Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 581/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.581/R/2009

Ședința publică din 6 octombrie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Livia Mango Săndel Macavei

JUDECĂTORI: - -

: - -

GREFIER: - -

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin:.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul, partea responsabilă civilmente SC l SRL și partea civilă, împotriva deciziei penale nr.126/A/25.06.2009,nculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.2 și 4.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., din cadrul Baroului S M, cu delegație avocațială depusă la dosar, apărătorul ales al părții civile, av., din cadrul Baroului M, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul, partea civilă și reprezentantul legal, părțile responsabile civilmente SC SRL, SC SRL, garantul SC SA și partea civilă Spitalul Județean de Urgență Dr. B

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de recurs.

Apărătorul părții civile depune la dosar o adeverință din care reiese că partea civilă este elev la Seminarul Teologic Liceal Ortodox în clasa IX-a precum și chitanțe care atestă că partea civilă efectuează controale periodice medicale.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul părții civile, susține recursul declarat solicitând admiterea lui așa cum a fost formulat în sensul obligării inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor periodice în sumă de câte 500 lei calculate pentru perioada 22.05.2006 până în luna mai 2008 și în continuare câte 1.000 lei pentru perioada iunie 2008 până la noi dispozițiuni și dobânzi legale aferente perioadei pentru care sunt datorate și până la data achitării integrale. Totodată, solicită obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale la nivelul sumei de 44.738,24 lei și majorarea cuantumului daunelor morale, urmare a înlăturării sau reaprecierii culpei părții civile, cu dobânzi legale până la achitarea integrală a acestora. Astfel, apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât nu s-au acordat despăgubiri periodice la nivelul sumelor solicitate și dovedite. De asemenea, în mod nelegal s-a reținut culpa minorului la producerea accidentului deși în principal, susține că aceasta a fost ca urmare a culpei exclusive a inculpatului iar în subsidiar, a fost cuantificată greșit culpa ca fiind egală cu cea a conducătorului auto. În mod netemeinic a fost stabilit cuantumul daunelor morale acordate părții civile doar la nivelul sumei de 40.000 lei în raport cu consecințele accidentului asupra acestuia. Cu privire la despăgubirile periodice, ele reprezintă efortul suplimentar de compensare a invalidității în raport de încadrarea părții civile în gradul I de invaliditate, invaliditate definitivă de 50%, fiind confirmată prin raportul medico legal. Dreptul la acordarea despăgubirilor periodice este reglementat și prin disp.art.53 din Legea 136/1995 coroborate cu normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente. Pentru perioada 22.05.2006 - 26.05.2008, câte 500 lei lunar reprezintă efortul suplimentar de compensare a invalidității, sumă calculată în raport de invaliditatea de 50% și media venitului mediu net stabilit și calculat în baza Legii nr.487/2006 respectiv Legii nr.387/2007, care este de 1.100 lei net. A solicitat începând cu data de 26.05.2008, câte 1.000 lei lunar având următoarele componente: 500 lei lunar - efortul de compensare și 500 lei lunar - cheltuieli materiale constând în: 102,26 lei tratamentul lunar, 150 lei combustibilul pentru transportul minorului la școală, 70 lei controale medicale lunare și 180 lei ore suplimentare. În ceea ce privește culpa minorului, aceasta nu poate fi reținută întrucât tronsonul de drum pe care s-a produs accidentul nu era prevăzut cu trotuare pentru pietoni; nu exista nici pasaj pietonal amenajat și semnalizat pentru traversarea străzii de către pietoni; traversarea străzii s-a realizat de către minor perpendicular pe axul drumului, în dreptul colțului realizat în intersecția 69 cu, potrivit disp.art.72 alin.3 din OUG 195/2002; locul impactului a fost stabilit la limita din stânga a carosabilului având în vedere sensul de mers al autoutilitarei. Referitor la obligația de a se asigura la traversarea străzii, solicită a se reține că așa cum s-a dovedit testimonial, aceasta s-a realizat de către partea civilă în timp ce autobuzul era oprit în stație. Partea civilă nu a mai avut posibilitatea de a se asigura și după ce a trecut de zona ocupată de autobuz, l-a surprins pe minor fără a mai permite acestuia să îndeplinească obligația legală. Astfel, apreciază că în principal, culpa minorului se impune a fi înlăturată iar în subsidiar, reapreciată procentual. Reținând norma de circulație încălcată de inculpat care a efectuat o manevră interzisă de depășire a autobuzului oprit în stație într-o intersecție nedirijată și raportul de cauzalitate generat de această conduită rutieră, solicită a se aprecia că nu poate fi reținută o culpă egală cu cea a părții civile. Solicită a se reaprecia cuantumul daunelor morale în raport de gradul de invaliditate definitivă ce i-a fost stabilit, vârsta minorului și imposibilitatea de a avea o viață normală atât în prezent cât și pe viitor. Daunele morale solicită a fi acordate la nivelul sumei de 185.000 lei în raport de actele medicale care atestă încadrarea într-un grad de handicap definitiv de 50%; supunerea părții civile la intervenții chirurgicale; perioadele de internare și de recuperare; probațiunea testimonială din care se poate reține că minorul, anterior producerii accidentului a fost un copil sănătos, un elev eminent, cu reale perspective educaționale și realizării în plan profesional; fișa privind traseul educațional, fișa psihologică a părții civile, diplomele școlare; comportamentul actual al părții civile pe fondul afecțiunilor cauzate în urma accidentului necesitând în permanență prezența unei persoane adulte și responsabile.

