Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 124/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 124
Ședința publică din data de 18 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dumitru Pocovnicu
JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Silviu Anti Gabriel Crîșmaru
- -
GREFIER: - -
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de asigurator Societatea de și Reasigurare SA, împotriva deciziei penale nr. 376/A din 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul inculpat OG și av. - apărător ales pentru intimatul parte vătămată, lipsă fiind apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat - av. și celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a procedat la identificarea intimatului inculpat OG, care s-a legitimat cu seria nr. -, CNP -, fiul lui și, domiciliat în O, str.-,.5,.220, jud.
Instanța - față de infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul - constată că asistența juridică nu este obligatorie și în mod greșit a fost desemnat avocat din oficiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru intimatul parte vătămată - solicită respingerea recursului formulat de asigurator întrucât consideră că motivele invocate sunt formale și instanța de apel a răspuns acestor motive în mod pertinent, deci, nu se impune admiterea recursului pe latură civilă.
De asemeni, solicită cheltuieli de judecată conform chitanței depusă la dosar.
Intimatul inculpat OG- având cuvântul - lasă soliția la aprecierea instanței.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.251 din 3.04.2009, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpaților:
1., fiul lui și, născut la data de 10.01.1968 în O, județul B, CNP -, domiciliat în comuna, satul, județul B, studii 10 clase, agent de pază la O, căsătorit, 2 copii minori, stagiul militar îndeplinit, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, prevăzute de art. 87 alin.1 din nr.OUG 195/2002, modificată prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea art. 74 lit. a și c Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 79 alin.1 din nr.OUG195/2002, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
În baza art. 359 al.1 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
2.OG,fiul lui și, născut, la data de 26.05.1975 în O, jud. B, CNP -, domiciliat în O, str. -,. 5,. 220, jud. B, studii 12 clase, conducător auto, divorțat, un copil minor, cunoscut cu antecedente penale, stagiul militar îndeplinit, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, la pedeapsa de 1.500 lei amendă.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63/1 Cod penal.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil, art. 313 din nr.OUG 95/2006 cu modificările ulterioare, art. 49, 51, 54 alin. 2, 55 din Legea nr.136/1995 cu modificările și completările ulterioare, art.7 alin.2, art.21, art.47 al.1 din Ordinul nr. 3108/10.12.2004, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă Societatea de -Reasigurare B să achite următoarele despăgubiri:
- 501,40 lei, Spitalului Municipal O, reprezentând cota de din cheltuielile de spitalizare a părții vătămate;
- suma de 42,74 lei către Serviciul de Ambulanță B, reprezentând cota de din cheltuielile ocazionate de transportul aceleiași parți vătămate;
- suma de 5048, 1 lei părții civile, reprezentând cota de din suma de 10.096,2 lei - contravaloarea materialelor și a manoperei necesare reparațiilor la autoturismul proprietatea lui.
- 250 lei cota de din cuantumul cheltuielilor suportate de partea civilă pe durata spitalizării.
S-a respinge cererea părții civile privind acordarea daunelor morale.
S-a constatat că a Românească B nu are calitatea de asigurător de răspundere civilă în prezenta cauză.
În baza art. 191 alin.2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații și OG la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să achite părții civile cheltuielile de judecată, în sumă de 750 lei, reprezentând cota de din onorarii apărători.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În ziua de 20.07.2006 pe DN 11 pe raza comunei se deplasau în coloană, pe sensul O-B, autoturismul marca cu numărul - condus de inculpatul -parte vătămată urmat de un alt autoturism cu număr de înmatriculare B-43- în care se afla martorii și.
Cele două autoturisme sus-menționate erau urmate în trafic, pe același sens de mers, de microbuzul VW nr. - la volanul căruia se afla inculpatul .
Martorul a declarat că, pieton fiind, în jurul orei 1530, văzut venind dinspre la circa 100, două autoturisme și un microbuz de culoare albastră. A observat că primul autoturism marca semnalizase stânga apoi martorul a intrat în curtea unui vecin și la scurt timp a auzit o "bufnitură".
A ieșit la poartă și a văzut " care semnalizase și microbuzul lovite una de alta".
Declarațiile martorului ocular se coroborează cu depozițiile lui și care se aflau în autoturismul aflat în spatele celui condus de.
Autoturismul în care se aflau cei doi martori sus-menționați a fost depășit de autovehiculul marca VW Transporter. A urmat o curbă la dreapta fără vizibilitate după care martorii au observat autovehiculul VW izbit frontal de o " albă" pe sensul de mers O-
Martorul a estimat chiar, că microbuzul care îl depășise avea o viteză de circa 90 km/.
