Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 cod penal). Decizia 272/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 272/
Ședința publică din 18 martie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul G și partea civilă - PRODUCTION SRL T, împotriva deciziei penale nr. 302 din 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 9 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, când:
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1289 din 19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosar nr-, în temeiul art. 246 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a,c, art. 76 lit. e Cod penal a fost condamnat inculpatul G, domiciliat în sat., com. jud. C, la 2.000 lei amendă penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 631Cod penal relativ la înlocuirea pedepsei amenzii.
În baza art. 346 Cod penal cu referire la dispozițiile art. 998 și urm cod civil a fost respinsă acțiunea civilă ca nefondată.
Potrivit art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 127,5 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Între Consiliul Local al Comunei, jud. C și partea civilă s-a încheiat la data de 08.11.2000, un contract de închiriere vizând suprafață de 2 ha teren.
Ulterior, între părți au apărut divergențe, iar primarul comunei, respectiv G, a emis un număr de șase procese verbale de contravenție către partea civilă, apreciindu-se că aceasta depozitase resturile vegetale pe pășunea comunală.
Partea civilă a înaintat la Primăria Comunei, plângeri împotriva acestora, din care numai unul, aferent procesului verbal nr. 003/12.02.2002 a fost înaintat la udecătoria Constanța, care a admis plângerea contravenientei și a dispus exonerarea de la plata amenzii.
La data de 26.03.2002, prin adresa 1128 semnată de inculpat și de martorul, din dispoziția inculpatului s-a dispus darea în debit a părții civile relativ la procesele verbale de contravenție nr. 3/12.02.2002, nr. 4/27.02:2002, nr. 5/08.03.2002 și nr. 7/20.03.2002, cu suma de 25.000.000 lei vechi fiecare.
Relativ la plângerile contravenționale aferente celorlalte procese verbale, cu excepția celui înaintat spre soluționare la udecătoria Constanța, inculpatul a afirmat că nu are cunoștință, deși în registrul de intrare-ieșire corespondentă aceste plângeri au fost înaintate către primar spre soluționare.
S-a reținut totodată că, martorul, în calitate de secretar al primăriei în momentul respectiv, a afirmat că acestea au fost înaintate spre primar, în timp ce martorul a afirmat faptul că a asistat la o discuție între secretar, juristul primăriei și o persoană din cadrul prefecturii, în care inculpatul afirmase într-o discuție în contradictoriu cu secretarul comunei că aceste plângeri nu au ajuns spre soluționare la el. Aceste aspecte se coroborează și cu declarația dată de către persoana însărcinată cu primirea corespondentei, martorul care afirmă că la primirea acestor plângeri le predase secretarului, dar nu pe semnătură. Însă, din adresa către partea civilă, semnată de inculpat, datată 30.05.2002 ( fila 102 din dosarul de urmărire penală), aceasta a încunoștințat-o pe partea civilă că plângerile împotriva proceselor verbale de contravenție trimise de partea civilă, acestea își vor urma cursul legal de care partea civilă urma a lua cunoștință la termen.
Raportat la acest moment s-a putut aprecia că inculpatul a avut cunoștință de existența plângerilor formulate împotriva proceselor verbale de contravenție.
În ceea ce privește însă plângerea aferentă primului proces verbal, s-a reținut de către prima instanță că, atât inculpatul cât și martorul, au afirmat faptul că aceasta a fost înaintată cu adresă semnată de ambele părți către Judecătoria Constanța. Raportând data emiterii procesului verbal - 12.02.2002, la data emiterii adresei debitare - 26.03.2002 și data pronunțării hotărârii judecătorești prin care această plângere a fost soluționată respectiv 02.09.2002, s-a reținut că inculpatul a îndeplinit cu știință, în mod defectuos operațiunea de emitere a adresei de debitare, urmare a căreia, partea civilă a fost înregistrată cu debitul aferent, ca datorie la bugetul local, deși nu exista o hotărâre irevocabilă de soluționare a plângerii, ceea ce fost de natură a-i vătăma interesele economice. Aceeași conduită a fost adoptată de inculpat și în ceea ce privește emiterea a dreselor de debitare relativ la procesele verbale nr. 007/20.03.2002, nr. 09/29.03.2002 și 010/12.04.2002 cu nr. 1128/26.03.2002, nr.1325/12.04.2002 respectiv 1423/27.04.2002, înainte de împlinirea termenului de 15 zile prevăzut de OG 2/2001, în care contravenientul, în speță partea civilă, avea posibilitatea de a formula plângere împotriva acestora.
