Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 21/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 184 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 21
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 3: Ilieș
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 186 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal se prezintă avocat ales, pentru partea vătămată intimată, lipsă fiind aceasta și inculpatul recurent.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul intimatei arată că nu mai are alte probe de solicitat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de probe de solicitat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales, pentru partea vătămată intimată, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că la instanța de apel, după ce în prealabil s-a rămas în pronunțare, la cererea inculpatului, s-a dispus repunerea cauzei pe rol și efectuarea raportului de expertiză de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice La ultimul termen de judecată din apel, apărătorul inculpatului a fost prezent și a solicitat acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul raportului de expertiză, termen ce a fost respins întrucât lucrarea a fost depusă cu multe zile înainte de judecarea acelui termen. Apreciază că recursul este neîntemeiat, cu atât mai mult cu cât rezultatul raportului de expertiză de la Iac onfirmat faptul că partea vătămată a traversat strada regulamentar, pe marcajul pietonal, aspect ce reiese și din topografia acelui loc.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că singurul vinovat de producerea accidentului este inculpatul, care nu s-a asigurat atunci când a schimbat de deplasare și a accidentat-o pe victimă. De asemenea, solicită cheltuieli de judecată din recurs, sens în care depune chitanța la dosar.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a sentinței penale atacate ca fiind legală și temeinică. În ceea ce privește susținerea inculpatului că nu a putut evita accidentul întrucât partea vătămată s-ar fi angajat în traversarea străzii în fugă, dincolo de trecerea de pietoni, arată că această susținere nu este dovedită cu niciun mijloc de probă. De asemenea, nu a fost dovedită nici susținerea inculpatului cu privire la faptul că partea vătămată s-ar fi angajat în trecerea străzii dincolo de trecerea de pietoni atâta timp cât în acea zonă este amplasat un gard care împiedică trecerea de pe o parte pe cealaltă a străzii, gardul lipsind doar în dreptul marcajelor pietonale. Prin urmare, apreciază că din probatoriul administrat în cauză rezultă vinovăția inculpatului, motiv pentru care pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 434/13.02.2009 Judecătoria Botoșanil -a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. e Cod penal.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În temeiul art. 81 și art. 71 alin.5 Cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani și 3 (trei ) luni.
În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat inculpatul să plătească Spitalului Județean "" B suma de 1.349,213 lei, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea părții vătămate.
A admis în parte acțiunea civilă având ca titular partea vătămată.
În temeiul art. 14 Cod de procedură penală raportat la art. 1000 alin.3 Cod civil, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Auto Internațional SRL B, să plătească părții civile suma de 3.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 5.000 lei cu titlul de daune morale.
În temeiul art. 359 Cod de procedură penală, s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și art. 84 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei infracțiuni sau neexecutării obligațiilor civile.
În temeiul art. 193 alin.4 Cod de procedură penală a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Auto Internațional SRL B, să plătească părții civile suma de 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare (onorariu de avocat).
În temeiul art. 55 din Legea 136/1995, a obligat asigurătorul de răspundere civilă SC SA B, să plătească în locul inculpatului sumele la care acesta a fost obligat în favoarea părților civile.
În temeiul art. 191 alin.3 Cod de procedură penală a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Auto Internațional SRL B, să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuielile judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, în urma analizării actelor și lucrărilor de la urmărirea penală și probatoriul administrat în instanță a reținut că la data de 1 martie 2007, inculpatul își desfășura activitatea ca taximetrist pe autoturismul marca Cielo, echipat taxi, cu număr de înmatriculare -, fiind angajat cu contract de muncă la SC Internațional SRL
Aflându-se în timpul serviciului, în jurul orei 16:00, inculpatul efectua o cursă pe - Națională din mun. B, circulând dinspre strada - spre strada - - și avea ca pasageră pe martora, ce ocupa bancheta din spate a mașinii.
Înainte de a ajunge la marcajul pietonal din apropierea municipal B, inculpatul a intenționat să schimbe de mers, să treacă de pe a doua pe a treia de circulație și în acest scop s-a asigurat, uitându-se în oglinda retrovizoare.