Expertul a stabilit că autoturismul - s- apropiat de intersecția cu un drum lateral stânga, a redus viteza și a semnalizat stânga.
Probabil conducătorul autoturismului ce circula în spatele - a văzut semnalizarea, reducerea vitezei și a efectuat o manevră consecutivă corelată cu depășirea prin partea dreaptă.
circulând cu viteză excesivă s-a apropiat de -; văzând viteza redusă a acestuia și fără a observa la timp semnalizarea conducătorului microbuzului a luat decizia de a depăși - prin stânga.
A precizat expertul auto că momentul inițierii manevrei de depășire a autoturismului a coincis și cu începerea virajului spre stânga autovehiculului condus de.
Accidentul produs în zona cu marcaj axial continuu putea fi evitat dacă șoferul - respecta semnificația marcajului longitudinal continuu.
La rândul său, conducătorul microbuzului putea evita accidentul dacă circula cu viteza corespunzătoare zonei și nu cu viteza de 91 km/, păstra o distanță corespunzătoare față de vehiculele ce- precedau în trafic.
Situația de fapt reținută de expert s-a coroborat cu declarațiile martorilor, dar și cu susținerile inculpatului -parte vătămată.
Au fost înlăturate ca neconforme adevărului, declarațiile martorilor, ambii pasageri în microbuzul condus de.
OGÎncercând să evite impactul, inculpatul a virat spre stânga până pe de mers B-O însă microbuzul - a lovit cu partea fronto-laterală dreapta în partea spate lateral stânga a autoturismului condus de.
Forța de impact a rupt axa roții stânga spate a autoturismului nr. - a cărei a intrat în contact cu carosabilul, producând o destratificare identificată prin reperul nr. 1 pe schița întocmită de lucrătorii de poliție- (fila 76 dosar urmărire penală).
Cele două autovehicule s-au deplasat, apoi, împreună pe distanță de 43, 8 față de locul impactului.
Procesul-verbal de cercetare la fața locului atestă că porțiunea de carosabil pe care s-a produs accidentul este în linie dreaptă, fără declivități, cu o bună vizibilitate și cu marcaj axial continuu și fără indicatoare rutiere de restricții.
Caracterul marcajului axial la locul și la momentul producerii impactului dintre cele două autovehicule a constituit o chestiune controversată de-a lungul procesului penal.
Cert este că procesul-verbal întocmit imediat după producerea impactului reține că la locul acestuia marcajul axial era continuu - se vedea fila 48 verso dosar urmărire penală.
Împrejurarea că în urma coliziunii cele 2 autovehicule s-au deplasat într-o zonă cu marcaj axial discontinuu nu are relevanță câtă vreme la locul impactului și implicit la locul efectuării de către a virajului la stânga marcajul era continuu.
Probe în sensul celor de mai sus sunt planșele fotografice care evidențiază dovezile materiale rămase la locul coliziuni propriu-zise: urmă de destratificare, oglindă retrovizoare sau urme de frânare-filele 10-12 dosar de urmărire penală.
Concluzia expertului auto, la data de 20.04.2007, precum că marcajul axial ar fi avut caracter discontinuu, urmează a fi înlăturată ca necorespunzătoare adevărului de vreme ce toate celelalte probe mai -sus analizate atestă exact contrariul.
de deplasare a microbuzului condus de inculpatul la OG momentul impactului diferă și ea în expertizele efectuate de inginerii și, adică 91 km/ și respectiv, 107, 5 km/.
Instanța urmează a reține că, indiferent că viteza de rulare era de 91 km/ ori de 107,5 km/ ea depășea cu mult limita maximă admisă de art. 49 al.1 din OUG nr. 195/2002 în cazul deplasării autovehiculelor în interiorul localităților.
De altminteri, distanța mai mult decât considerabilă pe care microbuzul nr. - a împins autoturismul condus de dovedește forța deosebită a impactului determinată de viteza mare de deplasare a microbuzului condus de.
OGÎn altă ordine de idei, coinculpatul a avut și el culpă la producerea evenimentului rutier, în sensul că a condus autoturismul - pe DN 11, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,15-1,40 gr %o (filele 99-105 dosar instanța) și a nesocotit semnificația marcajului longitudinal continuu care interzice încălcarea acestuia.
