Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 128/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BAC
SECȚIA PENAL, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENAL nr. 128
Ședința public din data de 18 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanț
JUDECTORI: - -
- -
GREFIER:
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Bac u - legal reprezentat de - - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNG TRIBUNALUL BAC U și de prțile civile și, împotriva deciziei penale nr. 336/A din data de 11 septembrie 2009, pronunțat de TRIBUNALUL BAC U în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de faț s-au desfșurat în ședința de judecat din data de 11 februarie 2010 și au fost consemnate în încheierea de ședinț de la acea dat.
CURTEA
- deliberând -
Prin decizia penal nr. 336/A/11.09.2009 pronunțat de TRIBUNALUL BAC U în dosarul penal nr- s-au dispus urmtoarele:
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod pr.penal, respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de Parchetul de pe lâng Judec toria Moine ști și de apelanții prți civile - și, împotriva sentinței penale nr.126 din 03.03.2008, pronunțat de Judec toria Moine ști în dosarul nr-.
II. În baza art.379 pct.2 lit.a C.P.P. admiterea apelului declarat de apelantul inculpat, împotriva aceleiași sentințe penale cu privire la temeiul legal al achitrii pentru infracțiunea prev. de art.292 Cod penal, la greșita condamnare pentru infracțiunea prev. de art.36 alin.2 din Decr.nr.328/1966 cu aplicarea art.13 și Cod Penal la aplicarea art.1 și art.7 din Legea nr.543/2002.
S-a desființat sentința penal apelat sub aspectele artate, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond:
S-a reținut ca temei legal al achitrii inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.292 Cod penal, fapt din 29.10.2000, dispozițiile art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.a C.P.P. în loc de art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.d
C.P.P.În baza art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.a C.P.P. a fost achitat apelantul inculpat - fiul lui și, nscut la 13.10.1976 în localitatea Tîrnveni, jud.M, cu domiciliul în Tîrnveni,- jud.M, pentru infracțiunea prev. de art.36 alin.2 din Decretul nr.328/1966 cu aplicarea art.13 Cod penal.
S-a înlturat aplicarea dispozițiilor art.1 și art.7 din Legea nr.543/2002.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a dispus plata din fondurile speciale ale ctre Baroul Bac uas umei de 200 lei - onorariu pentru avocatul desemnat din oficiu - avocat.
S-a constatat c apelantul inculpat a fost asistat de un aprtor angajat.
În temeiul art.199 alin.2,3 s C.P.P.-a admis cererea și s-a dispus scutirea de plata amenzii judiciare în cuantum de 500 lei, aplicat aprtorului angajat al inculpatului - avocat - - prin încheierea de ședinț din 11.06.2009.
În baza art.192 alin.3 cheltuielile C.P.P. judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelului inculpatului și apelului Parchetului de pe lâng Judec toria Moine ști au rmas în sarcina statului.
În temeiul art.192 alin.2 C.P.P. au fost obligați apelanții prți civile la plata sumei de câte 85 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ctre stat.
Pentru a decide astfel instanța de apel a avut în vedere urmtoarele:
Prin sentința penal nr.126 din 03 martie 2008 pronunțat de Judec toria Moine ști în dosarul nr-, s-a dispus în baza art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.b Cod pr.penal, achitarea inculpatului -, fiul lui și, nscut la data de 13.10.1976 în mun. Târnveni, jud. M, cu același domiciliu,-, cetțean român, studii 8 clase și școala profesional, stagiul militar satisfcut, conductor auto, cstorit, cu antecedente penale, pentru svârșirea infracțiunilor de vtmare corporal din culp prev de art. 184 alin.2,4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal, faț de prțile vtmate -, și.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 10 lit. d Cod procedur penal, a fost achitat inculpatul cu datele de stare civil de mai sus, pentru infracțiunea de fals în declarații, prev de art. 292 Cod penal.
În baza art. 36 alin.2 din Decretul 328/1966 cu aplicarea art. 13 Cod penal a fost condamnat inculpatul cu datele de stare civil de mai sus la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru svârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul dup ce permisul de conducere i-a fost reținut în vederea anulrii
În baza art. 1 din Legea 543/2002 s-a constatat grațiat în totalitate pedeapsa.
S-a atras atenția inculpatului asupra art. 7 din Legea 543/2002, în sensul c dac în termen de trei ani va svârși o alt infracțiune intenționat va executa alturi de pedeapsa pentru acea fapt și pedeapsa grațiat.
S-a constatat c inculpatul a avut aprtor ales.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedur penal a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare ctre stat.
S-a dispus în baza art. 192 alin.3 Cod procedur penal cheltuielile judiciare avansate de stat pentru infracțiunea prev de art. 184 alin 2,4 cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal s rmân în sarcina statului.
Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț a reținut c:
În ziua de 18.02.2002, prțile vtmate - și, se deplasau cu o cruț pe ruta - Dofteana. Autotractorul marca cu nr. -, la volanul cruia se afla inclpatul, se deplasa pe cellalt sens de mers pe ruta Dofteana -.
În dreptul KM 90+200 a avut loc impactul autotractorului cu cruța prților vtmate, calul de la cruț fiind omorât iar cele dou prți vtmate aruncate în șanțul de la marginea drumului, producându-li-se leziuni pentru a cror vindecare au fost necesare 105-110 zile de îngrijiri medicale pentru - și 85-90 zile îngrijiri medicale pentru.
Inculpatul a susținut c accidentul s-a produs deoarece calul s-a speriat și a trecut pe contrasens, cruța nemaiputând fi evitat.
La urmrirea penal au fost efectuate 3 expertize auto, cu aceleași obiective: stabilirea vitezei de deplasare a autotractorului anterior producerii accidentului; dinamica producerii accidentului și posibilitțile tehnice de evitare a impactului și din partea crui participant la trafic.
Expertiza efectuat de expert, a concluzionat c viteza de deplasare în momentul premergtor accidentului a fost de 88 km/, opinând c din variantele prezentate de prți cea a martorilor oculari care au declarat c autotractorul s-a angajat în depșire acroșând cruța la efectuarea manevrei este cea posibil.
Cât privește posibilitatea evitrii impactului, expertul menționeaz c accidentul putea fi evitat dac autovehicolul respecta viteza legal.
Mai menționeaz expertul, c manevra de frînare și viraj spre stânga a fost neinspirat.
A doua expertiz a fost efectuat de expert din cadrul Biroului pentru Expertize Tehnice Judiciare
Acesta a stabilit c viteza autovehicolului în faza premergtoare accidentului era de 59 km/ iar cauza producerii accidentului, virajul fcut brusc spre stînga de ctre cruțaș, impactul producându-se pe de rulaj a autocisternei.
Precizeaz expertul c din cauza virajului brusc efectuat de ctre cruțaș, inculpatul a avut la dispoziție 1,8 secunde pentru evitare, cauza accidentului fiind imprudența cruțașului și manevra brusc fcut de cruț, viraj stînga necontrolat.
