Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 302/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PRENALĂ Nr. 302/
Ședința publică de la 17 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.363/2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă:inculpatul personal, asistat de avocat ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat în scris, hotărârile pronunțate fiind netemeinice și nelegale, arătând că instanța nu a fost legal sesizată cu infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 cp și că instanța a admis în mod nelegal plângerea numiților și împotriva Rechizitoriului parchetului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 321 cp întrucât dispozițiile art.2781cpp au fost modificate prin Legea 356/2006 în sensul ca doar de la apariția acestei legi se poate formula plângere împotriva dispozițiilor din rechizitoriu de netrimitere în judecată or plângerea petenților a fost formulată înainte cu trei de luni de la intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Pe fondul cauzei, arată că inculpatul a acționat în scopul salvării inculpatului de la violențele ce îi erau aplicate de părțile vătămate și că la dosar sunt probe din care se poate reține cauza de nepedepsire prev. de art. 322 al.1, 322 al.4 cp. aflându-ne în prezența unui motiv de casare. Solicită admiterea recursului în sensul, fie al constatării nulității legat de actul de sesizare al instanței, fie în subsidiar, al schimbării încadrării juridice a faptei, din art.321 alin.1, în Cod Penal art.322 alin.4
Cod PenalProcurorul pune concluzii de respingere a recursului, instanța a fost legal sesizată, inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, iar atitudinea acestuia a determinat plecarea persoanelor din acel loc. De asemenea, solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei.
Inculpatul, având cuvântul, arată că își însușește concluzii apărătorului său ales.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 177 din 30.11.2007, pronunțată în dosar penal nr-, judecătoria Lipovaa respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului prin încadrarea faptelor ce fac obiectul cauzelor în art. 322 al. 1 Cod penal, precum și cea formulată de reprezentantul părților civile și, de completare a încadrării juridice cu art. 75 lit. a Cod penal.
În baza art. 181 al. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul fiul lui și,ns. La 02.03.1975 în L, jud. A, domiciliat în comuna nr. 80, jud. A, --,fără antecedente penale la:
-8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În baza art. 33 lit. a 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de:
-1 an închisoare care a fost sporită cu 2 luni,astfel că inculpatul va executa 1 an și 2 luni închisoare;
În baza art. 10 lit. b/1 rap. la art.11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 al.1 Cod penal iar în baza art. 91 rap. la art. 18/1 Cod penal a fost aplicată inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 100 lei.
În baza art. 181 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui - și, născut la 17.09.1976 în com., jud. I, domiciliat în comuna, sat nr. 31 jud. I - l în A, sediul SC -CNP --,recidivist la:
-10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În baza art. 321 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal a condamnat același inculpat la:
-1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
În baza art. 180 alin. 2 rap. la art. 37 lit. a Cod penal a condamnat același inculpat la:
-6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire.
În baza art. 34 lit. a rap. la art.34 lit. b și la art. 37 lit. a,art. 39 al.2 Cod penal,au fost contopite pedepsele antemenționate aplicate inculpatului inclusiv cu restul de 547 zile închisoare - rămase de executat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare plus pedeapsa de 1 an închisoare executată de inculpat pe lângă prima pedeapsă potrivit sentinței penale nr. 105/2001 a Judecătoriei Hârdău - în cea mai grea de 547 zile închisoare care a fost sporită cu 60 zile închisoare, astfel că inculpatul va executa în final 607 zile închisoare.
În baza art. 181 Cod penal a fost condamnat inculpatul fiul lui și, ns. la 16.12.1986 în L jud. A,domiciliat în comuna -.A. 1,. 3, jud.A, CNP --, fără antecedente penale la:
-8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.
În baza art. 321 Cod penal fost condamnat același inculpat la:
-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, pe care a sporit-o cu 2 luni, inculpatul a executat 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 10 lit. c rap. la art.11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală,au fost achitați inculpații și pentru art. 217 alin. 1 Cod penal.
A aplicat celor trei inculpați pe durata aferentă pedepselor pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a-c Cod penal.
În baza art. 14 și urm. rap. la art. 346 Cod procedură civilă, au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile, atât personal, cât și în calitate de reprezentant și asociat al. SC. SRL suma de 1500 lei despăgubiri civile și au fost respinse restul pretențiilor până la suma de 50.000 lei formulată de partea civilă.