Ca urmare a accidentului din data de 20.07.2006 partea vătămată a suferit leziuni corporale vindecabile în 25-30 zile de îngrijire medicală, astfel cum rezultă din certificatul medico-legal aflat la fila 27 dosar urmărire penală.
Starea de fapt fiind dovedită cu probatoriile administrate în cauză instanța reține că la 20.07.2006, în timp ce conducea autovehiculul nr. - pe DN 11 în comuna, jud. B inculpatul a nesocotit prevederile art. 49 al.1 din nr.OUG 195/2002 referitoare la viteza maximă de 50 km/ în interiorul localității dar și obligația de a păstra o distanță suficientă față de vehiculul lor din față, astfel cum prevede art. 51 din același act normativ.
El a produs, astfel, un accident rutier în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni corporale vindecabile în 25-30 zile de îngrijiri medicale.
Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 184 al.1,3 Cod penal pentru care se va dispune condamnarea acestuia.
La individualizarea judiciară a pedepsei, în baza art. 72 Cod penal instanța a avut în vedere: gradul de pericol social al faptei - concretizat în atingerea adusă sănătății părții vătămate, împrejurările în care avut loc evenimentul rutier, culpa concurentă a părții vătămate înseși, precum și atitudinea nesinceră a inculpatului în cursul procesului penal în sensul că nu a recunoscut niciodată viteza reală cu care se deplasa la momentul ce a precedat impactului.
Văzând antecedentele penale ale acestui inculpat (fila 56 dosar urmărire penală) precum și împrejurarea că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită din culpă instanța nu a reținut starea de recidivă.
Față de numărul concret de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor corporale suferite de instanța a apreciat că pentru atingerea scopului coercitiv-educativ este suficientă aplicarea pedepsei amenzii.
La rândul său, coinculpatului a săvârșit infracțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,15-1,40 gr.%
Fapta săvârșită cu vinovăție întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 87 al.1 din OUG nr. 195/2002 modificată prin Legea nr. 49/2006 prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 79 al.1 din OUG nr. 195/2002 pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului .
La alegerea și aplicarea pedepsei, în baza art. 72 Cod penal instanța a ținut seama de natura faptei care periclitat atât sănătatea sa cât și celorlalți participanți la traficul rutier; valoarea alcoolemiei, lipsa antecedentelor penale și comportarea parțial sinceră pe durata procesului penal care vor fi reținute ca circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. și c Cod penal.
Ca efect al acestor circumstanțe cuantumul pedepsei a fost coborât sub minimul special în limitele prevăzute de art. 76 lit. d Cod penal.
Circumstanțele reale și cele personale ale inculpatului au determinat instanța să se orienteze către aplicarea prevederilor art. 81 Cod penal, având convingerea că pedeapsa își va atinge scopul fără executarea acesteia.
Sub aspectul laturii civile a procesului penal, instanța a reținut următoarele considerente:
La data de 01.02.2007 partea vătămată a solicitat despăgubiri civile, după cum urmează: 5.000 lei daune materiale, incluzând 500 lei cheltuieli ocazionate de îngrijiri medicale și de spitalizare, contravaloarea reparațiilor la autoturismul - în sumă de 10.000 lei și daune morale în sumă de 10.000 lei - a se vedea fila 53 din dosar nr-.
Cu martorul (fila 66 dosar nr-) partea vătămată a suportat cheltuieli în sumă totală- de 500 lei pentru hrană și medicamente pe durata spitalizării, adică în intervalul 20-31.07.2006.
- Expertul auto a evaluat la 10096,2 lei contravaloarea manoperei și a materialelor necesare în vederea efectuării reparațiilor la autoturismul - proprietatea lui - filele 96-101 dosar -.
Cu privire la aceeași chestiune, dar și sub aspectul dinamicii producerii accidentului, s-a pronunțat și expertul auto -filele 155-161 același dosar.
Lucrarea de expertiză sus-invocată este lovită, însă, de nulitate întrucât a fost efectuată - fără ca părțile să fi fost legal convocate.
Serviciul Județean de Ambulanță B a solicitat despăgubiri civile în sumă de 85, 48 lei - cheltuieli ocazionate de transportul lui la Spitalul Municipal O - fila 31 dosar -.
La rândul ei, acesta unitate sanitară a pretins a fi despăgubită cu suma de 1002,81 lei - cheltuieli ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate în intervalul 20-31.07.2006- fila 28 dosar nr-.