Deoarece concluziile celor 2 expertize erau în contradicție total, s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice la Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice
În acest raport s-a stabilit c viteza de deplasare a autovehicolului în momentul premergtor accidentului era de 57,6 km/ și c autovehicolul nu și-a prsit sa de mers în momentul impactului.
La dosar s-a depus o xerocopie a unei diagrame tahograf de ctre inculpat, care a susținut c a fost efectuat dup diagrama originalcare exista în momentul producerii accidentului, din care rezult c în jurul orei 9,14 autovehicolul a frînat energic de la o vitez de cca. 52 - 54 km/.
Cu privire la posibilitțile de evitare a accidentului, se concluzioneaz c inculpatul putea evita impactul dac s-ar fi deplasat cu o vitez de cel mult 36 km/, îns pe sectorul de drum respectiv nu existau restricții de vitez.
Partea vtmat -, putea preveni accidentul dac s-ar fi deplasat pe drumurile publice în conformitate cu normele legale în vigoare, respectiv: s se asigure în momentul schimbrii direcției de mers, s fi circulat legal cât mai aproape de marginea din dreapta carosabilului și s nu fi circulat pe DN 12 dac ar fi avut alte drumuri laterale.
În decizia de casare nr. 972/A/2005 exist inserat mențiunea potrivit creia dat fiind contradicția dintre expertizele analizate se impunea dispunerea de ctre instanța de fond a efecturii unei noi expertize la Institutul Național de Expertize Criminalistice B, dac se impunea chiar a unei
expertize efectuate de ctre o comisie de experți, care s aib în vedere întregul material probator.
Din expertiza astfel efectuat (filele 238-247) s- rezultat c inculpatul se deplasa cu viteza de 50 km/or, și c în condițiile determinate acesta nu putea evita producerea evenimentului rutier. Accidentul ar fi putut fi prevenit de ctre -, conductorul atelajului hipo, dac ar fi pstrat controlul asupra direcției, evoluând în limitele sensului su normal de deplasare, fr a ptrunde pe contrasens în condițiile în care din direcție opus circula autotractorul cu semiremorc.
S-a efectuat și un supliment la aceast expertiz în care se face precizarea c nu exista date pe baza crora s se poat afirma c autotrenul rutier a efectuat o manevr de depșire anterior producerii accidentului. Probele materiale administrate, respectiv urme pe carosabil indica faptul c impactul s-a produs pe sensul de mers al autovehiculului, atelajul hipo ptrunzând în totalitate cu partea din faț a sa pe contrasens. Chiar dac autotrenul ar fi efectuat o depșire a unui alt atelaj care ar fi rulat în același sens, poziția locului impactului indic o încheiere a acestei manevre la momentul coliziunii.
Instanța a avut în vedere la stabilirea situației de fapt, toate probele din cauz, o importanț major având probele directe, respectiv declarațiile martorilor care au vzut producerea accidentului.
În faza de urmrire penal li s-au luat declarații numiților: -, și.
Din declarațiile martorului -, care circula într-o cruț în spatele cruței implicat în accident, la o distan de 80-100, se reține c cisterna care rula cu vitez dinspre Dofteana s-a angajat în depșirea unui alt autovehicol, moment în care a depșit axul drumului și a lovit cruța în dou, târând calul și restul cruței și orindu-se în poziția anterioar efecturii manevrei de depșire. A mai declarat martorul c nu a vzut vreo schimbare în deplasarea cruței înainte, calșul mergând liniștit. Aceeași descriere o face și martorul în declarația sa.
Chiar dac cei doi martori au relatat o alt situație de fapt decât cea descris în expertiz, instanța apreciaz c nu poate reține depoziție celor doi ca fiind corespunztoare adevrului, întrucât declarația unui martor poate conține elemente subiective de care nici cel care d declarația s nu fie conștient. Astfel situația la care s-au referit cei doi este una limit, cu care nu s-a întâlnit niciodat sau foarte rar. În acesta condiții percepția în sine și relatarea situației percepute poate suferi raportat la mai mulți factori, și anume experienț, educație, mediul social, și altele. Instanța nu poate s nu aib în vedere c cel care face declarația este tot cruțaș, astfel c în mod implicit mesajul transmis de însși eveniment este unul negativ pentru acesta.
Analizând materialul probator administrat în cauz, instanța a reținut c probele administrate în cauz nu duc la concluzia vinovției inculpatului, cu privire la infracțiunea de vtmare corporal din culp întrucât acestea sunt contradictorii prin ele însele și nu se coroboreaz. Art. 66 alin. 1 Cod procedur penal, instituie în favoarea inculpatului prezumția de nevinovție, care nu este anulat decât prin certitudinea dovedit a vinovției acestuia. Dac probele administrate de acuzare nu au un conținut cert, dac nu sunt decisive, complete, dac ele las nesiguranț în privința vinovției inculpatului, atunci se aplic principiul potrivit cruia "orice îndoial este în favoarea acuzatului" (in dubio pro reo). Aceast regul constituie un complement necesar, o manifestare și o expresie a prezumției de nevinovție, un principiu instituțional care reflect modul în care principiul aflrii adevrului se regsește în materia probațiunii.
Interesele superioare sociale ale înfptuirii justiției penale presupun ca o hotrâre de condamnare s nu se bazeze pe probabilitate ci, pe certitudinea dobândit pe baz de probe decisive, complete, sigure, adic pe credința izvorât din dovezile administrate în cauz c realitatea obiectiv este fr echivoc, cea pe care o înfțișeaz realitatea reconstituit cu ajutorul probelor. Ori, în cazul de faț probele nu pot duce la concluzia vinovției inculpatului.
Faț de considerentele de mai sus, instanța a acordat întâietate probei științifice administrate în cauz, respectiv expertiza criminalistic cu privire la stabilirea detaliilor evenimentului rutier, și având în vedere c prin rechizitoriu inculpatul a fost trimis în judecat pentru nerespecatrea dispozițiilor referitoare la depșire va dispune pentru infracțiunea prev de art. 184 alin.2,4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 10 lit. b Cod procedur penal.
Raportat la soluția din latura penal în baza art. 346 alin. 4 Cod procedur penal va lsa nesoluționat latura civil a cauzei.
Cu privire la infracțiunea de fals în declarații imputat inculpatului, constând în aceea c dup producerea unui accident mortal la data de 29.10.2000 pe raza municipiului Târnveni jud. Mad eclarat în mod neadevrat c a pierdut permisul de conducere pentru a rmâne în posesia acestui document și pentru a conduce fr drept un autovehicul, instanța a reținut c potrivit art. 292 Cod penal, " eclararea necorespunztoare adevrului, fcut unui organ sau instituții de stat ori unei alte unitți dintre cele la care se refer art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurrilor, declarația fcut servește pentru producerea acelei consecințe, se pedepsește".