Apărătorul inculpatului, în temeiul art.385/9 pct.18 și 385/15 pct.2 lit.b pr.pen. solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor anterioare și rejudecând cauza, să se dispună, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen. achitarea inculpatului deoarece lipsește latura obiectivă și subiectivă ale infracțiunii reținute. Apreciază că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a părții civile. În cauză lipsește un element esențial pentru a putea fi reținută vinovăția inculpatului, respectiv raportul de cauzalitate între fapta reținută și accident deoarece acesta nu s-a produs cu un alt vehicul și în contextul în care ar fi depășit în intersecția nedirijată ci cu un pieton care a încălcat flagrant norme imperative ale legii. Acest raport există doar între nerespectarea normelor imperative de către victimă,respectiv cele prevăzute la art.205 alin.3 și 207 lit.c din Regulamentul în vigoare la acea dată și prin care sunt interzise traversarea drumului public prin alte locuri decât cele permise, ori prin locurile permise, în fugă, fără să se asigure. Instanța de apel nu se referă la critica formulată, respectiv la lipsa raportului de cauzalitate între încălcarea normei de circulație și accident, cu toate că această operațiune este relativ simplă. Astfel, dacă accidentul s-ar fi produs cu 100 mai în față, situație în care depășirea era permisă și unde autobuzul era staționat legal, nu se mai putea reține această culpă. Sub aspectul laturii civile, nu se opune petitului părții civile în principiu, însă, solicită respingerea acțiunii civile ca urmare a inexistenței vinovăției inculpatului iar în subsidiar, reducerea acestora, ele fiind exagerate prin proporția culpei, precum și natura acestor pretenții.

Apărătorul părții civile, referitor la recursul inculpatului solicită respingerea lui apreciind că proporția culpei s-a reținut corect de către instanță, ambele instanțe au decis corect asupra vinovăției inculpatului. Referitor la recursul părții responsabile civilmente, solicită respingerea lui întrucât în mod corect ambele societăți au fost obligate la despăgubiri. Cu cheltuieli de judecată.

Apărătorul inculpatului, cu privire la recursul părții civile solicită respingerea lui iar referitor la recursul părții responsabile civilmente solicită admiterea lui.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor inculpatului, a părții civile și a părții responsabile civilmente apreciind că ambele instanțe au stabilit corect că există și culpa inculpatului.

CURTEA:

Prin sentința penală nr. 153 din 26 ianuarie 2009, Judecătoria Baia Marea dispus condamnarea inculpatului în baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal la pedeapsa închisorii de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 81 Cod penal, prima instanță a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, iar în baza art. 82 alin. 2 Cod penal a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 14 Cod de procedură penală coroborat cu art. 346 alin 1 Cod procedură penală și art. 998 și următoarele Cod civil, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL și în contradictoriu cu asigurătorul SC SA, la plata către partea civilă prin reprezentant, a sumei de 22.369,12 lei reprezentând daune materiale cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la data plății efective și 40.000 lei reprezentând daune morale, respectiv a sumei de 3600 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Dr. " B

În baza art. 193 alin. 6 Cod de procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2300 lei către partea civilă reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta, iar în baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Baia Marea avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul înregistrat pe rolul Judecătoriei Baia Mare sub nr. de dosar -, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În data de 18.10.2005, în timp ce conducea autoutilitara WV Transporter cu nr. de înmatriculare -, pe raza localității, transportând o scară la solicitarea șefului de transport al SC SRL, inculpatul s-a angajat în depășirea autobuzului cu nr. de înmatriculare -, oprit în dreptul stației neamenajate.

Ajungând în apropierea cabinei șoferului autobuzului, inculpatul a observat-o pe partea vătămată, minorul în vârstă de 12 ani, care s-a angajat în traversarea străzii, în fugă și fără să se asigure, prin fața autobuzului. Deși a acționat mecanismul de frânare, inculpatul nu a reușit să oprească autoutilitara lovind cu farul din partea față pe partea vătămată care a fost proiectată în șanțul din partea. În urma impactului, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 100-120 de zile de îngrijiri medicale și un handicap de 50%.