Instanța a reținut că în cauză este probată legătura de cauzalitate între leziunile corporale suferite de în ziua de 20.07.2006, cheltuieli ocazionate de transportul acestuia cu ambulanța și cheltuielile necesitate de îngrijirile medicale acordate aceleiași victime.
Aceeași legătură de cauzalitate există între evenimentul rutier din 20.07.2006, cheltuielile suportate de pe durata spitalizării și cheltuielile necesare în vederea readucerii autoturismului - în starea tehnică avută anterior accidentului.
În altă ordine de idei, instanța a reținut că la producerea coliziunii dintre cele 2 autovehicule a concurat culpa egală a ambilor inculpați.
La momentul producerii faptei cauzatoare de prejudicii microbuzul VW cu nr. de înmatriculare -, proprietatea lui OG, (sora inculpatului) era asigurată RCA la A. Sucursala B- fila 46 dosar 3333/2008.
Inculpatul a condus acest autovehicul având consimțământul proprietarului.
Conform art. 51 din Legea nr. 136/1995 despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute de art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care, C care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul.
Despăgubirile se plătesc, conform art.55, de către asigurător persoanei fizice sau juridice păgubite.
În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Față de prevederile legale sus-invocate instanța a reținut că în prezenta cauză are calitatea de asigurător de răspundere civilă numai B chemat să despăgubească pe, Spitalul Municipal O și Serviciul Județean de Ambulanță B pentru prejudiciile cauzate prin fapta culpabilă a lui, răspunzător de producerea accidentului.
În altă ordine de idei, conform art. 21 din Ordinul CSA nr. 3108/10.12.2004, în vigoare la data de 20.07.2006, dacă C păgubit a contribuit din culpă la producerea accidentului celălalt va fi ținut răspunzător numai pentru partea din pagubă ce-i este imputabilă.
Culpa inculpatului fiind OG egală cu cea a părții vătămate - inculpat a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă SC Sucursala B să achite acestei părți vătămate dar și furnizorilor de servicii medicale, doar cota de din despăgubirile solicitate de, Spitalul Municipal O și Serviciul de Ambulanță
Reținându-se culpa concurentă a lui la producerea accidentului din 20.07.2006 instanța a respins cererea acestuia pentru acordarea daunelor morale.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel inculpatul și OG asigurătorul SC Reasigurare SA, fără nicio motivare în cererile scrise.
După sesizarea instanței, deși legal citat, apelantul-inculpat nu s-a prezentat pentru a-și formula și susține motivele de apel.
Apelanta SC Reasigurare SA Bac riticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate sub aspectul greșitei obligări la suma de 5.048,1 lei, c/val reparațiilor avariilor produse autoturismului - în realitate suma fiind de 1.341,50 lei, respectiv 1/2 din suma de 2.683 lei stabilită prin expertiza tehnică efectuată în dosarul nr- al Judecătoriei Onești.
Pentru acest motiv a solicitat admiterea apelului și desființarea sentinței apelate.
Prin decizia penală nr.376/A din data de 22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în baza art.379 pct.1 lit.a Cod procedură penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Reasigurare SA B și apelantul-inculpat.
OGÎn baza art.193 Cod procedură penală, au fost obligați apelanții la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către intimatul, reprezentând plata onorariului de avocat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, au fost obligați apelanții la plata sumei de câte 70 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Instanța de fond a făcut o justă apreciere a probelor administrate în cauză, pe baza cărora în mod corect a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului.
OGSe reține că, la data de 20.07.2006 lucrătorii Poliției Municipiului O au fost sesizați prin Serviciul 112 cu privire la producerea unui eveniment rutier pe raza satului din comuna, jud. În accident au fost implicate autoturismele - și -, impactul acestora având drept urmare vătămarea corporală conducătorului - fila 6 dosar urmărire penală.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că în data de 20.07.2006 inculpatul se OG afla la volanul microbuzului marca VW cu număr de înmatriculare - care se deplasa pe DN 11 pe raza comunei, sat, jud.
La kilometrul 122+950 autovehiculul condus de a OG intrat în coliziune cu autoturismul marca nr. - condus de coinculpatul .
Dinamica producerii accidentului a rezultat din conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului cu schița și planșele fotografice aferente ( filele 7-16 dosar urmărire penală) coroborate cu raportul de expertiză tehnică auto întocmit de inginer, (filele 31-36 dosar urmărire penală) și cu declarațiile martorilor, filele 17, 18, 37-41 dosar urmărire penală și filele 33, 34, 35, 67, 68, 182 dosar nr-.