Instanța a constatat c declarația fcut de ctre inculpat lucrtorilor de poliție chiar dac ar fi fost fals nu ar fi servit potrivit legii la producerea unei consecințe juridice, respectiv pstrarea dreptului de a conduce un autovehicul întrucât reținerea, anularea sau reținerea în vederea anulrii cu consecința imediat ridicrii dreptului de a conduce nu sunt condiționate de reținerea sau predarea fizic permisului de conducere. Dreptul de a conduce este suspendat prin efectul legii. Acest fapt rezult de altfel din chiar faptul c inculpatul fost trimis în judecat și pentru conducerea unui autovehicul având permisul de conducere reținut, astfel c acea consecinț juridic avut în vedere în momentul declarației nu și-a produs efectul. În aceste condiții declarația fcut de inculpat nu poate produce prin ea însși nici o consecinț juridic, motiv pentru care instanța apreciaz c nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații sub aspect obiectiv, motiv pentru care in baza art. 11 pct. 2 lit. a cu aplicarea art. 10 lit. d Cod procedur penal, a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de fals în declarații.
Cu privire la infracțiunea prevzut de art. 36 alin. 2 din Decretul 328/1966 cu aplicarea art. 13 Cod penal constând în aceea c în data de 18.07.2002 a condus pe drumurile publice un autoturism având permisul de conducere reținut, instanța a reținut urmtoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 40 din Decretul 328/1966 "Organele miliției sau, dup caz, comitetele executive ale sfaturilor populare care au în subordine întreprinderi de transport în comun cu tramvaie sau troleibuze, anuleaz permisul de conducere în cazul când titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotrâre judectoreasc definitiva:
a) pentru infracțiunile de omor sau vtmare foarte grav a integritții corporale ori sntții uneia sau mai multor persoane, sau pentru distrugerea unuia sau mai multor autovehicule, svârșite prin imprudenta, ca urmare a nerespectrii regulilor de circulație;
b) pentru infracțiunea de conducere a autovehiculului în stare de ebrietate ori cu îmbibație alcoolic în sânge ce depșește limita legal, sau de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei;
c) la interdicția de a exercita profesia sau ocupația de conductor de autovehicule.
de conducere se poate anula și în cazul când titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotrâre judectoreasc definitiva pentru orice alta infracțiune dac aceasta privește circulația pe drumurile publice sau dac la svârșirea ei fptuitorul s-a folosit de un autovehicul, în calitate de conductor.
În cazurile prevzute la alin. 1 lit. a și b permisul de conducere va fi reținut, în vederea anulrii, odat cu constatarea svârșirii infracțiunii, iar în cazurile prevzute la alin. 1 lit. c și alin. 2, dup rmânerea definitiva a hotrârii judectorești de condamnare.".
În declarația sa de la urmrirea penal (fila 110 - dosar urmrire), inculpatul declar c are cunoștinț de prevederile Decretului 328/1966 întrucât este șofer profesionist. Arat îns c dup accidentul din 2000 nu i s-a pus în vedere c nu are dreptul s conduc un autovehicul.
Din adresa nr. -/12.05.2004 (fila 116 dosare urmrire), s-a reținut c inculpatul " a declarat c în împrejurri necunoscute pierdut permisul de conducere. I s-a pus în vedere c nu mai are dreptul de a conduce autovehicule
pe drumurile publice pân la soluționarea definitiv cauzei, aflându-se în poziția "reținut în vederea anulrii". Nu a fost eliberat dovad înlocuitoare pentru permisul de conducere."
Instanța a constatat c dispozițiile art. 40 alin. 3 D 328/66 sunt exacte, precise, nu pot da naștere la interpretri, și imperative. Astfel, în condițiile în care inculpatul în data de 29.10.2000 a condus pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolic de 1,20 %0, și a produs un accident care s-a soldat cu decesul unei persoane, el a declarat c nu își gsește permisul de conducere cu intenția de a îl pstra asupra sa pentru a conduce în continuare. Îns intenția sa a rmas fr consecințe întrucât permisul s figura ca reținut în vederea anulrii. Astfel c continuând s conduc inculpatul a svârșit infracțiunea de conducere fr permis, întrucât textul de lege nu condiționeaz existența acestei infracțiuni nici de aducerea la cunoștința inculpatului a ridicrii dreptului de a conduce, nici de predarea fizic permisului.
Mai mult, inculpatul este șofer profesionist, avea dup propriile spuse cunoștinț de dispozițiile D 328/66, și chiar dac nu ar fi avut nu s-ar fi putut prevala de necunoașterea legii pentru a justifica o înclcare a acesteia.
Faț de considerentele sus expuse, instanța a apreciat c inculpatul a svârșit o fapt prevzut de legea penal, care prezint pericolul social al unei infracțiuni, și a fost svârșit cu forma de vinovție a intenției directe, și pentru aceasta va aplica inculpatului o pedeaps cu închisoarea. La dozarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare legal prevzute de art. 72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, periculozitatea infractorului și împrejurrile concrete în care s-a comis infracțiunea. S-a avut de asemenea în vedere și persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, și nu recunoscut svârșirea faptei în nici una din declarațiile sale.
În baza art. 1 din Legea 543/2002 s- constatat grațiat în totalitate pedeapsa.
S-a atras atenția inculpatului asupra art. 7 din Legea 543/2002, în sensul c dac în termen de trei ani va svârși o alt infracțiune intenționat va executa alturi de pedeapsa pentru acea fapt și pedeapsa grațiat.
S-a constatat c inculpatul a avut aprtor ales.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedur penal a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare ctre stat.
Împotriva sentinței penale menționate, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lâng Judec toria Moine ști, prțile civile și - și inculpatul.
Se critic hotrârea atacat de Parchetul de pe lâng Judec toria Moine ști pentru nelegalitate sub urmtoarele aspecte:
1. Instanța de judecat a dispus achitarea inculpatului în mod nejustificat, soluția dispus fiind contradictorie.
Astfel, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru svârșirea infracțiunii prev, de art.36 al.2 din Decretul 328/1966 reținând în mod corect faptul c la data producerii accidentului acesta avea permisul de conducere reținut, fiindu- interzis a conduce un autovehicul pe drumurile publice, ca urmare a producerii unui alt accident mortal de circulație.
Astfel, la fl.116 dosar urmrire penal și fl.140 dosarul nr.4541/2004 al Judec toriei Moine ști se afl adresele IPJ M - Serviciul Poliției Rutiere în care se arat c la data de 18.07.2002 inc. nu avea dreptul de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, permis acestuia fiind reținut, ca urmare a svârșirii unei alte infracțiuni de ucidere din culp pentru care ulterior a fost condamnat definitiv (fapt ce atrage și anularea acestui permis).
Ca urmare a acestui fapt, instanța de judecat nu putea dispune achitarea inculpatului pentru svârșirea infracțiunii prev. de art. 184 al.2,4 pen, cu aplic.art.33 lit.b pen. culpa acestuia la producerea accidentului, rezultând din însși conducerea unui autovehicul cu permisul de conducere reținut.
2. În mod greșit instanța de judecat a dispus achitarea inculpatului pentru svârșirea infrac.prev. de art. 184 al.2,4 pen în temeiul art. 10 lit.b pr.pen. temeiul achitrii fiind contrar celui indicat în motivarea hotrârii pronunțate.
