Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 36/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 36
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea recursului penal având ca obiect "înșelăciune", promovat de către asiguratorul SC SA - Sucursala V împotriva deciziei penale nr. 295/A din data de 18.10.2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-.
Conform art. 297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că lipsesc inculpatul intimat, părțile civile intimate, Spitalul de Adulți Bârlad și Spitalul Județean V, și asiguratorul recurent SC SA - Sucursala
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare pentru acest termen de judecată, că la dosarul cauzei a fost depusă prin Serviciul de Registratură o cerere de amânare din partea inculpatului intimat, în care se arată că acesta nu se poate prezenta la termenul de azi din motive medicale și cere ca procesul să fie judecat în lipsa sa, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Instanța con stată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că urmare săvârșirii unei infracțiuni de vătămare corporală din culpă inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 3 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei iar împotriva soluției Judecătoriei Bîrlad și apoi a Tribunalului Vaslui, asiguratorul a folosit calea de atac a recursului, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivația că, în mod greșit a fost obligat la plata despăgubirilor civile.
Instanța a procedat în mod corect pentru că Ordinul nr.3108/2006 al Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor, art. 7 prevede că "În unul și același accident produs pe teritoriul României, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, asiguratorul acordă despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în limitele de despăgubiri valabile la data accidentului"
De asemenea Legea 136/2005 privind asigurările prevede că asiguratorul de răspundere civilă răspunde în limitele prevăzute de lege.
Prin urmare, apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, că recursul este nefondat și pune concluzii de respingere ca atare.
Dezbaterile fiind declarate închise, cauza a rămas în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea de Apel
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.451/12 iunie 2007 Judecătoriei Bârlads -a dispus:
"Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la 05.04.1950 în comuna, județul V, domiciliat în G,-, - 4,.4,.64, județul G, fără antecedente penale, cetățean român, CNP - -, la pedeapsa de:
-3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit. a, c, art.76 Cod penal împotriva părții vătămate.
În temeiul art.71 alin.2 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a-c Cod penal pe durata executării pedepsei.
În temeiul art.81 Cod penal, suspendă condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului și pune în vedere acestuia dispozițiile art.83 Cod penal.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal, suspendă pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. a-c Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului.
Termen de încercare 2 ani și 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligă pe inculpat să plătească părții civile suma de 1149 lei cu titlu de daune materiale și suma de 7000 lei cu titlu de daune morale.
Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul de Adulți Bârlad și obligă pe inculpat să plătească părții civile Spitalul de Adulți Bârlad suma de 262,07 lei cu titlu de daune materiale.
Admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul de Urgență V și obligă pe inculpat să plătească părții civile Spitalul de Urgență V suma de 1359,43 lei cu titlu de daune materiale.
Obligă pe inculpat să plătească părții civile suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată".
Instanța de fond a reținut:
"În ziua de 6 august 2006, în jurul orelor 9,30 inculpatul conducea autoturismul 1310 cu numărul de înmatriculare GH.02. pe un drum sătesc de pe raza comunei și la un moment dat, într-o curbă la stânga și în rampă, fără a avea vizibilitate, a intrat în coliziune cu un biciclist - în persoana lui, care circula regulamentar din sens invers.
În urma impactului a fost preluat pe și cupola mașinii, după care a căzut pe sol, în spatele autoturismului.
Sectorul de drum pe care s-a produs accidentul este în rampă și curbă la stânga, potrivit sensului de deplasare a autoturismului, cu o lățime a carosabilului de 2,9- 3,2 metri.
În urma accidentului victima a fost internată la Spitalul de Adulți Bârlad și apoi la Spitalul de Urgență V, suferind leziuni ce au necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale, leziuni traumatice de tipul fracturii 1/3 medie femur stâng cu deplasare și excoriație.
Leziunile s-au putut produce cel mai probabil prin lovire de către un autovehicul aflat în mișcare și pot data din 5 august 2006.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 3000 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu tratamentul și deplasările efectuate la acesta, și 7.000 lei contravaloare daune morale.
În cauză partea vătămată a depus un număr de 34 bilete de transport, în sumă totală de 149 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de deplasare la tratament, analize și spital.
Situația de fapt prezentată mai sus a fost reținută de instanță așa cum ea rezultă din declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei și planșele foto, actele medicale, declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului.
Potrivit art.184 alin.2 Cod penal - Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art.182 alin.1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Potrivit art.184 alin.2 Cod penal - Fapta prevăzută în alin.2 dacă este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Față de situația de fapt reținută mai sus și textul de lege arătat, instanța apreciază că a fost dovedită săvârșirea de către inculpat, cu vinovăție, a infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal și va aplica inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, sub minimul special, la individualizare instanța urmând a avea în vedere: gradul de pericol social al faptei săvârșite, lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră și cooperantă, persoana și conduita făptuitorului".
