Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 25/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 25
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
- -
GREFIER:
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 282/A din data de 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns av. - apărător ales pentru recurentul inculpat - în substituirea av. și intimata parte civilă - asistată de apărător ales av., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Av. depune la dosar motivele de recurs.
Av. depune la dosar acte medicale care atestă starea de sănătate a părții civile, după producerea accidentului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită - în principal - admiterea recursului și achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e întrucât C.P.P. suntem în prezența unui caz fortuit, iar în subsidiar aplicarea unei amenzi administrative.
În susținerea celor solicitate, arată că - așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză și din dinamica producerii accidentului - vina inculpatului aproape lipsește.
În fapt, arată că în dimineața zilei de 14.02.2006 inculpatul se deplasa, în coloană, spre serviciu conducând autoturismul proprietatea angajatorului, în autoturism aflându-se în față dreapta, partea civilă iar în spate, partea civilă. Observând că autoutilitara din fața sa a derapat și pentru a nu intra în coliziune cu aceasta, a acționat frâna de motor, a trecut într-o treaptă inferioară de viteză și a virat ușor dreapta, în ideea de a intra pe acostamentul din dreapta sa. Din păcate una din roțile din spate ale autoturismului a intrat într-o denivelare a drumului, a propulsat mașina pe sensul opus de mers care în acel moment era liber, mașina urmând să intre pe acostamentul sensului opus de mers, unde însă era parcat un autotractor; din față a mașinii s-a izbit de una din anvelopele din spate ale autotractorului și datorită forței elastice, autoturismul a fost retrimis în drum. Aici, chiar când s-a oprit autoturismul, având partea dreaptă expusă pe sensul de mers Tîrgu N - P N, a fost lovit de autoturismul ce venea din direcția Tg Din această ciocnire au rezultat leziunile părților vătămate și, ce se aflau în partea din dreapta a mașinii față - spate.
Atât instanța de fond, cât și instanța din apel au reținut în sarcina inculpatului o culpă deoarece nu a adaptat viteza la condițiile de trafic și a manevrat în mod defectuos autoturismul, însă trebuie avut în vedere că viteza pe care o avea în momentul deplasării era de cca. 32 km/h, iar în final expertul a concluzionat că nici la o viteză de 25 km/h nu este cert ca acest accident ar fi putut fi evitat. Conform Regulamentului de circulație, în vigoare la data producerii evenimentului rutier, art.158 prevedea:conducătorii de vehicule sunt obligați să reducă viteza, daca prevăd un pericol.n condițiile n care nu existau restricții de viteză (aspect arătat și de expertiza auto), iar viteza de deplasare era mult inferioară față de cea legală în localitate, aflându-se în coloană (unde trebuie să adaptezi viteza și la viteza de deplasare a coloanei) este cert că nu se poate reține ca și criteriu de stabilire a culpei nereducerea sau neadaptarea vitezei la condițiile de trafic. Referitor la manevra prin frâna de motor, respectiv introducerea în treapta a doua de viteza, aceasta este manevra recomandată față de starea carosabilului, acestea fiind și concluziile suplimentului de expertiză. În ceea ce privește virarea spre dreapta, este o manevră pe care instinctiv ar fi efectuat-o orice conducător auto, pentru a evita coliziunea frontală cu mașina ce derapase în față, în condițiile în care în partea se afla sensul opus de mers de unde puteau veni alte autovehicule.
În concluzie, apreciază că se poate dispune achitarea pe caz fortuit, iar dacă se constată că există o culpă a inculpatului, aplicarea unei amenzi administrative având în vedere că a fost o culpă fără previziune.
Cu privire la cererea asiguratorului, prin care solicită reanalizarea cuantumului, consideră că nu poate fi primită pentru că nu a uzat de calea de atac.
Av. - având cuvântul pentru intimata parte civilă - în ce privește soluționarea laturii civile, consideră că s-a avut în vedere întreg probatoriul administrat în cauză. că s-au acordat corect, deși nu au fost suficiente. În momentul în care s-a apreciat acordarea despăgubirilor civile s-a avut în vedere experiența șoferului și conjunctura în care s-a produs accidentul, respectiv adaptarea vitezei la condițiile de trafic și păstrarea distanței legale.
Consideră că soluția instanței de fond este temeinică și legală și solicită menținerea acesteia.
Cu privire la solicitările asiguratorului, consideră că acestea sunt nefondate întrucât nu a uzat de calea de atac și solicită respingerea lor.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 282/A/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr- au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 127 din 09.02.2009 a Judecătoriei Piatra Neamț.
Pentru a decide astfel instanța de apel a avut în vedere că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei săvârșite de acesta.
Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul a condus autoturismul cu nr.de înmatriculare B-36- în direcția P N-Târgu
În fața sa, circula o autoutilitară furgon care a intrat în derapaj, iar inculpatul a efectuat manevra de frânare și prin urmare și autoturismul condus de acesta a intrat în derapaj și a traversat de circulație, intrând pe acostamentul din partea a sensului de mers, unde a avut loc un impact cu spate a tractorului - parcat în afara părții carosabile. În urma acestui impact autoturismul condus de inculpat a ricoșat ajungând pe de circulație Târgu N-P N, și a intrat în coliziune cu autoturismul -, condus de numitul.
Ca urmare a acestui incident, partea vătămată ce se afla pe bancheta din spate a autoturismului condus de inculpat, a suferit mai multe leziuni, descrise în certificatul medico-legal.
Din probele administrate în cauză, rezultă că drumul era acoperit cu zăpadă bătătorită și polei, iar inculpatul nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de trafic.