Dac în motivarea hotrârii se arat c " probele administrate nu duc la concluzia vinovției inculpatului, întrucât acestea sunt contradictorii și nu se coroboreaz" temeiul achitrii este cu totul altul și anume c fapta svârșit de acesta nu este prevzut de legea penal.
Mai mult, achitarea inculpatului este întemeiat pe un numr de 4 expertize tehnice efectuate în cauz care au sczut treptat viteza de deplasare a autovehiculului condus de inculpat de la 88 km/ la 50 km/ tocmai pentru a înltura vinovția acestuia, ultimele expertize efectuate neținând cont de aspectele indicate de martorii oculari, și.
martori au indicat faptul c autovehiculul inculpatului s-a angajat în depșirea unui alt autovehicul, mergând pe axul dramului, expertiza efectuat de, stabilind o vitez de deplasare de 88 k m/h, fiind și singura care a ținut cont de susținerile prților și cele ale martorilor oculari.
Chiar și TRIBUNALUL BAC U, în dec.nr. 972/2005 arat c "se impune efectuarea unei expertize de comisia de experți care s aib în vedere"ÎNTREGUL MATERIAL PROBATOR".
În fața instanței inculpatul declar c "nu-mi explic de ce calul s-a speriat, pentru c nu era nimeni pe șosea. Nu am depșit alt autovehicul pentru c nu era nici unul ( fl.79 dosar nr.4541/2004) contrar martorilor enunțați anterior.
Inculpatul nu poate explica nici faptul c a ptruns pe contrasens deși, dac susținerile sale ar fi fost adevrate ar fi frânat și virat dreapta și nu pe sensul de deplasare a cruței.
TRIBUNALUL BAC U, în dec.nr.972/2005 arat c "instanța nu poate face abstracție de declarațiile martorilor date la urmrirea penal", solicitându-se efectuarea unei expertize care s țin cont de toate actele de urmrire penal administrate în cauz.
În schimb, raportul de expertiz criminalistic întocmit la. B face referire doar la una din cele 3 expertize efectuate în cauz ( cea favorabil inculpatului, formuleaz presupuneri asupra urmelor de pe carosabil, nu face referire în nici un fel la celelalte probe administrate și nici mcar nu face referire la cei 4 martori oculari pentru a aprecia pe baza susținerilor acestora, modalitatea și împrejurrile producerii accidentului, ținându-se cont doar de declarațiile inculpatului (cum c partea vtmat ar fi ptruns pe sensul su de mers.).
Cert este îns faptul c pozele fcute la fața locului arat c de fapt inculpatul este cel care se afla pe sensul de mers al cruței, iar martorii audiați confirm ptrunderea acestuia pe sensul contrar de mers.
Institutul Național de Expertize Criminalistice B arat în adresa nr.338/03.10.2007 c nu poate face o nou expertiz ținând cont de toate împrejurrile comiterii faptei, așa cum a solicitat instanța, rspuns trimis de comisia care a mai efectuat expertiza, în baza unei adrese și nu a unui supliment, așa cum ar fi fost necesar.
Expertiza efectuat contrazice chiar pozele efectuate cu ocazia constatrii la fața locului, deoarece se arat c atelajul hipo a ptruns în totalitate pe cellalt sens de mers, îns impactul s-a produs cu stânga faț.
Totodat se fac aprecieri asupra faptului c urma de târâre a fost creat de oaa telajului prins sub autocamion, deși urma este discontinu, apreciindu-se fr temei și faptul c aflat sub autotractor este cea din dreapta faț.
Dac impactul se producea pe sensul de mers al inculpatului, victimele, sacii cu fain și toate resturile cruței "n-ar fi srit" înapoi 32.
Totodat, dac acesta s-ar fi dezmembrat la impact iar osia faț a intrat sub autotractor nu se explic de ce toate resturile sunt pe cellalt sens.
Conform art. 13 lit.a,d din Procedurile de desfșurare a expertizei criminalistice a Institutului Național de Expertize Criminalistice, expertul criminalist este incompatibil s efectueze un supliment de expertiz dac anterior a efectuat o expertiz sau un supliment în aceeași cauz penal având aceleași obiective sau probleme precum și în situația în care a efectuat prima expertiz în aceeași cauz.
Deși ing. a efectuat expertiza alturi de alți 2 experți în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, ulterior tot acesta a efectuat un supliment precum și un rspuns la solicitarea instanței de a fi efectuat un supliment de expertiz. (Termenul din 27.03.2007).
Astfel, deși reprezentanții Ministerului Public și partea vtmat au solicitat efectuarea unui supliment de expertiz pentru a se avea în vedere toate împrejurrile certe ale dosarului, iar aceast solicitare a fost admis de instanț, același expert se pronunț c nu mai poate face un supliment de expertiz.
Rspunsul este corect deoarece expertul era incompatibil îns, o alt comisie trebuia s efectueze acest supliment de expertiza, pronunțarea de ctre aceeași comisie asupra împrejurrilor producerii accidentului și menținerea concluziilor anterioare fond contrar dispozițiilor legale.
3. Achitarea inculpatului pentru svârșirea infracțiunii prev. de art.292 pen nu este întemeiat, apreciindu-se c fapta nu a produs consecințe juridice.
Inculpatul a declarat necorespunztor organelor de cercetare penal c a pierdut permisul tocmai pentru a rmâne în posesia acestuia și a-l folosi pentru dovedirea dreptului de a conduce.
Astfel, fiind întrebat dac este posesor al permisului inculpatul a prezentat permisul "declarat pierdut" astfel încât, fr verificri suplimentare, nu s-ar fi stabilit c permisul este în fapt reținut.
Chiar și inculpatul, în declarația dat procurorului ( fi. 110-111 dosar urmrire penal) arat c "nu mi s-a eliberat dovada înlocuitoare" pentru permisul "pierdut", aspect indicat și în adresele IPJ
Conform Regulamentului de aplicare a Decr. 328/1966 pierderea permisului de conducere trebuie anunțat în termen de 48 ore de ctre inculpat care era obligat apoi în termen de 15 zile s solicite și un nou permis.
Faptul c inculpatul a declarat necorespunztor organelor de cercetare penal c a pierdut permisul tocmai pentru a rmâne în posesia acestuia și a-l folosi (l-a prezentat la noul accident produs la 18.07.2002) rezult c din faptul c nu a solicitat un nou permis,
4. Instanța a luat act c pentru fapta prev. de art.292 pen s-a împlinit termenul de prescripție de 7 ani și 6 luni prevzut de lege având în vedere comiterea faptei la 29.10.2000.
5. Încheierea de ședinț din 27.03.2007 (fila 3 dos.nr.854/R/2006) nu este semnat de judector, fapt ce determin nulitatea absolut a hotrârii pronunțate, neputându-se stabili compunerea completului de judecat.
