Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 147/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 147/
Ședința publică din 11 februarie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de părțile civile, și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 338 din 08.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc inculpatul recurent pentru care se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, părțile civile recurente pentru care se prezintă avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, părțile civile intimate, Spitalul Clinic Județean de Urgență A și asigurătorul Românească SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că s-au depus la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură, motivele de recurs ale părților civile recurente, după care:
Nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul părților civile recurente criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că din motivarea sentinței Judecătoriei Arad nu rezultă considerentele în baza cărora s-au admis o parte din pretențiile civile și nici cele în baza cărora au fost respinse restul pretențiilor. Cât privește latura penală, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, raportată la consecințele accidentului și la conduita inculpatului, care nu a recunoscut fapta, nu satisface exigențele prevenției generale și speciale.
Decizia este de asemenea nelegală, întrucât stabilirea întinderii despăgubirilor civile este lăsată de instanță la aprecierea părții care este obligată să le achite și procedând astfel, tribunalul a omis să soluționeze latura civilă a cauzei.
Se mai arată că motivele de apel nu au făcut obiectul instanței de control judiciar, ele fiind considerate ca nefondate, fără a se putea deduce raționamentele care au condus instanța la această concluzie.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare, în latură penală să se majoreze pedeapsa aplicată inculpatului, iar în latură civilă să se admită pretențiile civile astfel cum au fost formulate, precum și obligarea la plata cheltuielilor judiciare, potrivit chitanțelor depuse.
Referitor la recursul inculpatului, pune concluzii de respingere ca nefondat.
Apărătorul inculpatului recurent susține motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei și solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei primei instanțe în vederea completării probatoriului, iar în subsidiar achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.e Cpp și art. 47 Cp. Referitor la recursul părților civile, pune concluzii de respingere ca nefondat.
Procurorul pune concluzii de respingere a ambelor recursuri ca nefondate, arătând că soluțiile dispuse în cauză sunt legale și temeinice, atât pedeapsa aplicată cât și despăgubirile civile sunt corecte, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 47 Cp.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2771 din 12.10.2006, Judecătoria Arad, în temeiul art. 184alin.1,3 Cp(două infracțiuni) a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de câte 1 an închisoare (două pedepse) pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă.
În temeiul art. 184 alin.2,4 Cp a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În temeiul art. 33 lit.a rap. la art. 34 lit.b Cp au fost contopite pedepsele și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, și anume aceea de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 Cp a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 Cp.
În temeiul art. 359 Cpp a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art. 83 și 84 Cp.
În temeiul art. 71 Cp a suspendat exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a, Cod penal.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 Cpp rap. la art. 49, 54 din Legea nr. 136/1995 coroborate cu disp. art. 7 din Ordinul CSA nr. 3108/2004 a admis în parte acțiunile civile și în consecință a obligat asigurătorul SC SA Sucursala A să plătească următoarele sume cu titlu de despăgubiri morale și materiale:
- 17.093 lei părții civile;
- 8.000 lei părții civile;
- 9.000 lei părții civile.
În temeiul art. 14 Cpp rap. la art. 106 din OUG nr. 150/2002 a admis acțiunea civilă a părții civile CAS A și, în consecință, a obligat inculpatul să plătească suma de 2177,64 lei Ron ce reprezintă cheltuieli de spitalizare ocazionate de partea vătămată, la care se adaugă dobânda de referință a BNR începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a sumei.
În baza art. 193 Cpp rap. la art. 50 din Legea nr. 136/1995 a obligat asigurătorul să plătească:
- părții civile suma de 1.720 lei Ron;
- părții civile suma de 340 lei Ron;
- părții civile suma de 300 lei Ron ce reprezintă cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 13.02.2006, în jurul orei 13.00, inculpatul conducea autoturismul marca Daewoo cu nr. de înmatriculare -, avându-l ca pasager în dreapta pe martorul, pe DN 69, deplasându-se dinspre A spre
Pe raza localității, la ieșirea dintr-o curbă, la stânga, în zona bornei kilometrice 34+400, în condițiile unui carosabil umed, inculpatul a derapat, rotindu-se în sens invers acelor de ceas și a pătruns pe contrasens.
Pe ruta T - A, pe sensul opus pilotării autoturismului condus de inculpat, circula regulamentar autoturismul marca Citroen, cu număr de înmatriculare MI-767-BK condus de partea vătămată.
Autoturismul condus de inculpat a intrat în coliziune cu autoturismul marca Citroen cu nr. de înmatriculare MI-767-BK condus de partea vătămată, în care se aflau ca pasageri, părțile vătămate, și minorii și - copiii părților vătămate.
În urma accidentului, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 65 zile de îngrijiri medicale, iar părțile vătămate și un număr de 35, respectiv 25 zile de îngrijiri medicale, aceștia din urmă formulând plângeri prealabile împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. Minorii și au suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 5-6 zile îngrijiri medicale.
Părțile vătămate au fost transportate de urgență și internate în cadrul Spitalului Județean, unde li s-au acordat îngrijiri medicale.
