Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 243/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 243/
Ședința publică din 9 martie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SRL L, împotriva deciziei penale nr. 362 din 22.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales, care se prezintă și pentru partea responsabilă civilmente recurentă SC SRL L, lipsind partea civilă intimată G, pentru care se prezintă avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar și solicită admiterea recursurilor declarate de inculpat și de partea responsabilă civilmente, casarea hotărârii atacate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, inculpatul fiind nevinovat, accidentul având loc ca urmare a unei reacții intempestive a părții civile, și în mod greșit instanța de apel a aplicat o sancțiune cu caracter penal acestuia.
Avocat, pentru partea civilă intimată G, depune la dosar concluzii scrise, pe care le susține și oral în fața instanței, solicitând respingerea ambelor recursuri ca nefondate, hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică atât în latura penală, cât și în latura civilă.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor formulate în cauză, hotărârea atacată fiind legală și temeinică atât în latura penală, cât și în latura civilă.
Inculpatul recurent susține că este nevinovat.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 153/25.03.2008, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, n baza art. 11 pct. 2 lit."a" rap. la art. 10 lit."c" Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului, de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal și art. 38 al. 1 și 4 din Legea 319/2006 cu aplic. art. 33 lit. "a" Cod penal și s-au respins pretențiile părții civile G.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj nr. 1481/P/2007 din data de 13.11.2007 și înregistrat la udecătoria Lugoj sub nr. 2724/252 din data de 19.11.2007, a fost trimis în judecată inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16.03.1968 în L, jud. T, domiciliat în L str. - nr. 5 jud. T, posesor al seria - nr. -, având CNP - -,cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, muncitor, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, art. 38 alin. 1 și 4 din Legea 319/2006 cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în ziua de 12.07.2007, în jurul orelor 12,30,la SC SRL din L,--147, s-a produs un accident de muncă, în urma căruia partea vătămată Gas uferit leziuni traumatice (amputația falangelor distale la nivelul degetelor 3 și 4 de la mâna dreaptă), ceea ce reprezintă o infirmitate permanentă fizică, în sensul art. 182 Cod penal, conform celor două rapoarte medico-legale aflate la dosar.
Partea vătămată Gaî nceput lucrul la ora 6,00 la presa de îmbrăcat tocurile de ochelari. În jurul orei 9,00, șeful de sector a mutat-o la o altă presă de format suportul metalic al tocurilor de ochelari (baschete). Șeful de sector a instruit-o cu privire la activitatea pe care trebuia să o execute. Presa nouă era similară ca principiu de funcționare cu cea la care a lucrat și înainte. Din anumite motive, bascheta de tablă decupată de presă nu cădea în lada de jos, astfel că cei doi au convenit ca ea să fie dată jos cu mâna.
Nu exista pericol de accidentare pentru că presa nu putea fi pusă în funcțiune decât prin acționarea concomitentă a două butoane, fiecare acționat de câte o mână. Pe la ora 12,30, partea vătămată a plecat la toaletă, iar când a venit înapoi, pe scaunul său de muncă l-a găsit pe inculpatul, mecanic de întreținere la acea societate. Acesta a executat câteva operații și a observat că bascheta metalică nu cade singură. I-a sugerat părții vătămate să apese de două ori pe cele 2 butoane, pentru că atunci bascheta cade. Aceasta i-a răspuns că astfel se înregistrează automat pe utilaj un număr dublu de piese. despre modalitatea de lucru, inculpatul a acționat cele două butoane, timp în care partea vătămată a îndreptat mâna spre piesă pentru a-i arăta cum a fost instruită de șeful de sector, iar presa aflată în cădere, i-a tăiat vârfurile celor două degete.
Prin procesul verbal de cercetare a accidentului de muncă, întocmit conform prevederilor Legii 309/2006, privind securitatea și sănătatea muncii, precum și Normelor metodologice de aplicare a legii, aplicată prin HG 1425/2006, s-a stabilit că răspunzători de producerea accidentului sunt atât inculpatul cât și partea vătămată, ambii încălcând prev. art. 22 din lege, care prevede că fiecare lucrător trebuie să își desfășoare activitatea în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instruirile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă, precum și prevederile art. 4 din 78, care prevăd că este interzisă introducerea mâinilor în fața zonei de acționare a pansonului, iar în jurul operatorului nu se admit persoane și nu se depozitează materiale.
