Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 37/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 37
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Elena Scriminți
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr. 431 din data de 02 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect OUG 195/2002.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, personal, asistat de av., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, apărătorul inculpatului recurent și reprezentantul parchetului, având cuvântul pe rând, arată că nu au cereri de formulat.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, susține că la judecata în gradele de jurisdicție fond și apel, instanța nu a conferit relevanță împrejurărilor comiterii faptei imputate în sensul că nu a ținut seama de elementele de fapt esențiale care probau lipsa gradului de pericol concret al faptei comise, inculpatul prezentând o concentrație de 0,64 mg/l alcool pur în aerul expirat în timp ce limita prevăzută de lege pleacă de la 0,80 mg/l alcool pur în sânge.
Mai mult inculpatul a săvârșit fapta pe fondul stării de supărare provocate de diagnosticarea fiului său cu o boală incurabilă.
Dacă nu pentru inculpat măcar pentru copil, care are nevoie de tatăl său, solicită ca instanța să admită recursul promovat, să reducă pedeapsa dând o eficiență mai mare circumstanțelor prevăzute de art. 74.pen. și să coboare pedeapsa potrivit art. 76.pen. până spre minimul general prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că legea are în vedere un lucru, că pericolul există ori de câte ori o persoană conduce în stare de ebrietate, încât apreciază legală și temeinică hotărârea recurate și pune concluzii de respingere a recursului formulat de inculpatul, ca nefondat.
Dezbaterile fiind declarate închise, cauza a rămas în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea de Apel
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 907 din 27 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul penal nr- s-au hotărât următoarele:
Condamnă pe inculpatul fiul lui și, născut la 30.04.1974 în I, recidivist la 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG195/2002 republicată (fostul art. 79 alin. 1 din OUG195/2002, devenit astfel în urma renumerotării) cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. c, alin. 2 76 lit. d, art. 80 Cod penal
Interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal.
Ia act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că:
În noaptea de 08/09.09.2006, orele 04,16 lucrătorii de poliție din cadrul R- în timp ce executau serviciul de supraveghere și controlul traficului rutier pe strada -. - din municipiul I, au oprit pentru control autoturismul marca Opel Astra cu număr de înmatriculare CJ-887-XP care circula dinspre Podu spre str. - -. Întrucât conducătorul autoturismului, inculpatul - emana halenă alcoolică a fost testat cu aparatul alcooltest constatându-se că avea o alcoolemie de 0,64 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul - a fost condus la Spitalul -. I în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei. Prima probă de sânge a fost recoltată la ora 04,25, inculpatul refuzând să-i fie recoltată a doua probă de sânge.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1882 din data de 11.09.2006 s-a stabilit că inculpatul - avea o îmbibație alcoolică de 1,20 %
În cursul urmăririi penale au fost ascultați, în calitate de martori numiții - și - care au confirmat aspectele constatate prin procesul verbal referitoare la depistarea inculpatului.
Cu ocazia audierii,inculpatul - a recunoscut comiterea faptei reținute în sarcina sa, declarând că a condus autoturismul respectiv pe traseul str. - - - B-dul. - - Str. -. - după ce a consumat băuturi alcoolice.
Atât în cursul urmăririi penale și în fața instanței, inculpatul a susținut că a săvârșit fapta pe fondul stării de supărare provocate de diagnosticarea fiului său cu o boală incurabilă.
Instanța de fond a stabilit că această situație cât și cea relevată de către martora propusă, în circumstanțiere, Crupa, inculpatului, referitoare la boala mamei inculpatului, despre care l-a anunțat chiar în ziua de 08.09.2006, nu sunt de natură a înlătura răspunderea penală a inculpatului, putând fi reținute, eventual ca aspecte în circumstanțiere și ca urmare, reținând pe deplin dovedită vinovăția inculpatului, a constatat că, în drept, fapta inculpatului - care a condus, pe drumurile publice autoturismul marca Opel Astra cu număr de înmatriculare CJ-887 XP, având o îmbibație alcoolică de 1,10 gr.%o alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. și ped. de art. 79 alin.1 din OUG195/2002.