În raport de motivele invocate, în baza art. 379 pct.2 lit.b pr.pen. s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sen.pen.nr. 126/03.03.2008 pronunțat în dosarul nr. 854/R/2006 al Judec toriei Moine ști și pronunțarea unei hotrâri legale și temeinice.
Inculpatul în cererea scris de apel, a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotrârii primei instanței în ceea ce privește greșita condamnare pentru infracțiunea prevzut de art.36 alin.2 din Decr.328/1966.
Dup data sesizrii instanței inculpatul a depus la dosar motivele de apel (filele 44 - 46) solicitând:
1. Achitarea de sub acuza svârșirii infracțiunii prevzute de art.36 alin.2 din Decr.328/1966, conf. Art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 pct.1 lit.d Cod pr.penal.
2. Modificarea temeiului legal al soluției achitrii pentru art.184 alin.2,4 cu art.33 lit.b Cod penal, în art.10 lit.d cu art.11 pct.2 lit.a în loc de art.10 lit.b așa C.P.P. cum s-a reținut prin hotrârea atacat.
S-a susținut în motivarea apelului declarat de inculpat c referitor la infracțiunea prev. de art.36 alin.2 din Decretul nr.328/1966, act normativ în vigoare la data de 18.07.2002, din ansamblul probator aflat la dosarul cauzei rezult cu certitudine faptul c la data evenimentului rutier care face obiectul prezentului dosar era în posesia permisului de conducere care nu a fost ridicat în vederea anulrii sau suspendrii. Aceste împrejurri rezult din adresa nr.-/10.12.2004 a IPJ
Cu toate acestea instanța a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii de un an pentru svârșirea infracțiunii prev. de art.36 alin.2 din Decretul nr.328/1966, motivând hotrârea prin faptul c, fiind implicat într-un accident rutier ce a avut loc în anul 2000, permisul de conducere ar fi trebuit s fie anulat.
Infracțiunea prev. de art.36 alin.2 din Decretul nr.328/1966 este calificat ca fiind "de pericol", fiind svârșit numai cu intenție direct. Se apreciaz c persoana care conduce un autovehicul pe drumul public dup ce permisul i-a fost ridicat în vederea anulrii sau suspendrii reprezint un pericol pentru circulația public. În cauz îns permisul de conducere nu a fost ridicat, astfel c nu i se poate reproșa svârșirea acestei infracțiuni.
Dispozițiile legale sunt foarte clare în sensul c este necesar ridicarea permisului în vederea anulrii sau suspendrii. Faptul c permisul nu i-a fost ridicat constituie dovada elocvent a faptului c se afla în posesia sa și c a circulat legal. Nefiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni s-a solicitat a se dispune modificarea parțial a hotrârii atacate în sensul achitrii de sub acuza reținut.
Instanța a reținut în mod corect faptul c nu este vinovat de accidentul rutier produs, vinovția aparținând în exclusivitate prților civile.
Temeiul legal al achitrii a fost îns greșit indicat ca fiind dispozițiile art.10 lit.b Cod pr.penal, respectiv "fapta nu este prevzut de legea penal", cu referire la natura civil a acestei fapte.
În absența vinovției sale nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de vtmare corporal grav din culp prev. de art.184 alin.2,4 Cod penal, astfel c se impune pronunțarea unei soluții de achitare în temeiul art.10 lit.d Cod pr.penal. Lipsa vinovției constituie un argument și în ceea ce privește rspunderea civil delictual prev. de art.998 - 999 Cod civil, nefiind întrunite condițiile angajrii rspunderii civile.
În aceast situație s-a considerat c în mod corect temeiul achitrii este art.10 lit.d Cod pr.penal.
Prțile civile și - nu și-au motivat cererile de apel. Ulterior sesizrii instanței au fost depuse în scris motivele de apel,(filele 40 - 42 ds-) invocându-se în principal:
1. Nulitatea sentinței atacate pentru lipsa minutei.
Din consultarea dosarului s-a constatat c lipsește minuta, fiind înclcate astfel dispozițiile art.309 Cod pr.civ. nulitatea fiind absolut.
2. Încheierile de amânare a pronunțrii din datele de 4.02.2008 și 18.02.2008 (filele 90 și 91) sunt nule, magistratul fiind în aceast perioad în concediu medical și neputând efectua nici un fel de acte procedurale în aceast perioad.
De altfel, cauza a fost dezbtut în fond la data de 22.01.2008 iar soluția s-a pronunțat la data de 3.03.2008, cu înclcarea dispozițiilor art.306 Cod pr.penal.
3. Instanța nu s-a pronunțat asupra laturii civile.
Este adevrat c în considerente se arat c instanța va lsa nesoluționat latura civil, îns în dispozitiv aceast mențiune nu apare. În conformitate cu dispozițiile art.357 alin.1 Cod pr.pen. dispozitivul trebuie s cuprind și soluția dat cu privire la repararea pagubei materiale și a daunelor morale.
4. Pe fondul cauzei, se susține c instanța în mod greșit a dispus achitarea pentru art.184 alin.2 Cod penal.
Deși s-a admis expertiza in comisie de 9 experți, existând contradicții între expertiza efectuat de Institutul Național și suplimentul de expertiza efectuat de aceiași instituție, proba nu a fost administrate, motivate de faptul ca in cadrul institutului nu exista 9 experți pe acest domeniu, motiv absolute inadmisibil.
Chiar si in aceasta situație, trebuia avut în vedere expertiza. Aceasta expertiza este singura care stabilește condițiile in care a avut accidentul, in raport de datele valide existente si nu folosind materiale puse la dispoziție de inculpat si declarația inculpatului ca proba absoluta,
Mai mult, însuși inculpatul a declarat ca a încercat viraj stânga pentru a evita accidentul, insa expertiza avuta in vedere stabilește ca o astfel de manevra nu a existat si ca autovehiculul condus de inculpate nu a depșit sa de mers. Astfel, aceasta expertiza contravine chiar declarației inculpatului.
De altfel, însuși faptul ca inculpatul conducea autovehiculul deși nu avea acest drept, având suspendat dreptul de a conduce, reprezint o cauza a producerii accidentului.
Instanța nu a reținut nici o culpa in sarcina pârtilor civile, Inculpatul trebuia sa conduc cu prudent, iar în zona in care circulau atelaje trebuia sa reduc viteza, astfel încât sa preîntâmpine orice eveniment.
În ce privește temeiul achitrii, acesta este greșit. Inculpatul a fost achitat in baza art. 10 lit. b proc. pen. respectiv ca fapta nu ar fi prevzuta de lege. Este de neînțeles acest temei al achitrii, fapta de a produce o vtmare din culpa fiind încriminate in art. 184 alin. 4. pen.
