Distrugerea și semnalizarea falsă (art. 276 cod penal). Decizia 98/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 276 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 98
Ședința publică din data de 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 2: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana Luisa
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat deParchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, împotriva deciziei penale nr. 408 din 29 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat ales pentru inculpatul intimat care lipsește, lipsă fiind și reprezentantul părții civile intimate Regionala de Transporturi Feroviare Călători
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, constatând recursul în stare de judecată, instanța a dat cuvântul la dezbateri.
Procurorul a arătat că recursul vizează nelegalitatea hotărârilor prin care inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 276 alin. 1, 4 Cod penal. Astfel, a precizat că în cauză se poate reține culpa inculpatului în producerea evenimentului, întrucât a dat dovadă de neglijență și de superficialitate în momentul când a ajuns la pasajul de cale ferată. Din probele administrate la dosar rezultă că la acea trecere de cale ferată existau indicatoare amplasate la 15 m distanță de calea ferată. Inculpatul a oprit la indicator dar nu avea o vizibilitatea corespunzătoare, întrucât calea ferată intra într-o curbă ușoară, și totuși s-a angajat în traversarea ei, fiind surprins de tren. Având în vedere că inculpatul era șofer profesionist și conducea un autovehicul cu gabarit depășit, acesta avea obligația să se asigure dintr-un loc în care avea vizibilitate corespunzătoare astfel încât să efectueze manevra de trecere a căii ferate în condiții de deplină siguranță atât pentru el cât și pentru ceilalți participanți la trafic. Faptul că inculpatul s-a asigurat de la o distanță de 15 m înseamnă că a realizat că nu are vizibilitate, dar s-a angajat în trecerea căii ferate. De asemenea conducătorul auto nu a luat în considerare nici semnalele acustice.
Prin urmare, a pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârilor și pe fondul cauzei să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 276 alin. 1, 4 Cod penal la o pedeapsă stabilită în limitele textului legal, cu aplicarea dispozițiilor prev. de art. 81 Cod penal.
Avocat, pentru inculpatul intimat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în raport de prev. art. 276 alin. 1, 4 Cod penal nu este dat conținutul constitutiv al laturii subiective, dar nici cel al laturii obiective a infracțiunii. În ce privește latura obiectivă a infracțiunii a arătat că aceasta nu este dată, în cauză nefiind dovedit în vreun fel că inculpatul a comis vreun act material de scoatere a unor dispozitive, demontare a unor piese, deformare a unor linii, blocare a unor dispozitive de schimbare a macazului sau a altor instalații privind dirijarea circulației. Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, a arătat că nu a fost dovedită în nici un fel și în mod corect instanțele au reținut că aceasta lipsește, nefiind dată culpa inculpatului. În ce privește susținerea Parchetului cum că ar fi trebuit să se rețină în sarcina inculpatului culpa fără prevedere, adică neglijență, a considerat că nu este dată întrucât conform art. 19 pct. 2 alin. b Cod penal în cauză nu s-a dovedit faptul că inculpatul a putut să prevadă rezultatul faptei sale. În expertiza întocmită în cauză se precizează că trenul putea fi observat de la o distanță de 45 m de la trecerea de calea ferată, însă în momentul staționării tirului la calea ferată, trenul se afla la o distanță de 148,2 m, astfel că vizibilitatea este redusă, mai ales că în acel loc este și o curbă. Totodată, a considerat că inculpatul a respectat toate regulile prev. de art. 170 alin. 1 lit. c și alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Codului rutier.
Față de toate cele prezentate, avocat, pentru inculpatul intimat, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârile date sunt legale și temeinice.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio potrivit art. 304 Cod procedură penală,instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 406 din 11.12.2006, Judecătoria Vatra Dornei l-a achitat pe inculpatul, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, sub aspectul săvârșirea infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, prev. de art. 276 al. 1, 4 Cod penal, parte civilă fiind Regionala de Transporturi Feroviare Călători
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut că la data de 5.01.2006 inculpatul, care conducea autotrenul înmatriculat sub nr. -, încărcat cu prefabricate din lemn, s-a angajat în traversarea pasajului de trecere de cale ferată, la km 126+150, fără bariere și semnalizare, fără a se asigura corespunzător, astfel încât a fost surprins de trenul curse persoane nr. 5773 care circula pe ruta V D -, punând astfel în pericol siguranța circulației pe calea ferată și producând în același timp, distrugeri la infrastructura acesteia și locomotivă.
Din probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că la data de 5.01.2006, inculpatul circula pe raza comunei, iar la trecerea de nivel cu calea ferată a oprit în fața indicatorului "oprire", s-a asigurat în condițiile în care drumul public și calea ferată formează un unghi de 40 de grade care reduce vizibilitatea din cabina autotrenului, spre partea dreaptă a căii ferate, cu direcția de deplasare înspre B N, putând observa trenul de la o distanță mai mare de 3,47 față de trecerea la nivel cu calea ferată.
