Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 20/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 180, 192, 193 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 20
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 3: Ilieș
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din
cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 258 din 16.11.2009 pronunțată de Tribunalului Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul și părțile vătămate și.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, inculpatul recurent depune la dosar o serie de 4 înscrisuri și prezintă instanței legitimația de deținut politic.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Inculpatul arată că și el a formulat o sesizare la S în aceeași cauză, s-a întocmit dosar la Parchet, dosar care nu a fost înaintat în instanță. În schimb, arată inculpatul, lui i s-a întocmit dosar penal la Parchet, a fost audiat și a solicitat conexarea cauzelor atât în fața organelor de urmărire penală cât și în fața primei instanțe. A urmat judecarea și condamnarea sa la pedeapsa de 6 luni închisoare, fără ca prima instanță să se pronunțe asupra cererii de conexare. Precizează că i s-a comunicat extrasul deciziei pronunțată de instanța de fond, din care reieșea că poate formula apel împotriva acestei hotărâri în 15 zile de la comunicare, iar din hotărârea care i s-a comunicat ulterior reieșea că poate formula apel în 10 zile de la comunicare, acesta apreciind că termenul mai mare este cel corect. A formulat apel împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, pe care Tribunalul Suceaval -a respins ca fiind tardiv introdus. Arată că a formulat recurs împotriva acestei decizii întrucât apreciază că apelul său a fost formulat în termenul prevăzut de legea penală și indicat de instanța de fond în extras. Solicită admiterea recursului întrucât copia dispozitivului i-a fost comunicată cu mențiunea "cu drept de apel în 15 zile de la comunicare" și apoi i s-a comunicat hotărârea cu mențiunea "cu drept de apel în 10 zile de la comunicare" și consideră că aceasta reprezintă o cauză temeinică de împiedicare la declararea apelului.
Părțile vătămate, având pe rând cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului declarat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 258/16.11.2009 a Tribunalului Suceava, casarea acesteia și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru judecarea apelului.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei Tribunalului Suceava pentru judecarea apelului.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, potrivit dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 268 din 27.05.2009 a Judecătoriei Suceavas -a dispus, în baza art.180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, în baza art.192 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, în baza art.193 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare și în baza art.11din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept de obiecte tăietoare în public.
În baza art.33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 81 alin.1, 2 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 (doi) ani și 6(șase) luni calculat conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 alin. 1 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei aplicate în regim de detenție în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.5 Cod penal.
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală combinat cu art. 998 și art.999 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata în favoarea acesteia a sumei de 388 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 1.000 lei reprezentând daune morale.
În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală combinat cu art. 998 și art.999 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata în favoarea acesteia a sumei de 1.000 lei reprezentând daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în ziua de 19.03.2007, în jurul orei 08.00, a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate situată în localitatea, comuna, unde i-a aplicat lovituri părții vătămate ce a suferit leziuni ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și care, în aceeași zi, în jurul orei 13.00, având asupra sa, în loc public, un topor, a adresat amenințări cu acte de violență primei victime menționate și rudelor sale apropiate, de natură să o alarmeze.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că este nevinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Analizând apelul, Tribunalul Suceavaa constatat că apelul este tardiv și, în consecință, prin decizia penală nr. 258 din 16.11.2009 l-a respins ca atare, reținând următoarele:
Potrivit art. 363 Cod procedură penală, termenul de apel este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel și curge, de la pronunțare, pentru părțile prezente la dezbateri sau la pronunțare și de la comunicarea copiei de pe dispozitiv, pentru părțile care au lipsit ori pentru inculpatul deținut.
Din procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare ( 110 dosar fond) rezultă că dispozitivul i-a fost comunicat inculpatului la domiciliul din comuna, nr. 716, jud. S, la data de 02.06.2009, acesta declarând apel abia la data de 16.06.2009, data de pe cererea de apel ce a fost înregistrată la arhiva Tribunalului Suceava, deci după termenul de 10 zile prevăzut de lege.