Din raportul de expertiză tehnică auto efectuată în cauză, rezultă că accidentul putea fi evitat de către inculpat, dacă ar fi menținut traiectoria de deplasare fără a acționa sistemul de frânare sau a efectua manevrarea roților directoare prin întoarcerile bruște ale volanului. De asemenea, potrivit art.158 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, inculpatul circulând pe un drum cu zăpadă și gheață, avea obligația să adapteze și să reducă viteza în funcție de condițiile de trafic.
Prin urmare, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că vinovăția în producerea accidentului îi aparține inculpatului.
Susținerile inculpatului referitoare la achitarea sa în baza art.10 lit.e din Codul d e procedură penală sunt nefondate, pentru că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.47 Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art.72 Cod penal și prin urmare nu se impune redozarea acesteia.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, tribunalul constată că toate motivele invocate de aceasta sunt nefondate, întrucât instanța de fond la stabilirea cuantumului daunelor materiale și morale, a avut în vedere numărul de zile de spitalizare și îngrijiri medicale, și sechelele post-traumatice temporare sau definitive suferite de aceasta.
Sumele acordate de instanța de fond, cu titlu de daune morale și materiale sunt în măsură să contribuie la repararea prejudiciilor suferite de partea civilă și prin urmare nu se impune majorarea acestora.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, s-au respins ca nefondate, apelurile declarate de inculpat și partea civilă.
Împotriva deciziei a formulat recurs inculpatul. În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit prima instanță a dispus condamnarea inculpatului, iar instanța de apel a menținut această soluție, în speță sunt incidente prevederile art. 10 lit. e, respectiv există un caz fortuit. În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 18 ind. 1. p. pe considerentul că, în raport de circumstanțele producerii accidentului, vina inculpatului este diminuată, acesta circula cu o viteză sub limita legală permisă de lege în condițiile în care nu existau restricții de viteză.
Procedând la analiza deciziei recurate în raport de motivele de recurs invocate și de actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Împrejurările de fapt în care a avut loc coliziunea dintre autoturismul condus de inculpat și autoturismul condus de numitul nu pot fi asimilate noțiunii de caz fortuit, astfel cum aceasta este definită de prevederile art. 47. p. Se susține de inculpat că, concomitent cu acțiunea de frânare a autoturismului, acesta a intrat într-o groapă aflată pe carosabil, situație în care s-a produs deraparea autoturismului și intrarea acestuia pe sensul opus de circulație însă această împrejurare nu era imposibil de prevăzut de către inculpat. De asemenea nu prezintă relevanță în speță faptul că inițial autoturismul condus de inculpat a acroșat unui autotractor parcat pe acostamentul sensului opus de mers.
În realitate principala cauză a producerii coliziunii a fost neadaptarea vitezei la condițiile dificile de trafic de către inculpat, fiind încălcate în acest sens prevederile art. 158 din Regulamentul de aplicarea a OUG 195/2002. Fapta reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită cu forma de vinovăție a culpei simple, respectiv inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși putea și trebuia să - l prevadă.
În ceea ce privește solicitarea de achitare a inculpatului pe considerentul că fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în raport de urmarea produsă, respectiv vătămarea corporală a două persoane, una dintre acestea rămânând încadrată în grad de handicap grad. I, instanța de control judiciar apreciază că în concret, fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Recursul inculpatului este fondat în schimb sub alte două aspecte care vor fi luate în considerare din oficiu și anume greșita aplicare a pedepsei accesorii față de inculpat și greșita mențiune din cuprinsul laturii civile, respectiv " în măsura în care acestea nu au fost acoperite de inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL".
Se reține astfel că dispozițiile art. 71. p. au fost modificate în sensul aplicării și suspendării pedepsei accesorii în situația în care se dispune condamnarea la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei prin dispozițiile Legii 278/2006, intrată în vigoare ulterior săvârșirii faptei. În consecință prima instanță a aplicat în mod greșit pedeapsa accesorie față de inculpat, nelegalitate care va fi înlăturată de instanța de recurs.
Cu privire la mențiunea din cuprinsul laturii civile, în mod nejustificat prima instanță a condiționat obligarea asiguratorului la plata despăgubirilor civile numai " în măsura în care acestea nu au fost acoperite de inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL". Această dispoziție este lipsită de suport legal iar înserarea ei în cuprinsul hotărârii este de natură a crea nelămuriri cu privire la executarea hotărârii, motiv pentru care se impune reformarea sentinței și sub acest aspect.
În consecință urmează a fi respins recursul inculpatului și casate în parte, atât decizia recurată cu privire la apelul declarat de inculpat cât și sentința penală în sensul celor mai sus menționate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d p Cod Penal. admite recursul declarat de recurentul - inculpat, împotriva deciziei penale nr. 282/A 15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Casează în parte atât decizia recurată, cu privire la apelul declarat de inculpat, precum și sentința penală nr. 127 din 09.02.2009 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, aceasta din urmă numai cu privire la greșita aplicare a pedepsei accesorii, suspendarea executării acesteia și greșita mențiune din cuprinsul laturii civile, respectiv " în măsura în care acestea nu au fost acoperite de inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL P N", reține cauza spre rejudecare și în fond:
Înlătură din cuprinsul sentinței prevederile art. 71 și 64 precum Cod Penal și mențiunea " în măsura în care acestea nu au fost acoperite de inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL P N"
Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței penale recurate.
Constată că recurentul - inculpat a fost asistat de apărător ales.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 3 p Cod Penal. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
GREFIER,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 4 ex.
28.01.2010
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
