Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 23/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 23
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Căliman vicepreședinte instanță
JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
- -
GREFIER:
***********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău - legal reprezentat de - - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 253/A din data de 09 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, asistat de apărător desemnat din oficiu av., lipsă fiind intimatul parte civilă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - având cuvântul pentru recurentul inculpat - solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut doar în parte săvârșirea faptei, instanța de fond reținând corect situația de fapt, precum și admiterea recursului, reindividualizarea pedepsei sub pedeapsa aplicată și plata onorariului de avocat oficiu din fondul Ministerului Justiției.
Reprezentantul Ministerului Public - având în vedere fapta săvârșită, pericolul social al faptei - solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul inculpat - având cuvântul - arată că nu a participat la săvârșirea faptei.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 253/AP/09.09.2009 a Tribunalului Neamțs -a dispus în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respingerea ca nefondate, a apelurilor declarate de inculpații, împotriva sentinței penale nr.159 pronunțată la data de 09.04.2009 de Judecătoria Tg.
S-a menținut sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
S-a constatat că inculpații sunt arestați în alte cauze.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut:
Prin sentința penală nr.159 din 09.04.2009 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, au fost condamnați inculpații:
- -, fiul lui și, născut la data de 28.07.1988 în or.Tg N, județul N, cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, CNP -, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Vînători-N, sat, județul N, în prezent deținut la Penitenciarul Bacău, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208, 209 al.1 lit."a", lit."a", "g", "i" Cod penal cu aplicarea art.74 lit."c" Cod penal raportat la art.76 lit."c" Cod penal;
- -, fiul lui și, născut la data de 31.07.1990 în or.Tg N, cetățean român, studii 5 clase, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, CNP -, fără antecedente penale, domiciliat în comuna Vînători-N, sat, județul N, în prezent deținut la Penitenciarul Bacău la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208, 209, al.1 lit."a", "g", "i" Cod penal cu aplicarea art.74 lit."c" Cod penal și art.99 și următoarele Cod penal, raportat la art.76 lit."d" Cod penal;
-, fiul lui și, născut la data de 11.10.1980, în localitatea T, județul T, cetățean român, 8 clase, necăsătorit, fără ocupație, recidivist, CNP -, domiciliat în comuna Vînători-N, sat, județul N, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208, 209 al.1, lit."a", "g", "i" Cod penal cu aplicarea art.37 lit."a" Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art.208, 209 al.1 lit."a", "g", "i" Cod penal cu aplicarea art.37 lit."b" Cod penal.
În baza art.61 al.1 Cod penal s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 1291 zile de închisoare rămas de executat din pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.4/16.01.2002, pronunțată de Tribunalul Neamț.
În baza art.71 al.2 Cod penal s-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit."a" teza II și lit."b" Cod penal pe durata pedepsei aplicate.
Au fost obligați inculpații în solidar, inculpatul - în solidar cu părțile responsabile civilmente și, domiciliați în comuna Vînători-N, sat, județul N la plata către partea vătămată, domiciliat în comuna Vînători-N, județul N, a sumei de 1500 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați Nas umei totale de 1000 lei din care 300 lei pentru av. (delegația nr.35), 300 lei pentru av. (delegația nr.143), 300 lei pentru av. (delegația nr.144) și 100 lei pentru av. (delegația nr.47), reprezentând onorariu asistență juridică din oficiu pentru inculpați.
În baza art.191 Cod procedură penală, au fost obligați fiecare din inculpații - și la plata către stat a câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.191 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, la plata către stat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, la data de 6.06.2008, inculpații s-au întâlnit și au consumat băuturi alcoolice în zona; în drum spre, în jurul orelor 22-23, au luat hotărârea de a merge la ferma lui pentru a sustrage bunuri.
Locul le era cunoscut ca urmare a faptului că la ferma respectivă au lucrat ocazional, inculpatul - și un frate al inculpatului -.
Inculpații au pătruns în incinta fermei prin escaladarea gardului, apoi prin scoaterea unui geam au intrat într-o clădire unde, în mod obișnuit dormeau muncitorii. Au sustras din încăperile respective un radiocasetofon, un caș de 6 kg, un radio cu ceas.
Apoi, inculpatul a intrat în cotețul cu păsări, de unde a sustras 3 păsări.
Cei trei s-au deplasat cu bunurile la locuința lui; împreună și cu concubina acestuia au consumat alimentele.
La percheziția domiciliară din data de 26.06.2008 efectuată la domiciliul inculpatului au fost descoperite: radiocasetofon marca, un material textil folosit pentru strecurarea cașului și pene de. Bunurile au fost prezentate părții vătămate în data de 30.06.2008, care le-a recunoscut ca fiind bunurile sustrase în noaptea de 6 iunie 2008, fiindu-i predate.
Situația de fapt astfel reținută rezultă din plângerea și declarația părții vătămate, procesul verbal de percheziție domiciliară din data de 26.06.2008, dovada de restituire din 30.06.2008 și declarațiile martorilor și, coroborate cu declarațiile inculpaților - și -, care au recunoscut săvârșirea faptelor.
