Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 192 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 19
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 3: Ilieș
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 07 februarie 1973, în comuna, județul B, cu același domiciliu, CNP -, studii 10 clase, stagiul militar îndeplinit, căsătorit, agricultor, cu antecedente penale, recidivist, împotriva deciziei penale nr. 187 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat, care substituie pe apărătorul ales, avocat. partea vătămată intimată
Procedura este completă.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebat fiind, inculpatul arată că dorește să dea o nouă declarație în recurs.
Instanța procedează la verificarea identității inculpatului recurent, fiul lui și, născut la data de 07 februarie 1973 în comuna, județul B și apoi la luarea unei declarații, susținerile acestuia fiind consemnate într-un proces-verbal separat atașat la dosar (.)
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat arată că recursul formulat de către inculpat se întemeiază pe disp. art. 3859alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, în sensul că instanța nu a dat eficiență totală tuturor circumstanțelor personale și judiciare care pot fi apreciate în cauză în vederea reducerii pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 926 din 01.04.2009 a Judecătoriei Botoșani, menținută prin decizia penală nr. 187 din 20 octombrie 2009 a Tribunalului Botoșani. Niciuna dintre instanțe nu a analizat împrejurările concrete în care inculpatul a săvârșit fapta, care țin de modalitatea de operare a inculpatului și de intenția sa directă de a săvârși fapta pentru care a fost trimis în judecată, respectiv de situația că inculpatul, cu câteva zile înainte de producerea incidentului, așa cum se reține din toate declarațiile acestuia, fiind însoțit de o altă persoană, a trecut prin fața porții bătrânei și, dorind dă bea o cu apă de la fântâna acesteia, aceasta l-a jignit și l-a amenințat, lucru confirmat și de persoana care îl însoțea pe inculpat. Inculpatul nu a ripostat atunci, dar după câteva zile, sub influența băuturilor alcoolice, deranjat de comportamentul bătrânei, s-a gândit să intre în casa acesteia și să o sperie. Precizează faptul că se poate comunica doar foarte greu cu inculpatul și tocmai de aceea apărătorul ales al acestuia în primă instanță a făcut toate demersurile pentru efectuarea expertizei neuropsihice, pentru a dovedi că starea mintală a inculpatului lasă de dorit, că inculpatul este agitat și ușor iritabil, are bizarerii de comportament, este impulsiv și ia tratamente cu neuroleptice, care duc la schimbarea comportamentului mintal și fizic. Concluzia raportului neuropsihiatric este aceea că inculpatul suferă de o tulburare de personalitate de tipul instabil emoțional, cu interferențe narcofilice, etanolice. Arată că, pe fondul acestei maladii incurabile, inculpatul nu are voie să consume băuturi alcoolice și solicită acordarea de circumstanțe atenuante având în vedere starea sa neuropsihică și situația sa personală, faptul că este căsătorit din anul 2005, că are un copil, o soție cu un grad de handicap neuromotor gradul II și că din ancheta socială rezultă foarte clar că, de la data eliberării din penitenciar, inculpatul s-a integrat foarte repede în familie și muncește pentru întreținerea acesteia. Apreciază că, practic inculpatul nu a dorit altceva decât să o sperie pe acea bătrână și nu realizează cum s-a produs și cealaltă faptă, probabil pe fondul consumului de alcool. Mai arată că inculpatul a renunțat la consumul de băuturi alcoolice, s-a reintegrat în societate și dorește să ducă o viață normală. Arată că, într-adevăr inculpatul se află într-o stare de recidivă prevăzută de disp. art. 37 lit. a Cod penal, însă consideră drept circumstanță atenuantă consumul băuturilor alcoolice, având în vedere comportamentul instabil al inculpatului în aceste condiții. Solicită admiterea recursului, desființarea ambelor hotărâri și aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege întrucât în asemenea cazuri niciodată scopul educativ nu va putea fi atins prin măsuri coercitive de lungă durată.
Cu privire la latura civilă, arată că, deși la fila 48 dosar de fond se află o declarație de inculpat prin care acesta arăta că este de acord cu restituirea sumei, consideră că relevantă este declarația dată de inculpat astăzi în instanță și motivarea apelului, în care se arată faptul că este vorba despre o sumă foarte mare și că inculpatul nu are posibilitatea să o plătească. Solicită admiterea recursului și în ceea ce privește latura civilă, și precizează faptul că suma de 3.000 lei daune morale precum și suma de 700 lei solicitată pentru medicamente nu au fost dovedite.
