Uzul de fals (art. 291 cod penal). Decizia 146/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 146/
Ședința publică din 11 februarie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 299/A din 05.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpatul recurent pentru care se prezintă avocat ales, părțile civile intimate SC SA și SC România SRL, partea responsabilă civilmente SC Import - Export SRL.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că au fost comunicate relațiile solicitate la. de pe lângă Tribunalul Timiș, după care, apărătorul inculpatului recurent depune la dosarul cauzei înscrisuri în susținerea recursului.
Nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și achitarea inculpatului în baza art. 10 lit.c Cpp pentru infracțiunea de uz de fals, iar pentru infracțiunea de înșelăciune - în baza art. 10 lit.d Cpp.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea soluțiilor anterioare ca legale și temeinice.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3407/06.12.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- (număr în format vechi 18021/16.12.2005)
- în baza art. art. 215 alin.2,3,4 pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. c pen, art. 71.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată;
- în baza art. 291 s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, cu aplicarea art. 64 lit. c pen, art. 71.pen. pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals;
- în baza art. 33 lit.a raportat Cod Penal la art. 34 lit.b s Cod Penal-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3(trei) ani și 2(două) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare;
- s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. c în Cod Penal condițiile și pe durata prevăzută de art. 71.Cod Penal;
- în baza art.14, 346.pr.pen. raportat la art.998, art. 1000 alin.3 civil s-au admis pretențiile civile formulate în cauză de către partea civilă T și inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente Import Export Italia L, la plata sumei de 4465, 86 lei (44.658.650 lei vechi), actualizată în raport de rata inflației la data plății efective, cu titlul de despăgubiri civile;
- în baza art.14,346 pr.pen. raportat la art.998, art. 1000 alin.3 civil s-au admis în parte pretențiile civile formulate în cauză de către partea civilă România C-N și inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente Import Export Italia L, la plata sumei de 3500 lei (35.000.000 lei vechi), cu penalități de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței debitului și până la data plății efective, cu titlul de despăgubiri civile și au fost respinse în rest ca neîntemeiate pretențiile civile formulate de către această parte civilă;
- în baza art. 348.pr.pen s-a dispus anularea filelor cec tip Banca Comercială SA, cu seriile BG 306 -, BG 306 - și a filei cec tip Post SA cu seria P 308 -;
- s-a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, după data rămânerii definitive a prezentei hotărâri;
- în baza art. 349, art. 191 alin. 1 și 3.pr.pen. inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente Import Export Italia L, la plata a 730 lei (7.300.000 lei vechi) cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, cu nr. 2270/P/2004 din 29.11.2005, înregistrat la Judecătoria Timișoara sub nr. 18021/16.12.2006, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 291.Cod Penal și art. 215 al.2,3,4 cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit.
Cod PenalÎn expunerea stării de fapt, prin actul de inculpare, s-a reținut că inculpatul a emis trei file cec către două societăți comerciale, pentru plata unor mărfuri achiziționate de la acestea de către societatea comercială la care inculpatul avea calitatea de administrator, iar atunci când acestea au fost introduse în bancă pentru plată au fost refuzate la plată cu motivația "lipsă totală de disponibil, client aflat în interdicție bancară, filele fiind retrase din circulație", astfel încât societățile comerciale părți vătămate au fost prejudiciate cu contravaloarea mărfurilor achiziționate de către societatea reprezentată de către inculpat.
În cursul cercetării judecătorești, prima instanță a procedat la administrarea probatoriului propus prin rechizitoriu.
Din actele și lucrările dosarului, prima instanță a mai constatat că inculpatul a fost prezent la un singur termen de judecată, cel din 15 martie 2006, când a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, iar ulterior nu s-a mai prezentat în fața instanței și nici nu a formulat cereri în probațiune.