Au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean A suma de 845,20 lei cheltuieli de spitalizare aferente părții vătămate .
A fost obligat inculpatul să plătească părți civile suma de 500 lei despăgubiri civile și au fost respinse restul pretențiilor părții civile până la suma de 30.000 lei.
În baza art. 191 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații în solidar să plătească statului 400 lei cheltuieli judiciare, iar în baza art. 193 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații, tot în solidar să plătească părții civile personal 200 lei, iar ca reprezentant al Universal 800 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că: în data de 10/11.09.2006, în jurul orelor 22-23 inculpatul se găsea în localul din unde era organizată discotecă.
La un moment dat, a răsturnat de pe masa la care era așezat, paharele și sticlele aflate pe ea. Aceste obiecte au căzut. Patronul localului, partea vătămată, a venit la masa respectivă, atrăgându- atenția inculpatului asupra atitudinii acestuia, pe care a interpretat-o drept provocatoare. Între cei doi a luat naștere o altercație soldată cu îmbrânciri reciproce. Aceasta a generat în lovituri, moment în care a intervenit și ceilalți doi inculpați și. Cum între timp, inculpatul și partea vătămată căzuseră la sol, fiind superiori ca număr, cei trei inculpați l-au lovit pe partea vătămată cu pumnii și picioarele până când și-a pierdut cunoștința. Chiar și după ce și-a revenit, după ce a fost stropit cu apă, cei trei au continuat să-l lovească.
În apărarea părții vătămate a intervenit, tatăl acestuia, însă, a fost lovit de către inculpatul, provocându-i leziuni vindecabile în 14-16 zile îngrijiri medicale.
După ce au încetat să-l mai lovească cei trei inculpați, partea vătămată a fost dus de către personalul localului într-o încăpere în spatele barului. Inculpații și au venit și acolo și ultimul a afirmat că: -atunci când mai dorește să mai primească o bătaie, să-i anunțe pe inculpați. Din atare afirmație rezultă că nu poate fi reținută apărarea inculpatului că el ar fi încercat să-l protejeze pe partea vătămată de loviturile celorlalți din jur și că el nu l-ar fi lovit.
Se înlătură, de asemenea, și apărările celorlalți doi inculpați,că ei ar fi intervenit doar ca să-l ajute pe prietenul lor, inculpatul, întrucât din certificatul medico-legal rezultă că partea vătămată fost lovit de așa natură încât au fost necesare un număr de 24-25 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor cauzate.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel inculpații, și părțile vătămate și.
În motivarea apelurilor inculpații au criticat hotărârea pentru nelegalitate susținând că hotărârea primei instanțe este nelegală, deoarece părțile vătămate și nu au introdus plângeri prealabile pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală și loviri sau alte violențe, în termenul de 2 luni prev. de art. 284 Cod procedură penală.
Mai mult cu toate că ancheta s-a efectuat cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, distrugere și ultraj contra bunelor moravuri, pe parcursul derulării acesteia părțile vătămate nici nu au cerut efectuarea de cercetări pentru săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de vătămare corporală și loviri sau alte violențe și nici nu au fost întrebate cu privire la aceste aspecte nici de organele de anchetă, nici de instanță, pentru ca acestea să-și exercite dreptul la plângere în termenul de 2 luni prevăzut de lege.
Inculpatul a criticat hotărârea și pentru faptul că în mod greșit i s-a revocat restul de 547 de zile, din pedeapsa anterioară,pentru că în realitate el se află în situația recidivei prev. de art. 37 lit. b Cod penal și nu 37 lit. a Cod penal.
Cu privire la starea de recidivă aceasta a fost reținută greșit ca recidivă postcondamnatorie deoarece susține inculpatul că față de data arestării, 2.07.2000 și a eliberării condiționate 2.07.2003, restul rămas neexecutat de 547 de zile s-a împlinit la 2.01.2007, situație în care s-ar afla in situația recidivei post executorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal.
Cât privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri inculpații au susținut că acesteia îi lipsește latura obiectivă întrucât nu a produs scandal public deoarece, conflictul a durat puțin, muzica nu s-a întrerupt, iar discoteca a continuat.