De aceea, împrejurările în care s-a petrecut accidentul feroviar, nu se încadrează în nici unul din cazurile ce alcătuiesc latura obiectivă a infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Ca urmare a impactului produs, s-au înregistrat avarii ale locomotivei trenului de persoane V D -, neindicate în mod expres în devizul de lucrări, în acesta făcându-se referire doar la cheltuielile cu carburantul și prestația personalului care a asigurat restabilirea circulației feroviare.
Nu s-a dovedit că s-a distrus, degradat ori adus în stare de neîntrebuințare linia ferată sau instalațiile acesteia.
Potrivit art. 7 din legea nr. 129/1996, instalațiile de cale ferată sunt alcătuite din toate dispozitivele, instrumentele, lucrurile necesare funcționării tehnice a transportului de călători și mărfuri pe calea ferată, între care și aparatura de schimbare a macazurilor, semafoarelor, semnalelor care indică normele de circulație.
Aducerea în stare de neîntrebuințare a acestora impune schimbarea structurii tehnice, în orice modalitate, ce le diminuează potențialul de folosire, potrivit destinației lor.
Totodată, pentru existența infracțiunii în modalitățile alternative de săvârșire enumerate de art. 276 al. 1 Cod penal, este necesar ca acțiunea să fi putut pune în pericol siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate.
Conform adresei nr. 13/16 din 9.01.2006 a Revizoratului Regional - Sucursala Regională de Ferate I s-ar fi putut pune în pericol siguranța mijloacelor de transport pe infrastructura feroviară, datorită ocupării gabaritului și lovirii autovehiculului de către tren.
Însă rezultatul produs, respectiv avarierea locomotivei și deplasarea semiremorcii în partea dreaptă spate, târârea acesteia pe o distanță de 8-10 și răsturnarea ei nu sunt o consecință a degradării, distrugerii ori aducerii în stare de neîntrebuințare a căii ferate, care să pună în pericol siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate, întrucât inculpatul nu a săvârșit infracțiunea în modalitățile enumerate.
Ținând cont de adresa nr- a Regionalei I ( 64) prima instanță a confirmat recuperarea prejudiciului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul achitării inculpatului motivat de faptul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere și semnalizare falsă, cât timp urmare a asigurării necorespunzătoare la trecerea la nivel cu calea ferată s-au cauzat avarii la linia feroviară 512 - ramificația, în valoare de 529,11 lei, iar pagubele produse la locomotiva 141 sunt în valoare de 3342,10 lei cu care Societatea Națională de Transport Feroviar Călători I s-a constituit parte civilă.
S-a mai arătat că infracțiunea dedusă judecății este una de pericol, pentru existența căreia nu este necesară producerea unei pagube concrete, ci doar posibilitatea existenței acesteia. Ori, din modalitatea de săvârșire și din adresele comunicare de către Regională, rezultă posibilitatea certă a producerii pericolului, cu atât mai mult cu cât, ca urmare a evenimentului produs a fost întreruptă atât circulația feroviară cât și cea rutieră.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că nu a auzit semnalele de avertizare sonore și nu le-a văzut pe cele luminoase ale locomotivei în deplasare, deși din declarațiile mecanicilor de locomotivă, rezultă că aceștia au observat autotrenul în traversarea pasajului de cale ferată, atunci când se aflau la o distanță de 20 de m de acesta.
La acestea se adaugă și faptul că inculpatul a înțeles să despăgubească partea civilă în totalitate pe parcursul urmăririi penale și al judecății.
Ținând cont de forma în care infracțiunea a fost reținută în sarcina inculpatului, ea s-a dovedit a fi săvârșită din culpă, întrucât acesta trebuia și putea să prevadă producerea consecințelor.
Prin decizia penală nr. 177 din 2 mai 2007, Tribunalul Suceavaa admis apelul declarat de Judecătoria d e pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, a desființat în totalitate sentința penală și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a avut în vedere că firma la care inculpatul lucra în calitate de conducător auto, respectiv " " Câmpulung M, proprietara autotrenului implicat în evenimentul feroviar, avea încheiat un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă cu " ASIGURĂRI" ( 38, 54, 70), societatea care nu a fost introdusă în cauză, în calitate de asigurator de răspundere civilă, așa cum prevăd dispozițiile legale.
Constatându-se că judecata în fond a avut loc fără citarea legală a unei părți, Tribunalul Suceavaa constatat că apelul declarat de Parchet este fondat, însă pentru considerentul menționat mai sus.
Împotriva acestei decizii penale, inculpatul a declarat recurs, iar Curtea de APEL SUCEAVA, prin decizia nr. 302/18.06.2007 l-a admis, a casat în totalitate decizia penală menționată mai sus și a trimis cauza Tribunalului Suceava, pentru judecarea apelului.