Partea vătămată a fost diagnosticat cu politraumatism cu, contuzie forte reg., regiune sprâncenoasă stânga cu plată contuză suturată regiunea sprâncenoasă stânga, mentoniera și submentoniera; echimoze suborbitare stânga; chemozis conjunctival stânga cu fractură paramediană 41-42 cu deplasare șifractură rebord alveolar cu luxație gradul III/IV 41-42-43, contuzie toraco-abdominală, contuzie cerebrală medie focaliată temporo parietală dreapta.
La externare, s-a constatat ameliorată starea sănătății însă, ulterior, a fost transferat la unde, în urma investigațiilor clinice și paraclinice, s-au efectuat extracții 41.42.43 alveoloplastie; s-a recomandat control săptămânal - asanarea focarelor dentare în serviciul stomatologic, când starea lui va permite.
Partea vătămată a fost diagnosticată cu comoție cerebrală.
Partea vătămată a fost diagnosticată cu comoție cerebrală, traumatism toracic cu multiple fracturi costale C1,5,6,7,8 linia axilară post. și pneumotorax parțial stâng, contuzie abdominală.
De asemenea, în urma accidentului rutier a suferit leziuni și martorul, care se afla în autoturismul condus de inculpat, necesitând un număr de 30-35 zile îngrijiri medicale, însă acesta nu a depus plângere împotriva inculpatului.
Părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză cu ultimele precizări, astfel: s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de de 11.822,5 lei Ron daune materiale și 6.000 lei morale, partea civilă cu 4.538,94 lei Ron daune materiale și 4.000 lei Ron daune morale și partea civilă cu 10.377,35 lei Ron daune materiale și 40.000 lei Ron daune morale.
Starea de fapt a fost probată cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei, proces-verbal de verificare tehnică, proces-verbal de reconstituire, raport de expertiză tehnică, obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică, raport de expertiză medico-legală, proces-verbal de recoltarea probelor biologice, buletin de examinare clinică, declarațiile părților civile, declarații martori, declarațiile de recunoaștere parțiale ale învinuitului/inculpatului.
Fiind audiat în cauză, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor penale, arătând că partea vătămată, care conducea autoturismul marca Citroen, a intenționat să intre în depășirea unui și astfel a ieșit cu autoturismul ușor din spatele tirului pentru a se asigura că poate efectua manevra de depășire și, observând că nu poate intra în depășire, a revenit pe sa de mers. Inculpatul a arătat în continuare că această împrejurare l-a obligat să frâneze și, fiind umed carosabilul, a derapat, intrând astfel în coliziune cu autoturismul condus de partea vătămată.
Instanța a înlăturat această declarație, apreciind-o.
Instanța a înlăturat, de asemenea, și depoziția martorului, întrucât nu s-a coroborat cu ansamblul probatoriului administrat în cauză, coroborându-se doar cu declarația inculpatului de nerecunoaștere a faptei, astfel că instanța a apreciat depoziția sa neconformă cu realitatea, intenționând ca prin depoziția sa, inculpatul să fie absolvit de răspundere penală. În sprijinul acestei constatări a stat mărturie și conduita martorului, prin aceea că nu a formulat plângere penală împotriva inculpatului, deși suferise leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 35 de zile de îngrijiri medicale și mai mult, dacă martorul a considerat culpabilă conduita părții vătămate, s-a ridicat întrebarea de ce nu a formulat plângere penală împotriva acestuia. Convingerea instanței a fost aceea că martorul nu a formulat plângere împotriva părții vătămate, tocmai pentru că acesta nu poartă nici o vinovăție.
În realitate, nu a existat nici un în trafic, pe care partea vătămată încerca să îl depășească și, chiar dacă prin absurd, s-ar fi admis această ipoteză, tot nu se înlătură obligația inculpatului de a conduce prudent, până la limita evitării oricărui pericol. În plus, însuși inculpatul a precizat că partea vătămată, observând că nu poate efectua manevra de depășire, s-a retras în spatele tirului, astfel că nu a pătruns pe sensul său de mers și nu a constituit un pericol pentru inculpat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul, părțile civile, și asigurătorul SC Românească SA - Sucursala
Inculpatul a susținut că este nevinovat și a solicitat achitarea.
Părțile civile au criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică, iar despăgubirile civile sunt de asemenea mici, fiindu-le admise numai în parte acțiunile civile. S-a mai susținut că inculpatul nu a fost obligat la plata despăgubirilor civile alături de asigurător, astfel că nu a fost soluționat fondul cauzei. S-a solicitat majorarea pedepsei și a despăgubirilor civile și morale.
Prin decizia penală nr. 338 din 8.11.2007, Tribunalul Arada admis apelul asigurătorului SC SA - Sucursala A, a desființat sentința penală apelată în latură civilă, în sensul că a obligat pe inculpat alături de asigurătorul SC Românească SA - Sucursala A, la plata despăgubirilor civile către părțile civile și, în limita prev. de art. 53 din Legea 136/1995.
A respins apelurile inculpatului și părților civile și, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Tribunalul, examinând apelurile prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, potrivit art. 371 alin.2 Cpp, a constatat că este fondat numai apelul asigurătorului pentru că a fost obligat la despăgubiri, fără a se arăta limita răspunderii acestuia potrivit Legii nr. 136/1995.