Ca urmare a unui contract încheiat la data de 23.04.2003, între partea vătămată și Import Export Italia L, societate din urmă reprezentată de către inculpatul în calitate de administrator, societatea parte vătămată a livrat societății inculpatului mărfuri în valoare totală de 64.658.650 lei vechi, ocazie cu care a fost achitată în numerar suma de 20 milioane lei vechi, diferența urmând a fi achitată a doua zi.
Întrucât societatea reprezentată de către inculpat nu a mai achitat diferența de plată, conform înțelegerii inițiale, între cele două societăți au avut loc unele negocieri și inculpatul a completat în zilele de 2.07.2003, respectiv 17.07.2003, filele cec cu seria - 306- și - 306- în valoare de 22.000.000 lei vechi fiecare, file cec care erau emise de către L și girate către Import Export Italia L, inculpatul alegând această modalitate de emitere a filelor cec deoarece această din urmă societate era deja în interdicție bancară iar el era reprezentantul ambelor societăți.
În momentul în care cele două file cec au fost introduse în bancă spre decontare, au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil.
Din adresa BNR nr. VII/4/GR/8109/10.10.2003 reiese faptul că Laf ost înregistrată în CIP cu nouă incidente de plată cu file cec și s-a aflat în interdicție bancară de a emite cecuri în perioada 2.07.2003 - 23.07.2004.
De asemenea, din verificarea rulajului de cont al aceleiași societăți a rezultat că inculpatul nu a alimentat contul societății după data de 2.07.2003 când a emis prima filă cec și că în data de 4.07.2003 contul avea sold zero.
Cercetările efectuate în cauză au mai relevat și faptul că în momentul semnării contractului inculpatul a prezentat o copie de pe autorizația cu seria - nr. 402/86 emisă de către Comisia Națională pentru Materialelor din B, autorizație care s-a dovedit a fi falsă întrucât inculpatul avea doar dreptul de a colecta deșeurile de la populație, fără a avea posibilitatea să le valorifice.
S-a mai reținut în acest context și faptul că față de inculpat se fac cercetări într-un dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 288 al.1 Cod Penal, instanța fiind sesizată în cauza de față doar în ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291.Cod Penal, constând în utilizarea acelei adeverințe false.
Între România C-N și Import Export Italia Laf ost încheiat contractul nr. 611/5.11.2002, în baza căruia această din urmă societate urma să își alimenteze autoturismele cu carburanți de la stațiile "", cu ocazia încheierii acestui contract, inculpatul, care avea calitatea de administrator al celei de-a doua societăți, emițând o filă cec cu titlul de garanție, filă cec ce urma să fie introdusă în bancă în situația în care societatea inculpatului nu ar fi plătit la termen cantitățile de carburanți achiziționate.
Ca urmare a acestor relații contractuale, în perioada noiembrie 2002 - ianuarie 2003, autoturismele societății reprezentate de către inculpat au fost alimentate de la stațiile de carburanți ale societății parte vătămată, cu diferite cantități de benzină și motorină în valoare totală de 85.289.005 lei vechi.
În data de 5.02.2003, numita, reprezentanta societății parte vătămată i-a trimis inculpatului o notificare prin care era somat să achite un debit de 70.615.092 lei până la data de 10.02.2003, în caz contrar urmând că completeze fila cec și să o introducă în bancă.
În data de 11.02.2003, ca răspuns la această notificare, inculpatul a solicitat o amânare pentru plata datoriilor, luându-și angajamentul că va plăti debitul în două rate, una în data de 18.02.2003, iar cea de-a doua în data de 5.03.2003.
Ulterior însă, inculpatul nu și-a respectat această obligație, astfel încât la data de 30.04.2003, reprezentanții societății parte vătămată au completat fila cec cu seria P 308 -, primită ca și garanție la data semnării contractului, cu suma de 35.000.000 lei vechi și au introdus-o în bancă spre decontare, fila cec fiind refuzată la plată cu motivația "lipsă totală de disponibil, client aflat în interdicție bancară, filă cec retrasă din circulație".