Referitor la achitarea pronunțata pentru art. 292. proc. civ. s-a reținut ca declarația inculpatului ca si-a pierdut permisul nu ar fi putut produce efecte juridice. Cu siguranța ca au produs. Din cauza acestei declarații, inculpatul a putut conduce pe drumurile publice, justificând acest drept cu permisul pe care l-a folosit in continuare. Oricum, aceasta a fost o declarație data in fata unei autoritți iar din momentul declarrii unui act ca fiind pierdut acel act nu mai poate fi folosit chiar daca ulterior el este gsit. Este evident ca inculpatul a procedat deliberat in acest fel, iar declarația sa a avut ca efect faptul ca si-a pstrat documentul fr de care nu ar fi putut circula, deși dreptul de a conduce in sine era suspendat conform legii.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotrârii, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond condamnarea inculpatului pentru cele 2 infracțiuni pentru care a fost achitat si obligarea in latur civil la plata despgubirilor material si a daunelor morale așa cum au fost solicitate prin constituirea de parte civila, aceste daune fiind dovedite în cauza cu acte si martori.
Apelurile declarate în cauz au format inițial obiectul dosarului penal nr- al Tribunalului Bac
Instanța de apel, prin decizia penal nr.454/A/28.10.2008 a admis apelurile declarate de procuror, inculpat și prțile civile dispunând desființarea în totalitate a sentinței penale apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, fiind menținute actele procedurale îndeplinite în cauz pân la termenul de judecat din 08.01.2008 inclusiv. S-a reținut c hotrârea este lovit de nulitate absolut, în condițiile art.197 alin.2 C.P.P. de la dosar lipsind minuta întocmit de judector. Decizia penal menționat a fost atacat cu recurs de ctre inculpat, astfel c prin decizia penal nr.733/27.11.2008 a Curții de APEL BAC U, acesta a fost admis, dispunându-se casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe de apel, în vederea continurii judecrii apelurilor declarate în cauz.
Tribunalul, reinvestit în condițiile precizate, examinând actele și lucrrile din dosar, în raport de motivele de apel invocate și care vizeaz în exclusivitate fondul cauzei, consider c:
Apelul declarat de Parchetul de pe lâng Judec toria Moine ști este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Soluția pronunțat de instanța de fond, în ceea ce privește achitarea inculpatului pentru infracțiunile de vtmare corporal din culp prevzute de art.184 al.2,4 Cod pr.penal este legal și temeinic.
Dup desființarea hotrârii cu trimitere spre rejudecare, instanța de fond a procedat la readministrarea probelor deja existente la dosar, precum și la administrarea altor probe ținând seama de recomandrile instanței de control judiciar. A fost efectuat o expertiz tehnic în cadrul - B, pentru a se înltura elementele contradictorii conținute de celelalte expertize dispuse în cauz.
Din concluziile raportului de expertiz (filele 238 - 247 ds. instanței de fond), astfel cum a fost completat prin suplimentul la raport, (filele 281 - 285 din dosarul instanței de fond), rezult c în sarcina inculpatului nu se poate reține comiterea infracțiunilor de vtmare corporal din culp, pentru care acesta a fost cercetat și trimis în judecat. S-a constatat c viteza inițial de deplasare a autotrenului rutier format din autotractorul marca - 19414 - 360 înmatriculat sub nr.- și semiremorca cistern marca înmatriculat cu nr.-- condus de inculpat, a fost de aprox. 50Km/ În condițiile determinate, inculpatul nu putea evita producerea evenimentului rutier. Producerea accidentului de circulație putea fi îns evitat de -, conductorul atelajului hipo, dac ar fi pstrat controlul asupra direcției, evoluând în limitele sensului su normal de deplasare, fr ptrundere pe contrasens în condițiile în care din direcția opus circula autotractorul cu semiremorc. În suplimentul la raportul de expertiz se concluzioneaz c și în condițiile în care conductorul autotrenului ar fi efectuat anterior producerii coliziunii o depșire a unui alt autovehicul, care ar fi rulat în același sens, poziția locului impactului indic încheierea unei asemenea manevre. Or, concluziile analizate mai sus exclud înclcarea vreunei dispoziții legale de ctre inculpat, situație în care celelalte probe, respectiv declarațiile martorilor și ale prților vtmate nu mai pot fi luate în considerare. În ceea ce privește susținerile procurorului, din cererea de apel, ce vizeaz modalitatea de desfșurare a expertizei și "eventuala incompatibilitate" a expertului, se constat c sunt neîntemeiate. În primul rând, la efectuarea expertizei și suplimentului la expertiz, membrii comisiei au avut în vedere întreg materialul probator existent la dosar atât dosarul instanței cât și dosarul de urmrire penal fiind înaintate în original la - - așa cum rezult din referatul întocmit la 27.07.2006, procesul-verbal din 27.07.2006 și adresa nr.854/R/12.09.2006 (filele 170 și 181 din dosarul instanței). În al doilea rând, se constat c aceast prob științific - expertiza și suplimentele de expertiz despre care s-a fcut vorbire - s-a admis și efectuat cu respectarea dispozițiilor legale procedurale, respectiv cele prev. de art.116, art.120, art.122, art.123, și art.124 Cod pr.penal. În aceste condiții instanța de control judiciar apreciaz, așa cum s-a artat și mai sus, c soluția de achitare a inculpatului pentru infracțiunile prevzute de art.184 al.2,3 cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal este legal și temeinic probele administrate în cauz neconducând la concluzia c inculpatul a înclcat dispozițiile legale privind circulația pe drumurile publice.
În speț, tribunalul a constatat c nu impune condamnarea inculpatului nici pentru infracțiunea de fals în declarații prevzut de art.292 Cod penal. Cu privire la aceast infracțiune apreciem c apelul declarat este inadmisibil, ținând seama de urmtoarele aspecte:
Prin sentința penal nr.1042/13.06.2005 a Judec toriei Moine știs -a dispus:
- condamnarea inculpatului pentru dou infracțiuni de vtmare corporal din culp, prevzute de art.184 al.2,4, cu art.33 lit.b, infracțiuni concurente cu aceea reținut prin nr.23/23.02.2002 a Judectoriei Tîrnveni definitiv prin decizia penal nr.135/R/26.03.2003 a Tg.M, constatându-se c pedepsele aplicate inculpatului într sub incidența art.1 din Legea nr.543/2002.
- achitarea inculpatului conform art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.a C.P.P.(inexistența faptelor) pentru infracțiunile prevzute de art.36 alin.2 din Decr. 328/1966 cu aplicarea art.13 Cod penal și de art.292 Cod penal.
Aceast hotrâre a fost atacat cu apel doar de inculpatul -, de partea vtmat - și de apelanta parte responsabil civilmente ""
Apelurile declarate au fost admise prin decizia penal nr.972/A/2005 din 08.12.2005, a Tribunalului Bac u (dosar nr.5064/2005), hotrârea atacat fiind desființat în totalitate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Decizia penal menținut a rmas definitiv la data pronunțrii, nefiind susceptibil de recurs.
