Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 492/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 492
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
Judecător G -
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de, partea vătămată și SC SA T în calitate de asigurator împotriva deciziei penale nr.48/A/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul lipsă, avocat ales, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosar motivele de recurs, în scris și arată că inculpatul are domiciliul procesual ales la sediul cabinetului său, Sf. G, nr.4,.1.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat în scris, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la udecătoria Timișoara, având în vedere că ambele instanțe de judecată au respins în mod nelegal și nejustificat o cerere în probațiune, respectiv efectuarea unei noi expertize, care să edifice cu privire la persoana vinovată de producerea accidentului, în prezenta cauză fiind efectuată o singură expertiză, în cursul urmăririi penale, unde s-a precizat că nu se poate stabili viteza cu care s-a deplasat mașina condusă de inculpat, fiindu-i încălcat inculpatului dreptul la un proces echitabil.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului, în baza art.10 lit.c C.P.P. deoarece fapta nu a fost săvârșită de către inculpat, iar probatoriul administrat în cauză se rezumă exclusiv la declarațiile martorilor, deoarece expertiza este întocmită tot pe baza declarațiilor martorilor și acestea au fost interpretate într-un mod subiectiv și tendențios.
Cu privire la recursul asigurătorului, solicită respingerea acestuia, deoarece el trebuie să suporte toate cheltuielile, iar recursul părții civile să fie respins și acesta, daunele morale acordate fiind prea mari.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului formulat de inculpat, ca nefondat, fiind corect respinsă cererea în probațiune, privind efectuarea unei noi expertize, de către cele două instanțe, iar condamnarea inculpatului fiind corectă.
Cu privire la latura civilă, pune concluzii de respingere a celor două recursuri formulate de asigurător și partea civilă, având în vedere prevederile art.31 din 95/2006.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2287/26.09.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în temeiul art. 184 alin. 2 și 4.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, față de partea vătămată.
În baza art. 71.Cod Penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art.64 lit. a teza II, b Cod Penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 81.Cod Penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni stabilit potrivit art. 82.
Cod PenalÎn temeiul art. 71 al. 5.Cod Penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.
În temeiul art. 14 și art. 346 alin. 1.C.P.P. coroborat cu art. 999.civ s-a luat act de renunțarea părți civile la pretențiile civile solicitate față de inculpat.
În temeiul art. 14 alin 2 și art. 346 alin. 1.C.P.P. cu aplic art 24 și art 317.C.P.P. a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă exercitată de partea civilă în cadrul procesului penal, având ca obiect obligarea inculpatului la plata sumei de 2750 euro din care 1500 euro daune morale și 1070 euro daune materiale.
În temeiul art. 14 și art. 346 alin. 1.C.P.P. coroborat cu art. 999.civ. art 48 alin 2, art. 49 alin. 1, art. 50 alin. 1 și art 54 alin 3 din Legea nr. 136/1995, a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul - în calitate de reprezentant de despăgubiri în România al Insurance din - la plata către partea civilă a sumei de 10000 lei reprezentând daune morale și au fost respinse în rest daunele materiale și daunele morale solicitate ca neîntemeiate.
În temeiul art. 14 și art. 346 alin. 1.C.P.P. coroborat cu art. 999.civ. art 48 alin 2, art. 49 alin. 1, art. 50 alin. 1 și art 54 alin 3 din Legea nr. 136/1995 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul - în calitate de reprezentant de despăgubiri în România al Insurance din - la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Tas umei de 1988,67 lei (actualizată cu rata inflației la data plății efective) reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea civilă.
În baza art. 359.C.P.P. i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83.Cod Penal și art 84.Cod Penal care prevăd că dacă în cursul termenului de încercare condamnatul săvârșește din nou o infracțiune, pentru care se pronunță o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune și că dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu îndeplinește obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei.
În temeiul art. 191 alin. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art 193.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă, reprezentând onorariu apărător ales, conform chitanței nr -/16.04.2007.
În temeiul art 193.C.P.P. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea inculpatului de obligare a părții civile la plata sumei de 740 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu apărător ales.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr.71640/P/2005, înregistrat în data de 23.02.2007 sub nr-, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.184 al.2 și 4.pen.
În fapt, s-a reținut prin actul de trimitere în judecată că, în data de 05.09.2004, în jurul orelor 04.30, inculpatul a condus autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare -6604 pe str. C din T, spre Bv. - spre spitalul Județean Ajungând la intersecția semaforizată cu B-dul -, inculpatul a pătruns în intersecție pe culoarea roșie a semaforului și a intrat în coliziune cu autoturismul marca cu nr. de înmatriculare -, condus regulamentar, în regim de taximetrie de către martorul, dinspre - spre str. -. după impact, autoturismul a fost proiectat în stâlpul de susținere al semaforului pentru pietoni.