Partea civilă intimată arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a deciziei penale recurate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, avându-se în vedere, pe de o parte, împrejurările comiterii infracțiunii dar și persoana inculpatului, care a săvârșit infracțiunea din prezenta cauză la scurt timp după ce a fost liberat din penitenciar, unde se afla în executarea altei pedepse. Deosebit de aceasta, arată că la fila 38 dosar se află fișa de cazier a acestuia din care rezultă că a mai suferit condamnări pentru infracțiuni de violare de domiciliu, ceea ce dovedește că acesta a dat dovadă de perseverență infracțională în comiterea acestei fapte.
Inculpatul recurent, în ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile formulate de apărătorul său.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 926 din 1 aprilie 2009 a Judecătoriei Botoșania fost condamnat inculpatul pentru comiterea unei infracțiuni de violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin.2 din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 61 din Codul penal s-a revocat liberarea condiționată cu privire la restul de 816 zile rămas de executat din pedeapsa de 6 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 3112/06.12.2001 a Judecătoriei Botoșani, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin sentința apelată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin.1, 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua, lit. b din Codul penal respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
A fost obligat inculpatul să achite părții civile despăgubiri civile în sumă de 3700 lei.
În temeiul art. 191 alin.1 din Codul d e procedură penală a fost obligat inculpatul să achite statului cheltuieli judiciare în sumă de 1100 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza întregului probatoriu administrat în cauză, respectiv declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, raport de constatare medico-legală, raport de constatare tehnico-științifică biocriminalistică și declarațiile martorilor și, următoarea situație de fapt:
În seara de 31 iulie 2005 inculpatul, care locuiește în comuna, județul B, a plecat spre localitatea, iar pe traseu a consumat băuturi alcoolice. Ajuns în comuna în jurul orei 300, a mai consumat alcool apoi, aflând întâmplător că partea vătămată, în vârstă de 85 de ani, locuiește singură s-a deplasat la locuința acesteia.
După ce a escaladat gardul, inculpatul a decuplat curentul electric de la firida din exteriorul casei, apoi a pătruns în locuință, prin forțarea sistemului de închidere al ușii de acces. A pătruns apoi în camera unde dormea partea vătămată și a întreținut cu aceasta un raport sexual normal, astupându-i gura cu mâna pentru a-i înăbuși țipetele.
A mai reținut prima instanță că pentru infracțiunea de viol nu există o plângere prealabilă a părții vătămate, care între timp a decedat.
Inculpatul a solicitat în cursul judecății efectuarea unei expertize psihiatrice, care a concluzionat că acesta prezintă tulburare de personalitate de tip instabil-emoțional și că a săvârșit fapta pentru care este cercetat cu discernământ.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere împrejurările concrete în care fapta a fost săvârșită și persoana inculpatului, care la scurt timp de la liberarea sa din Penitenciarul Botoșania comis o nouă infracțiune, în condițiile recidivei post condamnatorii prev. de art. 37 lit. a Cod penal.
Cu privire la latura civilă, prima instanță a arătat că nepotul victimei s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3700 lei, din care 700 lei daune materiale și 3000 lei daune morale, inculpatul fiind de acord să despăgubească partea civilă cu sumele pretinse.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie atât sub aspectul laturii penale, cât și al laturii civile.
Sub aspectul laturii penale, apelantul a solicitat reducerea pedepsei, care este prea mare în raport cu fapta și persoana sa, arătând că a recunoscut comiterea faptei, ulterior a avut o conduită corespunzătoare, dovedind că s-a reabilitat, fiind integrat în societate. De asemenea, a arătat că a comis fapta pe fondul consumului de alcool și al tulburării psihice pe care o are.
Sub aspectul laturii civile, apelantul a arătat că sumele la care a fost obligat cu titlu de despăgubiri și cheltuieli judiciare sunt prea mari, solicitând reducerea acestora.
Prin decizia penală nr. 187A din 20.10.2009 a Tribunalului Botoșanis -a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut sub aspectul laturii penale că pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului este situată spre limita minimă prevăzută de lege, nefiind date condițiile reținerii în favoarea acestuia a unor circumstanțe atenuante în condițiile în care acesta are un bogat cazier judiciar, fiind condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni de același gen.
S-a apreciat că nu pot fi primite motivele invocate de inculpat prin care arată că a comis fapta pe fondul consumului de alcool și că are probleme psihice, atâta timp cât a cunoscut că boala de care suferă este potențată de consumul de alcool.
