fond pentru a stabili cu exactitate influența asupra veniturilor realizate și implicit a impozitelor datorate bugetului de stat.
Or, aceste aspecte au fost verificate de controlorii fiscali din cadrul B cu ocazia unui control în urma căruia s-a încheiat nr.70493 din 10.03.2000.În urma contestației făcute de - SRL acest v p. s-a anulat prin Dispoziția nr. 23 din 20 iulie 2000, iar urmare a efectuării unui nou control nu s-a confirmat vreo neregularitate în actele societății, așa cum concluzionează și ultima expertiză contabilă.
Prin urmare, orice alte probe administrate în cauză care ar conduce spre reținerea în sarcina inculpatului a vinovăției sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală se impun a fi înlăturate, expertiza contabilă reprezentând o probă științifică și singura de natură a concluziona cu certitudine dacă susținerile părții civile(eventual concretizate în încheiate ca urmare a efectuării unor controale) sunt sau nu întemeiate.
Față de cele mai sus reținute, Curtea constată că faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu există, iar soluția pronunțată de prima instanță și menținută de instanța de apel este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și partea civilă B - prin reprezentanții B și
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și partea civilă B - prin reprezentanții B și S împotriva deciziei penale nr.342 din 17.09.2007 a Tribunalului Suceava (1315/06.07.2005 a Judecătoriei Oradea - dosar 2081/R/2002).
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red:
Dact: /2 ex./29.02.2008
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Samoilă VioricaJudecători:Samoilă Viorica, Ghertner Artur, Andronic Tatiana Luisa