În drept, fapta inculpatului - funcționar public - primar, care cu știință, în exercitarea atribuțiunilor de serviciu a îndeplinit în mod defectuos operațiunea de emitere a adreselor de debitare din datele de 26.03.2002, 12.04.2002 și 27.04.2002, urmare a cărora, partea civilă a fost înregistrată cu debite la bugetul local, ceea ce a avut ca urmare vătămarea intereselor legale, respectiv cele economice ale acesteia, întrunește elementele constitutive prevăzute de art. 246 Cod penal.
Inculpatul, audiat în fața primei instanțe, a arătat în esență că nu este vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni.
La individualizarea pedepsei pe care prima instanța a aplicat-o inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei care aduce atingere intereselor legale ale persoanelor și relațiilor sociale referitoare la activitatea de serviciu, activitate a cărei desfășurare presupune îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în mod corect, persoana inculpatului, faptul că se află la primul conflict cu legea penală. în cauză împrejurări ce pot constitui circumstanțe atenuante, instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a, și art. 76 lit. e Cod penal, astfel că l-a obligat pe inculpat la 2.000 lei amendă penală, atrăgându-i-se atenția acestuia, asupra dispozițiilor art. 631Cod procedură penală.
Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanță a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu sumele de 150 de milioane lei vechi daune materiale, reprezentând contravaloarea amenzilor stabilită prin procesele verbale în discuție și 1 miliard de lei vechi cu titlu de daune morale.
Astfel cum reiese din înscrisurile aflate la dosar, deși inculpatul a emis adresele de debitare aferente celor sase procese verbale, pentru o sumă totală de 150 milioane de lei vechi, aceasta sumă nu a fost executată silit de către organele fiscale și nici nu a fost indisponibilizată, astfel încât s-a apreciat de instanța de fond că prima condiție, aceea a existenței unui prejudiciu cert în patrimoniul părții civile nu a fost dovedită. De asemenea, s-a reținut că nu s-a probat existența condițiilor antrenării răspunderii civile delictuale, cu referire la existența unui prejudiciu material.
În ceea ce privește daunele morale sau prejudiciul nepatrimonial, s-a apreciat de către prima instanță că acestea reprezintă acele consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu un conținut neeconomic și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale, iar prin natura lor nu pot fi atribuite decât unei persoane fizice, astfel că, apreciind că acțiunea civilă, este nefondată, a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel inculpatul G, fiind nemulțumit de hotărârea de condamnare pronunțată de prima instanță, arătând că în mod greșit a fost reținută cauza spre rejudecare.
Totodată în cauză a declarat apel și partea civilă - în calitate de administrator al - Production SRL T, apreciind nelegală și netemeinică hotărârea primei instanțe, conform concluziilor depuse în scris și susținute oral în fața instanței de reprezentantul ales.
Prin decizia penală nr. 302 din 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-au respins apelurile declarate de inculpatul G și - SRL reprezentată de administrator împotriva sentinței penale nr. 1289 din 19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr-.
Fiecare apelant a fost obligat la plata a câte 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat ca apelurile promovate în cauză sunt nefondate, întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică de condamnare a inculpatului apelant la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.000 lei, respingând pretențiile civile.
Astfel, tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a analizat și interpretat probațiunea administrată în cauză și a reținut o stare de fapt corespunzătoare adevărului, susținută de probatoriul cauzei, desfășurat în fața instanței, respectiv: declarația inculpatului, a părții civile și a martorilor, și, cât și în faza de urmărire penală, respectiv: plângerea părții vătămate - Production SRL, declarația inculpatului, declarațiile martorilor, HG, fișă de cazier, procese-verbale de constatare a contravenției.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că nu a avut cunoștință despre înregistrarea plângerilor formulate de - Production SRL T împotriva proceselor-verbale de contravenție, și că înaintarea acestora către instanță ar fi fost în sarcina secretarului. Instanța de apel nu a putut da crezare susținerilor inculpatului, având în vedere în principal, depoziția martorului, care prin declarația de la fila 3-4 dosar urmărire penală - dată la 30.03.2006, a arătat că a înmânat primarului mai multe plângeri formulate de partea civilă, spunându-i despre obligația legală de a le trimite spre soluționare judecătoriei; martorul a mai arătat că solicitarea sa de a trimite instanței plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenție întocmite de primar, s-a lovit de refuzul expres al acestuia din urmă, în sensul că nu le va trimite și că s-a săturat de această "societate care ocupă abuziv pășunea comunală" (fila 4 dosar urmărire penală).