Întrucât circula cu o viteză neadaptată la condițiile de trafic și la manevra pe care urma să o efectueze, a observat-o în ultimul moment pe partea vătămată, în vârstă de 43 ani, care se angajase în mod regulamentar în traversarea străzii, pe marcajul pietonal, din partea dreaptă spre partea a străzii (practic de pe trotuarul din fața spre scuarul care desparte cele două sensuri de circulație și, deși a frânat, nu a reușit să evite impactul cu partea vătămată, aceasta fiind lovită cu partea din față a autoturismului, victima căzând pe carosabil și suferind leziuni traumatice ce au necesitat transportarea medicală cu o ambulanță la Spitalul Județean "" B pentru a i se acorda îngrijiri medicale.
Probele de sânge prelevate atât inculpatului cât și părții vătămate au relevat faptul că niciuna dintre părți nu se afla sub influența băuturilor alcoolice (conform buletinelor de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 249, 259 din 02.03.2007).
Partea vătămată, în vârstă de 43 ani, a fost internată în Spitalul Județean "" B în perioada 01-09 martie 2007 cu diagnosticul "traumatism cranio-cerebral acut închis, cu plagă excoriată regiunea supraorbitară și hematom frontal. echivalent bimaleolară dreaptă. gradul II. seboreică. cu instabilitate ligamentară".
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 281 din 29.03.2007 și raportului de reexaminare nr. 76/R din 04.05.2007, partea vătămată a prezentat un politraumatism prin accident rutier, complicat în evoluție cu redoare articulară după fractură și imobilizare în aparat gipsat, pentru care s-a recomandat tratament recuperator pentru încă 30 zile, numărul de zile de îngrijiri medicale stabilit inițial de 54-55 zile fiind prelungit cu încă 30 zile, fiind necesar în total 84-85 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare (filele 40-41 dosar de urmărire penală).
Prin fapta de a nu adapta viteza de deplasare a autoturismului în apropierea unui marcaj pietonal, viteză care să permită oprirea înaintea marcajului în cazul în care pietonii se angajează în traversarea străzii pe marcaj și neacordarea priorității de trecere unui pieton care traversează drumul public prin loc special amenajat, inculpatul a încălcat prevederile art. 123 lit. h) și art. 135 lit. h) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpatul și partea responsabilă civilmente "GAZ AUTO INTERNATIONAL"
Prin decizia penală nr. 186 A din 20.10.2009 Tribunalul Botoșania respins apelul ca nefondat, cu motivarea că susținerile inculpatului, potrivit cărora, partea vătămată a traversat strada printr-un loc nepermis, și nu pe marcajul pietonal sunt infirmate de declarația părții vătămate, declarația martorului ( 98 dosar), potrivit căreia după impact autoturismul a fost oprit după trecerea de pietoni, nu foarte departe de trecerea de pietoni, schița locului faptei ( 17 dosar urmărire penală) procesul-verbal de investigare tehnico-științifică a locului faptei ( 6 dosar urmărire penală) și raportul de expertiză criminalistică nr. 174/2 octombrie 2009 a Laboratorului Interjudețean de expertize criminalistice I ( 91 dosar apel), efectuat în apel la cererea inculpatului.
În ceea ce privește apelul declarat de partea responsabilă civilmente, instanța a reținut că inculpatul constant a declarat că la data de 1 martie 2007, era angajatorul "GAZ AUTO INTERNATIONAL"
Partea responsabilă civilmente a susținut că prin decizia nr. 660/01.03.2007 a încetat contractul de muncă al inculpatului ( 50 dosar). Decizia a fost înregistrată la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B abia la data de 23 martie 2007, neexistând dovada datei la care a fost comunicată inculpatului, astfel încât aprecierea primei instanțe potrivit căreia, decizia a fost emisă după data la care administratorul societății a aflat de accidentul rutier în care fusese implicat inculpatul, în scopul de a evita răspunderea civilă în calitate de comitent, este corectă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul, solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală pe considerentul că partea vătămată este singura vinovată de producerea accidentului deoarece nu a traversat pe trecerea de pietoni și s-a angajat la traversare în fugă.