Din adresa BNR nr.VII/GR/8109/10.10.2003, reiese faptul că Import Export Italia a fost înregistrată în CIP cu 12 incidente de plată cu file cec și s-a aflat în interdicție bancară de a emite cecuri în perioada 24.12.2002 - 14.07.2004.
Din verificarea rulajului de cont deschis la Post Agenția L de către societatea reprezentată de inculpat a rezultat că această societate avea un sold inițial zero și nu a alimentat în nici un fel contul respectiv.
În drept, s-a considerat că faptele inculpatului, care în baza aceleiași rezoluții infracționale a indus în eroare două societăți părți vătămate cu ocazia încheierii și executării a două contracte de livrare de mărfuri, prin folosirea de mijloace frauduloase și prin emiterea de file cec fără a avea în cont disponibilul necesar pentru plata acestora, fapte soldate cu prejudicierea societăților parte vătămată cu contravaloarea mărfurilor livrate și neachitate de către societatea reprezentată de către inculpat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții în formă continuată, prevăzută de art. 215 al.2,3,4 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al.2
Cod PenalS-a apreciat că în cauză este realizată latura obiectivă în modalitatea de incriminare anterior descrisă, în condițiile în care din înscrisurile aflate la dosar și depozițiile martorilor audiați a fost probată acțiunea inculpatului de inducere în eroare a reprezentanților celor două societăți parte vătămată, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, privitoare la autorizarea societății reprezentată de inculpat de a valorifica deșeurile achiziționate, ori în ce privește bonitatea societății inculpatului și existența în contul acesteia a disponibilului necesar pentru plata filelor cec emise de către inculpat, precum și faptul că au fost utilizate mijloace frauduloase, așa cum s-a arătat anterior.
Prima instanță a avut în vedere și faptul că a fost probată fie o acțiune de inducere în eroare și de emitere a filelor cec cu ocazia încheierii contractului, fie o acțiune de menținere în eroare a reprezentanților societății parte vătămată pe parcursul executării contractului, inducere în eroare fără de care reprezentanții societăților parte vătămată nu ar fi încheiat ori executat contractele în cauză, fapt ce atrage incidența disp. art. 215 al.3
Cod PenalDe asemenea, s-a apreciat că emiterea filelor cec în modalitatea anterior descrisă în prezenta hotărâre intră sub incidența disp.art. 215 al.4 chiar Cod Penal și în cazul filei cec emisă către cea de-a doua societate parte vătămată cu titlul de garanție, deoarece anterior introducerii acesteia la plată inculpatul a fost notificat cu privire la acest aspect și nu a anunțat reprezentanții societății parte vătămată că nu ar avea în cont disponibilul necesar și în același timp nici nu a alimentat contul societății sale.
În ceea ce privește latura subiectivă a acestei infracțiuni, Judecătoria a reținut că vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe deoarece acesta nu a avut nici un moment, în contul societăților în numele cărora au fost emise filele cec, disponibilul necesar pentru plata acestora, nu a făcut nici un demers pentru alimentarea contului societății și a ascuns acest fapt reprezentanților societății parte vătămată pentru a-i determina să accepte încheierea sau executarea în continuare a contractelor, fapt ce dovedește intenția inculpatului de a prejudicia cele două societăți părți vătămate.
Prima instanță a apreciat că faptele săvârșite îmbracă forma unei infracțiuni în formă continuată datorită modului similar de operare și datorită perioadei de timp relativ scurtă dintre aceste acte materiale reținute în sarcina inculpatului.
De asemenea, s-a constatat că fapta inculpatului de a utiliza, cu ocazia încheierii unui contract de livrare de mărfuri, o adeverință falsă, în scopul producerii unor consecințe juridice, constând în încheierea amintitului contract, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de uz de fals prevăzută de art. 291.Cod Penal, fiind realizată atât latura obiectivă a acesteia, în condițiile în care s-a probat caracterul fals al adeverinței amintite și aceasta a fost utilizată în condițiile și în scopul cerute de legiuitor pentru existența infracțiunii, cât și latura subiectivă a infracțiunii, vinovăția inculpatului îmbrăcând forma intenției directe deoarece acesta cunoștea caracterul fals al adeverinței respective și a înțeles să o utilizeze în scopul încheierii contractului amintit.