În faza de urmărire penală, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu sumele de 2.000 lei despăgubiri civile și 5.000 lei daune morale, iar în faza de judecată și-a majorat pretențiile la 3.000 lei despăgubiri civile, constând în medicamente, lucrări în gospodărie, și la 10.000 lei despăgubiri pentru daunele morale suferite datorită infirmității.
În cauză s-a luat declarație inculpatului și au fost audiați martorii, și.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut în fapt și în drept următoarele:
În data de 12.07.2007, în jurul orelor 12,30, partea vătămată G, angajată a SC Coast SRL L, a suferit un accident de muncă, în urma căruia i-au fost amputate falangele distale la nivelul degetelor 3 și 4 de la mâna dreaptă, producându-i o infirmitate fizică permanentă.
Declarațiile fiind contradictorii, nu s-a putut stabili cu certitudine dacă inculpatul a intervenit la solicitarea părții vătămate sau din proprie inițiativă, văzând că presa era în stare de funcțiune, iar persoana care o deservea lipsea. Astfel, martora, propusă prin rechizitoriu, a declarat că a văzut-o pe partea vătămată când a plecat la toaletă și chiar a anunțat o despre acest lucru, iar când s-a uitat din nou spre această presă, i-a văzut pe cei doi, respectiv inculpatul și partea vătămată, stând în picioare de vorbă, ulterior aflând că partea vătămată și-a tăiat degetele.
Martora, propusă de către partea vătămată, a declarat că a văzut-o pe aceasta ridicându-se de la mașină și mergând după mecanic, întrucât i s-a părut că nu funcționează normal. A mai văzut că mecanicul (inculpatul) s-a așezat la mașină, iar partea vătămată stătea lângă el în picioare și se uita la modul cum acționează asupra mașinii. La un moment dat, a apărut și șeful atelierului, respectiv martorul, care nu i-a spus nimic mecanicului, ci l-a lăsat în continuare la mașină, iar după plecarea acestuia, partea vătămată a plecat la toaletă. La întoarcere, aceasta s-a așezat din nou lângă inculpat, iar la un moment dat a întins mâna în zona de acțiune a mașinii, spre a-i arăta că nu funcționează normal, și cum a învățat-o să procedeze șeful de atelier.
Pentru a elucida modul de producere a accidentului, conducerea SC Coast SRL Lap rocedat, în temeiul legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, și HG 1425/2006, la desemnarea unei comisii care să cerceteze evenimentul și să stabilească persoanele vinovate, cauzele care au condus la producerea evenimentului și reglementările în vigoare încălcate. Prin procesul verbal de cercetare încheiat la data de 20.07.2007, de către Comisia formată din 4 membri, ce a fost avizat de către Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, prin adresa nr. 2918/27.07.2007, s-a stabilit că vinovați de producerea accidentului sunt atât inculpatul cât și partea vătămată, fiind încălcate prev. art. 22 din Legea 319/2006, respectiv fiecare lucrător trebuie să își desfășoare activitatea în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instruirile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă, și prevederile art. 4 din 78, potrivit cărora este interzisă introducerea mâinilor în fața zonei de acționare a pansonului, iar în jurul operatorului nu se admit persoane și depozitarea materialelor.
Deși s-a reținut culpă comună a inculpatului și părții vătămate, apreciindu-se că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 184 alin 2 și 4, Cod penal, și art. 38 al. 1 și 4 din Legea 319/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, instanța a apreciat că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, respectiv de încălcarea vreunei norme de protecția muncii, accidentarea părții vătămate producându-se doar din vina sa.
Astfel, obligația inculpatului, în calitate de mecanic de întreținere, era aceea de a asigura buna funcționare a utilajelor din atelierul pe care-l supraveghea, și de a interveni atunci când un muncitor îi solicită ajutorul.