În motivarea acestei decizii, Curtea de Apel a reținut că, potrivit devizului întocmit de Regionala de Transporturi Feroviare I, despăgubirile civile se ridică la suma de 537,12 RON, sumă ce a fost achitată, conform chitanței aflată la 62 ds., astfel încât aceasta nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.
Ținând cont de faptul că în cauză nu există o acțiune civilă atașată acțiunii penale, nu este obligatorie citarea societății de asigurare, în calitate de asigurator de răspundere civilă.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava sub nr-, la data de 12.06.2007.
Prin decizia penală nr. 408/29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchet.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
Este real faptul că din adresa nr. 1.3/16./9.01.2006 ( 31 ds. cercetare penală) emisă de Compania Națională Ferate S- - Regionala CF I, rezultă că prin surprinderea autotrenului condus de inculpat, de către trenul nr. 5773, s-ar fi putut pune în pericol siguranța mijloacelor de transport pe infrastructura feroviară, datorită ocupării gabaritului și lovirii autovehiculului de către tren.
Însă, potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat de ing. ( 136 - 146 ds. cercetare penală), "conducătorul auto a respectat dispozițiile legale impuse de locul în care s-a produs accidentul. El putea să ia una din măsurile suplimentare de asigurare menționate la întrebarea nr. 4, măsuri care nu sunt prevăzute în Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență nr. 195/2002" ( 146).
În conținutul aceluiași raport de expertiză ( 142) s-a arătat că "Neexistând marcaj pentru oprire, conducătorul auto a oprit autotrenul în dreptul indicatoarelor "Trecere la nivel cu cale ferată simplă, fără bariere" și "Oprire", loc în care vizibilitatea spre linia ferată din dreapta este din cabina autotrenului, de pe scaunul postului de conducere, de numai 45. În aceste condiții nu a încălcat prevederile art. 170 lit. c și d din regulament".
Ținând cont de concluziile raportului de expertiză, din care rezultă faptul că inculpatul a respectat dispozițiile legale impuse de locul în care s-a produs accidentul, neîncălcând nici una din măsurile prevăzute de Regulamentul de aplicare a Ordonanței de Urgență nr. 195/2002, Tribunalul a constatat că în cauză lipsește latura subiectivă a infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată, astfel încât în mod corect prima instanță a procedat la achitarea acestuia.
Sub aspectul laturii civile este de menționat că Transport Feroviar de Călători Iaa doptat în cauză o poziție procesuală contradictorie, exprimându-și diferite puncte de vedere, după cum urmează:
- prin adresa nr-/16.01.2006 emisă către Poliția mun. VD( 68) că valoarea pagubelor produse în ramura de linii este de 539,1 RON și se constituie parte civilă în proces pentru recuperarea pagubelor;
- prin adresa nr. 1/34/11.02.2006 ( 64) emisă către Poliția mun. V D că nu se constituie parte civilă în proces, iar pagubele produse la locomotiva 141 sunt în valoare de 3342,1 RON;
- prin adresa nr. 603/64/01.06.2006 - Oficiul Juridic - ( 108) înaintată instanței de fond că se constituie parte civilă cu suma de 4097,71 RON;
- prin adresa nr. 1.3/630/27.07.2006 emisă către Judecătoria Vatra Dornei, că valoarea totală a pagubelor este de 766,17 RON ( 130).
Întrucât " " Câmpulung M, unde era angajat inculpatul a achitat părții civile suma de 539,11 lei, cu chitanța nr. -/27.02.2006 ( 62), Compania Națională de ferate - Regionala Iaa cționat în judecată atât societatea respectivă cât și pe inculpat, la data de 2.05.2007 (cu toate că dosarul penal se afla pe rol), pentru ca aceștia să-i plătească suma de 227,07 lei, reprezentând costul a 113 minute de întârziere înregistrate de trenul 577, însă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, prin sentința civilă nr. 1044/29.06.2007, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare la data de 11.10.2007, a respins acțiunea ca fiind lipsită de obiect, deoarece suma a fost achitată.
Faptul că societatea menționată a recuperat prejudiciul prin plată nu poate fi apreciat de instanță ca o recunoaștere implicită a vinovăției inculpatului care, de altfel, așa cum s-a mai arătat, nu a încălcat în calitate de conducător auto, regulile ce guvernează circulația rutieră.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, s-a arătat că greșit a fost achitat inculpatul, în condițiile în care culpa sa în producerea accidentului a fost dovedită.
Astfel, martorii și au conformat că au existat semnale acustice declanșate de ei, dar neglijate de către inculpat.