Procedând la stabilirea răspunderii penale, Judecătoria a avut în vedere dispozițiile art. 72.Cod Penal și, în raport de acestea, faptul că inculpatul nu avea antecedente penale la data săvârșirii infracțiunilor anterior descrise, însă este cercetat pentru săvârșirea unor fapte similare, fiind trimis în judecată într-o altă cauză, precum și faptul că aceasta a încercat în faza urmăririi penale să tergiverseze cercetările efectuate în cauză, iar în faza cercetării judecătorești nu a înțeles să se prezinte în vederea audierii.
De asemenea s-a ținut cont și de faptul că prejudiciul cauzat nu a fost reparat până în acest moment și că din raportul de expertiză psihiatrico-legală existent la dosarul de urmărire penală a rezultat că inculpatul ar fi avut discernământul ușor diminuat în raport de faptele comise.
Fiind investită cu soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, prin constituirea societăților părți vătămate ca și părți civile, prima instanță, având în vedere cele reținute anterior în cauză, a constatat că pretențiile civile formulate în cauză de către partea civilă T sunt întemeiate în totalitate, în condițiile în care a fost probat prejudiciul cauzat, între acest prejudiciu și fapta săvârșită de către inculpat cu vinovăție există o legătură de cauzalitate, iar acest prejudiciu nu a fost reparat până la data soluționării cauzei, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În același timp, prima instanță a constatat ca fiind întemeiate doar în parte pretențiile civile formulate de către partea civilă C N, deoarece în cauza de față instanța a fost sesizată doar în ceea ce privește fapta inculpatului de a emite o filă cec în valoare de 35.000.000 lei vechi fără a avea în cont disponibilul necesar plății acestuia și implicit doar această sumă s-a reținut ca prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii pentru care este judecat inculpatul.
Implicit, Judecătoria a considerat că nu poate reține, ca și prejudiciu rezultat din această infracțiune, întreaga sumă indicată de către societatea parte vătămată, care a solicitat obligarea inculpatului la plata întregii contravalori de carburanți, pe care acesta a achiziționat-o prin societatea pe care o reprezenta, fără aom ai achita ulterior, pentru recuperarea contravalorii acestor cantități de carburanți societatea respectivă având deschisă calea unei acțiuni în fața instanței civile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal, inculpatul, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 05.02.2007, sub număr de dosar -.
Apelul nu a fost motivat în scris, însă inculpatul a arătat în cererea de apel că prin sentința atacată au fost în mod nereal motivate împrejurările de fapt și de drept fără a se ține seama atât de circumstanțele atenuante cât și de natura înlăturării răspunderii penale, în latura obiectivă și în latură subiectivă.
Examinând apelul inculpatului, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului cauzei, tribunalul a constatat că acesta este nefondat, astfel că prin decizia penală nr. 299/A din 5 octombrie 2007 respins apelul declarat de inculpatul.
Astfel, tribunalul a apreciat că prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale și în faza judecății, săvârșirea infracțiunilor de către inculpat fiind dovedite prin: plângerile și declarațiile reprezentanților societății parte vătămată, raportul de expertiză grafoscopică, filele cec, copiile autorizației folosite de inculpat, copiile facturilor fiscale și ale contractelor de livrare a mărfurilor, raportul de expertiză psihiatrică, declarațiile inculpatului și ale martorilor, rulajele de cont, verificările la CIP, borderourile de încasare și justificările de refuz la plată.