Cum, acest articol, fără a fi modificat din punct de vedere al conținutului, a devenit, ca urmare a republicării OUG 195/2002, în urma modificării actului normativ și renumerotării sale, art. 87 alin.1, apreciind că această modificare nu este o schimbare de încadrare juridică în sensul art. 334 Cod procedură penală, astfel încât a reținut numărul articolului primit în urma renumerotării.
Din fișa de cazier a rezultat că inculpatul a suferit anterior o condamnare la pedeapsa închisorii de 3 ani prin sentința penală nr. 764/17.04.2000, arestat la data de 10.04.2000, liberat condiționat la data de 28.08.2003, astfel încât s-a reținut că prezenta faptă a fost comisă în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal.
În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul
care, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și achitarea sa în temeiul disp.art.10 lit. b ind.1 Cod procedură penală raportat la art. 18 ind.1 Cod penal.
Criticând soluția primei instanțe sub aspectul aprecierii materialului probator administrat și al modalității de individualizare al tratamentului sancționator aplicat, inculpatul susține că instanța de fond nu a conferit relevanță împrejurărilor comiterii faptei imputate și celor ce constituiau circumstanțe atenuante în favoarea sa, împrejurări legate de conduita procesuală corectă adoptată pe parcursul desfășurării procesului penal și în raport de care consideră că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social concret specific unei infracțiuni în sensul legii penale.
În motivarea căii de atac promovate se arată că instanța de fond nu a ținut seama de elemente de fapt esențiale care probau lipsa gradului de pericol concret al faptelor comise, respectiv de constatările examinării clinice a inculpatului - potrivit cărora acesta " nu pare" sub influența băuturilor alcoolice, era orientat temporo - spațial și prezenta o judecată coerentă, fără afectarea funcțiilor vorbirii și atenției - precum și de faptul că starea afectivă a inculpatului era influențată de aflarea unor vești neplăcute privind starea de sănătate a fiului și mamei sale.
Tribunalul Iași prin decizia penală nr. 431/2 octombrie 2007 respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul - împotriva sentinței penale nr. 907/2007 a Judecătoriei Iași pe care a menținut-
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanța de control judiciar a reținut următoarele:
În cursul cercetării judecătorești efectuate cu respectarea dispozițiilor art. 313 Cod procedură penală, au fost administrate în cauză toate probele necesare aflării adevărului cu privire la fapta imputată inculpatului, împrejurările comiterii acesteia și persoana făptuitorului, situația de fapt reținută fiind în deplină concordanță cu ansamblul probelor ce au fost legal administrate și temeinic apreciate, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. și ped. de disp. art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată ( art.79 alin.1 conform numerotării anterioare a articolelor actului normativ), cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal fiind corect stabilită de instanța de fond, pe baza unui ansamblu probator concludent, legal administrat și judicios evaluat.
Astfel, din analiza coroborată mijloacelor de probă (procesul verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii din 09.09.2006, buletinul de examinare clinică din 09.09.2006, procesul verbal de recoltare a probelor biologice, buletinul de analiză toxicologică din 12.09.2006, rezultatul testării concentrației de alcool în aerul expirat efectuată cu alcooltestul marca, declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului) instanța de fond a stabilit în mod corect că fapta inculpatului, care în noaptea de 09.09.2006, în jurul orei 04.10 condus pe drumurile publice autoturismul marca "Opel Astra" înmatriculat cu nr.CJ-887- XP, prezentând o concentrație de 0,64 mg /alcool pur în aerul expirat, respectiv o alcoolemie de 1,20 gr.%0, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de disp. art. 87 alin 1 din nr.OUG195/2002 republicată, cu aplicarea disp.art.37 lit. b Cod penal, existența faptei și vinovăția inculpatului fiind dovedite fără putință de tăgadă iar încadrarea juridică legal efectuată.
Și în ceea ce privește verificarea întrunirii trăsăturilor esențiale ale infracțiunii prev. de art.17 Cod penal, se apreciază că instanța de fond a făcut o justă evaluare a circumstanțelor comiterii faptei astfel încât, analizând contextul faptic reținut și elementele ce caracterizează persoana inculpatului prin prisma criteriilor art.18 Cod penal, a stabilit pe deplin justificat că fapta săvârșită prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni în sensul legii penale, în cauză nefiind aplicabile disp.art.18 ind.1 Cod penal în condițiile în care fapta imputată este definită de legiuitor ca infracțiune de pericol iar inculpatul deși are o situație familială deosebită nu a înțeles să-și corecteze conduita și să se conformeze normelor legale, prezenta infracțiune fiind comisă în stare de recidivă post-executorie.