Judecătoria a reținut că starea de fapt se probează cu: proces-verbal de cercetare la fața locului (filele 5-6 din dosarul de urmărire penală), planșă fotografică (filele 8-14 din dosarul de urmărire penală), declarațiile inculpatului (filele 18-21 din dosarul de urmărire penală, fila 109 din dosarul instanței), declarațiile martorilor: (filele 25-27 din dosarul de urmărire penală, fila 143 din dosarul instanței), (fila 48 din dosarul de urmărire penală, fila 144 din dosarul instanței), (fila 145 din dosarul instanței), (fila 31 din dosarul de urmărire penală, fila 146 din dosarul instanței), (fila 41 din dosarul de urmărire penală, fila 147 din dosarul instanței), munca (fila 243 din dosarul instanței) și (fila 244 din dosarul instanței), înscrisuri medicale (filele 28-36, 52-53 din dosarul de urmărire penală, filele 166-190 din dosarul instanței), raport de expertiză criminalistică nr. 150/21.08.2007 (filele 64-74 din dosarul de urmărire penală), raport de expertiză tehnică judiciară (filele 85-93, 94-96 din dosarul de urmărire penală).

În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului, care, în data de 18.10.2005, angajându-se în depășirea unui autobuz staționat a accidentat pe partea vătămată cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 100-120 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod Penal.

Judecătoria Baia Marea apreciat că accidentul descris s-a produs atât din culpa inculpatului cât și din culpa părții vătămate.

Astfel, inculpatul s-a angajat în depășirea unui autobuz staționat, la intersecția drumului comunal DC 69 cu ulița, încălcând astfel prevederile art. 152 alin. 1 lit. a din Hotărârea Nr. 85 din 23 ianuarie 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în vigoare la data producerii accidentului, dispoziții care se regăsesc în cuprinsul art. 120 alin. 1 lit. a din Hotărârea nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice în vigoare în prezent.

Pe de altă parte, judecătoria a reținut și faptul că partea vătămată, minorul, s-a angajat în traversarea drumului prin loc nepermis, în fugă și fără să se asigure, încălcând dispozițiile art. 205 alin. 3 și 207 lit. c din Hotărârea Nr. 85 din 23 ianuarie 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în vigoare la data producerii accidentului.

Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciare efectuată în cursul urmăririi penale rezultă că: " victimei (la 1,70 ) și a cioburilor din farul spart în partea a utilitarei, reflectă o deplasare în fugă a minorului".

Pentru aceste motive, instanța de fond a reținut culpa în proporție de 50% atât în sarcina inculpatului cât și în sarcina părții vătămate.

La individualizarea și dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanța a luat în considerare modul de producere a accidentului, atitudinea inculpatului care s-a prezentat în fața organelor judiciare și a contribuit la aflarea adevărului precum și împrejurarea că acesta nu este cunoscut cu antecedete penale, astfel că s-a orientat către o pedeapsă orientată spre minimul special.

Sub aspectul laturii civile, judecătoria a constatat că sunt îndeplinite condițiile stabilite de art. 998-999 din Codul civil și anume: existența unui prejudiciu care este urmarea directă a faptei inculpatului, precum și vinovăția acestuia.

Deși gravitatea vinovăției nu reprezintă un criteriu pentru aprecierea cuantumului despăgubirilor, acesta poate fi însă luată în considerare la stabilirea întinderii obligației de despăgubire în situația în care se reține culpa concurentă a părților. Astfel, întrucât judecătoria a reținut o culpă în proporție de 50 % atât în sarcina inculpatului cât și în sarcina părții vătămate, a dispus obligarea acestuia la plata daunelor materiale în cuantum de 22.369,12 lei către partea civilă, respectiv a sumei de 3600 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Dr. " B Partea civilă a solicitat dobânda legală de la data producerii accidentului, 18.10.2005. Având în vedere faptul că sumele de bani solicitate au fost utilizate în perioada 18.10.2005-26.05.2008, instanța de fond a apreciat că acestea nu erau exigibile la data producerii accidentului, 18.10.2005, motiv pentru care a reținut că dobânda legală nu poate fi acordată decât de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar nu de la data indicată de partea civilă.

În ceea ce privește despăgubirile lunare solicitate de partea civilă, în temeiul Legii 487/2006, respectiv 387/2007 privind bugetul asigurărilor sociale de stat, legi care stabilesc salariul mediu brut la suma de 1550 lei, instanța de fond a constatat că suma de 500 lei pentru perioada 22.05.2006-mai 2008 nu poate fi acordată, partea vătămată neavând vârsta prevăzută de lege pentru a fi angajată în câmpul muncii astfel încât nu a fost lipsită de veniturile pe care le-ar fi putut dobândi în acest mod. Suma de 1000 de lei solicitată în continuare, nu îndeplinește condiția certitudinii prejudiciului sub aspectul posibilităților de evaluare. În ceea ce privește sumele deja plătite de partea civilă pentru plata combustibilului, controale medicale și ore suplimentare, prima instanță a constatat că acestea au fost avute în vedere la obligarea inculpatului la plata daunelor materiale.