Ca urmare a evenimentului rutier, și, pasageri în autoturismul condus de au suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 75 respectiv 9 zile de îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale s-a dispus și efectuat expertiza criminalistică a accidentului auto, în care s-a concluzionat că inculpatul nu a respectat prevederile art.35, 42, 48 al.1, 52, 55 și art.56 din nr.OUG195/2002 și art.76 al.1, 82 al.1, 83 al.1, 84 al.1, 150 lit.d, 154 al.1, 155 și 160 al.1 din Regulamentul de aplicare a nr.OUG195/2002, pentru că nu a circulat așa încât să nu pună în pericol siguranța circulației, nu a respectat regimul de viteză pentru sectoul de drum pe care s-a produs accidentul și nu a oprit la culoarea roșie a semaforului.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloacele de probă: proces verbal de cercetare la fața locului, certificat medico-legal, raport de expertiză criminalistică, declarațiile inculpatului, a părții vătămate și ale martorilor, și proces - verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
În cursul procesului penal s-au constituit părți civile, și Spitalul Clinic Județean de Urgență
În faza cercetării judecătorești, a fost citat asigurătorului A în calitate de reprezentant de despăgubiri în România al Insurance din.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut în fapt că la data de 05.09.2004, în jurul orelor 0430, inculpatul, conducând autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare -6604, pe str C din T, dinspre - spre Spitalul Județean T, ajungând la intersecția semaforizată cu -, a intrat în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric, acroșând autoturismul marca cu nr de înmatriculare -, condus în regim de taximetrie de numitul, dinspre - spre str V -.
În urma accidentului rutier cauzat de inculpat, autoturismul marca a fost proiectat în stâlpul de susținere al semaforului pentru pietoni, partea vătămată, pasager al autoturismului, suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 75 de zile de îngrijiri medicale.
În urma impactului au suferit leziuni și martorul, pasager al autoturismului și partea civilă, în ambele cazuri necesitând mai puțin de 10 zile de îngrijiri medicale.
Această situație de fapt rezultă din probele legal administrate, atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, respectiv: procesul verbal de cercetare la fața locului ( 9 ), planșe foto ( 13 ), raportul de expertiză tehnică judiciară auto ( 109 p) și suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară auto ( 136 p), certificatul medico-legal nr 1897/C/01.11.2004 ( 18 ), declarațiile martorilor ( 23 și 85), ( 26 p și 70), ( 28 p), ( 30 p și 86), ( 40, 49 dosar p și 105), ( 43, 48 p și 104), (137), R ( 113), ( 114) declarațiile părților vătămate ( 19 și 103) și părții civile ( 32 p și 69) și declarațiile inculpatului dată în cursul urmării penale ( 101, 140 ).
Astfel, din cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului ( 9 ), confirmat de declarația martorului asistent, rezultă faptul că accidentul rutier s-a produs în intersecția str C cu str - pe sensul de mers dinspre V - înspre L, că în momentul producerii accidentului intersecția respectivă a fost dirijată prin semafoare electrice care erau în funcțiune, aspect confirmat și de planul de semaforizare al intersecției (f 129 ) și că victimele accidentului, numiții și au fost transportați la Spitalul Județean
Potrivit declarațiilor martorei, pasageră a autoturismului marca condus de, în momentul în care autoturismul în care se afla s-a apropiat de intersecție, în partea dreaptă a direcției lor de deplasare erau oprite două autoturisme la semafor. Autoturismul în care se afla și-a continuat deplasarea în intersecție pe culoarea a semaforului, moment în care a observat că cele două mașini oprite la semafor în partea dreaptă au fost depășite de autoturismul marca Opel care, datorită vitezei mari, a lovit în plin taxiul în care se afla cu soțul ei,.
Declarațiile martorei se coroborează cu declarațiile martorului, potrivit cărora, în momentul incidentului, aflându-se la volanul autoturismului său în spatele celui condus de inculpat, după ce a fost depășit de autoturismul condus de inculpat, care rula cu o viteză pe care a apreciat-o la circa 100 km/oră, a observat că acesta din urmă a depășit, schimbând, două autoturisme care erau oprite la culoarea roșie a semaforului electric pe sensul de mers și, trecând pe roșu a acroșat un autoturism marca, care a fost proiectat în urma impactului, într-un stâlp.
Declarațiile acestor martori se coroborează și cu cea a martorului, potrivit căruia, conducând autoturismul în regim de taxi pe str C, dinspre - spre Spitalul Județean T, aflându-se la circa 150-200 de intersecția dintre str C și -, a observat autoturismul marca Opel care se afla în fața sa și care se deplasa cu o viteză mare - mai mult de 90 km/oră - schimbând pentru a depăși o mașină și că după depășire acesta a intrat în intersecție, deși culoarea semaforului indica roșu, pe str C fiind oprite mai multe mașini, în momentul în care autoturismul marca Opel a pătruns în intersecție.
Declarațiile acestor martori se coroborează și cu cele ale martorului, potrivit căruia, fiind oprit la culoarea roșie a semaforului electric în intersecția respectivă, el conducând dinspre Spitalul Județean înspre b-dul V -, a observat că din sensul său opus, autoturismul marca Opel a depășit de pe I pe II un autoturism oprit la semafor, având o viteză de cel puțin 100 km/oră și a intrat în intersecție pe roșu. Mai arată martorul că în același timp, din partea sa dreaptă, pe culoarea a semaforului electric, a intrat în intersecție taxiul, că probabil Opelul a vrut să-i ia fața care venea din partea a direcției de mers a și că taxiul acroșat de Opel era în intersecție când semaforul aflat pe direcția de mers dinspre Spitalul Județean înspre b-dul V - s-a schimbat din roșu în galben.
