Furtul (art.208 cod penal). Decizia 583/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.583/R/2009
Ședința publică din 6 octombrie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Livia Mango Săndel Macavei
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin: PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.187/A/09.06.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.208 alin.1 penal cu aplic.art.37 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul personal asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, inculpatul învederează instanței că nu a reușit să ia legătura cu avocatul pe care intenționa să-l angajeze deoarece acesta e foarte ocupat și nici nu a încheiat contractul de asistență cu avocatul însă, solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Parchetului, dacă instanța apreciază că este necesar acordarea unui nou termen de judecată, nu se opune amânării cauzei.
Instanța, deliberând, respinge cererea de amânare formulată de inculpat în vederea angajării unui apărător ales cu mențiunea că i s-a acordat un termen în acest sens.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate de prima instanță și cea de apel și rejudecând cauza, să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate și în consecință diminuarea ei ținând cont de natura infracțiunii, modalitatea de comitere și persoana inculpatului. Astfel, inculpatul, a avut unele greutăți însă în momentul de față are loc de muncă stabil astfel că instanța poate da dovadă de clemență. Cu onorar din.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate. În mod corect prima instanță a dispus condamnarea inculpatului ținând cont și de faptul că acesta este recidivist.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate pe care o apreciază ca fiind prea mare. Arată că regretă fapta comisă iar în prezent are două locuri de muncă.
CURTEA
Prin sentința penală nr.161 din 26.02.2009 pronunțată în dosarul penal nr- al Judecătoriei Cluj -N, a fost condamnat inculpatul lui și, născut la data de 21.07.1977 in C-N, cetățean român, studii 10 clase, fără ocupație, stagiul militar împlinit, recidivist, CNP -, domiciliat in C-N-.19 jud.C, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. și ped. de art.208 alin.1 pen. cu aplic. art.37 lit.a pen. la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare în regim de detenție.
În temeiul art.37 lit.a pen. s- constatat că prezenta infracțiune a fost comisă în condițiile recidivei mari postcondamnatorii, primul termen al acesteia constând in pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin nr.10 15/2007 a Judecătoriei Târgu Mureș, inculpatul fiind arestat la data de 21.11.2005 și liberat condiționat la data de 22.02.2008 cu un rest de 452 zile neîmplinit la data comiterii prezentelor fapte.
În temeiul art.61 pen. a fost revocat beneficiului liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin nr.1015/2007 a Judecătoriei Târgu Mureș și s-a contopit restul rămas neexecutat de 452 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare in regim de detenție.
În baza art.71 alin.2 pen. i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a doua pen. pe durata stabilită în art.71 alin.2 pen.
A fost admisă acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă domiciliat in C-N-.7 și in temeiul art.14 pr.pen. rap. la art.346 pr.pen. combinat cu art.998 și urm. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1720 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă.
În baza art.191 alin.1 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in sumă de 500 lei iar conform art.189 pr.pen. onorariul av. oficiu în sumă de 200 lei se avansează din d-nei av..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 21.05.2008, numitul a sesizat organele de poliție despre faptul că la acea dată intre orele 10.30-11.00, a persoană necunoscută, care a prestat in locuința sa servicii de deratizare, i-a sustras dintr-un dulap din cameră suma de 1000 RON și 200 euro.
Inculpatul s-a prezentat la data de 21.05.2008 la locuința părții vătămate, situată in C-N-.7, solicitându-i acordul pentru a-i deratiza locuința, propunere cu care partea vătămată a fost de acord. In acest context, partea vătămată i-a solicitat inculpatului să-i deratizeze tot apartamentul, rugându-l pe acesta să scoată bunurile pe care le avea in mobilierul din cameră, împrejurare in care inculpatul a observat intr-o copertă a unui caiet o sumă de bani. Astfel cum rezultă din declarația inculpatului, pentru că la finalizarea activității de deratizare a solicitat părții vătămate să-l remunereze pentru activitatea prestată, iar acesta a refuzat sub pretextul că mai este nevoie să deratizeze in camera in care a observat coperta in care erau așezați banii, inculpatul a intrat din nou in cameră, și fără a fi observat de partea vătămată, a sustras din copertă suma de bani, părăsind apoi apartamentul. Ulterior comiterii faptei inculpatul a numărat suma de bani sustrasă, constatând că sunt 200 de euro și 1000 de lei, sume de bani pe care le-a folosit in interes personal.
