Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 99/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 278 Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 99
Ședința publică din data de 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 2: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana Luisa
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de petenta, domiciliată în mun. S,-,. 84,. B,.10, județul S, împotriva sentinței penale nr. 375 din 06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal au răspuns: avocat ales pentru petenta recurentă și avocat ales pentru intimat, lipsă fiind petenta și intimații și ). ).
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru petenta recurentă, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea dosarului la Tribunalul Suceava în vederea administrării probelor și a condamnării intimaților pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune. A arătat că din motivarea ordonanței și a sentinței penale rezultă fără dubiu că între făptuitori și persoanele care au formulat plângeri nu au existat niciodată acorduri de voință menite să conducă la concluzia că acele contracte de vânzare-cumpărare ar fi contracte valabile. Totodată, se reține că deși este dovedit că acei bani obținuți din credite au fost înmânați de către părțile vătămate învinuiților nu ar exista nici un act care să dovedească acest lucru. Ori, la filele 93 și 123 din dosarul de urmărire penală, recunoaște că deși apartamentele au fost achiziționate pe societatea a cărui administrator era, banii obținuți din credite au fost predați de și tot lui. Este clar o recunoaștere a faptului că acele sume au fost încasate de. În condițiile în care pentru acele sume de bani s-au predat părților vătămate CEC-uri care nu aveau acoperire în bancă, este evident că ne aflăm în prezența infracțiunii de înșelăciune. Față de comportamentul învinuiților este clar că au avut intenția de a induce în eroare părțile vătămate.
Avocat, pentru intimat, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că nu există nici un motiv de casare a sentinței recurate. A arătat că petenta a susținut în plângerea inițială și în motivele de recurs faptul că ar fi fost înșelată întrucât intimații nu i-au restituit suma pe care le-a împrumutat-o, ea neînțelegând nici un moment să vândă apartamentul proprietate personală ci doar să-i ajute pe aceștia să primească creditul, lucru pe care-l mai făcuse anterior. Din punctul său de vedere, a apreciat că petenta a acceptat de la început situația prezentată de intimați, s-a deplasat de bună voie la notarul public unde a semnat contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului proprietatea sa, luând la cunoștință de consecința acestei vânzări, respectiv înstrăinarea imobilului. Faptul că nu a încheiat ulterior cu intimații un contract de împrumut în formă autentică sau un înscris sub semnătură privată pentru sumele de bani pe care le-a dat acestora nu constituie elementul material al infracțiunii de înșelăciune. Petenta a fost în cunoștință de cauză în primul rând cu privire la riscul pe care și-l asuma în momentul în care a acceptat să-i ajute pe intimați pentru obținerea creditului prin girarea cu apartamentul său. Aceasta a manifestat încredere în intimați prezentându-se fără a fi constrânsă la notar în vedere încheierii contractului dar și în momentul în care s-a prezentat la CEC, a ridicat suma de bani reprezentând contravaloarea imobilului pe care l-a înstrăinat și a predat-o intimatului, fără a consemna acest fapt într-un înscris. Filele CEC au fost primite drept garanție a plății contravalorii imobilului și în nici un caz acestea nu au fost primite pentru a fi introdu-se în bancă. Totodată a apreciat că criticile referitoare la modul în care a fost soluționată plângerea adresată prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nu pot fi luate în considerare.
Pentru aceste argumente, avocat, pentru intimat, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică, apreciind că din probele administrate în cursul urmăririi penale nu rezultă intenția de inducere în eroare a petentei. Așa cum s-a stabilit și prin rezoluția nr. 355 /P/2006 menținută de Ordonanța nr. 531/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, între petentă și intimați a existat o înțelegere cu privire la contractarea acelor împrumuturi, garantarea cu imobilele și ulterior onorarea de bună voie a sumelor de bani obținute prin împrumuturi. Având în vedere această înțelegere între părți și modul în care s-au derulat faptele, a apreciat că soluțiile date în cursul urmăririi penale sunt legale și temeinice.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio potrivit art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 375 din 06.12.2007 a Tribunalului Suceavaa fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta împotriva actelor procurorului și au fost menținute ordonanțele nr. 355/P/2006 din 26.04.2007 și nr. 531/II/2/2007 din 24.05.2007 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Împotriva numiților și au formulat plângere penală mai multe persoane, între care și, aceasta reclamând că cei doi i-au solicitat sprijin în contractarea unui credit de la - Sucursala S, sens în care urma să încheie contract de vânzare-cumpărare cu aceștia pentru apartamentul proprietatea sa, susnumiții achitând apartamentul cu împrumutul contractat de la, iar banii pe care urma să-i primească drept preț al imobilului să îi dea tot lor pentru a-și extinde afacerile. urma să locuiască în continuare în apartament, soții angajându-se să-i cumpere un alt apartament mai bun din punct de vedere imobiliar.