Situația de fapt rezultată din aceste probe este confirmată și de declarațiile părții vătămate, potrivit căruia, în momentul în care autoturismul marca, în care se afla, a intrat în intersecție pe culoarea a semaforului, a observat că în partea dreaptă a direcției lor de mers erau oprite la culoarea roșie a semaforului două autoturisme care au fost depășite cu viteză de autoturismul marca Opel, cu care autoturismul marca a intrat în coliziune.
Aceeași situație de fapt rezultă și din declarațiile părții civile, care conducea în regim de taxi autoturismul marca acroșat de inculpat și care arată că venind spre. - dinspre -, observând la circa 20 de intersecție că semaforul electric a devenit pe sensul său de mers, nu s-a mai oprit, ci și-a continuat drumul cu circa 40-45 km/oră, când, dinspre str. C, din partea sa dreaptă, a fost acroșat de autoturismul condus de inculpat.
Această situație de fapt este confirmată și de raportul de expertiză tehnică judiciară auto efectuat în cursul urmăririi penale, ale cărui concluzii stabilesc faptul că autoturismul marca Opel, condus de inculpat, a pătruns în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric, a cărui semnificație trebuia respectată de inculpat, că autoturismul marca a intrat regulamentar în intersecție și că deși din probatoriul avut în vedere la efectuarea expertizei nu s-a putut stabili cu exactitate viteza cu care a circulat autoturismul marca Opel, totuși acesta a avut o viteză mai mare decât cea permisă în zona respectivă.
Se concluzionează că astfel, inculpatul a încălcat prev art 35,42,48 alin 1,52,55 și 56 alin 2 din OUG nr 195/2002, art 76 alin 1, 82 alin 1, 83 alin 1, 84 alin 1, 150 lit d, 154 alin 1, 155 și 160 alin 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr 195/2002, că autoturismul marca a fost condus regulamentar, că inculpatul putea evita impactul dacă nu ar fi intrat în intersecție cu viteză mare, dacă ar fi respectat semnificația culorii roșii a semaforului electric sau dacă ar fi efectuat un viraj de ocolire prin spatele autoturismului marca și că, conducătorul autoturismului marca nu putea să evite impactul, datorită apariției intempestive a autoturismului condus de inculpat.
Toate aceste aspecte sunt confirmate și în răspunsurile date în suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară auto efectuat în cursul urmăririi penale ca urmare a obiecțiunilor formulate de inculpat, prin apărător ales, acest supliment adăugând faptul că autoturismul marca, care se deplasa pe b-dul - din direcția - înspre direcția b-dul M -, a fost proiectat până în cealaltă parte de autoturismul marca Opel, condus de inculpat, care circula pe str C din direcția V - înspre direcția Spitalul Județean, datorită vitezei mari a acestuia din urmă.
Prin urmare, aceste probe confirmă faptul că inculpatul a intrat în intersecție cu autoturismul marca Opel pe culoare roșie a semaforului electric, cu o viteză peste cea legal admisă în zona respectivă, încălcând dispozițiile legale și măsurile de prevedere specifice conducerii de autovehicule pe drumurile publice prev art 35, 48 alin 1 și 56 alin 2 din OUG nr 195/2002, urmarea acestei fapte intrând în coliziune cu autoturismul marca condus regulamentar de, pricinuind astfel o vătămare părții vătămate, care a necesitat pentru vindecare 75 de zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatul medico-legal nr 1897/C/01.11.2004 IML
Luând în considerare această situație de fapt rezultată din coroborarea tuturor acestor probe, prima instanță a apreciat că declarațiile martorelor și, pasagere ale autoturismului condus de inculpat, nu corespund adevărului, fiind contradictorii în faza de urmărire penală față de cele din faza de judecată.
Astfel, deși martora a făcut referire inițial la culoarea galbenă a semaforului, ulterior a arătat că s-a referit la semaforul din intersecția anterioară, deși arătat că a văzut culoarea a semaforului când inculpatul a pătruns în intersecție, nu știe sigur unde era amplasat acest semafor ("pe stânga, cred"), deși a arătat că a fost foarte atentă la drum, nu știe dacă inculpatul a schimbat înainte de intersecție.
Contradictorie și inexactă este și declarația martorei care deși arată că a văzut că inculpatul a intrat pe culoarea a semaforului electric, arată că nu era nicio mașină în spate și că întrucât inculpatul a intrat în intersecție pe culoarea a semaforului electric, nu s-a mai oprit ci a continuat să ruleze.
Declarațiile martorelor și nu se coroborează nici cu declarațiile inculpatului, acesta din urmă, arătând fie că a intrat pe în intersecție pe II, fie că la circa 100 de intersecție a văzut că semaforul era roșu, a redus viteza, având circa 60-70 km/oră, iar la 50, văzând că e, a accelerat, rulând pe III și că după intersecția cu sensul giratoriu acesta a depășit un autovehicul. Într-o altă declarație, inculpatul a arătat că a intrat pe, că la circa 30-40 de intersecție semaforul s-a schimbat din roșu în, rulând cu circa 60-70 km/oră.
În consecință, prima instanță a reținut că aceste declarații ale inculpatului nu se coroborează cu faptele și împrejurările ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză, potrivit art 69.C.P.P. motiv pentru care instanța le va înlătura și nu le va avea în vedere la soluționarea cauzei.