De asemenea, s-a apreciat de către instanța de apel că judecătoria a făcut o corectă individualizare a răspunderii penale stabilind pedepse în cuantumuri orientate spre minimul prevăzut de lege și aplicând ca pedeapsă rezultantă pedeapsa cea mai grea fără aplicarea vreunui spor, în condițiile în care infracțiunile au fost săvârșite în forma continuată (2 acte materiale), prejudiciile nu au fost recuperate iar inculpatul a avut o conduită procesuală necorespunzătoare (a încercat în permanență să inducă în eroare organele judiciare, a tergiversat cercetările în faza de urmărire penală și în faza judecății în apel și s-a sustras de la judecata în prima instanță).
Totodată, tribunalul a considerat că prima instanță a individualizat în mod corespunzător executarea pedepsei închisorii aceasta urmând a fi executată potrivit naturii sale în regim de detenție, având în vedere cuantumul pedepsei rezultante aplicate, numărul infracțiunilor (două), numărul actelor materiale (două pentru fiecare infracțiune)nivelurile prejudiciilor (4.465,86 lei și 3.500 lei) și atitudinea procesuală necorespunzătoare a inculpatului.
Judecătoria a soluționat în mod corect și acțiunile civile, fiind evident faptul că prin acțiunile sale inculpatul a cauzat prejudicii materiale celor două părți civile, ale căror pretenții, constând în sumele de bani datorate de societatea inculpatului pentru mărfurile cumpărate și livrate, sunt întemeiate, respectiv pretențiile sunt întemeiate în tot iar pretențiile sunt întemeiate în parte.
Tribunalul a înlăturat susținerile apărătorului inculpatului potrivit cărora nu se poate reține forma directă a intenției deoarece filele cec au fost emise nu ca instrument de plată ci ca instrument de garanție a plății. Inculpatul nu a avut nici un moment în contul societăților, pe care le reprezenta în relațiile comerciale, disponibilul necesar pentru plata filelor cec și nici nu a făcut vreun demers pentru alimentarea contului, ascunzând acest fapt reprezentanților societăților părți vătămate pentru a-i determina să accepte încheierea sau executarea contractelor. Pe de altă parte, inculpatul avea cunoștință despre caracterul fals al adeverinței folosite la încheierea contractelor comerciale. Aceste împrejurări denotă intenția inculpatului de a prejudicia cele două părți civile.
Împotriva deciziei penale nr. 299/A din 5.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs inculpatul, solicitându-se casarea hotărârii și în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 10 lit.c Cpp pentru infracțiunea de uz de fals, iar pentru infracțiunea de înșelăciune, în baza art. 10 lit.d Cpp.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia penală recurată în raport cu cele solicitate în apărare și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
Inculpatul a prezentat la semnarea contractului o copie de pe autorizația cu seria - nr. 402/86 emisă de Comisia națională pentru reciclarea materialelor din B, care s-a dovedit a fi falsă, firma inculpatului neavând decât dreptul de a colecta deșeurile de la populație, fără a putea să le valorifice.
De asemenea, din verificările efectuate la Post - Agenția L, a rezultat că societatea reprezentată de inculpat avea un sold zero și contul nu a fost alimentat. În consecință, în mod corect s-a apreciat că fapta inculpatului, care în baza aceleiași rezoluții infracționale a indus în eroare două societăți cu ocazia încheierii și executării a două contracte de livrare de mărfuri, prin folosirea de mijloace frauduloase și prin emiterea de file CEC fără a avea disponibil în cont, prejudiciind astfel aceste societăți, constituie elementele caracteristice ale infracțiunii de înșelăciune în convenții în formă continuată, prev. de art. 215 al.2,3,4 Cpp cu aplic. art. 41 al.2 Cp.
Așa fiind, se apreciază că cererile formulate în apărare pentru achitarea în baza art. 10 lit.c respectiv art. 10 lit.d Cpp pentru infracțiunile prev. de art. 291 Cp și art. 215 alin. 2,3,4 Cp, apar ca fiind nefondate.
În consecință, în baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin.2 Cpp inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 299/A din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalului Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 al. 2 Cpp obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 150 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /26.02.08
Tehnored. 2 ex./26.02.08
PI. -
-;
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