Or, este de observat, în primul rând, c în lipsa unui apel al procurorului, declarat în defavoarea inculpatului, care s vizeze soluțiile de achitare pentru infracțiunile prev. de art.36 alin.2 din Decr. Nr.328/1966 cu aplicarea art.13 Cod penal, și de art.292 din același cod, instanța de fond, investit cu rejudecarea nu putea decât s se conformeze dispozițiilor art.385 Cod pr.penal care reglementeaz limitele rejudecrii. În mod concret, dup administrarea probelor, în rejudecare instanța de fond ar fi trebuit s se pronunțe evident pentru toate infracțiunile, îns, în ceea ce privește cele dou fapte, precizate anterior, s aib în vedere dispozițiile art.372 Cod pr.penal, relative la neagravarea situației în propria cale de atac. Aceast soluție se impunea cu atât mai mult cu cât, apelurile declarate de partea civil/vtmat - și de SC "" B au vizat în exclusivitate rezolvarea laturii civile, legat de infracțiunile de vtmare corporal din culp, celelalte dou fapte, apreciate ca fiind "de pericol" neavând legtur de cauzalitate cu acestea. În aceste condiții, instanța constat ca fiind inadmisibil apelul declarat de procuror, referitor la condamnarea inculpatului pentru art.292 sub Cod Penal acest aspect neimpunându-se examinarea pe fond pentru a se constata existența sau neexistența vinovției inculpatului și nici pentru a se constata împlinirea termenului de prescripție, așa cum s-a solicitat.
În ceea ce privește lipsa semnturii judectorului de pe încheierea de ședinț din 27.03.2007, instanța de control judiciar a apreciat c nu poate fi reținut ca motiv de desființare a hotrârii cum se susține în cererea de apel. Motivul invocat și susținut cu ocazia dezbaterilor nu poate atrage nulitatea absolut a hotrârii, deoarece, încheierea aflat la fila 3 din dosarul nr.854/R/2006,(vol.II) nu reprezint decât o copie a încheierii de ședinț din aceeași dat, întocmit conform art.305 Cod pr.penal care se afl în original în vol.I al aceluiași dosar la fila 271 și care este semnat de judector, Parchetul de pe lâng Judec toria Moine ști fiind în eroare sub acest aspect.
Apelul declarat de prțile civile și - urmeaz de asemenea a fi respins ca nefondat, pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Așa cum s-a artat anterior, în mod detaliat soluția de achitare a inculpatului pentru cele dou infracțiuni de vtmare corporal din culp, este legal și temeinic. Probele administrate în cauz conduc la concluzia c accidentul de circulație nu s-a datorat înclcrii de ctre inculpat a regulilor privind circulația pe drumurile publice ci culpei exclusive a prții civile - care conducea atelajul hipo. Aceast concluzie se fundamenteaz pe o prob științific, creia, în mod corect prima instanț i-a acordat prioritate în raport de probele testimoniale. Mai mult decât atât, așa cum s-a precizat anterior, la întocmirea raportului de expertiz și a suplimentului, comisia de specialiști a avut în vedere întregul material aflat la dosarul cauzei (expertizele anterioare, declarațiile martorilor, ale prților vtmate, fotografiile judiciare, actele constatatoare încheiate de organele de poliție la locul accidentului), înaintarea dosarului fiind obligatorie tocmai în acest scop. În raport de probele administrate în cauz, instanța de control judiciar consider c nu se impune condamnarea inculpatului pentru infracțiunile de vtmare corporal din culp prev. de art.184 alin.2,4 cu art.33 lit.b Cod penal. Ca o consecinț a achitrii inculpatului, considerm c în mod corect instanța de fond a lsat nesoluționat latura civil a cauzei, având în vedere dispozițiile art.346 alin.(4) Cod pr.penal.
Împrejurarea c în minuta și dispozitivul hotrârii atacate nu s-a prevzut expres c "instanța las nesoluționat latura civil a cauzei" nu poate fi considerat drept "nepronunțare asupra laturii civile" așa cum s-a solicitat în apelul prților civile, astfel c și sub acest aspect apelul declarat este nefondat.
În ceea ce privește motivul de apel privind condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de fals în declarații prev. de art.292 Cod penal, apreciem c este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor expune.
Inculpatul a fost trimis în judecat pentru infracțiunea de fals în declarații, reținându-se în actul de sesizare c, dup producerea unui accident mortal la data de 29.10.2000 pe raza mun. Tîrnveni - M, acesta a declarat în mod neadevrat c pierdut permisul de conducere pentru a rmâne cu posesia acestui document și pentru a conduce fr drept un autovehicul.
Infracțiunile pentru care inculpatul a fost de asemenea trimis în judecat, de vtmare corporal din culp, prev. de art.184 alin.2,4 cu art.33 lit.b Cod penal, având drept victime prțile civile - și se reține în actul de sesizare c au fost comise la data de 18.07.2002 pe 12A la Km 90+200 (pe direcția Dofteana - jud.B).
S-a constatat, astfel, c nu exist legtur de cauzalitate între fapta de fals în declarații, din 29.10.2000 și infracțiunile de vtmare corporal din culp reținute a fi comise la 18.07.2002 care s atrag o eventual rspundere civil delictual de natur s justifice promovarea unui apel sub acest aspect.
În plus faț de cele reținute, chiar dac s-ar accepta ipoteza existenței unei legturi de cauzalitate, prin condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.292 Cod penal s-ar înclca principiul neagravrii situației în propria cale de atac, înscris la art.372 C.P.P. pentru motivele ce au fost deja expuse, cu ocazia examinrii apelului declarat de procuror.
Examinând apelul declarat de apelantul inculpat, prin prisma motivelor invocate și din oficiu tribunalul a constatat c acesta este admisibil numai în ceea ce privește temeiul legal al achitrii pentru infracțiunea prev. de art.292 Cod Penal, greșita condamnare pentru art.36 alin.2 din Decr.nr.328/1966 cu aplicarea art.13 și Cod Penal la aplicarea art.1 și art.7 din legea nr.543/2002.
A considerat c dispozițiile art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.b C.P.P. reprezentând temeiul legal al achitrii inculpatului pentru infracțiunile de vtmare corporal din culp au fost corect reținute de instanța de fond, neimpunându-se reformarea hotrârii sub acest aspect.
Din probele administrate în cauz nu s-a putut reține c inculpatul a înclcat dispozițiile ce reglementeaz circulația rutier, accidentul producându-se din culpa exclusiv a prților vtmate. În aceste condiții, în speț a apreciat ca nefiind incidente dispozițiile art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.d Cod pr.penal, așa cum s-a solicitat.
A mai solicitat apelantul inculpat și achitarea sa pentru infracțiunea prev. de art.36 alin.2 din Decr. nr.328/1966 cu art.13 Cod penal, întrucât lipsește intenția infracțional.
În ceea ce privește aceast infracțiune, instanța a constatat c apelul declarat este admisibil îns pentru alte motive decât cele invocate.
Așa cum s-a mai artat, hotrârea apelat este nelegal întrucât a fost pronunțat cu înclcarea principiului "non reformatio in pejus" înscris la art.372
C.P.P.În consecinț, a apreciat c în speț se impune achitarea inculpatului pentru aceast infracțiune îns în temeiul art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.a Cod pr.penal fapta nu exist, așa cum s-a dispus prin sentința penal nr.1042/13.06.2005 a Judec toriei Moine ști, desființatîn apelul inculpatuluiși în lipsa apelului procurorului.