Instanța de fond a reținut că prin fapta sa inculpatul a încălcat: prev art 35 din OUG 195/2002 rep. potrivit cărora participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private; prev art 48 din OUG 195/2002 rep. potrivit cărora conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță; prev art 49 alin 1 potrivit cărora limita maximă de viteză în localități este de 50 km/; prev art 56 din OUG 195/2002 rep. potrivit cărora la apropierea de o intersecție conducătorul de vehicul trebuie să circule cu o viteză care să îi permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participanților la trafic care au acest drept; prev art 52 alin 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr 195/2002, potrivit cărora semnalul de culoare roșie interzice trecerea.
Luând în considerare aceste probe, s-a apreciat că, în privința faptei inculpatului, există probe certe de vinovăție, prezumția de nevinovăție instituită de art. 23 alin. 11 Constituție, art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.52, art. 66.. pen. fiind răsturnată.
În drept, prima instanță a considerat că fapta inculpatului constând în aceea că la data de 05.09.2004, în jurul orelor 0430, conducând autoturismul marca Opel Astra, cu nr. de înmatriculare -6604, pe str C din T, dinspre b-dul - spre Spitalul Județean T, ajungând la intersecția semaforizată cu b-dul -, a intrat în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric, cu nerespectarea dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere specifice conducerii de autovehicule pe drumurile publice, prev de art 35, 48, 49, 56 din OUG nr 195/2002 și 56 din alin 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr 195/2002, a acroșat autoturismul marca cu nr de înmatriculare - producând părții vătămate, leziuni care a necesitat pentru vindecare 75 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev de art 184 alin 2 și 4.
Cod PenalLa stabilirea și individualizarea pedepsei, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72. pen. reținând în acest sens faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, rezultatul faptei sale, respectiv că în cadrul accidentului rutier au fost vătămate trei persoane care au suferit leziuni ce au necesitat zile de îngrijiri medicale, faptul că inculpatul a avut o atitudine nesinceră, nerecunoscând și neregretând săvârșirea faptei, astfel cum a rezultat din ansamblul probatoriului administrat în cauză.
În funcție de toate acestea, față de dezideratele înscrise în art. 52. pen. s-a apreciat că stabilirea unei pedepse cu închisoarea este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare eficient și că scopul educativ al acesteia poate fi atins și fără executarea ei efectivă.
În consecință, în temeiul art. 184 alin. 2 și 4.Cod Penal, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul la pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, față de partea vătămată.
În baza art. 71 alin. 2 Cod pen. în considerarea acelorași criterii care au fost avute în vedere și la stabilirea și individualizarea pedepselor principale, luând în considerare și hotărârea Curții Europeane a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii, 06.10.2005, i-au fost interzise inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art.64 lit. a teza a II a și b
Cod PenalÎn ceea ce privește individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepsei aplicate, având în vedere întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 81 Cod penal, și anume cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, precum și aprecierea instanței că scopul educativ al pedepsei respectiv, reintegrarea în societate, poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, instanța, în baza art. 81.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni stabilit conform art. 82.
Cod PenalÎn temeiul art.71 alin. 5.p s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în cauză s-au constituit părți civile, și Spitalul Clinic Județean de Urgență
Astfel, martora s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală menținută inițial și în fața instanței de judecată (f 55, f 22), cu suma de 33000 lei din care 18000 lei reprezentând daune materiale și 15000 lei reprezentând daune morale însă ulterior, pe parcursul judecării cauzei a renunțat la constituirea de parte civilă în cauză (f 67).
Martorul a declarat că se constituie parte civilă în faza de urmărire penală (f 32 ), cu suma de 10000 lei, declarație menținută și precizată și în fața instanței de judecată (f 75, 71) cu suma de 2750 euro, din care 1070 euro reprezentând daune materiale și 1500 euro reprezentând daune morale.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală, declarație menținută și precizată și în fața instanței de judecată (f 55 și f 22) cu suma de 33000 lei din care 18000 lei reprezentând daune materiale și 15000 lei reprezentând daune morale.
Spitalul Clinic Județean de Urgență T s-a constituit parte civilă cu suma de 1988,67 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea civilă, solicitând actualizarea pretențiilor civile (f 30, 61 ).
În privința recuperării prejudiciului, prima instanță a constatat că potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr.136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil iar potrivit art. 50 alin.1, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.
Cât privește calitatea în care asigurătorul participă în procesul penal, instanța reține că potrivit deciziei nr I/2005 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.
Față de aceste dispoziții legale, instanța de fond a procedat la introducerea în cauză a asigurătorului - în calitate de reprezentant de despăgubiri în România al Insurance din.
S-au reținut dispozițiile art. 999.civ. conform cărora omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa. Acest text de lege consacră răspunderea civilă delictuală a persoanei care, din culpă, cauzează prin fapta sa ilicită un prejudiciu material sau moral unei alte persoane, text care stabilește două principii: acela că autorul faptei ilicite răspunde pentru cea mai mică culpă și acela că, indiferent de forma de vinovăție, răspunderea civilă a autorului faptei ilicite este integrală, cuprinzând atât daunele materiale cât și cele morale.
Cu privire lapretențiile civile ale părți civile, pe parcursul judecării cauzei aceasta a declarat faptul că renunță la constituirea de parte civilă în cauză (f 67) și având în vedere principiul disponibilității care guvernează soluționarea laturii civile în procesul penal, față de manifestarea e voință expresă a acesteia, în temeiul art. 14 și art. 346 alin. 1.C.P.P. coroborat cu art. 999.civ instanța a luat act de renunțarea părți civile la pretențiile civile solicitate față de inculpat.