În speță nu are relevanță dacă inculpatul a intervenit la presa pe care o deservea partea vătămată, la solicitarea acestei sau din proprie inițiativă, important de lămurit fiind dacă acesta a respectat sau nu normele de protecția muncii care îi incumbau.
Așa cum au declarat toți martorii audiați, inculpatul s-a așezat pe scaunul presei și a efectuat operațiunile cuvenite, pentru a depista defecțiunea, cauza care o determina, și eventuala posibilă remediere.
Partea vătămată se afla în picioare și urmărea manoperele pe care le efectua inculpatul. De asemenea, sunt contradictorii și declarațiile referitoare la poziționarea părții vătămate în momentul intervenției inculpatului asupra presei, unii dintre martori spunând că se afla în picioare lângă inculpat în partea dreaptă, iar ceilalți spunând că se afla în spatele acestuia. Atunci când inculpatul trebuia să intervină pentru a repara un utilaj, era obligat să îndepărteze din raza de acțiune a utilajului persoana care-l deservea. În speță, acesta s-a achitat de obligația de aoî ndepărta pe partea vătămată de pe scaunul mașinii, luându-i el locul. Nici unde nu se preciza la ce distanță trebuie să stea muncitorul de utilaj, pentru ca sănătatea sa să nu-i fie pusă în pericol. În mod logic, sănătatea părții vătămate putea fi pusă în pericol doar în zona de acțiune a piesei mobile ce compunea presa. Aflându-se lângă inculpat sau în spatele acestuia, era imposibil ca partea vătămată să fie accidentată, dacă nu și-ar fi introdus mâna în zona de acțiune a piesei mobile.
Pe de altă parte, inculpatul a acționat pentru a elimina un risc de producere a accidentului de muncă prin remedierea defecțiunii presei de a nu elimina singură piesa, fiind interzisă în mod categoric introducerea mâinii în zona de acțiune a presei, așa cum incorect a instruit-o șeful de atelier pe partea vătămată.
Întrebarea firească este "Ce putea face inculpatul în situația în care partea vătămată, deși știa că nu are voie să stea lângă utilaj în momentul intervenției mecanicului, a rămas lângă acesta, respectiv în spatele său și îl urmărea?" În mod logic, el trebuia să continue operațiunea începută, neputând să o îndepărteze cu forța, cu atât mai mult cu cât chiar și în poziția în care se afla,părții vătămate nu i se putea întâmpla nimic.
Analizând conduita inculpatului, nu se putea analiza și conduita părții vătămate. Astfel, aceasta știa că îi este interzisă introducerea mâinilor în fața zonei de acționare a pansonului presei,așa cum prevăd dispozițiile art. 4 din 78, și cu toate acestea și-a asumat riscul de a-i arăta în mod practic mecanicului (inculpatului) cum a fost instruită să opereze de către șeful de atelier. instrucțiunile proprii de securitate a muncii, pentru această presă se mai poate observa că este interzisă lăsarea presei în funcțiune nesupravegheată, așa cum a procedat partea vătămată plecând la toaletă, și cum s-a reținut în actul de inculpare.
Dacă nu s-ar fi prevăzut și posibilitatea declanșării accidentale a pansonului presei, nu s-ar fi interzis în mod categoric introducerea mâinilor în fața zonei de acționare a acestuia, chiar și în situația în care acționarea se face prin apăsarea concomitentă a două butoane cu ambele mâini.
Atâta timp cât, partea vătămată și-a asumat riscul de a încălca normele de protecție a muncii indicate mai sus, introducând mâna în zona de acțiune a pansonului presei, știind că mecanicul efectuează anumite operațiuni de remediere a defecțiunilor, instanța a apreciat că acesteia îi revine o culpă exclusivă în producerea accidentului
Pentru aceste motive, în temeiul disp. art. 11. pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, instanța l-a achitat inculpat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod procedură penală și art. 38 alin. 1 și 4 din Legea 319/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod procedură penală.
Pe cale de consecință, a respins ca nefondate și pretențiile părții civile G.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 07.05.2008 sub același număr de dosar, respectiv -, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea în cauză a unei hotărâri temeinice și legale.