Încercând să evite impactul, inculpatul a virat spre stânga până pe de mers B-O, însă microbuzul - a lovit cu partea fronto-laterală dreapta în partea spate lateral stânga a autoturismului condus de.
Forța de impact a rupt axa roții stânga spate a autoturismului nr. - a cărei a intrat în contact cu carosabilul, producând o destratificare identificată prin reperul nr. 1 pe schița întocmită de lucrătorii de poliție - (fila 76 dosar urmărire penală).
Cele două autovehicule s-au deplasat, apoi, împreună pe distanță de 43, 8 față de locul impactului.
Procesul-verbal de cercetare la fața locului atestă că porțiunea de carosabil pe care s-a produs accidentul este în linie dreaptă, fără declivități, cu o bună vizibilitate și cu marcaj axial continuu și fără indicatoare rutiere de restricții.
Mai mult, din raportul de expertiză se reține că, accidentul produs în zona cu marcaj axial continuu putea fi evitat dacă șoferul - respecta semnificația marcajului longitudinal continuu.
La rândul său, conducătorul microbuzului putea evita accidentul dacă circula cu viteza corespunzătoare zonei și nu cu viteza de 91 km/, păstra o distanță corespunzătoare față de vehiculele ce- precedau în trafic.
Situația de fapt reținută de expert s-a coroborat cu declarațiile martorilor, dar și cu susținerile inculpatului - parte vătămată.
Cât privește critica apelantului asigurător, se constată că aceasta este neîntemeiată, avându-se în vedere că, expertul auto a evaluat la 10096,2 lei contravaloarea manoperei și a materialelor necesare în vederea efectuării reparațiilor la autoturismul - proprietatea lui - filele 96-101 dosar -.
Fiind reținută culpa comună, se constată că în mod corect instanța de fond a obligat la 1/2 din această valoare Reasigurare SA, respectiv la suma de 5048,1 lei c/val materialelor și a manoperei urmare reparațiilor la autoturismul proprietatea lui.
Este adevărat că în motivele de apel, apelantul-asigurător invocă expertiza auto aflată la filele 155-161 din dosarul nr- al Judecătoriei Onești, în care suma acestor reparații este evaluată la 2.683 lei, însă, această expertiză, așa cum de altfel a reținut și instanța de fond, este lovită de nulitate, întrucât a fost efectuată fără ca părțile să fi fost legal convocate.
Împotriva acestei decizii, în cadrul termenului legal, a declarat recurs Reasigurare B, care a criticat-o pentru următoarele motive:
Având în vedere dispozițiile Ordinului CSA nr. 3108/2004, valabil la data accidentului, despăgubirile acordate de către asigurător nu pot depăși valoarea autovehiculului la data producerii accidentului, care se calculează prin scăderea din valoarea de nou a autovehiculului uzura acestuia.
Așa cum s-a mai arătat - prin precizările depuse la dosar (sub numărul 2182/17.04.2008), suma maximă pe care asigurătorul o poate acorda în cazul de față este de 637 lei, reprezentând 1/2 din valoarea reală a autoturismului la data accidentului (valoarea reala fiind de 1273,7 lei), pentru o eventuală diferență care ar rezulta, răspunzător exclusiv este C vinovat de accident, ori prin decizia sus menționata, societatea noastră a fost obligată la plata sumei de 5048,1 lei, suma ce depășește cu mult suma maxima admisă de lege.
În concluzie, s- solicitat admiterea recursului și "prin hotărârea ce se va pronunța să se țină cont că obligarea la plata despăgubirilor materiale sa fie în deplină concordanță cu prevederile legale".
Analizând hotărârile pronunțate în cauză, în raport de motivele de recurs invocate și examinând-o, în conformitate cu prevederile art.385/9 alin.3 Cod procedură penală și din oficiu, desigur pentru cazurile de casare prevăzute de acest text, Curtea constată că recursul urmează a fi admis dar pentru considerentele care vor fi prezentate.
În cauză s-a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate și în mod corect s-a dispus obligarea asiguratorului de răspundere civilă la plata despăgubirilor civile către intimata-pare civilă cu titlul de daune materiale, reprezentând contravaloarea materialelor și a manoperei necesare reparațiilor la autoturismul proprietatea acesteia, însă în mod greșit a fost obligat la plata sumei de 5.048,1 lei.