Părțile vătămate au criticat hotărârea sub aspectul laturii civile, in sensul că, daunele materiale și morale ce le-au fost acordate sunt prea mici ținând seama de suferințele avute,dar mai ales că, le-a fost lezată calitatea de comercianți. Au invocat leziuni fizice și psihice, prejudiciu de agrement și prejudiciul de imagine precum și neevaluarea corectă a daunelor morale.
Prin DP nr. 363/2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, au fost admise apelurile declarate de inculpații: și, împotriva sentinței penale nr. 177/ 30.11.2006, pronunțată de judecătoria Lipova în dosar penal nr-, pe care o desființează în latura penală și civilă.
Au fost descontopite pedepsele rezultante de: 1 an și 2 luni închisoare, aplicate inculpatului în pedepsele componente de: 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal și
-1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal și înlătură sporul de 2 luni închisoare, repunându-le în individualitatea lor;
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 607 zile închisoare, aplicată inculpatului, în pedepsele componente de:
-10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal;
-1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și:
-6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, ( parte vătămată ), pe care le repune în individualitatea lor și înlătură sporul de 60 de zile, precum și disp. art. 37 lit. a Cod penal, privind starea de recidivă post condamnatorie reținând în sarcina acestuia recidiva post executorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal, după punerea în discuție a schimbării încadrării juridice.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de:
-8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 Cod penal și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 alin.1 Cod penal, pe care le-a repus în individualitatea lor și a fost înlăturat sporul de 2 luni închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. f Cod procedură penală, s-a încetat procesul penal față de inculpații și pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal - parte vătămată ( ), pentru lipsa plângerii prealabile.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. f Cod procedură penală s-a încetat procesul penal față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe prev. de art. 180 alin.2 Cod penal - parte vătămată, pentru lipsa plângerii prealabile.
În baza art.346 alin. 4 Cod procedură penală, s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de părțile vătămate și.
Astfel inculpații și vor executa câte 1(un), an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, și va menține disp. art. 81 Cod penal, privind suspendarea executării pedepselor față de acești inculpați fixând termen de încercare 3 ani și atrăgându-le totodată atenția asupra disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării.
Inculpatul va executa pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, au fost respinse apelurile declarate de părțile vătămate și și au fost obligați aceștia să plătească statului potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, câte 500 lei cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul examinând apelurile de față, prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu potrivit art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, a constatat că apelurile inculpaților sunt fondate dar numai în parte.
Astfel, potrivit art. 284 Cod procedură penală alin. 1 " În cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a cunoscut cine este făptuitorul".
Aceste dispoziții trebuie coroborate cu dispozițiile art. 238 Cod procedură penală și 286 Cod procedură penală, potrivit cărora dacă în timpul cercetării, organul de cercetare penală, constată existența unor împrejurări noi cu privire la alte fapte și persoane fie că urmărirea penală a fost începută sau s- pus în mișcare acțiunea penală, face propuneri în acest sens procurorului care va decide prin rezoluție sau ordonanță asupra extinderii cercetărilor.
Dacă în timpul cercetărilor, fapta urmează a primi o altă încadrare juridică pentru care este necesară plângerea prealabilă, organul de cercetare penală cheamă pe partea vătămată și o întreabă dacă înțelege să facă plângere.
În caz afirmativ, organele de cercetare penală, continuă cercetarea pentru infracțiunile respective sau, în caz contrar, trimite cauza la procuror cu propunere de încetare a urmăririi penale.
Același lucru se întâmplă și în fața instanței, dar condiționat tot de termenul de 2 luni prevăzut de art. 284 Cod procedură penală, astfel plângerea se consideră ca inexistentă iar finalitatea este încetarea procesului penal.
Faptul că părțile vătămate nu au introdus plângere pentru infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 și 180 alin. 2 Cod penal, rezultă indubitabil, din plângerea de la fila 8 vol. I dosar instanță, adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, din conținutul căreia rezultă că, părțile vătămate nu s-au plâns pentru vătămare corporală și loviri sau alte violențe, ci pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărire, distrugere și ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 211 Cod penal, 217 Cod penal și 321 Cod penal. Această plângere a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad sub nr. 338/P/2005 din 23.09.2005, care prin rezoluția din 3.11.2005, a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală față de inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, ( aflată la dosar 612/P/2005, al Parchetului de pe lângă judecătoria Lipova ), trimițând cauza la acest Parchet pentru continuarea cercetărilor cu privire la săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor prev. de art. 181 alin.1,217 alin.1,și 321 alin. 1 Cod penal.