Conform declarațiilor părții vătămate, banii se aflau in dulapul din camera mare și i-a văzut pe raft in momentul in care inculpatul dădea cu soluție, dar după plecarea acestuia a constatat lipsa acestora. Cu ocazia cercetării efectuate la fața locului au fost descoperite și ridicate 6 urme papilare după cum urmează: - una de pe suprafața exterioară a unei cutii de ambalaj care se afla in dulapul din care se reclama furtul banilor, 5 urme papilare de pe suprafața unei tăvițe de culoare roșie găsită in același dulap.
In baza raportului de constatare tehnico științifică nr.- din 4.07.2008, s-a stabilit faptul că un număr de 3 urme papilare de la mâna respectiv de la degetele mijlociu, arătător și inelar aparțin inculpatului. Partea vătămată a recunoscut ușor și fără nici o ezitare în prezența martorilor asistenți și, după planșa foto prezentată pe inculpatul, ca fiind autorul furtului reclamat.
In cauză au fost audiate martorele și care arată că in prezența lor partea vătămată l-a recunoscut fără ezitare pe inculpat, atunci când i-au fost prezentate planșele foto. Plângerea părții vătămate s-a coroborat cu depozițiile martorilor precum și cu raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de IPJ, iar un astfel de raport se bazează pe cercetările științifice efectuate de serviciul specializat. Dacă acestea sunt considerentele de ordin teoretic, din punct de vedere practic, un astfel de raport efectuat cu respectarea strictă a dispozițiilor legale și a regulilor de tactică criminalistică rămâne un mijloc de probă cu valoare probantă deosebită, fie și numai pentru faptul că aceasta conduce bazându-se pe criterii strict științifice la descifrarea urmelor de către persoanele ce posedă cunoștințe temeinice de specialitate, stăpânirea unor metode și procedee tehnice inclusiv aparatura necesară. De altfel în literatura juridică s-a ajuns la acea opinie potrivit căreia intr-o asemenea situație expertul ar face o judecată științifică în cauză, ceea ce ar acorda o valoare probatorie mai mult sporită expertizei în raport cu mijloacele de probă.
Chiar dacă raportul de constatare tehnico-științifică s-a întocmit în faza actelor premergătoare, aceasta nu înseamnă că valoarea sa probantă este lipsită de eficiență, de altfel numai prin intermediul acestuia s-a reușit identificarea autorului furtului și ulterior după începerea urmării penale s-au administrat restul probelor care se coroborează în întregime între ele. Pe parcursul derulării procesului penal inculpatul a avut o atitudine oscilantă, nesinceră, negând inițial comiterea faptei, ca ulterior audiat in calitate de învinuit pe formular tipizat in prezența unui avocat ales acesta a recunoscut comiterea faptei, arătând in detaliu împrejurările in care a comis fapta, modalitatea de săvârșire a acesteia, precum și motivul pe care l-a avut la baza luării hotărârii infracționale de sustragere a banilor. In acest sens inculpatul a declarat faptul că s-a înțeles cu partea vătămată să efectueze o deratizare a locuinței sale contra sumei de 10 lei și întrucât victima la final a refuzat să ii plătească, s-a hotărât să revină in camera unde se aflau bani pe care i-a văzut in timpul in care deratiza pentru a-i sustrage drept compensație a refuzului de a fi plătit și procedând la realizarea scopului avut, inculpatul motivând că dorește să finalizeze cu deratizarea in acea cameră, a intrat in încăpere, a luat banii după care a părăsit locuința părții vătămate.