Prin ordonanța 355/P/2006 din 26.04.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceavas -a dispus, în temeiul art. 249, art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților și pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev.de art. 215 alin. 1, 3, 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, întrucât fapta reclamată nu este prevăzută de legea penală și în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de declarare inexactă la registrul Comerțului, făcută cu rea credință, prev. de art. 48 alin. 1 din Legea nr. 26/1990 republicată, aplicându-li-se sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 500 lei pentru fiecare. Pentru a dispune astfel, organele de urmărire penală au reținut că între intimați și petentă a avut loc o înțelegere în sensul ca primii să cumpere de la cea de-a doua apartamentul proprietate personală cu banii obținuți din împrumutul contractat de la, bani care urmau să fie dați tot intimaților pentru a-și extinde afacerile.
La data de 9.06.2004, între intimați și petentă s-a încheiat conform înțelegerii, contractul de vânzare-cumpărare nr.2338, autentificat la notar, prin care aceasta vindea către "" S, reprezentată de intimați, apartamentul nr.10 situat în mun. S,-, - 7,. B, jud. S, pentru suma de 120.000 lei.
Prin ordine de plată datate 10.06.2004 ale - Sucursala S, suma de bani menționată a fost virată în totalitate în contul petentei care, în aceeași zi a ridicat-o, înmânând-o celor doi intimați.
Drept recompensă pentru că l-a sprijinit să ia acest împrumut, i-a înmânat petentei lunar suma de 200 lei, în perioada august 2004 - martie 2006.
Pentru garantarea împrumutului, intimatul i-a înmânat petentei o filă spunându-i că este mai valoroasă decât un contract de împrumut.
Deși petenta a arătat în plângerea adresată parchetului că se consideră înșelată întrucât intimații nu i-au restituit suma pe care le-a împrumutat-o, ea neînțelegând nici un moment să vândă apartamentul ci doar să-i ajute să primească creditul, lucru pe care-l mai făcuse, s-a constatat că infracțiunea de înșelăciune nu s-a comis.
Astfel, petenta, ca de altfel și celelalte persoane care au formulat plângere, a acceptat de la început situația prezentată de intimați, s-a deplasat de bună voie la notarul public unde a semnat contractul de vânzare-cumpărare, luând la cunoștință de consecința imediată a acestui act, respectiv înstrăinarea imobilului.
Faptul că ulterior nu a încheiat cu intimații contract de împrumut autentificat la notar sau sub semnătură privată pentru sumele de bani pe care le-a dat acestora, nu constituie element material al infracțiunii de înșelăciune sau a unei alte fapte penale.
Așadar, în toate situațiile părțile vătămate au fost în cunoștință de cauză cu privire la riscul pe care și l-au asumat în momentul în care au acceptat să-i ajute pe învinuiți pentru obținerea creditului prin girarea cu apartamentele proprietate personală.
Prin ordonanța mai sus menționată s-a reținut, însă, în sarcina învinuiților, săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 alin. 1 din Legea nr. 26/1990 republicată, faptă constând în aceea că, deși prin cererea înregistrată sub nr. 27673 la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava au solicitat și obținut aprobarea ca în trei apartamente cumpărate de la părțile vătămate, și - cu creditul obținut de la, să funcționeze birouri firmă și casă de amanet, în aceste imobile nu au funcționat niciodată birouri firmă sau case de amanet, dimpotrivă au locuit fără întrerupere părțile vătămate, intimații fiind de rea credință în momentul în care au solicitat aprobarea de la. S, făcând declarații inexacte cu privire la sediile respective.
Pentru această infracțiune învinuiții au fost scoși de sub urmărire penală aplicându-li-se câte o sancțiune cu caracter administrativ, constând în amenda de 500 lei, apreciindu-se că prin atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de legea specială.