În motivare, s-a arătat că în mod nefondat este exclusă culpa inculpatului în condițiile în care, conform art. 4 din 78, acesta avea obligația îndepărtării persoanelor din jurul utilajului. Ori, probele administrate stabilesc faptul că inculpatul purta o discuție cu partea vătămată referitoare la modalitatea de lucru și aceasta se afla la o distanță de 0,50 de inculpat. Acest fapt denotă faptul că inculpatul nu a luat măsuri de îndepărtare a părții vătămate, și, în timp ce manevra presa, dialoga cu aceasta. S-a mai subliniat faptul că temeiul achitării invocat de prima instanță este în neconcordanță cu motivele dispozitivului. În condițiile în care instanța apreciază că fapta nu este săvârșită de către învinuit sau inculpat, conform dispoz. art. 10 lit. c C.P.P. are obligația sesizării organelor de urmărire penală pentru identificarea autorului faptei.
Prin decizia penală nr. 362/A din 22.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în temeiul art. 379 alin. 1, pct. 2, lit. a din codul d e procedură penală, s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj împotriva sentinței penale nr. 153/25.03.2008, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr-, care a fost desființată și rejudecând:
În temeiul art. 184 aliniat 2 și 4 din codul penal, a fost condamnat inculpatul, la 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În temeiul art. 38 aliniat 1 și 4 din Legea nr. 319/2006 a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b cod penal s-au contopit cele două pedepse și s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b cod penal pe toată durata pedepsei principale.
În baza art. 81 cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit potrivit art. 82 cod penal, termen pe parcursul căruia a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii, conform art. 71 aliniat 5 cod penal.
În temeiul art. 14, 346 din codul d e Procedură Penală, cu referire la art. 998 și următoarele cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă G și inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente Coast L, la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, fiind respinse respinge restul pretențiilor părții civile.
Inculpatul a fost obligat la 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat și la 700 lei cheltuieli judiciare către partea civilă, respingând în rest pretențiile acesteia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Din probele administrate în ambele faze ale procesului penal rezultă, fără nici un fel de dubiu, cum, de altfel, a reținut și prima instanță, că la data de 12.07.2007 inculpatul a executat anumite manevre asupra presei la care își desfășura activitatea partea civilă. Nu are importanță dacă acesta a procedat în acest mod voluntar sau la solicitarea părții civile.
Ceea ce contează este faptul că inculpatul nu a luat toate măsurile necesare pentru a preveni accidentarea părții civile în perioada în care verifica funcționarea presei.
Prima instanță a menționat că inculpatul nu avea o altă soluție decât să continue verificările, chiar și în situația în care partea civilă nu ar fi dat curs solicitării lui de a se îndepărta de lângă presă. Acest considerent nu a putut fi acceptat de tribunal, deoarece într-o atare situație, acesta nu trebuia să continue verificările, ci să le sisteze și să ia măsuri pentru îndepărtarea părții civile din zonă, inclusiv prin solicitarea intervenției șefilor ierarhici superiori.
Din contră, așa cum au arătat martorii și, audiați în primă instanță, inculpatul a efectuat verificările necesare în timp ce partea civilă se afla lângă el și, mai mult chiar, discutând cu aceasta.
Procedând în acest fel, el și-a încălcat obligațiile derivând din normele de protecție a muncii.
Este adevărat că și partea civilă nu trebuie să intervină în operațiunile desfășurate de inculpat, însă dacă acesta ar fi îndepărtat-o de lângă utilaj, accidentul nu s-ar fi produs.
În drept, fapta inculpatului de a produce părții vătămate leziunile descrise în cuprinsul certificatului medico legal de la fila 6 din dosarul de urmărire penală, care au necesitat un număr de 40 zile de îngrijiri medicale și au dus la o infirmitate fizică permanentă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 din codul penal.
Fapta aceluiași inculpat de a nu respecta prevederile art. 4 din 78, care prevăd că este interzisă introducerea mâinilor în fața zonei de acționare a pansonului, iar în jurul operatorului nu se admit persoane și nu se depozitează materiale, creând un pericol eminent pentru producerea unui accident de muncă, accident care s-a și produs, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 38 alin. 1 și 4 din Legea nr. 319/2006.