Această situație l-a luat prin surprindere și a făcut imposibilă evitarea impactului.
Recurentul mai precizează că nu este de acord cu concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuată în cauză, iar apărătorului său i s-a respins cererea de acordare a unui termen pentru a-l studia și formula obiecțiuni.
Pentru aceste motive solicită casarea deciziei penale și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, a solicitat și reținerea culpei părții vătămate în producerea accidentului și diminuarea corespunzătoare a despăgubirilor civile.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, care pot fi încadrate în disp. art. 3859pct. 10 și 171Cod procedură penală, cât și a celor care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea constată că recursul este nefondat.
Un prim aspect invocat este faptul că instanța de apel nu a admis cererea avocatului de acordare a unui termen pentru a studia raportul de expertiză și a formula obiecțiuni.
Analizând înscrisurile din dosar, Curtea constată că inculpatul a fost asistat de apărător încă de la primul termen de judecată, respectiv 05.05.2009. La termenul din 22.09.2009 cauza a fost amânată datorită lipsei raportului de expertiză, la data de 20.10.2009.
La fila 90 dosar există o adresă a Institutului Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean I prin care se înaintează raportul de expertiză și primește data de intrare la Tribunalul Botoșani pentru 08.10.2009. Deci, cu mai mult de 10 zile anterior termenului de judecată, timp în care inculpatul și apărătorul său puteau să studieze raportul și să formuleze obiecțiuni.
Prin urmare, acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Pe fondul cauzei, Curtea reține din declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului și ale părții vătămate, că accidentul s-a produs pe strada - Națională, pe a doua a sensului str. - - str. -. Niciunul din martori nu a putut preciza dacă partea vătămată se afla pe trecerea de pietoni sau la o distanță de 1-2 m față de aceasta, așa cum precizează inculpatul. Conform procesului-verbal de cercetare a locului faptei de la plăcuța "3" până la dreapta spate a autoturismului distanța este de 6,50 m, iar de la plăcuța "2" la stânga spate este o distanță de 6,25 De la plăcuțele 2, 3 până la autoturismul oprit, urmele de frânare sunt întrerupte. În raportul de expertiză se precizează că ruperea continuității urmelor de frânare s-a datorat impactului cu victima.
Cele două plăcuțe, numerotate cu "2" și "3" au fost poziționate, conform fotografiilor efectuate la fața locului, pe trecerea de pietoni și nu după terminarea marcajului.
Din această situație de fapt rezultă că momentul impactului a fost când partea vătămată se afla pe trecerea de pietoni și nu în afara acesteia.
În ce privește angajarea părții vătămate în fugă, de menționat că aceasta venea din partea dreaptă a sensului de mers, iar în momentul impactului se afla la o distanță de aproximativ 9,5 m față de marginea din dreapta carosabilului, ceea ce duce la concluzia că inculpatul a crezut că are timp suficient pentru a trece înaintea părții vătămate și astfel nu a frânat în timp util pentru a evita accidentul.
În concluzie, solicitarea inculpatului de a fi achitat în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală este neîntemeiată, inculpatul săvârșind infracțiunea de vătămare corporală sub forma culpei cu prevedere.
Față de situația de fapt reținută, Curtea apreciază că nu este dată culpa victimei în producerea accidentului, iar cererea inculpatului de reținere a acesteia și reducerea corespunzătoare a despăgubirilor civile este nefondată.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul -, fiul lui și, născut la 25 octombrie 1982 în municipiul B, cu domiciliul în municipiul B,-, scara C,. 6, județul B, CNP - -, împotriva deciziei penale nr. 186A/20.10.2009 a Tribunalului Botoșani, pe care o menține.
În baza dispozițiilor art. 193 Cod procedură penală obligă recurentul să plătească părții civile intimate suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul apărătorului ales în recurs.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuielile judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.01.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/01.02.2010
Jud. apel -
-
Jud. fond -
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu Diana, Ilieș