S-a reținut că, faptele inculpatului - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208,209 alin1. lit."a","g","i" Cod penal cu aplicarea art. 74 lit."c" Cod penal, raportat la art. 76 lit."c" Cod penal, faptele inculpatului - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208,209 alin.1 lit."a","g","i" Cod penal cu aplicarea art. 74 lit."c" Cod penal și art. 99 și urm. Cod penal, raportat la art. 76 lit."d" Cod penale, iar faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208,209 alin.1 lit."a","g","i" Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit."a" Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, în.art. 208,209 alin.1 lit."a","g","i" Cod penal, cu aplicarea aret. 37 lit."b" Cod penal, prima instanță reținând că faptele au fost săvârșite de inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie, așa cum rezultă din cazierul judiciar.
La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Având în vedere atitudinea inculpaților - și - după săvârșirea faptelor, de recunoaștere, s-a reținut în favoarea acestora circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit."c" Cod penal.
Având în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările comiterii acestora, urmările produse precum și elementele care caracterizează persoana și conduita inculpaților și concluziile referatului de evaluare pentru inculpatul -, prima instanță a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei va putea fi atins față de inculpați prin aplicarea unei pedepse privative de libertate orientată sub minimul special, pentru inculpații - și - ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 76 Cod penal.
S-a interzis inculpaților exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit."a" teza a II-a și lit."b" Cod penal, pe durata pedepsei aplicate.
În baza art. 61 alin.1 Cod penal, s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de 1.291 zile de închisoare rămas de executat din pedeapsa de 10 ani de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4/16.01.2002 pronunțată de Tribunalul Neamț.
Constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 14, 346 Cod procedură penală, art. 998, art. 1000 alin.2 și art. 1003 Cod civil, au fost obligați inculpații în solidar, inculpatul - în solidar cu părțile responsabil civilmente și, la plata către partea vătămată a despăgubirilor civile solicitate, despăgubiri reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase și nerestituite.
S-a dispus plata din fondurile MJ către BA Nao norariului pentru asistență juridică din oficiu pentru inculpați.
În baza art. 191 Cod procedură penală au fost obligați inculpații, -, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
Împotriva sentinței, au declarat apel inculpații, și.
Inculpații și au susținut că principalul motiv pentru care au uzat de această cale de atac este că inculpatul nu a participat la săvârșirea faptei și în subsidiar, au solicitat să li se reducă pedepsele întrucât au avut o poziție procesuală sinceră, iar prejudiciul cauzat prin fapta reținută în sarcina lor, este foarte mic.
Inculpatul a solicitat achitarea sa, motivat de faptul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus condamnarea.
Apelurile sunt nefondate.
Examinând sentința atacată în baza motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, tribunalul constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, vinovăția inculpaților și încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina acestora.
Toate probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza judecării cauzei pe fond, au confirmat faptul că cei trei inculpați, în seara zilei de 06.06.2008 au pătruns prin escaladare în ferma părții vătămate, de unde au sustras un radiocasetofon, un caș, un radio cu ceas și 3 păsări.
Fiind audiați de către instanța de fond, inculpații și, au recunoscut faptele reținute în sarcina lor și au precizat că inculpatul a avut ideea de a intra în ferma părții vătămate, de unde toți trei au sustras mai multe bunuri.
Cei doi inculpați, s-au prevalat de disp. art.70 alin.2 Cod procedură penală, și au dat declarații și în fața instanței de apel, pentru a încerca să-l scape de răspundere penală pe inculpatul, în sensul că au susținut că aceasta din urmă nu a participat la săvârșirea faptei și nici nu a cunoscut că bunurile sustrase provin dintr-o infracțiune.
Declarațiile date de inculpați sunt nesincere și sunt infirmate de celelalte probe administrate în cauză, din care rezultă că toți trei au participat la săvârșirea faptei.
La percheziția domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului, au fost descoperite bunurile sustrase și pene din păsările care au fost sacrificate și consumate de toți inculpații.
Prin urmare, nu se impune achitarea inculpatului în baza art.10 lit.c Cod procedură penală, vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedită.
Pedepsele aplicate inculpaților au fost individualizate în mod corect, ținându-se seama de datele personale ale fiecărui inculpat, de conduita procesuală a acestora și de antecedentele penale ale inculpatului, care i-au atras starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art.37 lit.a Cod penal.
În ceea ce-i privește pe inculpații și, instanța de fond a făcut aplicarea disp. art.74 lit.c Cod penal și le-a aplicat pedepse sub minimul special prevăzut de textul sancționator și prin urmare nu se mai impune redozarea acestora.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.379 pct.1 lit.b din Cod procedură penală, s-au respins ca nefondate apelurile.