Judecătoria a constatat că prin fapta ilicită de natură penală, s-a cauzat părții civile și un prejudiciu de natură morală inerente actelor de agresiune săvârșite. Întrucât textele legale nu oferă criterii de stabilire a întinderii unui asemenea prejudiciu, instanța a avut în vedere împrejurările săvârșirii faptei, leziunile cauzate părții vătămate, efortul suplimentar pe care acesta trebuie să-l depună după accident pentru a se ridica la nivelul pregătirii anterioare, faptul că, după data de 18.10.2005, partea vătămată și-a schimbat modul de viață, că a fost încadrată în grad de handicap definitiv 50%, perioadele de internare, și a apreciat că se justifică acordarea daunelor morale în cuantum de 40.000 RON în compensarea traumelor psihice suferite.

Întrucât la data producerii accidentului inculpatul executa o sarcină încredințată de către șeful de transport de la SC SRL, judecătoria a apreciat că această societate are calitatea de parte responsabilă civilmente chiar dacă, potrivit înscrisurilor anexate la dosarul cauzei, contractul de muncă a fost semnat cu SC SRL. Astfel, din declarația inculpatului, acesta era detașat la SC SRL. În calitatea sa de angajat, acesta trebuia să respecte sarcinile încredințate de către șeful de transport, martorul. Așadar, la data de 18.10.2008, inculpatul se afla în executarea funcțiilor încredințate de către SC SRL, societate care, la momentul respectiv,exercita în fapt îndrumarea, supravegherea și controlul activității acestuia, având astfel calitatea de comitent.

Pentru aceste considerente, instanța de fond, în baza art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, a condamnat pe inculpatul, la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 14 Cod de procedură penală coroborat cu art. 346 alin 1 Cod procedură penală și art. 998 și următoarele Cod civil, instanța de fond a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL și în contradictoriu cu asigurătorul SC SA, la plata către partea civilă prin reprezentant, a sumei de 22.369,12 lei reprezentând daune materiale cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plății efective și 40.000 lei reprezentând daune morale, respectiv a sumei de 3600 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență "Dr. " B

În baza art. 193 alin. 6 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2300 lei către partea civilă reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.

În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală, judecătoria l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul, partea civilă, prin reprezentantul legal și parte responsabilă civilmente SC SRL.

În motivarea apelului declarat, inculpatul a învederat faptul că, deși starea de fapt reținută în rechizitoriu corespunde adevărului, instanța de fond i-a dat o greșită interpretare apreciind că în cauză a fost săvârșită infracțiunea pentru care l-a condamnat pe inculpat.

În continuare, inculpatul a arătat că apreciază că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a părții civile, lipsind astfel atât latura obiectivă, cât și subiectivă a infracțiunii de care inculpatul a fost acuzat și ulterior condamnat de instanța de fond.

Prin apelul declarat, partea civilă, prin reprezentantul legal a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea în parte a sentinței penale nr. 153 din 26.01.2009 a Judecătoriei Baia Mare, în sensul:

- obligării în solidar a inculpatului cu părțile responsabile civilmente SC l SRL și SC SRL la despăgubiri,

- acordării despăgubirilor periodice în sumă de câte 500 lei, calculată pentru perioada 22.05.2006 - până în luna mai 2008 și în continuare, câte 1.000 lei, pentru perioada iunie 2008 - până la noi dispozițiuni,

- majorării cuantumului despăgubirilor materiale, urmare a înlăturării sau reaprecierii culpei părții civile și a daunelor morale acordate părții civile.

În motivarea apelului declarat partea responsabilă civilmente SC l SRL a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe, iar sub aspectul laturii civile a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a societății menționate anterior.

Prin decizia penală nr.126 din 25 iunie 2009 a Tribunalului Maramureșs -au respins apelurile declarate de apelanții: inculpatul și partea responsabilă civilmente SC SRL.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. s-a admis apelul declarat de apelantul-parte civilă prin reprezentantul legal, desființându-se în parte hotărârea atacată, doar cu privire la latura civilă a cauzei și judecând s-au înlăturat dispozițiile pe latură civilă a sentinței atacate și în consecință, în temeiul art. 14 pr.pen. rap. la art. 998 civil, art. 1000 alin. 3 civil inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente SC SRL și SC SRL și în contradictoriu cu asiguratorul SC SA la plata despăgubirilor civile către partea civilă, prin reprezentant legal, după cum urmează: 22.369,12 lei (RON) reprezentând daune materiale, cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plății efective; câte 300 RON, lunar, cu titlu de rentă lunară, începând cu data de 18.10.2005 și până la noi dispozițiuni; 40000 RON, cu titlu de daune morale.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

În temeiul art. 193 alin. 6 pr.pen. inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile, prin reprezentant legal suma de 2300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate cu ocazia judecării cauzei la instanța de fond.