În ceea ce privește starea de recidivă privind pe inculpatul într-adevăr acesta nu se află în situația recidivei postcondamnatorii ci în situația recidivei post executorii, față de pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 105/2001 a Judecătoriei Hârlău prin care i s-a revocat și o pedeapsă de 1 an închisoare aplicată printr-o hotărâre judecătorească anterioară. Inculpatul a început executarea acestei pedepse de 4 ani și 6 luni închisoare la 2.07.2000 și a fost liberat condiționat la 22.07.2003, rămânându-i un rest de executat de 547 zile, rest care s-ar fi împlinit la 02.01.2005, dată la care pedeapsa se consideră executată. Raportat la data săvârșirii faptelor din această cauză (10-11.09.2005) este evident că pedeapsa este considerată în întregime executată astfel că în sarcina sa trebuia reținută recidiva port executorie prev. de art.37 lit. b Cod penal.
Nu pot fi admise susținerile inculpaților cu privire la inexistența infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, întrucât martorii audiați în cauză au susținut contrariul, în sensul că muzica s-a întrerupt, o parte din tineri s-a retras pe, iar alții au plecat. Astfel potrivit art. 321 alin. 1 Cod procedură penală, ultrajul contra bunelor moravuri este definit ca fiind " Fapta persoanei care, în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniștea publică, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani".
Așadar, din împrejurările concrete în care a avut loc conflictul, fapta inculpatului a produs scandal public, ea fiind reținută corectă de instanță.
De asemenea nu pot fi admise nici susținerile potrivit cărora până la intrarea în vigoare a 356/2006, care a modificat disp. art. 278/1 Cod procedură penală, nu se puteau face plângeri și împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu, această chestiune fiind rezolvată prin decizia nr. 2503 din 14.04.2005 a Jc are a statuat că se pot face plângeri și în astfel de situații astfel că printr-o interpretare corectă a textului, înainte de modificări se impune ca identității de motive și rațiune să-i corespundă și identitatea de soluții.
Nu prezintă relevanță actul procedural (rezoluție,ordonanță, rechizitoriu),prin care s-a dispus netrimiterea în judecată.
Așadar, orice persoană care este nemulțumită de soluțiile date nu poate fi privată de dreptul de a cere în fața instanței exercitarea controlului judiciar al acestor soluții. În concluzie, plângerile împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse prin rechizitoriu se putea face și înainte de adoptarea Legii 356/2006.
Cu privire la apelurile părților vătămate, acestea sunt nefondate, deoarece înscrisurile de la filele 140- 141, dosar instanță nr. 499/2006, vol. I, intitulate - "constituire de parte civilă", nu pot constitui plângeri prealabile, din 2 motive:
-ele sunt înregistrate la 07.06.2006, deci nu în termenul de 2 luni, care în cauză putea curge de la data cunoașterii făptuitorului sau eventual de la data schimbării încadrării juridice, care practic nu a avut loc;
-apoi aceste constituiri de părți civile - din partea reclamanților nu cuprind elementele prev. de art. 222 Cod procedură penală,astfel că,acestea nu pot fi luate în considerare.
Astfel, tribunalul a apreciat că, neprecizarea plângerilor atât in fața organelor de cercetare și urmărire penală, cât și in fața instanței cu privire la infracțiunile de vătămare corporală prev. de art. 181 Cod penal și loviri și alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, echivalează cu lipsa plângerii prealabile iar soluția corectă este cea de încetare a urmăririi penale cu consecința nesoluționării laturii civile.
Cu privire la aspectul laturii civile, s-a apreciat că, prima instanță a cuantificat corect daunele materiale și morale chiar dacă părțile vătămate nu au formulat plângeri pentru cele două infracțiuni arătate mai sus. Nu dorim să comentăm aceste aspecte, deoarece instanța de control judiciar dispunând încetarea procesului penal va lăsa nesoluționate acțiunile civile, părțile vătămate având însă posibilitatea să-și valorifice aceste pretenții pe calea unei acțiuni civile separate.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul în temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelurile inculpaților, și și a desființat hotărârea primei instanțe în latura penală și civilă.