Prin decizia penală nr.295/A din 18 octombrie 2007 Tribunalului Vasluis -a dispus:
"Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad și partea vătămată - constituită parte civilă - împotriva sentinței penale nr.451 din 12 iunie 2007 Judecătoriei Bârlad, pe care o desființează în parte în latura civilă.
Rejudecând, obligă asigurătorul SC -Reasigurare SA să plătească părții civile suma de 7000 lei daune morale și suma de 1.149 lei daune materiale.
Înlătură dispozițiile contrare din sentință și menține celelalte dispoziții".
Tribunalul Vasluia reținut următoarele:
"Examinând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate, precum și din oficiu - conform dispozițiilor art.371 alin.2 Cod procedură penală - tribunalul constată că, în mod just și în deplin consens cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, constând în aceea că la data de 06.09.2006, în timp ce conducea un autoturism pe drumul public din comuna, a accidentat pe partea vătămată - care circula pe o bicicletă - producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale.
Critica adusă modului de soluționare a laturii civile a cauzei este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.54 alin.2 din Legea nr.136/1995 "În cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia ".
Totodată, conform dispozițiilor art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995 "Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite".
Din examinarea dispozițiilor legale invocate rezultă cu claritate că, pentru prejudiciile suferite de persoana vătămată prin producerea unui accident de autovehicule se angajează răspunderea asigurătorului (societatea de asigurare), iar nu a persoanei vinovate de producerea prejudiciului (asigurat). Numai în mod excepțional, în cazul în care întinderea răspunderii asigurătorului, determinată prin contractul de asigurare, nu ar fi de natură să acopere în întregime prejudiciul, ar fi posibil ca, pentru pagubele neacoperite să fie angajată și răspunderea asiguratului, în condițiile răspunderii civile delictuale.
Este evident că, prin instituirea caracterului obligatoriu pentru asigurarea de răspundere civilă auto, pe lângă evitarea insolvabilității persoanei asigurate vinovată de producerea pagubei, se dă eficiență chiar esenței contractului de asigurare, respectiv asiguratul, în schimbul sumelor plătite, asigură un eveniment viitor, incert, urmând ca în caz de producere a acestuia să nu își vadă diminuat brusc patrimoniul cu valoarea corespunzătoare. Dacă s-ar admite posibilitatea obligării doar a inculpatului la plata despăgubirilor - cum a procedat instanța de fond - acesta ar fi pus în situația de a-și vedea diminuat patrimoniul, suportând exact efectele riscului cu privire la care s-a asigurat.
Prin urmare, tribunalul reține că, în actuala reglementare a Legii nr.136/1995 este clar stabilit că persoana vătămată își poate formula pretențiile numai împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Potrivit dispozițiilor art.7 din Ordinul nr.3108/2006 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor "În unul și același accident produs pe teritoriul României, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea pagubelor, asigurătorul acordă despăgubiri, inclusiv pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în limitele de despăgubire valabile la data accidentului.
Limitele de despăgubire se stabilesc anual prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor ".
Prin Anexa 3 la normele respective s-a stabilit că "Limitele maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, aplicabile asigurărilor obligatorii RCA a căror valabilitate începe în anul 2005 și în cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2006 sunt următoarele:
a) de la 1.000.000 lei până la maximum 4.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe și indirecte de peste 1.000.000 lei;
b) până la 2.000.000.000 lei (ROL) pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 10.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial".
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului cauzei rezultă că accidentul produs de inculpat a avut drept urmare vătămarea unei persoane și deci limita maximă a despăgubirii ce poate fi acordată de asigurătorul de răspundere civilă SC -Reasigurare - conform lit. bat extului invocat anterior - este de 200.000 lei RON.
Din perspectiva acestor considerente hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul neobligării asigurătorului la plata despăgubirilor către persoana accidentată, în baza contractului de asigurare obligatorie RCA.
Cu prilejul examinării din oficiu a hotărârii apelate nu s-au constatat alte motive de nelegalitate sau netemeinicie.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art.379 pc.2 lit. a Cod procedură penală se vor admite apelurile declarate de partea vătămată - constituită parte civilă - și Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad împotriva sentinței penale nr.451 din 12 iunie 2007 Judecătoriei Bârlad, care va fi desființată în parte în latura civilă.