In faza cercetării judecătorești inculpatul a revenit asupra celor declarate anterior, susținând o cu totul altă versiune și anume a arătat că intr-adevăr a fost in locuința părții vătămate pentru deratizare, dar nu i-a sustras nici o sumă de bani, declarația dată in fața organelor de poliție fiind făcută ca urmare a unei constrângeri morale datorită faptului că este o persoană cu o antecedență penală bogată in sfera infracțiunilor de furt, care au fost comise de către inculpat in același mod de operare ca și in prezenta cauză. In aceeași ordine de idei inculpatul susține că acele urme papilare prelevate de pe dulapul din încăpere și în interiorul căreia se aflau banii au rămas impregnate pe suprafața obiectelor ca urmare a faptului că a încercat să mute mobilierul de la perete pentru a avea acces in toate colțurile încăperii. Nu mai departe, inculpatul recunoaște că până la acea dată nu a cunoscut-o pe partea vătămată, nu a mai fost in locuința acesteia, iar manevra de deratizare a fost făcută la nivelul podelei, la muchia dintre perete și paviment nefiind vorba de o deratizare in interiorul mobilierului, ci doar de jur împrejurul încăperilor.
Susținerea de ultimă oră a inculpatului cu privire la faptul că a existat o constrângere la momentul la care a dat declarația in fața organelor de urmărire penală a fost infirmată și de celelalte mijloace de probă administrate in cauză. Astfel cu ocazia cercetării la fața locului s-au prelevat mai multe urme papilare de pe tava de culoare roșie găsită in dulapul cu oglindă din cameră, unde se aflau banii, iar din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr.-/4.07.2008 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul Car eieșit că urmele papilare ridicate din interiorul dulapului au fost create de degetul arătător de la mâna și degetul mijlociu de la mâna a inculpatului. In acest context nu mai subzistă apărarea inculpatului potrivit căreia amprentele sale pe dulapul din cameră au fost urmarea deplasării acestuia de la perete deoarece existența lor era justificată doar in exteriorul acestuia, dar nicidecum in interior și pe un obiect care nu a fost la îndemâna inculpatului in desfășurarea activității de deratizare, aceste urme digitale identificate la locul faptei au fost ridicate dintr-un loc unde inculpatul nu ar fi putut ajunge decât in condițiile in care a urmărit sustragerea banilor aflați in interiorul dulapului, accesul său in acea zonă nefiindu-i "permis" în condițiile în care deratizarea viza conform înțelegerii încăperile la nivelul pardoselii neavând inculpatul acces în interiorul dulapului de unde a fost sustrasă suma de bani și de unde s-au ridicat urmele papilare.
In raport cu apărările inculpatului care s-au dovedit a fi nejustificate, acesta nerecunoscând în final comiterea faptei ținând cont de proba de netăgăduit a raportului de constatare criminalistică dactiloscopică, de modus operandi precum și de valoarea prejudiciului, modul și scopul săvârșirii infracțiunii a rezultat indubitabil că autorul faptei penale este inculpatul.
Fapta și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral, proces-verbal de cercetare la fața locului, plângerea și declarațiile părții vătămate, raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, proces-verbal de recunoaștere după planșă foto și planșe foto, declarațiile martorilor și, declarațiile inculpatului.
În drept, instanța de fond a concluzionat că fapta inculpatului care in data de 21.05.2008 in timp ce se afla în locuința părții vătămate, profitând de neatenția acestuia, a sustras in scopul însușirii pe nedrept suma de 1000 de lei și 200 euro, cauzând părții vătămate un prejudiciu în valoare de 1720 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prev. și ped. de art.208 alin. 1.pen. cu aplic. art.37 lit.a pen.
Întrucât prin sentința penală nr.2773/2006 a Judecătoriei Timișoara, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare cu executare in regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, fiind arestat la data de 21.11.2005 și liberat condiționat la data de 22.01.2008, rămânând neexecutat un rest de 452 zile, sunt incidente disp. art.37 lit.a pen. La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 pen. limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social ridicat al faptei, modul în care inculpatul a săvârșit fapta, valoarea prejudiciului care deși nu este mare totuși nu se poate spune că prin prisma acestuia fapta ar fi lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, deoarece pentru partea vătămată avea o reprezentare și valoare însemnată, iar inculpatul a sustras doar ceea ce a găsit de valoare, profitând totodată de împrejurarea că victima era o persoană in vârstă fără posibilitate concretă de a se apăra. Nu in ultimul rând, instanța de fond a avut in vedere atitudine a oscilantă a inculpatului care nu a recunoscut comiterea faptei, nici atunci când a fost pus in fața dovezilor vinovăției sale, precum si starea de recidivă postcondamnatorie, multiplele condamnări avute pentru comiterea de infracțiuni similare și care denotă o perseverență infracțională.