Ori, aceste limite se stabilesc anual, iar prima instanță trebuia să le aibă în vedere pentru ca părțile să nu întâmpine greutăți la punerea în executare a hotărârii.
Cu privire la apelurile inculpatului și părților civile, tribunalul a apreciat că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, reținând corect starea de fapt și încadrarea juridică.
Împotriva deciziei Tribunalului Arad au declarat recurs inculpatul și părțile civile și.
Inculpatul a criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate, pe motiv că prima instanță și instanța de apel a cenzurat dreptul la apărare, respingând cererile de probațiune referitoare la o expertiză medico-legală și o expertiză tehnică.
Singurele mijloace de probă care reflectă nemijlocit modalitatea de producere a accidentului, sunt declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, martorului și raportul de expertiză tehnică efectuată în faza de urmărire penală.
În mod greșit prima instanță a înlăturat declarațiile martorului deoarece acesta este prieten cu inculpatul, având în vedere că declarația inculpatului și cea a lui, sunt singurele mijloace de probă care se coroborează între ele iar înlăturarea acestora este netemeinică și arbitrară.
În raportul de expertiză tehnică se arată că pierderea controlului asupra autoturismului la ieșirea din curbă s-a produs datorită acționării pedalei de frână de către conducătorul auto.
Din interpretarea coroborată a acestor probe, reiese că ne aflăm în situația prev. de art. 47 Cp.
Cu privire la despăgubirile civile acordate de prima instanță, se apreciază că sunt exagerate, fiind disproporționate față de infracțiunea săvârșită și prejudiciul material și moral cauzat, care de altfel nici nu a fost probat.
Părțile civile au criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că sentința Judecătoriei Arad este nelegală deoarece motivarea referitoare la latura civilă nu satisface exigențele art. 356 lit.c Cpp întrucât din conținutul acesteia nu rezultă considerentele în baza cărora s-au admis o parte din pretențiile civile și nici cele în baza cărora au fost respinse restul pretențiilor.
Cât privește latura penală, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, raportată la consecințele accidentului și la conduita inculpatului, care nu a recunoscut fapta, nu satisface exigențele prevenției generale și speciale.
Decizia este de asemenea nelegală, întrucât stabilirea întinderii despăgubirilor civile este lăsată de instanță la aprecierea părții care este obligată să le achite și procedând astfel, tribunalul a omis să soluționeze latura civilă a cauzei.
Se mai arată că motivele de apel nu au făcut obiectul instanței de control judiciar, ele fiind considerate ca nefondate, fără a se putea deduce raționamentele care au condus instanța la această concluzie.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, se constată că recursurile inculpatului și ale părților civile sunt fondate pentru următoarele considerente.
Din examinarea actelor dosarului instanței de apel se constată că, atât inculpatul cât și părțile civile, au formulat mai multe motive prin care au criticat sentința instanței de fond, apreciind că aceasta este netemeinică și nelegală.
Astfel, inculpatul a arătat prin memoriul depus (fila 19 ) că instanța de fond a făcut o greșită apreciere a probelor administrate, astfel a omis că constate că inculpatul s-a aflat în situația unui caz fortuit, prev. de art. 47 Cp.
De asemenea, părțile civile au criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, pe motiv că sentința instanței de fond nu a explicat care sunt considerentele în baza căreia a admis pretențiile civile și nici în baza cărora au fost respinse o parte din ele, sentința fiind practic nemotivată (fila 136).
În continuare, părțile civile prezintă în detaliu probele administrate pe latură civilă precum și argumentele pentru care consideră soluția netemeinică și nelegală pe latură civilă.
Din conținutul deciziei instanței de apel se observă că aceasta nu a răspuns în nici un fel la motivele invocate de către apelanți, mărginindu-se la a arăta doar că " tribunalul, examinând apelurile de față prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, potrivit art. 371 al.2 Cpp, constată că este fondat numai apelul asigurătorului", ceea ce în opinia Curții echivalează cu o nemotivare a apelurilor.
Potrivit art. 378 al.3 Cpp, instanța de apel este obligată să se pronunțe cu privire la fiecare motiv de apel invocat de părți. Neprocedând în acest mod, așa cum s-a arătat mai sus, tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală, astfel că fiind incident motivul de recurs prev. de art. 3859pct.9 Cpp, vor fi admise recursurile inculpatului și ale părților civile în baza art. 38515pct.2 lit.c cpp, se va casa decizia recurată și se va dispune rejudecarea cauzei în apel d e către Tribunalul Arad.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de apel va avea în vedere și se va pronunța și asupra motivelor de recurs invocate de recurenți.
Văzând și prevederile art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit. c Cpp admite recursul declarat de inculpatul și părțile civile și împotriva deciziei penale nr. 338/2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează decizia recurată și dispune rejudecarea cauzei în apel d e către Tribunalul Arad.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G - - - - -
GREFIER
- -
Red. /20.02.08
Tehnored. 2 ex./27.02.08
PI. -
-;
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu, Constantin Costea