În temeiul art. 192 alin. 2 pr.pen. apelantul inculpat a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească suma de 250 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că instanța de fond a realizat o judicioasă apreciere a probelor, stabilind astfel o stare de fapt corectă.

Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că la data de 18.10.2005, în jurul orelor 17⁴⁰, în timp ce conducea autoutilitara marca WV Transporter cu nr. de înmatriculare -, pe DC 69, nerespectând prevederile art. 152 alin. 1 lit. a din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 (în vigoare la data săvârșirii faptei) și a art. 158 lit. i din aceiași ordonanță, a provocat un accident de circulație în urma căreia partea vătămată a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 100-120 zile de îngrijiri medicale.

Apărările inculpatului nu pot fi primite întrucât sunt nefondate.

Astfel, critica privind reținerea în mod greșit de către instanța de fond a încălcării de către inculpat a prevederilor art. 152 alin. 1 lit. a din regulament, deși acest text ar fi abrogat, nu este întemeiată, întrucât în prezent conținutul acelei norme juridice se regăsește în cuprinsul art. 120 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, precum și în art. 48 din OUG 195/2002.

De asemenea, Judecătoria Baia Marea procedat în mod temeinic reținând culpa concurentă a inculpatului în proporție de 50% cu culpa reținută în sarcina părții vătămate, partea vătămată încălcând dispozițiile art. 205 alin. 3 și art. 207 lit. c din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, în vigoare la aceea dată, potrivit cărora "traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axul acestuia, numai prin locurile marcate ori/și semnalizate cu indicatoare, iar în localitățile în lipsa acestora, pe la colțul străzii, după ce s-au asigurat că o pot face în siguranță pentru ei și ceilalți participanți în trafic", respectiv "se interzice pietonilor să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise, ori prin locurile permise, în fugă și/sau fără să se asigure".

Reținând vinovăția inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată, instanța de fond a realizat o corectă individualizare a pedepsei, dar și a modului de executare.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, hotărârea Judecătoriei Baia Mare este netemeinică sub următoarele aspecte:

În primul rând, tribunalul a apreciat că în cauză calitatea de părți responsabile civilmente o au, în raport de art. 24 alin. 3 Cod procedură penală, art. 998 cod civil și art. 1000 alin. 3 Cod civil, ambele societăți comerciale, respectiv SC "l " SRL și SC "" SRL.

La data producerii accidentului, inculpatul era angajatul societății SC "" SRL, conform contractului existent la dosar la filele 44-47, iar această societate urmează să răspundă în calitate de comitent pentru prepusul său.

SC "l ", proprietara autovehiculului implicat în accident, a solicitat efectuarea unui transport către SC "" SRL, prin angajatul său inculpatul, ambele societăți au același administrator și așa cum rezultă atât din declarația inculpatului, precum și din probațiunea testimonială, angajații celor două societăți îndeplineau sarcini de serviciu atât în interesul SC "l " SRL, cât și SC "" SRL.

Or, așa cum rezultă din probațiune, la momentul producerii accidentului, inculpatul se afla în executarea sarcinilor încredințate de către SC "l " SRL, societate care la momentul respectiv exericta în fapt îndrumarea, supravegherea și controlul activității acestuia, dobândind astfel și aceasta calitatea de comitent.

Tribunalul a apreciat că în mod corect culpa reținută în sarcina inculpatului a fost în procent de 50%, despăgubirile materiale acordate părții civile au fost diminuate în raport de gradul culpei. Astfel, cuantumul total al despăgubirilor materiale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente este de 22.369,12 RON, reprezentând 10.249,12 RON - cheltuieli conform înscrisurilor depuse de partea civilă, 4.500 RON - costul tratamentului medical efectuat de partea civilă, 1.620 RON - costul orelor suplimentare necesare părții civile, întrucât în raport de starea de sănătate a minorului procesul de învățământ a fost afectat, minorul necesitând meditații la anumite materii și 6.000 RON - reprezentând cheltuielile suportate de familia părții civile ca urmare a creditelor pe care le-a contractat pentru acoperirea cheltuielilor necesare îngrijirii minorului.

De asemenea, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată cererea formulată de partea civilă, în ceea ce privește acordarea de despăgubiri periodice, instanța de fond respingând în mod nefondat această cerere.

Astfel, tribunalul a apreciat că se impune obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la despăgubiri periodice către partea civilă, respectiv o rentă lunară, în cuantum de 300 RON, începând cu data de 18.10.2005 și până la noi dispozițiuni, întrucât partea vătămată, deși este minor și nu realizează venituri proprii, prin invaliditatea definitivă de 50%, stabilită prin actele medico-legale, a suferit prejudicii care constau în cheltuieli efectuate dar și în altele viitoare, constând atât în cheltuieli suplimentare pentru pregătirea sa școlară și profesională.