Cu privire lapretențiile civile ale părții civile, instanța a reținut că inculpatul, prin apărător ales, a invocat tardivitatea constituirii de parte civilă, motivată de faptul că aceasta s-a produs după citirea actului de sesizare. Ori, potrivit declarației părții civile, încă din faza de urmărire penală acesta a declarat că se constituie parte civilă (f 32 ) cu suma de 10000 lei, astfel încât s-a apreciat ca neîntemeiată această apărare invocată de inculpat, prin apărător ales.
În soluționarea aceleiași acțiuni civile ale părții civile, instanța de fond a reținut că potrivit art 14 alin 2.C.P.P. acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în procesul penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă iar potrivit art 24.C.P.P. persoana care a suferit prin fapta penală o vătămare fizică, morală sau materială, dacă participă în procesul penal, se numește parte vătămată, iar dacă aceasta exercită acțiunea civilă în procesul penal, se numește parte civilă.
Din cuprinsul acestor dispoziții legale rezultă pe de-o parte faptul că numai "persoana vătămată" prin "fapta penală" se poate constitui parte civilă în procesul penal, și pe de altă parte faptul că una din condițiile de exercitare a acțiunii civile în procesul penal, este aceea ca între infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și prejudiciul pretins de partea civilă să existe o legătură de cauzalitate, în sensul ca prejudiciul să fie urmarea săvârșirii acelei infracțiuni, textul făcând referire la "fapta penală".
Or prin "fapta penală" se înțelege, potrivit prev art 317.C.P.P. fapta pentru care inculpatul este trimis în judecată, în cazul de față fapta prin care s-a pricinuit părții vătămate vătămarea integrității sale corporale, nu și alte fapte, cu sau fără caracter penal, săvârșite de inculpat în aceleași împrejurări, fapte cu care instanța de judecată nu a fost învestită.
Cu privire la acestea din urmă, persoana care apreciază că a suferit o vătămare fizică, morală sau materială ca urmare a unor asemenea fapte, are posibilitatea de a introduce o acțiune în fața instanței civilă, între fapta care formează obiectul prezentei judecăți și prejudiciul cauzat părții civile neexistând nicio legătură de cauzalitate.
În consecință, în temeiul art. 14 alin 2 și art. 346 alin. 1.C.P.P. cu aplic art 24 și art 317.C.P.P. instanța respins ca inadmisibilă acțiunea civilă exercitată de partea civilă în cadrul procesului penal, având ca obiect obligarea inculpatului la plata sumei de 2750 euro din care 1500 euro daune morale și 1070 euro daune materiale.
Cu privire lapretențiile civile ale părții civile, instanța de fond a reținut că în privința daunelor materiale solicitate, partea civilă a învederat instanței că acestea reprezintă contravaloarea cheltuielilor cu medicamente și cu ședințele de fizioterapie pe care le-a ocazionat recuperarea acestuia.
Cu privire la aceste cheltuieli, prima instanță a constatat că la dosarul cauzei, partea civilă nu a depus niciun înscris care să confirme, în tot sau în parte efectuarea acestora, singurele probe propuse și încuviințate fiind martorii R ( 113) și ( 114), primul necunoscând în mod direct, personal și exact natura, tipul și valoarea cheltuielilor efectuate de soția părții vătămate cu recuperarea părții civile, martorul precizând că soția părții vătămate i-a spus valoarea aproximativă a acestor cheltuieli. Nici martora nu cunoaște în mod personal natura și cuantumul exact al acestor cheltuieli, arătând în declarația sa că soția părții vătămate i-a spus cât a cheltuit.
Instanța de fond a apreciat că declarațiile martorilor R și care nu fac decât să aducă la cunoștința instanței un aspect relatat lor de către, fără ca aceștia să cunoască personal natura și cuantumul exact al cheltuielilor efectuate, intervalul de timp sau perioada în care au fost acestea făcute, cine a suportat aceste cheltuieli și cui au fost acestea achitate etc și fără ca declarațiile acestora să fie confirmate de alte mijloace de probă, apreciindu-le insuficiente pentru a se pute aprecia că acestea au fost efective.
Or, potrivit regulilor și principiilor răspunderii civile delictuale, pentru ca un prejudiciu să poată fi recuperat, este necesar ca atât existența cât și întinderea sa să fie certe, adică să rezulte fără dubiu din probatoriul administrat, condiții pe care daunele materiale solicitate de partea civilă nu le îndeplinește.
În privința daunelor morale, instanța de fond a avut în vedere numărul mare de zile de îngrijiri medicale - 75 -, leziunile suferite de partea civilă potrivit certificatul medico-legal nr 1897/C/01.11.2004, perioada în care acesta a necesitat tratamente de recuperare, în care acesta a fost în concediu medical, suferința fizică și psihică de durată, generată de vătămările aduse integrității sale corporale, față de care instanța de fond a apreciat că suma de 10000 lei reprezintă o reparație și o compensație echitabilă a tuturor acestor suferințe fizice și psihice cauzate prin fapta inculpatului.
În consecință, în temeiul art. 14 și art. 346 alin. 1.C.P.P. coroborat cu art. 999.civ. art 48 alin 2, art. 49 alin. 1, art. 50 alin. 1 și art 54 alin 3 din Legea nr. 136/1995, instanța l-a obligat pe inculpat, alături de asigurătorul - în calitate de reprezentant de despăgubiri în România al Insurance din -, la plata către partea civilă a sumei de 10000 lei reprezentând daune morale și a respins în rest daunele materiale și daunele morale solicitate ca neîntemeiate.