Pe de altă parte, inculpatul personal (alături de referentul ) a semnat adresele către Primăria T nr. 1128/26.03.2002 (fila 23 urmărire penală), nr. 1325/12.04.2002 (fila 33 urmărire penală) și 1423/27.04.2002 (fila 36 urmărire penală), prin care se solicita ca partea civilă să fie dată în debit; la rândul său, martora (fila 115 urmărire penală) a susținut că a întocmit susmenționatele adrese către Primăria T la solicitarea expresă a inculpatului; prin urmare, instanța de apel a concluzionat că inculpatul s-a implicat direct în procedura executării silite a părții civile, fapt ce vine în contradicție cu afirmațiile sale că întreaga responsabilitate a rezolvării problemei părții civile aparținea secretarului.
În realitate, în situația în care nu cunoștea procedura ulterioară emiterii unui proces-verbal de contravenție, privitor la termenul în care acesta poate fi contestat (15 zile de la întocmire), și faptul că respectiva contestație determina de drept suspendarea executării silite, inculpatul era dator să consulte specialistul în probleme juridice, anume secretarul primăriei sau altă persoană cu studii juridice; dimpotrivă, inculpatul a ignorat total dispozițiile legale în materie contravențională și eventualele sfaturi ale secretarului, astfel că a emis acele adrese către Primăria T chiar înainte de a expira termenul legal de 15 zile în care procesele-verbale puteau fi contestate; un exemplu concludent în acest sens fiind chiar primul proces-verbal din 12.02.2002, a cărui contestație (singură de altfel) a fost înaintată judecătoriei, după care, la 26.03. 2002 s-a emis în mod nelegal adresa de dare în debit, adresă semnată de primar.
Suplimentar față de cele arătate anterior, un alt argument ce vine în sprijinul vinovăției inculpatului, îl constituie faptul că, deși inculpatul a comunicat părții civile la 30.05.2002 (fila 102 urmărire penală) că "plângerile privind procesele-verbale de contravenție își vor urma cursul legal", acesta nu a făcut nimic (deși era dator) pentru a verifica într-adevăr care e situația acelor plângeri; altfel spus, dacă era un primar preocupat de problemele ivite și de bună credință, inculpatul ar fi remediat situația creată chiar de el, în sensul că ar fi putut formula o nouă adresă către Primăria T pentru retragerea comunicărilor anterioare vizând executarea silită a părții civile pentru amenzile contravenționale aplicate; neprocedând așa, instanța de apel a tras concluzia că inculpatul, în calitate de primar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu (art. 68 alin. 1 lit. a, art. 68 alin. 2 din Legea 215/2001), cu știință a îndeplinit defectuos un act, cauzând astfel o vătămare a intereselor legale ale unei persoane (partea civilă).
Este adevărat că s-ar putea pune problema faptului că secretarul primăriei - domnul, nu s-a preocupat personal de trimiterea la instanță contestațiilor formulate de partea civilă, dar aceasta nu înseamnă exonerarea de răspundere penală a inculpatului, care s-a implicat direct în problema plângerilor părții civile, chiar dacă nu avea în mod expres această obligație, în sensul că ar fi putut să-l implice pe secretar în rezolvarea ei, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 85 alin. 3 din Legea 215/2001, secretarul îndeplinește și alte atribuții date de primar; din acest text, se poate înțelege faptul că secretarul este oarecum subordonat primarului, astfel explicându-se probabil reticența domnului în a rezolva singur problema plângerilor formulate de partea civilă și a trece peste dispozițiile primarului.
Prin urmare, reținând vinovăția inculpatului, Judecătoria Tulceaa procedat la o justă încadrare juridică a faptei penale comise, aceasta întrunind toate elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor - prevăzută de art. 246 Cod penal; instanța de apel a considerat că nu se justifică reținerea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal (după cum partea civilă a solicitat), întrucât infracțiunea comisă de inculpat este o infracțiune unică, iar nu continuată.
Cu privire la reținerea de către Judecătoria Tulceaa circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal, tribunalul a apreciat că în mod justificat au fost valorificate în favoarea inculpatului circumstanțele vizând conduita bună avută de acesta înainte de săvârșirea infracțiunii, precum și atitudinea sa după săvârșirea faptei, rezultând din prezentarea în fața autorității.
Referitor la cuantumul pedepsei aplicate, instanța de apel a apreciat că aceasta este bine dozată, fiind adaptată gravității infracțiunii comise, astfel că nu se impune reducerea pedepsei, prima instanță ținând seama la stabilirea sa de dispozițiile art. 72 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepselor și de dispozițiile art. 52 Cod penal, privitor la scopul pedepsei, acela de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni.