Împotriva acestei ordonanțe petenta a adresat plângere Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava care, prin ordonanța nr. 531/II/2/2007 din 24.05.2007, a respins-o, cu motivarea că în raport de modul de acționare a intimaților, fapta pe care a reclamat-o nu constituie infracțiunea de înșelăciune, iar cu privire la infracțiunea prev. de art. 48 alin. 1 din Legea nr. 26/1990 republicată, deși se reține că a fost comisă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Reținând aceeași situație de fapt și de drept, după cum am arătat, instanța de fond a respins ca nefondată plângerea formulată de către petentă împotriva actelor procurorului.
Împotriva sentinței penale nr. 375/2007 a Tribunalului Suceavaa declarat recurs petenta criticând-o prin intermediul apărătorului ca nelegală, solicitând casarea sentinței, trimiterea dosarului la Tribunalul Suceava care să procedeze la administrarea de probe și condamnarea intimaților pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. A motivat că între părți nu au existat niciodată acorduri de voință care să ducă la concluzia că acele contracte de vânzare-cumpărare ar fi valabile, că nu există acte care să dovedească că banii obținuți din credite au fost înmânați părților vătămate, că cecurile predate acestora de către intimat nu aveau acoperire în bancă, intimatul recunoscând că banii obținuți din credite i-au fost predați de către și tot lui.
Examinând recursul se constată că este nefondat.
Potrivit art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, înșelăciunea constă în inducerea în eroare a unei persoane, cu prilejul întocmirii sau executării unui contract, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.
Din lucrările dosarului rezultă însă că petenta nu a fost indusă în eroare cu ocazia întocmirii contractului de vânzare-cumpărare. Aceasta s-a prezentat de bună voie la notarul public, a luat personal cunoștință de natura și consecințele actului întocmit, astfel încât nu se poate reține că nu și-a dat acordul de voință sau că a fost indusă în eroare în ce privește vânzarea apartamentului său. Mai mult, prin ordinele de plată nr. 3/10.06.2004 și nr. 5/10.06.2004 ale au fost virate în totalitate sumele de bani cu care a fost vândut apartamentul în contul petentei, petenta ridicând suma în aceeași zi.
În declarația sa (filele 138-144) petenta arată, printre altele, că s-a prezentat personal la și a ridicat prețul vânzării apartamentului după care a dat suma intimatei. A doua zi s-a prezentat la magazin intimatul care i-a înmânat o filă completată cu suma de 1.200.000.000 lei, spunându-i că este mai valoroasă decât un act de împrumut făcut la notar. Tot petenta mai arată că a împrumutat de mai multe ori sume de bani de la intimat și că a girat aceste împrumuturi cu apartamentul său, fără ca ulterior să fie vreo problemă, astfel că avea încredere în intimat, considerându-l un om corect. Recunoaște petenta că începând cu august 2004 până în martie 2006 a primit de la aproximativ câte 2.000.000 lei (fila 110) și că toate sumele de bani primite de la intimat reprezintă "recompensă pentru suma de 1.200.000.000 lei împrumutată" (fila 141 din dosarul de urmărire penală).
Ori, în aceste împrejurări, susținerea petentei că a fost indusă în eroare în ce privește natura juridică a actului încheiat nu poate fi primită. Din cele anterior arătate rezultă că aceasta în cunoștință de cauză a încheiat actul de vânzare-cumpărare a apartamentului, asumându-și de bunăvoie riscurile pe care le prezintă întocmirea uni astfel de act, cât și beneficiile, cu atât mai mult cu cât anterior împrumutase de mai multe ori sume importante de bani de la intimat, ipotecând același apartament, a lucrat o perioadă ca vânzător la societatea intimatului, nefiind vorba deci de o persoană neșcolarizată.
Neîncheierea unui contract de împrumut în formă autentică sau sub semnătură privată cu intimații, nu constituie element material al infracțiunii de înșelăciune.
În acest context și filele primite de la intimat i-au fost înmânate ca o garanție a plății și nu pentru a fi introduse la bancă, lucru pe care petenta nici nu l-a făcut, litigiul dintre părți fiind deci de natură civilă și nicidecum penală.
Așa fiind, cum motive de casare din oficiu nu s-au constatat, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petenta împotriva sentinței penale nr. 375 din data de 06.12.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă petenta recurentă să plătească statului suma de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 20 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red:
Dact:
Jud. fond:
2 ex./03.03.2008
Președinte:Samoilă VioricaJudecători:Samoilă Viorica, Ghertner Artur, Andronic Tatiana Luisa