Împotriva deciziei penale mai sus menționată a declarat recurs în termen legal, inculpatul recurent, pentru netemeinicie, invocând, prin apărător desemnat din oficiu, cuantumul ridicat al pedepsei, iar personal, în ultimul cuvânt, nevinovăția în comiterea faptei, urmare a neparticipării sale la săvârșirea acesteia.
Analizând decizia penală recurată atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, conform art. 385/9 alin. 3 comb. cu art. 385/6 alin.1 pr. pen. Curtea constată că recursul declarat este nefondat întrucât, probele administrate pe parcursul cercetărilor penale confirmă vinovăția inculpatului în comiterea faptei.
În vederea aflării adevărului, instanța de judecată este obligată, potrivit art. 62 pr. pen. să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, aprecierea fiecărei probe făcându-se conform art. 63 din același cod, în urma examinării tuturor probelor administrate.
Cum din conținutul întregului material probator administrat în cauză, nu există contradicții care să creeze dubii privind situația de fapt cu care a fost sesizată instanța de fond, iar în afara declarației dată de inculpat există probe incontestabile care confirmă participarea acestuia la săvârșirea infracțiunii, neîndoielnic instanțele de judecată prin condamnarea inculpatului au răspuns exigențelor art. 62 pr. pen. și au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 63 pen.
Pe de altă parte, potrivit art. 5/2 pr. pen. care consacră prezumția de nevinovăție, orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă. În cazul în care probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, se aplică regula in dubio pro reo, potrivit căreia orice îndoială operează în favoarea inculpatului.
Atât prima instanță, cât și cea de apel au făcut o analiză amănunțită a tuturor probelor administrate pe parcursul cercetărilor penale și în urma acesteia a concluzionat întemeiat că inculpatul a participat împreună cu ceilalți coinculpați la comiterea infracțiunii de furt calificat în dauna părții vătămate.
Deși inculpatul contestă participarea la săvârșirea infracțiunii, coinculpații și, au recunoscut coparticiparea tuturor inculpaților la comiterea faptei, inclusiv a inculpatului, confirmând în același timp, aspectele înfățișate de organele de anchetă în procesul verbal de cercetare la fața locului, detalii de probațiune completate de procesul verbal de percheziție domiciliară, întocmit cu ocazia identificării și ridicării de la domiciliul inculpatului recurent, a bunurilor sustrase din proprietatea părții vătămate, în data de 06.06.2008 și pentru care recurentul nu a putut furniza nicio explicație plauzibilă și realistă care să conducă la exonerarea sa de răspundere penală.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpatul recurent, este de reținut că nici acesta nu poate fi primit ca întemeiat, întrucât în raport de criteriile de individualizare a pedepsei enumerate în art. 72 pen. individualizarea pedepsei, atât în cuantum, cât și ca modalitate de executare s-a făcut de instanța de judecată corespunzător, și este de natură a contribui la reinserția socială a acestuia.
Orice sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui făptuitor în parte, în funcție de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.
În cazul inculpatului recurent, starea de recidivă postcondamnatorie, constituie ocircumstanță legală de agravare, de care instanța de judecată este obligată să țină cont în procedura de individualizare a pedepsei, iar atitudinea nesinceră, de nerecunoaștere a faptei în pofida unor probe certe de vinovăție, constituie o circumstanță judiciară de agravare care conferă faptei un caracter agravant, chiar dacă nu este prevăzută expres legea penală, ci doar de doctrina penală. O asemenea circumstanță o dată reținută produce aceleași efecte ca circumstanțele legale.
Circumstanțele agravante determină o depășire facultativă a limitei speciale de pedeapsă și în cazul în care instanța a reținut cel puțin o circumstanță agravantă legală sau judiciară aceasta poate în mod facultativ, să aplice o pedeapsă până la maximul special. Dacă acesta este neîndestulător mai poate adăuga un spor de până la 5 ani în cazul pedepsei închisorii.
În cauza pendinte, inculpatului i-a fost reținută o circumstanța legală de agravare dată de prezența stării de recidivă postcondamnatorie, însă instanța de judecată deși a constatat că recurentul a avut o poziție nesinceră de negare a faptei, circumstanță de agravare judiciară a pedepsei, a aplicat o pedeapsă al cărui cuantum este identic cu minimul special al pedepsei prevăzut de textul incriminator, deși legal ar fi avut posibilitatea de a aplica justificat o pedeapsă mai aspră.
Inculpatul recurent a săvârșit o faptă în participațiune, pe timp de noapte, prin efracție, din curtea locuinței unei persoane și în stare de recidivă multiplă ceea ce nu motivează aplicarea unei pedepse mai blânde.
Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat împotriva deciziei penale mai sus menționată.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva deciziei penale nr. 253/AP/09.09.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț.
Dispune plata din fondurile, către Av.B a sumei de 200 lei, cu titlu de onorariu avocat oficiu, avocat.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
GREFIER,
Red. - Fl.
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
22.01.2010
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Dumitru Pocovnicu Arin Alexandru