În baza dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondate apelurile părților vătămate și și i-a obligat pe aceștia să plătească statului potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, câte 500 lei cheltuieli judiciare în apel.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva deciziei Tribunalului Arada declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că instanța nu a fost legal sesizată cu infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. 321 cp și că instanța a admis în mod nelegal plângerea numiților și împotriva Rechizitoriului parchetului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art 321 cp întrucât dispozițiile art.2781cpp au fost modificate prin Legea 356/2006 în sensul ca doar de la apariția acestei legi se poate formula plângere împotriva dispozițiilor din rechizitoriu de netrimitere în judecată or plângerea petenților a fost formulată înainte cu trei de luni de la intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Pe fondul cauzei se arată că inculpatul a acționat în scopul salvării inculpatului de la violențele ce îi erau aplicate de părțile vătămate și că la dosar sunt probe din care se poate reține cauza de nepedepsire prev. de art. 322 al.1, 322 al.4 cp.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art.38510al.21cpp, constată că decizia recutrată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Din examinarea actelor de la dosar se reține că inițial inculpații, și au fost trimiși în judecată, prin Rechizitorul Parchetului de pe lângă judecătoria Lipova, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 al.1 cp cu apl. art. 37 lit. a cpp pentru inculpatul.
Părțile vătămate și a formulat plângere împotriva dispoziției de netrimitere în judecată a inculpaților și pentru infracțiunile prev. de art. 321 al.1 cp, 217 al.1 cp, și 180 cp care a fost respinsă prin Ordonanța din 24 mai 2006 din dosarul 135II/2/2006 a Prim procurorului Parchetului de pe lângă judecătoria Lipova iar împotriva acestei ordonanțe petenți au formulat o nouă plângere la judecătoria Lipova care prin Încheierea din 20 sept. 2006 din dosarul nr. 804/2006 a admis plângerea, a desființat soluțiile de netrimitere în judecată a inculpaților și a reținut cauza spre rejudecare.
Ulterior dosarul 804/2006 a fost conexat cu dosarul aceleiași instanțe cu nr. 499/2006 prin care inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 cp.
Cu privire la primul motiv de recurs Curtea împărtășește opinia instanțelor de fond și de apel cu privire la legalitatea sesizării pentru infracțiunea prev. de art.321 cp.
Chiar dacă textul art. 2781cpp fost completat prin Legea 356/2006 care a intrat în vigoare la data de 7 sept. 2006, prin care se menționa în mod expres că se poate formula plângere împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu și anterior exista posibilitatea ca orice persoană care este nemulțumită de soluțiile pronunțate de procuror să se adreseze instanței cu plângere.
Sediul materiei îl reprezintă atât prev. art.2781cpp care reglementează, în general, dreptul peroanelor de a se adresa judecătorului cu plângere împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată cât și dreptul constituțional privind accesul liber la justiție al fiecărei persoane.
Prin urmare în mod legal prima instanță, în conformitate cu prev. art 278 al.8 lit cpp, a admis prin încheiere plângerea petenților și a reținut cauza spre soluționare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 cp.
Nu poate fi reținut nici al doilea motiv de recurs invocat de inculpat.
Din declarațiile părților vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor:,. Nichi, -, rezultă că în data de 10/11.09.2006 la localul din, jud. A,inculpatul a provocat un scandal răsturnând de pe o masă sticle și pahare după care a agresat patronul localului care a intervenit pentru a-l liniști. Ceilalți doi inculpați au intervenit și ei în altercația creată și au agresat și ei partea vătămată precum și pe tatăl acestuia care a intervenit în sprijinul fiului său.
Scandalul creat de inculpați a avut într-un local public în care se aflau mai multe persoane tulburând grav ordine și liniștea publică fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.321 cp și nu ale infracțiunii de încăierare prev. de art. 322 cp.
Din nici o probă de la dosar nu rezultă că inculpatul a fost prins în altercația ce avut loc, împotriva voinței sale, că a încercat să despartă pe alții, să respingă un atac ori să apere pe altul, pentru a putea fi reținută cauza de nepedepsire prev. de art.322 al.4 cp.
Prin urmare recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 38515pct.1 lit. b cpp.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. art.385 ind.15 alin.1 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursul declarat de împotriva deciziei penale nr.363/2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVA.
Pronunțată în ședință publică azi 17 martie 2008.
PREȘEDITE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED CC
Dact: 2 erxempl/ 26 Martie 2008
Primă instanță: judecătoria Lipova
Jud:
Apel: Tribunalul Arad
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