Rejudecând, va fi obligat asigurătorul de răspundere civilă SC -Reasigurare SA la plata daunelor morale și materiale către partea civilă, se vor înlătura dispozițiile contrare din sentință și se vor menține celelalte dispoziții".
În termen legal decizia penală a fost recurată de asigurătorul SC SA - Sucursala V, care a criticat-o sub aspectul greșitei obligări a societății de asigurare la plata daunelor morale și materiale - pe care le consideră mari și disproporționate.
Recurenta nu a depus alte acte în susținerea recursului formulat.
Instanța de control judiciar a analizat actele și lucrările dosarului de fond și de apel în limite conferite de dispozițiile procesuale penale și prin prisma motivelor invocate, constatând următoarele.
Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art.184 al.2, 4 Cod penal cu aplicarea art.74 lit. a, c Cod penal și art.76 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în ziua de 6 august 2006 în timp ce conducea autoturismul 1310, intrat în coliziune cu un biciclist - în persoana lui, care circula regulamentar din sens invers.
În urma impactului a fost preluat pe și cupola mașinii, după care a căzut pe sol, în spatele autoturismului.
Sectorul de drum pe care s-a produs accidentul este în rampă și curbă la stânga, potrivit sensului de deplasare a autoturismului, cu o lățime a carosabilului de 2,9- 3,2 metri.
În urma accidentului victima a fost internată la Spitalul de Adulți Bârlad și apoi la Spitalul de Urgență V, suferind leziuni ce au necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale, leziuni traumatice de tipul fracturii 1/3 medie femur stâng cu deplasare și excoriație.
Leziunile s-au putut produce cel mai probabil prin lovire de către un autovehicul aflat în mișcare și pot data din 5 august 2006.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 3000 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu tratamentul și deplasările efectuate la acesta, și 7.000 lei contravaloare daune morale.
Situația de fapt constatată probator în mod temeinic de prima instanță a fost reținută și de instanța de apel.
Față de acțiunea civilă promovată de partea vătămată, s-a constatat și reținut că între prejudiciul cauzat părții vătămate și fapta reținută în sarcina inculpatului a existat o legătură de cauzalitate, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzută de art.998, 999 Cod civil, instanța a admis în parte daunele materiale solicitate de vătămat, în limita prejudiciului material suferit și dovedit cu acte, a obligat pe inculpat la plata daunelor materiale și a admis în întregime daunele morale, având în vedere suferința de ordin fizic, psihic și moral a vătămatului pe parcursul incidentului și ulterior pe perioada internării și a refacerii medicale, și a obligat pe inculpat la plata daunelor morale solicitate de vătămat.
De asemenea, față de asigurătorul SC SA, raportat la calitatea acestuia în procesul penal (de asigurător) ce nu poate fi asimilată calității de parte responsabilă civilmente, în mod corect, instanța de apel a corectat hotărârea instanței de fond, reținând:
Potrivit dispozițiilor art.54 alin.2 din Legea nr.136/1995 "În cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia ".
Totodată, conform dispozițiilor art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995 "Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite".
Pentru prejudiciile suferite de persoana vătămată prin producerea unui accident de autovehicule se angajează răspunderea asigurătorului (societatea de asigurare), iar nu a persoanei vinovate de producerea prejudiciului (asigurat). Numai în mod excepțional, în cazul în care întinderea răspunderii asigurătorului, determinată prin contractul de asigurare, nu ar fi de natură să acopere în întregime prejudiciul, ar fi posibil ca, pentru pagubele neacoperite să fie angajată și răspunderea asiguratului, în condițiile răspunderii civile delictuale.
Limitele de despăgubire se stabilesc anual prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Prin Anexa 3 la normele respective s-a stabilit că "Limitele maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, aplicabile asigurărilor obligatorii RCA a căror valabilitate începe în anul 2005 și în cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2006 sunt următoarele:
a) de la 1.000.000 lei până la maximum 4.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe și indirecte de peste 1.000.000 lei;
b) până la 2.000.000.000 lei (ROL) pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 10.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial".
Astfel, s-a dispus obligarea societății de asigurare la plata daunelor morale și materiale, în limitele menționate.
Față de aspectele expuse, critica adusă în recurs de societatea de asigurare nu este fondată probator (nici legal), astfel încât recursul acesteia va fi respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală.
Va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor judiciare statului, conform dispozițiilor art.192 al.2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de asigurătorul-recurent SC SA - Sucursala V împotriva deciziei penale nr.295/A din 18.10.2007 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
- -
- -
Judecătoria Bârlad:
-
31.01.2008.-
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Ciubotariu, Elena Scriminți