În consecință, admițând apelul parchetului, desființând hotărârea primei instanțe și rejudecând cauza tribunalul, constatând vinovăția inculpatului, sub forma culpei, a dispus condamnarea acestuia, ca o consecință a stabilirii răspunderii penale.
La individualizarea judiciară a pedepselor, pornind de la criteriile generale instituite de art. 72 cod penal, tribunalul a ținut seama de faptul că ambele infracțiuni au fost comise din culpă, că inculpatul nu este recidivist și că, la producerea accidentului partea vătămată a avut o contribuție semnificativă.
În consecință, în temeiul art. 184 aliniat 2 și 4 din codul penal l-a condamnat pe inculpatul la 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În temeiul art. 38 aliniat 1 și 4 din Legea nr. 319/2006 l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare.
Cele două fapte fiind concurente, în temeiul art. 33 lit. a, 34 lit. b cod penal instanța a contopit cele două pedepse și a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b cod penal pe toată durata pedepsei principale.
Apreciind că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, și văzând că sunt întrunite și celelalte condiții cerute de art. 81 cod penal, tribunalul a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit potrivit art. 82 cod penal, termen pe parcursul căruia a suspendat și executarea pedepsei accesorii, conform art. 71 aliniat 5 cod penal.
Având în vedere că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale - fapta ilicită a inculpatului, prejudiciul cauzat părții civile, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția inculpatului, sub forma culpei, tribunalul a admis, însă numai în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă. Demersul părții civile este numai parțial justificat deoarece tribunalul a considerat că vina acesteia în producerea accidentului este de 50%.
Prin urmare, în temeiul art. 14, 346 din codul d e Procedură Penală, cu referire la art. 998 și următoarele cod civil, l-a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente Coast L, cu privire la care acesta se afla în raporturi de prepușenie, izvorâte din calitatea acestuia de angajat, la plata sumei de 5.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit. Restul pretențiilor părții civile au fost respinse.
Împotriva deciziei penale nr. 362/A din 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, au declarat recurs inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SRL.
Avocatul ales al inculpatului și al părții responsabile civilmente SC SRL Las olicitat casarea hotărârii și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală, deoarece în mod greșit în apel s-a stabilit vinovăția în sarcina inculpatului și s-a aplicat o pedeapsă penală.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând decizia penală recurată în raport cu solicitările recurenților, a celorlalte părți, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3859alin. 3.C.P.P. se constată că Tribunalul Timișa apreciat corect starea de fapt și a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Astfel, din probele administrate rezultă într-adevăr că inculpatul purta o discuție cu partea vătămată referitoare la modalitatea de lucru, aceasta aflându-se la o distanță de 0,50 față de inculpat. Acest fapt denotă că inculpatul nu a luat măsurile legale de îndepărtare a părții vătămate în timp ce se manevra presa, încălcând în acest fel normele de protecția muncii, care precizează că în jurul operatorului nu au voie să fie prezente alte persoane și nu pot fi depozitate materiale.
Astfel, se apreciază că Tribunalul Timiș în mod corect a constatat că prin fapta sa, inculpatul a creat premisele producerii accidentului, iar fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 38 alin. 1 și 4 din Legea nr. 319/2006. De asemenea, prin leziunile produse părții vătămate, conform certificatului medico-legal, sunt întrunite și condițiile art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.
În mod corect instanța de apel a apreciat și culpa părții vătămate, care a intervenit în operațiunile desfășurate de inculpat, în proporție de 50%.
Așa fiind, se apreciază că nu există temeiuri de fapt sau de drept care să determine modificarea hotărârii, urmând ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b să C.P.P. fie respinse recursurile declarate de către ambii recurenți.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P. recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursurile declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SRL împotriva deciziei penale nr. 362/A din 22.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 100 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /26.03.2009
Tehnored./2 ex./26.03.2009
Prima instanță:
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 243/
Ședința publică din 9 martie 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. recursurile declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SRL împotriva deciziei penale nr. 362/A din 22.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, ca nefondate.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă recurenții la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 100 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