Cu privire lapretențiile civile ale părții civile Spitalului Clinic Județean de Urgență, instanța de fond a reținut că potrivit art. 313 din Legea 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, partea civilă Spitalului Clinic Județean de Urgență T dovedind prin înscrisurile depuse la dosar pretențiile solicitate, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea civilă.
În consecință, în temeiul art. 14 și art. 346 alin. 1.C.P.P. coroborat cu art. 999.civ. art 48 alin 2, art. 49 alin. 1, art. 50 alin. 1 și art 54 alin 3 din Legea nr. 136/1995 și art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța l-a obligat pe inculpat, alături de asigurătorul - în calitate de reprezentant de despăgubiri în România al Insurance din -, la plata către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Tas umei de 1988,67 lei (actualizată cu rata inflației la data plății efective) reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea civilă.
În temeiul art. 359 alin.1 i C.P.P.-a atras atenția condamnatului asupra dispozițiile art. 83 și art 84.Cod Penal, în sensul că dacă în cursul termenului de încercare săvârșește din nou o infracțiune, pentru care se pronunță o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, sau acă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu îndeplinește obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare - afară de cazul când cel condamnat dovedește că nu a avut putința de a îndeplini acele obligații - instanța dispune revocarea suspendării executării pedepsei, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune.
În temeiul art. 191 alin. 1.C.P.P. l-a obligat pe inculpatul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Față de prev art 193.C.P.P. reținând culpa procesuală a inculpatului în privința cheltuielilor judiciare ale părții civile, având în vedere soluția de condamnare a inculpatului, precum și faptul că părții civile i-au fost admise în parte pretențiile formulate, instanța l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă, reprezentând onorariu apărător ales, conform chitanței nr -/16.04.2007, respingând ca neîntemeiată cererea inculpatului de obligare a părții civile la plata sumei de 740 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu apărător ales.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul, partea vătămată și asiguratorul SC SA T, apeluri ce au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 05.11.2008 sub același număr unic de dosar.
Asiguratorului, prin motivele de apel formulate în scris, a criticat sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei obligări a asiguratorului alături de inculpat la plata despăgubirilor civile către părțile civile constituite în cauză, în condițiile în care asiguratorul răspunde în baza contractului încheiat între acesta și inculpat, nefiind vorba în speța de față despre o obligație solidară, care nu este prevăzută nici în contractul de asigurare, nici în lege în mod expres. Totodată, asiguratorul a criticat sentința primei instanțe și pentru obligarea acestuia alături de inculpat la plata despăgubirilor civile către Spitalul Clinic Județean de Urgență T, în condițiile în care art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind sănătatea publică stabilește o obligație directă a persoanei care a cauzat vătămarea sănătății unei persoane de a achita plata serviciilor medicale către furnizori.
Inculpatul nu și-a motivat în scris apelul declarat în cauză, însă apărătorul ales al acestuia a criticat sentința penală pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și rejudecarea cauzei în sensul achitării inculpatului în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală. În susținerea celor solicitate, arată că concluziile expertizei efectuate în cursul cercetării judecătorești sunt tendențioase și subiective, fiind îngrădit dreptul la un proces echitabil al inculpatului din moment ce expertul tehnic a ajuns la o concluzie pe baza declarațiilor martorilor. Mai arată că în acest context, al imposibilității tehnice de stabilire a persoanei care a trecut pe culoarea roșie a semaforului, doar s-a creat un dubiu care ar trebui să-i profite inculpatului. Totodată, învederează că nu s-a ținut seama de declarația unui martor care vorbea despre faptul că inculpatul a trecut pe culoarea galbenă a semaforului, arătând că în speța de față există două categorii de martori, una dintre ele fiind reprezentată de patru taximetriști, colegi ai lui, iar unele dintre declarațiile acestora sunt date abia la un an de la accident. De asemenea, arată că există foarte multe inadvertențe cu privire la pe care circula inculpatul. Apreciază că nu este normal ca partea vătămată să se îndrepte împotriva inculpatului, care se consideră nevinovat, deși prejudiciul său a fost acoperit de către asigurator.
Partea vătămată apelantă nu și-a precizat în scris motivele pentru care a înțeles să uzeze de calea de atac a apelului, însă apărătorul ales al acesteia a criticat sentința apelată pentru netemeinicie, sub aspectul laturii civile, solicitând solicită admiterea apelului și admiterea acțiunii civile în ceea ce privește despăgubirile materiale, pe care prima instanță le-a apreciat ca nefiind nedovedite, întrucât martorii propuși de partea vătămată nu ar fi cunoscut în mod direct aspectele declarate, reținându-se că le-ar fi cunoscut de la soția părții vătămate, lucru neadevărat în condițiile în care acești martori au aflat în mod direct că partea vătămată a efectuat cheltuieli.
Prin DP nr. 48/A/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. d cod pr pen, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelant inculpat și apelant parte vătămată împotriva sentinței penale nr. 2287/26.09.2008 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosar -.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a cod pr pen a fost admis apelul formulat de asigurator apelant SC SA în calitate de reprezentant în România al.
A fost desființată sentința apelată și rejudecând pe fond:
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 obligă inculpatul să achite în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență T suma de 1988,67 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu spitalizarea părții vătămate.