În raport de natura și circumstanțele comiterii faptei, se constată că instanța de fond apreciat în mod corect că fapta inculpatului nu poate fi caracterizată ca fiind lipsită în mod vădit de importanță, în sensul disp.art.18 ind.1 Cod penal, argumentele invocate de inculpat în acest sens - referitoare la situația sa familială, distanța relativ redusă parcursă și aparenta stare de atenție și concentrare păstrate după ingestia de alcool, constituind doar elemente de fapt subiective și lipsite de relevanță sub aspectul condițiilor de existență ale infracțiunii imputate, astfel încât se constată neîntemeiate criticile aduse hotărârii instanței de fond sub acest aspect.
De asemenea, se constată că în condițiile în care la individualizarea
tratamentului sancționator aplicat inculpatului instanța de fond a ținut seama de conduita procesuală sinceră și cooperantă adoptată de inculpat pe parcursul desfășurării procesului penal - reținând această împrejurare drept circumstanță atenuantă - iar cuantumul pedepsei aplicate a fost stabilit sub limita minimului special prevăzut de textul incriminator, în contextul aplicării disp.art.76 lit. d și art.80 Cod penal și reținerii concursului între circumstanțele atenuante reținute și starea de recidivă post-executorie prev. de art.37 lit. b Cod penal, reducerea cuantumului pedepsei aplicate nu se impune, fiind corect stabilit și adecvat gravității faptei comise, cu respectarea tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de disp.art.72 Cod penal, inclusiv în ceea ce privește modalitatea de executare dispusă de instanța de fond.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârile pronunțate în cauză au fost recurate de inculpatul, care prin motivele oral expuse prin apărător a solicitat a se da eficiență mărită conduitei și comportamentului corespunzător al acestuia cât și aspectelor ce țin de starea de sănătate a copilului minor și pe cale de consecință s-a solicitat reducerea pedepsei spre minimul general prevăzut de legea penală.
Critica formulată de inculpat se încadrează în drept în cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 14 teza I Cod procedură penală și este întemeiată.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului atât instanța de fond cât și cea de control judiciar a ținut seama de conduite procesuală sinceră și cooperantă pe parcursul desfășurării procesului penal - reținând această împrejurare - drept circumstanță atenuantă iar cuantumul pedepsei aplicate a fost stabilit sub limita minimului special prevăzut prin textul incriminator.
Mai rezultă din actele dosarului că, potrivit buletinului de analize medicale nr. 3282/2004, mamei inculpatului, i s-a recomandat efectuarea unei ecografii mamare fiind suspectată de o tumoare, iar tatăl acestuia, este pensionar și este suferind de hepatită cronică, pancreatită și diabet zaharat tip II.
Conform buletinului de externate emis de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii "-. " I, minorului -, în vârstă de 9 ani, i s-a stabilit diagnosticul de "distrofie musculară progresivă".
Inculpatul este administratorul Societății Comerciale " " I, și susține financiar familia sa.
Aceste aspecte relevate prin înscrisurile aflate la dosarul cauzei constituie împrejurări de natură conduce la concluzia că o pedeapsă redusă la 3 luni închisoare este în măsură să atingă scopul prevenției, conform dispozițiilor art. 52 Cod penal.
Raportat considerentelor expuse, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de inculpatul, se vor casa în parte hotărârile pronunțate, numai sub aspectul cuantumului de pedeapsă aplicat și rejudecând se va proceda conform dispozitivului.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.431 din 02.10.2007 a Tribunalului Iași și a sentinței penale nr.907 din 27.03.2007 a Judecătoriei Iași, pe care le casează în parte în latura penală.
Rejudecând:
Reduce de la 8 luni închisoare la 3 luni închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința instanței de fond.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
01.02.2008
Tribunalul Iași
Jud.
jud.
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Ciubotariu, Elena Scriminți