Sub aspectul laturii civile s-a reținut că la termenul din 02.02.2009, în fața primei instanțe, inculpatul a fost de acord să despăgubească pe partea civilă cu suma pretinsă, astfel că motivele din apel prin care arată că suma la care a fost obligat este prea mare nu prezintă relevanță în raport cu poziția procesuală exprimată anterior.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpatul, care a criticat-o pentru netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că atât instanța de fond, cât și cea de apel nu au dat eficiență circumstanțelor reale și personale ale cauzei și ale persoanei sale. Niciuna din instanțe nu a analizat împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, modul de operare și intenția de a săvârși această faptă.
A arătat că înainte de săvârșirea faptei cu câteva zile a trecut pe la poarta părții vătămate care l-a amenințat și l-a jignit, după care, deranjat fiind de atitudinea acesteia și sub influența băuturilor alcoolice s-a gândit să intre în casa ei să o sperie.
A arătat că suferă de o serie de afecțiuni neurologice, fapta fiind săvârșită pe fondul acestor afecțiuni și a consumului de alcool, care îi este interzis.
A mai arătat că, deși a mai fost anterior condamnat, după ultima liberare din detenție și-a întemeiat o familie, are o soție cu un grad de handicap neuromotor de gradul II, s-a integrat în societate, muncește și își întreține familia.
Sub aspectul laturii civile, a arăta că suma la care a fost obligat să o plătească părții civile este prea mare și nu are posibilități financiare să o achite.
A solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și aplicarea unei pedepse sub minimul prevăzut de lege, iar sub aspectul laturii civile diminuarea despăgubirilor civile la care a fost obligat să le plătească părții civile.
Examinând recursul declarat de inculpat sub aspectul motivelor invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea reține următoarele:
Din întreg probatoriul administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, adresa Serviciului Criminalistic, raportul de constatare medico-legală, raportul de constatare tehnico-științifică biocriminalistic, declarațiile numitului și ale martorilor n și coroborate cu declarațiile inculpatului a rezultat cu certitudine că în noaptea de 31 iulie/1 august 2005 inculpatul a pătruns fără drept, prin forțarea sistemului de închidere al ușii, în locuința părții vătămate în vârstă de 85 de ani din comuna, județul
Stabilind vinovăția inculpatului, instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă ce a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului au fost în mod corect reținute împrejurările comiterii faptei, modalitatea de săvârșire și urmarea produsă, cât și persoana acestuia care este recidivist, fiind condamnat anterior de mai multe ori la pedepse privative de libertate pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen.
Pe lângă faptul că inculpatul, în noaptea de 31 iulie/1 august 2005 a pătruns fără drept prin forțarea sistemului de închidere al ușii în locuința părții vătămate în vârstă de 85 de ani, nu trebuie neglijat faptul că după pătrunderea în locuință inculpatul a întreținut cu partea vătămată un raport sexual normal, împotriva voinței acesteia, aspect ce a fost confirmat de partea vătămată și a fost recunoscut de inculpat pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
Față de circumstanțele reale de săvârșire a faptei și cele personale ale inculpatului, în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond și apel că în favoarea acestuia nu pot fi reținute circumstanțe atenuante care să impună coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
Nu poate constitui circumstanțe atenuante, după cum au reținut și instanța de fond și apel, faptul că inculpatul suferă de boli psihice care îi interzic consumul de alcool, atâta vreme cât acesta a consumat în mod voluntar băuturi alcoolice împotriva prescripțiilor medicale.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se observă că inculpatul prin suplimentul de declarație luat la data de 02.02.2009 (fila 48 dosar fond) a arătat că este de acord să despăgubească pe partea civilă cu suma de 3 700 lei solicitată.
Față de această declarație și față de principiul disponibilității care guvernează latura civilă a procesului penal, atâta vreme cât inculpatul nu a făcut dovada că declarația i-a fost smulsă prin dol, violență sau eroare, se constată că acțiunea civilă promovată de partea vătămată a fost corect soluționată de prima instanță.
Chiar dacă s-ar trece peste principiul disponibilității prezentat mai sus și s-ar analiza pe fond pretențiile civile solicitate de partea civilă, se constată că acestea a fost corect stabilite de prima instanță.
Față de cele prezentate și văzând că hotărârile recurate sunt legale și temeinice, Curtea urmează ca, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul, fiul lui și, născut la 7 februarie 1973, în comuna, județul B, cu același domiciliu, CNP: -, împotriva deciziei penale nr. 187A/20.10.2009 a Tribunalului Botoșani, pe care o menține.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuielile judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.01.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact:
2 ex/22.01.2010
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu Diana, Ilieș