De asemenea, tribunalul a apreciat că soluția primei instanțe pronunțată în latura civilă a cauzei este fondată, întrucât prejudiciul material invocat de partea vătămată nu este un prejudiciu cert, câtă vreme în mod efectiv, - Production SRL, nu a plătit vreo amendă contravențională în baza proceselor verbale întocmite de primar; de asemenea, tribunalul a considerat că nu se poate aprecia că prejudiciul se va produce cu certitudine în viitor, câtă vreme partea civilă poate promova și în prezent plângeri împotriva proceselor verbale de contravenție, solicitând instanței civile repunerea în termen, repunere justificată în mod obiectiv de faptul că, partea civilă a formulat în termenul legal plângerile contravenționale, dar acestea au fost pierdute de Primăria Comunei.
De asemenea, tribunalul a împărtășit opinia și motivarea primei instanțe, prin care aceasta a respins ca nejustificate și celelalte solicitări de natură civilă ale Societății Comerciale Production SRL.
În ce privește concluziile formulate de procurorul de ședință privitor la trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva inculpatului, instanța de apel a remarcat faptul că împotriva acestuia s-a început urmărirea penală, după care, ulterior s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală - în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală, astfel că soluția instanței de fond de admitere a plângerii și reținere a cauzei spre judecare (fila 125) este perfect legală și în acord cu Decizia nr. 48/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva deciziei penale nr. 302/5.11.2008 a Tribunalului Arad au formulat recursuri partea civilă - PRODUCTION SRL T și inculpatul
HGRecursul părții civile nu a fost motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul ales al acesteia, care a criticat hotărârea recurată cu privire la încadrarea juridică a faptei, considerând că este vorba de o infracțiune continuată, fiind aplicabile prevederile art. 41 alin. 2.Cod Penal, greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, dar și cu privire la latura civilă a cauzei, care a fost nejustificat respinsă de către instanță, fiind greșit respinsă și cererea privind solicitarea cheltuielilor de judecată.
Recursul inculpatului nu a fost motivat în scris, ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul ales al acestuia, invocând faptul că plângerea formulată împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală trebuia soluționată de un procuror din conducerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, și nu de Primul-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, că deși rezoluția de scoatere de sub urmărire penală vizează trei făptuitori, a fost citat doar inculpatul, că încheierea din 30.10.2006 a Judecătoriei Tulcea este nulă întrucât nu are practica, nu este datată, iar dispozitivul este generic "reține cauza spre rejudecare", nu s-a discutat schimbarea încadrării juridice a faptei, iar fapta nu este exceptată de la legea de grațiere. S-a mai invocat faptul că apelul formulat de către numitul, ca persoană fizică, este nul, și în final a solicitat trimiterea cauzei la procuror sau trimiterea cauzei la prima instanță, Judecătoria Arad.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursurile formulate de către partea civilă - PRODUCTION SRL T și inculpatul G sunt fondate, pentru motivele care urmează a fi expuse în continuare.
Se observă că în dosarul nr. 1580/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, prin ordonanța din 21.02.2006 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246.Cod Penal, scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative în cuantum de 300 lei învinuitei, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și disjungerea cauzei față de și continuarea cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 249.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.
Cod PenalExaminând dosarul Judecătoriei Tulcea, instanța a constatat că partea civilă - PRODUCTION SRL Taf ormulat plângere împotriva acestei ordonanțe, cât și împotriva rezoluției nr. 99/VIII/1/II/2/2006 de respingere a plângerii împotriva ordonanței menționate mai sus, dată de Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea.
Instanța de fond, Judecătoria Tulcea, deși în ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea se dă soluție de scoatere de sub urmărire penală cu privire la doi făptuitori, numitul G și numita, iar cu privire la o altă persoană se dispune disjungerea cauzei, dispune citarea doar a făptuitorului G, iar în acest cadru procesual s-a desfășurat judecata și în apel.
Potrivit dispozițiilor art. 2781alin. 4.C.P.P. persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și persoana care a făcut plângerea, se citează.
Văzând această dispoziție legală obligatorie, instanța apreciază că atât Judecătoria Tulcea cât și Tribunalul Arad nu au îndeplinit o măsură elementară de citare a tuturor persoanelor cu privire la care s-a dispus o soluție în ordonanța de scoatere de sub urmărire penală atacată.