Chiar dac inculpatul a indicat drept temei legal al achitrii, dispozițiile art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.d C.P.P.(lipsa intenției infracționale) a considerat c soluția care se impune și care este în concordanț cu dispozițiile imperative prev. de art.372 este C.P.P. aceea a achitrii conf. art.10 lit.a C.P.P. instanța dispunând în consecinț.
Pentru aceleași considerente, a apreciat c în cauz se impune și schimbarea temeiului legal al achitrii inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.292 Cod Penal, din art.11 pct.2 lit.a cu art.10 lit.d C.P.P. cum s-a reținut în hotrârea apelat, în art.11 pct.2 lit.a, cu art.10 lit.a C.P.P.(fapta nu exist) așa cum s-a reținut în nr.1042/13.06.2005.
Ca o consecinț a achitrii inculpatului pentru cele 4 infracțiuni deduse judecții, a apreciat c, în speț, nu își mai gsesc aplicabilitatea prevederile art.1 și art.7 din Legea nr.543/2002, acestea fiind înlturate ca urmare a admiterii apelului inculpatului potrivit art.379 pct.2 lit.a C.P.P. cu reținerea cauzei spre rejudecare în apel.
S-a dispus modificarea hotrârii atacate și sub aspectele ce au fost menționate mai sus și menținute celelalte dispoziții ale acesteia.
Conform art.379 pct.1 lit.b C.P.P. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lâng Judec toria Moine ști și de apelanții prți civile - și.
Având în vedere c aprtorul angajat al inculpatului a justificat absența sa la termenul de judecat din 11.06.2009, când s-a dispus amendarea (certificat concediu medical nr.-/06.06.2009, fila 80 ds. Trib.Bc.), s-a dispus scutirea de plata amenzii judiciare în cuantum de 500 lei, aplicat prin încheierea din 11.06.2009, conf. art.199 alin.2,3
C.P.P.Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lâng TRIBUNALUL BAC U și prțile civile și -.
În recursul Parchetului de pe lâng TRIBUNALUL BAC U au fost aduse urmtoarele critici hotrâri recurate:
- în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru svârșirea infracțiunii prevzute de art. 184. p. culpa inculpatului în producerea accidentului rezultând din toate adresele Serviciului Poliției Rutiere M, deși inculpatul nu avea dreptul de a conduce având permisul reținut din data de 22.10.2000, acesta a pstrat în continuare permisul și a condus pe drumurile publice autovehicule, producând un accident de circulație
- preluarea motivrii instanței de fond fr a se face o analiz a probelor administrate și fr ca instanța de apel s se pronunțe pe toate aspectele invocate în apelurile declarate.
- În mod greșit a fost menținut soluția de achitare pentru infracțiunea prevzut de art. 292. p. apreciindu-se c s-ar agrava situația inculpatului în propriul apel în condițiile în care împotriva sentinței penale nr. 1042/2005 a Judec toriei Moine știa declarat apel și partea vtmat - și partea responsabil civilmente SC.
- În mod greșit instanța de apel a reținut ca temei legal al achitrii inculpatului pentru infracțiunea prevzut de art. 292. p. fapt din 29.10.2000, dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a p Cod Penal. cu art. 10 lit. a p Cod Penal. în loc de art. 11 pct. 2 lit. a p Cod Penal. cu art. 10 lit. d p Cod Penal. precum și achitarea pentru infracțiunea prevzut de art. 36 al. 2 din Decretul 328/1966 cu aplicarea art. 13. p. din probele administrate rezultând vinovția inculpatului cu privire la ambele infracțiuni.
S-a solicitat în baza motivelor invocate casarea hotrârilor anterioare și " pronunțarea unei hotrâri legale și temeinice".
În motivarea recursului declarat de prțile civile s-a artat c inculpatul se face vinovat de svârșirea tuturor infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecat, instanța de apel a refuzat nemotivat administrarea probei cu expertiza, prob admis la instanța de fond, neadministrat la acea instanț din motive neimputabile prților civile.
Procedând la analiza deciziei recurate în raport de actele și lucrrile dosarului și de motivele de recurs invocate Curtea apreciaz c recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Cu ocazia judecrii cauzei în prim instanț a fost admis cererea formulat de prțile civile și s-a dispus efectuarea unei contraexpertize la raportul de expertiz tehnic privind dinamica producerii accidentului de ctre Comisia Superioar din cadrul Institutului Național de expertize criminalistice în comisie de 9 experți motivat de faptul c între raportul de expertiz și suplimentul la raportul de expertiz exist neconcordanțe. Aceast prob nu a mai fost administrat faț de relațiile înaintate de Institutului Național de expertize criminalistice, acesta comunicând instanței c " datorit numrului redus de posturi din organigrama INEC avem doar patru experți pe genul accidente de trafic, dintre care trei s-au pronunțat deja în cauz"
În faza de judecat a apelului, la termenul din data de 03.09.2009 a fost reiterat solicitare privind efectuarea contraexpertizei, cerere respins de ctre instanța de apel pe considerentul c " expertiza nu este util în aceast faz procesual". Așadar,cererea a fost respins exclusiv pe considerentul c a fost efectuat în faza de judecat a apelului, nefcându-se referiri asupra utilitții administrrii acestei probe în raport de fondul cauzei și neavându-se în vedere în acest sens prevederile art. 378 al. 1 .p. p. respectiv faptul c în fața instanței de apel pot fi administrate orice noi probe. Procedând astfel instanța de apel nu s-a pronunțat practic asupra unei cereri esențiale pentru prți, de natur s garanteze drepturile acestora și s influențeze soluția procesului,fiind incident motivul de casare prevzut de art. 385 ind. 9 pct. 10. p p. . Trebuia avut în vedere și faptul c motivul neefecturii expertizei de ctre prima instanț, respectiv lipsa experților disponibili, a fost invocat la data de 17.12.2007, între timp existând posibilitatea înlturrii acestui impediment.
Pentru motivele expuse urmeaz a fi admise ambele recursuri, casat decizia recurat și trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bac u în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. C.p.p.
Cu ocazia rejudecrii se va avea în vedere și faptul c în prezent a intervenit prescripția special a rspunderii penale cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art. 124. p. coroborat cu art. 122 al. 1 lit. dp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c Cp.p. admite recursurile declarate de Parchetul de pe lâng TRIBUNALUL BAC U și recurentele - prți civile și - împotriva deciziei penale nr. 336/A/l 1.09.2009 a Tribunalului Bac u pronunțat în dosarul nr-.
Caseaz în totalitate decizia penal recurat și trimite cauza pentru rejudecarea apelului Tribunalului Bac
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 3 cheltuielile C.P.P. judiciare rmân în sarcina statului.
Definitiv.
Pronunțat în ședinț public, azi, 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECTORI,
GREFIER,
Red.
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 3 ex.
09.03.2010
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