A fost menținută în rest sentința apelată.
În baza art. 192 alin. 2 Cpp, a fost obligat apelantul inculpat și apelantul parte vătămată să achite în favoarea statului câte 100 de lei fiecare, cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a examinat sentinta apelata in limita criticilor formulate dar si prin raportare la prevederile art 371 cod pr penala, apreciind ca aceasta este temeinica si legala.
S-a putut observa ca in cauza a fost administrat un probatoriul complet si suficient pe baza caruia instanta a stabilit in mod corect starea de fapt, vinovatia inculpatului si incadrarea juridica faptei. Sustinerile inculpatului reiterate in fata instantei de apel ca nu el este persoana vinovata de producerea accidentului nu sunt sustinute de probatoriul administrat in fata primei instante si nici nu au fost evidentiate probe noi in fata instantei de control judiciar in dovedirea acestui aspect. In mod corect judecatoria a observat ca declaratiile celor doua martore, pasagere in autovehiculul condus de inculpat, nu se coroboreaza cu restul probelor administrate si pe deasupra sunt contradictorii in cele doua faze ale procesului, ceea ce a justificat inlaturarea lor.
In ce priveste aprecierea inculpatului ca acei martori care erau taximetristi ar fi avut o depozitie subiectiva si partinitoare din spirit de solidaritate fata de colegul lor, instanta de apel a opinat ca acest aspect nu poate fi probat si pe de alta parte nu poate fi reprosat judecatoriei in conditiile in care aceasta si- format convingerea asupra vinovatiei inculpatului si pe alte probe cum ar fi depozitiile partii vatamate si sotiei acestuia care, clienti fiind in autovehiculul condus de, nu pot fi considerati ca fiind subiectivi.
In ce priveste expertiza tehnica judiciara instanta de apel nu și-a însușit afirmatiile inculpatului cu privire la faptul ca aceasta nu cuprinde constatari pur tehnice ci este intocmita doar pe baza depozitiilor martorilor, rezultand din continutul acesteia ca expertul a avut in vedere planul de desfasurarea a fazelor de semaforizare in intersectia respectiva, configuratia carosabilului, dimensiunile autoturismelor, locul si forma avariilor, urmele de pe partea carosabila, procesul verbal de cercetare la fata locului, iar toate aceste elemente alaturi de depozitiile martorilor au stat la baza concluziilor expertului cu privire la faptul ca inculpatul este cel care creat starea de pericol prin patrunderea in intersectie pe culoarea a semaforului.
Pentru considerentele expuse instanta de apel a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat.
In ce priveste apelul formulat de partea civila instanta de apel a arătat ca in mod corect judecatoria a admis in parte actiunea civila formulata de partea vatamata, acordand din totalul despagubirilor civile solicitate de acesta suma de 10 000 lei cu titlu de daune morale. Partea civila a solicitat sa fie obligat inculpatul la plata unor daune morale in cuantum de 15 000 lei, din care prima instanta a considerat justificate raportat la numarul de zile de ingrijiri medicale, la suferintele fizice si psihice suferite la perioada in care partea civila a beneficiat de concediu medical. Instanta de apel a apreciat ca aceasta suma reprezinta o dezdaunare suficienta pentru prejudiciul nepatrimonial suferit de partea civila. In ce priveste daunele materiale, tribunalul a confirmat opinia judecatoriei ca partea civila nu a probat cu inscrisuri apte de a stabili intinderea acestuia, iar depozitiile martorilor evidentiate in declaratiile de la filele 113 si 114 dosar instanta nu au putut fi interpretate ca si dovezi de natura a proba intinderea prejudiciului. Partea vatamata sustine ca, urmare a accidentului suferit si a vatamarilor avute, a necesitat sedinte de fizioterapie care evident au produs cheltuieli, insa nu a depus nici in fata primei instantei si nici in fata instantei de apel inscrisuri de natura sa probeze cheltuielile facute, in conditiile in care este evident ca efectuarea acestor tratamente de recuperarea se face in cadrul unui cabinet medical care emite facturi sau chitante. Este adevarat ca sustinerile martorilor probeaza imprejurarea ca partea civila a efectuat tratament de recuperare insa acestea nu contin nici un fel de constatari directe cu privire la numarul sedintelor efectuate, la costul unei sedinte de fizioterapie astfel incat instanta sa poata face determinare a acestui prejudiciu. In cursul urmaririi penale partea civila a solicitat obligarea inculpatului doar la plata daunelor morale, iar in timpul judecatii a precizat pozitia in ce priveste actiunea civila solicitand si obligarea la plata despagubirilor materiale, despagubiri pe care, insa, nu le-a detaliat si nici individualizat. In consecinta, instanta de apel a opinat ca judecatoria a dat o dezlegare corecta actiunii civile formulata de aceasta parte civila, context in care a fost respins ca nefondat si apelul formulat de aceasta parte.
In ce priveste apelul formulat de asiguratorul apelant SC SA în calitate de reprezentant în România al, instanta de apel a observat ca este intemeiat critica privind obligarea asiguratorului alaturi de inculpat la plata cheltuielilor de spitalizarea catre partea civila Spitalul Clinic Județean de Urgență
Potrivit art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii: "persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată". Acest text de lege are caracterul unei norme speciale care reglementeza o actiune directa pusa la dispozitia furnizorilor de servicii medicale impotriva persoanelor vinovate de producerea unei daune sanatatii altor persoane si nu face obiectul contractului de asigurare existent intre asiguratorul de raspundere civila si persoana asigurata.