Așa cum practica a stabilit în mod constant aceste despăgubiri sunt datorate cu începere de la data săvârșirii faptei, iar nu de la data pronunțării, cuantumul fiind stabilit de instanță în baza probelor existente și în raport de culpa concurentă a inculpatului și a părții vătămate.

De asemenea, apreciind că părții civile i-a fost cauzat, prin fapta săvârșită de inculpat, un prejudiciul fizic și psihic deosebit, evoluția școlară profesională și socială a părții vătămate fiind profund afectată, tribunalul a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile suma de 40000 RON, cu titlu de daune morale.

Pentru motivele expuse în cuprinsul prezentei hotărâri, tribunalul a respins ca nefondate apelurile inculpatului și părții responsabile civilmente, admițând apelul părții civile în limitele anterior arătate, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.

Împotriva hotărârii s-a declarat calea de atac a recursului de către inculpatul, partea civilă și de partea responsabilă civilmente SC" " SRL B

Partea civilă, susține recursul declarat solicitând admiterea lui așa cum a fost formulat în sensul obligării inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor periodice în sumă de câte 500 lei calculate pentru perioada 22.05.2006 până în luna mai 2008 și în continuare câte 1.000 lei pentru perioada iunie 2008 până la noi dispozițiuni și dobânzi legale aferente perioadei pentru care sunt datorate și până la data achitării integrale. Totodată, solicită obligarea inculpatului la plata despăgubirilor materiale la nivelul sumei de 44.738,24 lei și majorarea cuantumului daunelor morale, urmare a înlăturării sau reaprecierii culpei părții civile, cu dobânzi legale până la achitarea integrală a acestora. Astfel, apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât nu s-au acordat despăgubiri periodice la nivelul sumelor solicitate și dovedite. De asemenea, în mod nelegal s-a reținut culpa minorului la producerea accidentului deși în principal, susține că aceasta a fost ca urmare a culpei exclusive a inculpatului iar în subsidiar, a fost cuantificată greșit culpa ca fiind egală cu cea a conducătorului auto. În mod netemeinic a fost stabilit cuantumul daunelor morale acordate părții civile doar la nivelul sumei de 40.000 lei în raport cu consecințele accidentului asupra acestuia. Cu privire la despăgubirile periodice, ele reprezintă efortul suplimentar de compensare a invalidității în raport de încadrarea părții civile în gradul I de invaliditate, invaliditate definitivă de 50%, fiind confirmată prin raportul medico legal. Dreptul la acordarea despăgubirilor periodice este reglementat și prin disp.art.53 din Legea 136/1995 coroborate cu normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente. Pentru perioada 22.05.2006 - 26.05.2008, câte 500 lei lunar reprezintă efortul suplimentar de compensare a invalidității, sumă calculată în raport de invaliditatea de 50% și media venitului mediu net stabilit și calculat în baza Legii nr.487/2006 respectiv Legii nr.387/2007, care este de 1.100 lei net. A solicitat începând cu data de 26.05.2008, câte 1.000 lei lunar având următoarele componente: 500 lei lunar - efortul de compensare și 500 lei lunar - cheltuieli materiale constând în: 102,26 lei tratamentul lunar, 150 lei combustibilul pentru transportul minorului la școală, 70 lei controale medicale lunare și 180 lei ore suplimentare. În ceea ce privește culpa minorului, aceasta nu poate fi reținută întrucât tronsonul de drum pe care s-a produs accidentul nu era prevăzut cu trotuare pentru pietoni; nu exista nici pasaj pietonal amenajat și semnalizat pentru traversarea străzii de către pietoni; traversarea străzii s-a realizat de către minor perpendicular pe axul drumului, în dreptul colțului realizat în intersecția 69 cu, potrivit disp.art.72 alin.3 din OUG 195/2002; locul impactului a fost stabilit la limita din stânga a carosabilului având în vedere sensul de mers al autoutilitarei. Referitor la obligația de a se asigura la traversarea străzii, solicită a se reține că așa cum s-a dovedit testimonial, aceasta s-a realizat de către partea civilă în timp ce autobuzul era oprit în stație. Partea civilă nu a mai avut posibilitatea de a se asigura și după ce a trecut de zona ocupată de autobuz, l-a surprins pe minor fără a mai permite acestuia să îndeplinească obligația legală. Astfel, apreciază că în principal, culpa minorului se impune a fi înlăturată iar în subsidiar, reapreciată procentual. Reținând norma de circulație încălcată de inculpat care a efectuat o manevră interzisă de depășire a autobuzului oprit în stație într-o intersecție nedirijată și raportul de cauzalitate generat de această conduită rutieră, solicită a se aprecia că nu poate fi reținută o culpă egală cu cea a părții civile. Solicită a se reaprecia cuantumul daunelor morale în raport de gradul de invaliditate definitivă ce i-a fost stabilit, vârsta minorului și imposibilitatea de a avea o viață normală atât în prezent cât și pe viitor. Daunele morale solicită a fi acordate la nivelul sumei de 185.000 lei în raport de actele medicale care atestă încadrarea într-un grad de handicap definitiv de 50%; supunerea părții civile la intervenții chirurgicale; perioadele de internare și de recuperare; probațiunea testimonială din care se poate reține că minorul, anterior producerii accidentului a fost un copil sănătos, un elev eminent, cu reale perspective educaționale și realizării în plan profesional; fișa privind traseul educațional, fișa psihologică a părții civile, diplomele școlare; comportamentul actual al părții civile pe fondul afecțiunilor cauzate în urma accidentului necesitând în permanență prezența unei persoane adulte și responsabile. Cu cheltuieli.