Susținerea recurentului-asigurator în sensul că suma maximă pe care asigurătorul o poate acorda în cazul de față este de 637 lei, reprezentând 1/2 din valoarea reală a autoturismului la data accidentului (valoarea reala fiind de 1273,7 lei), având în vedere raportul de expertiză tehnică, este greșită.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, cât și din motivarea instanței de fond și a instanței de apel, instanța de fond a constatat ca fiind nulă acest raport de expertiză-fl.116 dosar instanța de fond și fl.48 dosar instanța de apel, dispoziția fiind legală, astfel că nu se poate avea în vedere la soluționarea cauzei.
Potrivit raportului de expertiză -fl.96-101 dosar nr-, autoturismul intimatei-părți civile, avea la data producerii accidentului decirculație un coeficient de uzură de 75%.
De altfel, același coeficient de uzură s-a stabilit și în raportul de expertiză -fl.15-161 din dosarul nr-.
Apoi, în raportul de expertiză se concluzionează că valoarea de circulație a autoturismului intimatei-părți civile este de 3.274,5 lei,iar contravaloarea reparațiilor este de 10.977 lei.
În conformitate cu dispozițiile Ordinului, valabil la data producerii accidentului, despăgubirile acordate de către asigurător nu pot depăși valoarea autovehiculului la data producerii accidentului, care se calculează prin scăderea din valoarea de nou a autovehiculului uzura acestuia.
Ori, în condițiile în care valoarea de circulație a autoturismului intimatei-părți civile era de 3.274,5 lei, nu se poate obliga asiguratorul la plata sumei de 5.058,1 lei, (chiar și condițiile în care se reține o culpă în producerea accidentului de 50%).
Se impune a se reduce corespunzător despăgubirile civile acordate intimatei-parte civilă, imputând acesteia coeficientul de uzură a autoturismului și la contravaloarea reparațiilor, desigur având în vedere și culpa intimatului-partea civilă în producerea accidentului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. În baza art.385/15 alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de Societatea de Reasigurare B, va fi casată decizia penală recurată în ceea ce privește respingerea apelului declarat de Societatea de Reasigurare B și va fi desființată și sentința penală nr.251 din data de 03.04.2009, pronunțată de Judecătoria Onești, județul B, numai cu privire la cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat asiguratorul Societatea de Reasigurare către intimata-parte civilă, cu titlul de daune materiale, reprezentând contravaloarea materialelor și a manoperei necesare pentru repararea autoturismului acestei părți vătămate, se va reține cauza spre rejudecare și în consecință;
Se va reduce cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat asiguratorul Societatea de Reasigurare către intimata-parte civilă, cu titlul de daune materiale, reprezentând contravaloarea materialelor și a manoperei necesare pentru repararea autoturismului acestei părți vătămate, de la 5.048,1 lei la suma de 1372, 125 lei.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate și ale sentinței pronunțate de Judecătoria Onești.
Ca urmare a admiterii recursului, va fi respinsă cererea intimatului-parte civilă de obligare a recurentului-asigurator la plata cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariu avocat.
Văzând și prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Pentru aceste motive;
În numele legii,
DECIDE:
În baza art.385/15 alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursul declarat de Societatea de Reasigurare împotriva deciziei penale nr.376/A din data de 22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Casează decizia penală recurată în ceea ce privește respingerea apelului declarat de Societatea de Reasigurare B și desființează și sentința penală nr.251 din data de 03.04.2009, pronunțată de Judecătoria Onești, județul B, numai cu privire la cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat asiguratorul Societatea de Reasigurare către intimata-parte civilă, cu titlul de daune materiale, reprezentând contravaloarea materialelor și a manoperei necesare pentru repararea autoturismului acestei părți vătămate, reține cauza spre rejudecare și în consecință.
Reduce cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat asiguratorul Societatea de Reasigurare către intimata-parte civilă, cu titlul de daune materiale, reprezentând contravaloarea materialelor și a manoperei necesare pentru repararea autoturismului acestei părți vătămate, de la 5.048,1 lei la suma de 1372, 125 lei.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate și ale sentinței pronunțate de Judecătoria Onești.
Respinge cererea intimatului-parte civilă de obligare a recurentului-asigurator la plata cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariu avocat.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dumitru Pocovnicu, Silviu Anti Gabriel Crîșmaru
GREFIER,
Red. -
Red. - -
Red.
El.- 4 ex.
23.02.2010
Președinte:Dumitru PocovnicuJudecători:Dumitru Pocovnicu, Silviu Anti Gabriel Crîșmaru