Această omisiune a instanței de fond, în primul rând, constituie motivul de recurs prev. de art. 3859pct. 21.C.P.P. iar singura modalitate de asanare a hotărârilor recurate este casarea hotărârilor instanței de apel și de fond, respectiv încheierea din 30.10.2006 a Judecătoriei Tulcea, și trimiterea cauzei spre rejudecare la udecătoria Arad, având în vedere dispoziția de strămutare a cauzei dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Această măsură este cu atât mai necesară, deoarece condamnarea inculpatului G s-a produs ca urmare a declarațiilor date în calitate de martor a numitei, care a avut calitate de făptuitoare și trebuia citată conform normelor legale.
Un alt motiv de nelegalitate este acela că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au observat că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul G intră sub incidența Legii nr. 543/2002, având în vedere că data săvârșirii faptelor, respectiv martie-aprilie 2002, este anterioară apariției în Monitorul Oficial a legii privind grațierea pedepselor, adică Legea nr. 543/2002.
În rejudecare, instanța de fond va avea în vedere crearea unui cadru procesual legal, prin citarea în calitate de făptuitori a persoanelor cu privire la care s-a dispus o soluție în ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, va rejudeca plângerea formulată, în condiții de legalitate, și va avea în vedere toate motivele invocate de către părți la judecarea cauzei, și va administra orice probă care este pertinentă, utilă și concludentă în vederea unei juste soluționări a pricinii.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite recursurile formulate de partea civilă - PRODUCTION SRL T și inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 302/5.11.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
Va casa decizia penală recurată, sentința penală nr. 1289/19.11.2007 a Judecătoriei Tulcea și încheierea din 30.10.2006 a Judecătoriei Tulcea, pronunțate în dosarul nr- (număr în format vechi 1893/2006) și va trimite cauza spre rejudecare la udecătoria Arad.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Având în vedere soluția adoptată de instanța de recurs, se va respinge cererea părții civile de acordare a cheltuielilor judiciare solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 2 lit. c Cod proc.penală, admite recursurile formulate de partea civilă - PRODUCTION SRL T și inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 302/5.11.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată, sentința penală nr. 1289/19.11.2007 a Judecătoriei Tulcea și încheierea din 30.10.2006 a Judecătoriei Tulcea, pronunțate în dosarul nr- (număr în format vechi 1893/2006) și trimite cauza spre rejudecare la udecătoria Arad.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Respinge cererea părții civile de acordare a cheltuielilor judiciare solicitate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Gh./24.03.2009
Tehnored./2 ex./24.03.2009
Prima instanță: - Jud.
Inst. de apel:,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 272/
Ședința publică din 18 martie 2009
În baza art. 38515pct. 2 lit. c Cod proc.penală, admite recursurile formulate de partea civilă - PRODUCTION SRL T și inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 302/5.11.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată, sentința penală nr. 1289/19.11.2007 a Judecătoriei Tulcea și încheierea din 30.10.2006 a Judecătoriei Tulcea, pronunțate în dosarul nr- (număr în format vechi 1893/2006) și trimite cauza spre rejudecare la udecătoria Arad.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Respinge cererea părții civile de acordare a cheltuielilor judiciare solicitate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- .
CĂTRE,
JUDECĂTORIA ARAD
Vă trimitem dosarul nr. de mai sus, privind pe inculpatul G, având ca obiect art. 246.Cod Penal, pentru a proceda la rejudecarea cauzei.
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 272/R din 18.03.2009, definitivă, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, au fost admise recursurile formulate de partea civilă - PRODUCTION SRL T și inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 302/5.11.2008 a Tribunalului Arad, pronunțată în dosar nr-.
A fost casată decizia penală recurată, sentința penală nr. 1289/19.11.2007 a Judecătoriei Tulcea și încheierea din 30.10.2006 a Judecătoriei Tulcea, pronunțate în dosarul nr- (număr în format vechi 1893/2006) și s-a dispus trimiterea cauza spre rejudecare la udecătoria Arad.
Dosarul, cusut și numerotat, conținefile.
Anexe: dosar nr- al Tribunalului Arad - 48 file; dosar nr- al Tribunalului Tulcea - 51 file; dosar nr. 1893/2006 - vol. II - al Judecătoriei Tulcea - 25 file; vol. I - 199 file; dosar nr. 4806/2006 /937/88/2006) al Tribunalului Tulcea - 20 file; dosar nr. 674/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea - 203 file; dosar nr. 1580/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea - 58 file.
PREȘEDINTE SECȚIE, GREFIER,
- -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