Inculpatul, în temeiul art.385/9 pct.18 și 385/15 pct.2 lit.b pr.pen. solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor anterioare și rejudecând cauza, să se dispună, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen. achitarea deoarece lipsește latura obiectivă și subiectivă ale infracțiunii reținute. Apreciază că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a părții civile. În cauză lipsește un element esențial pentru a putea fi reținută vinovăția inculpatului, respectiv raportul de cauzalitate între fapta reținută și accident deoarece acesta nu s-a produs cu un alt vehicul și în contextul în care ar fi depășit în intersecția nedirijată ci cu un pieton care a încălcat flagrant norme imperative ale legii. Acest raport există doar între nerespectarea normelor imperative de către victimă,respectiv cele prevăzute la art.205 alin.3 și 207 lit.c din Regulamentul în vigoare la acea dată și prin care sunt interzise traversarea drumului public prin alte locuri decât cele permise, ori prin locurile permise, în fugă, fără să se asigure. Instanța de apel nu se referă la critica formulată, respectiv la lipsa raportului de cauzalitate între încălcarea normei de circulație și accident, cu toate că această operațiune este relativ simplă. Sub aspectul laturii civile, nu se opune petitului părții civile în principiu, însă, solicită respingerea acțiunii civile ca urmare a inexistenței vinovăției inculpatului iar în subsidiar, reducerea acestora, ele fiind exagerate prin proporția culpei, precum și natura acestor pretenții.

Partea responsabilă civilmente, în scris, a arătat că nu are calitate de parte responsabilă civilmente în cauză întrucât la data producerii evenimentului inculpatul nu avea încheiat contract de muncă cu această firmă, activitatea s-a desfășurat în interesul personal al șefului de transport.

Instanța de recurs analizând căile de atac exercitate, persoanele declarante, cazurile de casare înscrise la art.385/9 pr.pen. reține următoarele:

Curtea constată că instanța de fond a realizat o judicioasă apreciere a probelor, stabilind astfel o stare de fapt corectă.

Apărările inculpatului în sensul inexistenței unui raport de cauzalitate între manevra sa și producerea accidentului nu pot fi primite întrucât sunt nefondate, legătura de cauzalitate fiind una evidentă.

Reținând vinovăția inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată, instanța de fond a realizat o corectă individualizare a pedepsei, dar și a modului de executare.

Așadar instanțele inferioare s-au preocupat de o apreciere judicioasă a probelor, stabilind o stare de fapt corectă. În mod temeinic s-a apreciat că avem de a face cu o culpă concurentă din partea persoanelor direct implicate în accident, în producerea acestuia, redându-se în final proporții egale de culpă de câte 50%.

Cu siguranță la producerea accidentului au avut contribuții ambele părți implicate, inculpatul nereducând viteza în zona respectivă, deși avea această obligație, redând împrejurarea că în caz de circulare cu o viteză mult inferioară ar fi putut evita producerea accidentului iar culpa părții civile este mai mult decât evidentă în contextul în care în fugă s-a angajat în traversarea străzii, făcând posibil producerea unui accident rutier, aspect care tocmai că s-a concretizat.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanțele ierarhic inferioare s-au preocupat pe deplin de configurarea și decelarea tuturor pretențiilor solicitate, redând dispoziții în esență corecte în această materie.

Ca și prim considerent, este de redat că sumele vor fi de achitat în solidar de către inculpat cu părțile responsabile civilmente, acesta era angajatul societății SC""SRL și a efectuat un transport ca și sarcină de serviciu și în interesul SC"l "SRL. Se afla în exercitarea sarcinilor încredințate de către această din urmă societate, respectiv la ordinul lui a operat, șef de transport încadrat la acea societate, coordonator al activității de transport. SC "l " este proprietara autovehiculului implicat în accident, a solicitat efectuarea unui transport către SC "" SRL, prin angajatul său inculpatul, ambele societăți au același administrator și așa cum rezultă atât din declarația inculpatului, precum și din probațiunea testimonială, angajații celor două societăți îndeplineau sarcini de serviciu atât în interesul SC "l " SRL, cât și SC "" SRL. Or, așa cum rezultă din probațiune, la momentul producerii accidentului, inculpatul se afla în executarea sarcinilor încredințate de către SC "l " SRL, societate care la momentul respectiv exercita în fapt îndrumarea, supravegherea și controlul activității acestuia, dobândind astfel și aceasta calitatea de comitent.