Tribunalul apreciază că este adevărat că în dispozitivul sentinței penale se menționează că aceasta poate fi atacată cu apel în termen de 15 zile, însă necunoașterea legii nu poate constitui o cauză temeinică de împiedicare, astfel cum prevăd disp. art. 364 Cod procedură penală.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, arătând că în extrasul sentinței penale comunicate de către Judecătoria Suceava se menționează că termenul de apel este de 15 zile de la comunicare, pentru cei lipsă, astfel încât, în raport de această mențiune, a declarat calea de atac în termen. Din aceste considerente a solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Suceava.
Examinând recursul declarat Curtea constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
În procedura penală, termenul de apel, conform art. 363 Cod procedură penală, este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, și curge de la pronunțare, pentru părțile prezente la dezbateri sau la pronunțare și de la comunicare, pentru părțile lipsă.
Tribunalul Suceavaa reținut că declararea de către inculpat, la data de 16.06.2009 a apelului, în condițiile în care dispozitivul hotărârii de fond i-a fost comunicat inculpatului la data de 02.06.2009, s-a realizat cu depășirea termenului de 10 zile, menționat mai sus.
În raport de susținerile inculpatului, vizând mențiunile referitoare la termenul de apel din cuprinsul comunicării dispozitivului hotărârii de fond, Tribunalul a constatat în mod greșit că nu sunt incidente cerințele prevăzute de art. 364 Cod procedură penală, text legal ce reglementează instituția repunerii în termen a apelului.
De plano, necunoașterea legii nu poate constitui o cauză temeinică de împiedicare a declarării apelului în termenul legal.
Însă, noțiunea de lege, în accepțiunea jurisprudenței CEDO, cuprinde mai ales accepțiunea ei "materială" și nu formală, incluzând pe lângă legile organice și textele de infralegislativ sau dreptul nescris, important fiind ca toate acestea să îndeplinească cele două calități obligatorii, accesibilitatea și previzibilitatea. Din perspectiva acestor elemente, Curtea constată că mențiunea din dispozitivul hotărârii de fond, comunicat inculpatului, relativ la termenul de 15 zile pentru declararea apelului, reprezintă o furnizare oficială de informații procedurale către părți, care conturează existența și conținutul normelor juridice aplicabile în cazul determinat pentru exercitarea căii de atac.
Eroarea vizând termenul de apel d e 15 zile, în loc de 10 zile, se regăsește în dispozitivul hotărârii comunicate și nu poate fi translată, cu efecte potrivnice, părții care a respectat condițiile din comunicare, conferindu-i astfel credibilitatea ce derivă din natura actului primit, raportat și la instituția emitentă.
Așadar, inculpatul și-a reglat conduita procesuală la condițiile ce au fost înscrise în comunicarea oficială emisă de judecătorie.
Cauza temeinică de împiedicare este definită de în decizia nr. 3180/2006, prin care s-a stabilit că aceasta echivalează cu cazul fortuit, forța majoră sau altă cauză care l-a pus pe inculpat în situația de a nu putea acționa așa cum îi cereau interesele și în lipsa căreia ar fi acționat în conformitate cu aceste interese.
Ultima teză a acestei definiții este incidentă în cauză, deoarece comunicarea hotărârii de fond, cu mențiunea greșită a posibilității declarării apelului în 15 zile, prin natura acesteia, emitentul ei, l-a determinat pe inculpat să acționeze în consecință, contrar intereselor sale juridice.
Astfel, Curtea constată că sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute de art. 364 Cod procedură penală, fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 171Cod procedură penală, deoarece s-a făcut o greșită aplicare a legii, motiv pentru care va admite recursul inculpatului și va casa integral decizia penală nr. 258/16.11.2009 a Tribunalului Suceava.
Cum apelul nu a fost analizat pe fond, pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție conferit de lege, Curtea va trimite cauza Tribunalului Suceava pentru judecarea apelului.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17.03.1947 în com., jud. S, domiciliat în com., nr. 716, jud. S, CNP -, împotriva deciziei penale nr. 258/16.11.2009 a Tribunalului Suceava, pe care o casează integral și trimite cauza aceleiași instanțe pentru judecarea apelului.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.01.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/21.01.2010
Jud. apel -
-
Jud. fond -
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu Diana, Ilieș