Acesta a oprit foarte puțin autovehiculul pentru a se asigura, fără însă a lua toate măsurile impuse de configurația terenului. Fiind șofer profesionist, trebuia să ia și toate măsurile suplimentare,în acest sens, cu atât mai mult cu cât conducea un vehicul cu gabarit depășit. Neprocedând astfel, a dat dovadă de neglijență și superficialitate, fiind dată culpa sa în producerea accidentului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Instanțele de fond și apel au reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Astfel, la data de 05.01.2006, inculpatul care conducea autotrenul cu număr de înmatriculare -, încărcat cu prefabricate, pe raza comunei, la pasajul de trecere la nivel cu calea ferată de la Km 126 + 150 semnalizat cu "Stop" și "Crucea Sf. " a oprit, s-a asigurat, după care s-a angajat în traversarea căii ferate.
La un moment dat, după ce se afla deja cu cabina autotrenului pe calea ferată în mișcare a fost surprins de locomotiva trenului de persoane - V D -, remorca fiind surprinsă și acroșată împinsă până ce partea din spate a autotrenului a ajuns pe calea ferată și s-a răsturnat de-a curmezișul ocupând gabaritul liniei ferate și șosea.
Urmare a impactului produs trenul personal a suferit avarii la locomotivă și datorită acestora și a ocupării gabaritului căii ferate plecarea sa a fost amânată circa 3 ore adică până la jurul orelor 1800.
Dispozițiile art. 276 alin. 1, 4 Cod penal definesc infracțiunea de distrugere și semnalizare falsă ca fiind distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a liniei ferate, ori așezarea de obstacole pe linia ferată, din culpă, dacă prin acestea s-ar fi putut pune în pericol siguranța mijloacelor de transport ale căilor ferate.
Este real că, față de situația creată, vehiculul surprins de către tren pe linia ferată constituie un obstacol care a pus în pericol siguranța trenului implicat în impact, după cum de altfel în mod corect a reținut și instanța de apel.
Ceea ce se impune a se verifica este însă dacă și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii mai sus-arătate sunt întrunite în cauză.
Ca formă a vinovăției, față de încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului, fapta se impune a fi comisă din culpă, în ambele ei forme (culpă simplă sau culpă cu prevedere).
Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor G, reiese că inculpatul, ajungând la trecerea la nivel cu calea ferată, semnalizată cu indicatoarele "Stop" și "Crucea Sf. " a oprit mașina în dreptul acestora și s-a asigurat, după care a început să traverseze calea ferată.
În această situație, se concluzionează în raportul de expertiză tehnică auto ( 136 și urm. dosar fond), inculpatulnua încălcat prevederile art. 170 lit. c și d din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002.
Prin urmare, culpa cu prevedere ca formă a vinovăției, este exclusă în speță.
Este real că, din depozițiile martorilor și, aflați în trenul implicat în impact, reiese că aceștia l-au văzut pe inculpat, care,după ce s-a asigurat, cu respectarea prevederilor Regulamentului de aplicare a nr.OUG 195/2002 prev. în acest sens,s-a angajat în traversarea căii ferate.
Din conținutul aceluiași raport de expertiză rezultă că, într-adevăr, inculpatul, în calitate de conducător auto, mai putea lua și alte măsuri, neprevăzute de regulament și având caracter de excepție, respectiv:
- să efectueze o asigurare spre dreapta înainte de locul în care sunt instalate indicatoarele, în cazul în care era avizat de configurația trecerii la nivel cu calea ferată.
- înainte de oprirea autotrenului pentru asigurare, să vireze autotractorul spre dreapta pentru a mări unghiul și vizibilitatea spre partea dreaptă.
- să se asigure, părăsind postul de conducere, de pe scaunul pasagerului din dreapta.
Or, luarea acestor măsuri excede conduitei unui om prudent și diligent, inculpatul neavând, la momentul săvârșirii faptei posibilitatea să prevadă rezultatul faptei sale, nici sub aspect obiectiv și nici subiectiv.
Este real că cei doi martori aflați în cabina de comandă a trenului au emis semnale acustice, ulterior observării conducătorului auto angajat în traversarea căii ferate. Or, nu se poate vorbi despre același nivel al vizibilității, avându-se în vedere atât structura terenului, cât și poziția, din punct de vedere al înălțimii, locului fiecăruia în mijloacele de transport în care, la acel moment, se aflau.
Prin urmare, în mod corect s-a reținut în cauză că nu este dată în sarcina inculpatului vinovăția sub forma culpei, cât privește comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată.
Așa fiind, Curtea, constatând că decizia atacată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul declarat de Parchet, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva deciziei penale nr. 408 din data de 29.10.2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondat.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.02.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.SV
Tehnored. TD
Ex.2/05.03.2008
Președinte:Samoilă VioricaJudecători:Samoilă Viorica, Ghertner Artur, Andronic Tatiana Luisa