In consecinta s-a admis apelul formulat de asigurator SC SA, in temeiul art art. 379 pct. 2 lit. a cod pr pen s-a desfiintat sub acest aspect sentinta apelata si rejudecand cauza pe fond s-a dispus in temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 obligarea inculpatul la plata sumei de 1988,67 lei, în favoarea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență T, suma reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu spitalizarea părții vătămate.
S-a mentinut în rest sentința apelată.
În baza art. 192 alin. 2 Cpp, au fost obligati apelantii inculpat și parte vătămată, partea civila să achite în favoarea statului câte 100 de lei fiecare, cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva deciziei Tribunalului Timișa declarat recurs inculpatul, partea vătămată,si SC SA- Sucursala T, în calitate de asigurător.
Inculpatul a criticat decizia recurată și sentința instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că ambele in stanțe au respins în mod nejustificat o cerere în probațiune, respectiv efectuarea unei noi expertize tehnice auto care să stabilească vinovăția persoanelor implicate în accident, astfel că se impune casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar se solicită achitarea inculpatului întrucât fapta nu fost comisă de inculpat.Potrivit declarațiilor martorilor care se aflau în autoturismul condus de inculpat el a pătruns în intersecție pe culoarea a semaforului. Declarațiile celorlalți martori trebuie înlăturate întrucât aceștia sun taximetriști ca și adevăratul vinovat de producerea accidentului.
În fine se mai arată că cele două hotărâri sunt nelegale întrucât în mod greșit a fost exonerată societatea de asigurare de la plata cheltuielilor de spitalizare dat fiind că potrivit Legii 136/1995 asigurătorul, în baza contractului de asigurare, acordă despăgubiri pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil și deci el trebuie să suporte toate daunele materiale și morale cheltuielile de spitalizare dar și cheltuielile de judecată către stat și partea civilă.
SC. SA- sucursala Tac riticat hotărârile pentru nelegalitate pe motiv că obligarea inculpatului alături de societatea de asigurare echivalează cu solidaritatea care nu poate fi reținută în cauză astfel că se impune exonerarea sa de la plata despăgubirilor civile.
Partea vătămată nu și-a motivat recursul.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și din oficiu, conform prev. art. 38510, al.21cpp, se constată că hotărârile atacate sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a lor.
Pe baza materialului probator, respectiv declarațiile martorilor, instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184, al.2 și 4 cp. Potrivit declarațiilor acestor martori, inculpatul a pătruns în intersecția dintre străzile C și b-dul - din T, pe culoarea roșie a semaforului și având o viteză foarte mare și a intrat în coliziune cu autoturismul condus regulamentar de martorul în care se afla și partea vătămată.
martori, deși se aflau în ipostaze diferite, respectiv în aceiași zonă dar în autoturisme diferite au relatat că inculpatul este cel care a pătruns în intersecție pe culoarea roșie a semaforului.
Declarațiile martorelor și pot fi catalogate ca fiind subiective întrucât erau cunoștințe ale inculpatului și nu se coroborează cu nici o altă probă de la dosar astfel că în mod întemeiat acestea au fost înlăturate.
În ce privește solicitarea inculpatului de a se mai efectua o nouă expertiză tehnică auto, se apreciază că în mod corect aceasta a fost respinsă întrucât față de condițiile concrete în care s-a produs accidentul vinovăția inculpatului a putut fi stabilită exclusiv pe baza declarațiilor martorilor, relevant fiind, așa cum s-a arătat, să se stabilească cine a încălcat normele de circulație pe drumurile publice la intersecție or o nouă expertiză nu ar face decât să se facă o evaluare a probelor administrate în cursul urmăririi penale ceea ce este de fapt atributul instanței de judecată.
Se mai reține că în mod întemeiat, instanța de apel a obligat doar inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu spitalizarea părții vătămate având în vedre prev art. 313 din Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății potrivit cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane răspund, potrivit legi și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate cu de asistența medicală acordată.
Această dispoziție este una specială și scoate cheltuielile de judecată din categoria cheltuielilor pe care le suportă asiguratorul în baza contractului de asigurare încheiat cu inculpatul, conform prev. art. 49 al.1, art. 50 din Legea 136/1995.
Referitor la recursul asigurătorului se constată că potrivit sentinței instanței de fond societatea de asigurare nu a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile așa cum în mod eronat se apreciază de recurentă.
Sintagama "obligă inculpatul alături de asigurător" trebuie interpretată în sensul că asigurătorul este obligat, în baza contractului de asigurare, la plata despăgubirilor civile în limita plafonului stabilit prin contract iar sumele ce depășesc acest plafon vor fi achitate de inculpat.
Cu privire la recursul părții vătămate se observă că nu a fost motivat în iar instanța din oficiu nu reține nici un motiv de recurs.
Prin urmare recursurile declarate în cauză sunt nefondate și urmează a fi respinse, în baza art. 38515, pct 1 lit. b cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat recursurile declarate de inculpatul, partea vătămată și SC SA T în calitate de asigurator împotriva deciziei penale nr.48/A/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă fiecare recurent la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: CC/14.04.2009
Dact: 2 exempl/15 Mai 2009
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud:
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