S-au diminuat pretențiile dovedite în funcție de 50% culpă reținută în sarcina inculpatului.

De asemenea, apreciind că părții civile i-a fost cauzat, prin fapta săvârșită de inculpat, un prejudiciul fizic și psihic deosebit, evoluția școlară profesională și socială a părții vătămate fiind profund afectată, tribunalul a obligat corect pe inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile suma de 40000 RON, cu titlu de daune morale.

Singura critică de adus hotărârii criticate este cea privind renta acordată părții civile.

Doar tribunalul a apreciat că se impune obligarea inculpatului și la despăgubiri periodice către partea civilă, începând cu data de 18.10.2005, adică momentul producerii incidentului și până la noi dispoziții (precizare nejuridică), cu motivarea că partea vătămată nu realiza venituri proprii și i s-a produs o invaliditate definitivă de 50%, a suferit prejudicii care constau în cheltuieli efectuate dar și în altele viitoare, constând în cheltuieli suplimentare pentru pregătirea sa școlară și profesională.

Or, din acest punct de vedere sunt de făcut trimitere la dispozițiile Legii nr.487/2006 și 387/2007 - cu suplinirea esențială că partea vătămată nu era angajată în câmpul muncii la momentul producerii accidentului, de altfel aceasta neavând vârsta legală pentru a presta astfel de activități de muncă.

În consecință, nu a fost lipsită de vreun venit atâta vreme cât nu a dobândit în vreun mod,anterior evenimentului, astfel de venituri. Raportat la eventuale sume ulterioare, sunt de precizat că acestea în niciun caz nu sunt certe și nici nu pot fi evaluate. Una din condițiile esențiale de angajare a răspunderii civile delictuale este aceea de existență a prejudiciului, acesta trebuind să fie și unul cert.

Până la urmă este de redat esența acestor sume periodice solicitate de partea civilă, ce ar reprezenta și plată de combustibil, controale medicale și ore suplimentare în vederea pregătirii școlare și profesionale a părții civile. Astfel de sume puteau fi solicitate separat, aspecte ce au și fost analizate în cadrul expres al unor daune materiale invocate; iar elementele esențiale ce țin de completarea unor cheltuieli efectuate pentru suplinirea lipsurilor în activitatea școlară și profesională a minorului nu pot fi incluse, strict juridic, decât în cuantumul daunelor morale. Subliniem că s-au certificat aceste împrejurări, iar instanțele ierarhic inferioare s-au preocupat la stabilirea cuantumurilor daunelor morale de aceste efecte, nefiind de făcut astfel alte completări.

Așa fiind, strict procesual, se impune admiterea recursului inculpatului, cu o casare parțială a deciziei Tribunalului Maramureș raportat la renta acordată părții civile ce va fi de înlăturat, cu menținerea tuturor restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Pentru argumentele menționate, recursurile exercitate de partea civilă și partea responsabilă civilmente sunt de respins ca nefondate, pe considerentele art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.

Au fost solicitate cheltuieli de judecată din partea minorului, prin apărătorul acestuia ce evident că vor fi de respins dată fiind soluția procesuală ce funcționează față de acesta, respectiv respingerea căii de atac exercitate.

Văzând și disp.art.192 al.2 și 3.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385¹⁵pct.2 lit.d proc.pen. admite recursul declarat de inculpatul, domiciliat în BMs tr.-.2,.45 jud.M, împotriva deciziei penale nr.126/A din 25.06.2009 a Tribunalului Maramureș, pe care o casează parțial, cu privire la renta acordată părții civile. Rejudecând cauza sub acest aspect, înlătură obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente SC SRL B M și SC SRL B la plata către partea civilă a sumei de 300 lei rentă lunară.

Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În baza art.385¹⁵pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă, prin reprezentant și de către partea responsabilă civilmente SC SRL B M împotriva aceleiași decizii.

În baza art.193 pr.pen. respinge cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în recurs.

În baza art.192 alin.2 proc.pen. obligă partea civilă prin reprezentant și pe partea responsabilă civilmente SC SRL B M să plătească fiecare câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art.192 alin.3 proc.pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER,

- - - - - - - -

RED.SM/MB

10.10.09/10 EX.

Președinte:Ana Covrig
Judecători:Ana Covrig, Livia Mango Săndel Macavei

Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 581/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 581/2009. Curtea de Apel Cluj