Judecând in aceste limite, instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare cu executare în regim de detenție este în măsură să contribuie la realizarea scopurilor coercitive și reeducative ale legii penale iar în temeiul art.61 pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin nr. 1015/2007 a Judecătoriei Târgu Mureș și s-a contopit restul rămas neexecutat de 452 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul va avea de executat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare in regim de detenție.
În temeiul art.71 alin.2 pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a doua pen. pe durata stabilită în art.71 alin.2 penal.
Sub aspectul laturii civile instanța de fond, a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă in cauză cu suma de 1720 lei (1000 lei și contravaloarea în lei a 200 euro) prejudiciu dovedit prin intermediul depozițiilor martorelor și motiv pentru care în temeiul art.14 pr.pen. rap. la art.346 pr.pen. combinat cu art.998 și urm. civ. a admis acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1720 lei cu titlu de pretenții materiale pe seama părții civile.
În baza art.191 alin.1 pr.pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat iar conform art.189 pr.pen. s-a dispus ca onorariul av. din oficiu în sumă de 200 lei să fie avansat din d-nei av..
Împotriva sentinței penale nr.161/26 februarie 2009 pronunțată în dosarul penal nr- al Judecătoriei Cluj -N a formulat apel inculpatul, precizându-și poziția procesuală în sensul că apelul promovat vizează exclusiv latura penală a cauzei, acesta fiind înregistrat la Judecătoria Cluj -N, la data de 03 martie 2009, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate în sensul reducerii acestuia la 452 zile închisoare reprezentând restul rămas neexecutat ce trebuie contopit precum și în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate respectiv suspendarea executării acesteia în una din modalitățile prevăzute de lege.
În motivarea apelului promovat inculpatul prin apărătorul său ales a înțeles să susțină oral motivele de apel, învederând în esență că solicită admiterea apelului declarat vizând exclusiv latura penală a cauzei, desființarea sentinței penale atacate și în rejudecare să se dispună, reducerea cuantumului pedepsei aplicate cele 452 zile închisoare reprezentând restul rămas neexecutat ce trebuie contopit deoarece în speță este vorba de un furt în formă simplă iar pedeapsa aplicată inculpatului în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare este peste minimul special prevăzut de legiuitor.
Inculpatul a mai arătat că în opinia sa trebuie să se aibă în vedere și situația sa care după eliberarea din penitenciar nu a reușit să-și găsească un loc de muncă datorită cazierului pe care acesta îl are iar fapta a comis-o ca urmare a bolii de care suferă mama sa și a copilului minor pe care îl are în întreținere.(34, 22)
Tribunalul a constatat că apelul a fost promovat în termenul de 10 zile prevăzut de art.363 alin.1 pr.pen. termen ce au curs, în cazul inculpatului care a fost prezent la dezbaterea pe fond a cauzei de la pronunțare în conformitate cu prevederile art.363 alin.3 pr.pen. respectiv de la data de 26 februarie 2009. (30-33 din dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N)
Examinând sentința penală nr.161 /26 februarie 2009 pronunțată în dosarul penal nr- al Judecătoriei Cluj -N prin prisma motivelor de apel invocate de inculpatul cât și din oficiu, pe baza materialului și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, se apreciază că Judecătoria Cluj -N a administrat probatoriul necesar aflării adevărului și justei soluționări a cauzei pronunțând o soluție temeinică și legală atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile, cărei a nu i se pot aduce corective așa încât apelul inculpatului este nefondat.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N nr.4111/P!2008 întocmit la data de 28 ianuarie 2009 pentru săvârșirea infracțiunii de furt, incriminată de art.208 alin. 1.pen. cu aplicarea art.37 lit.a pen.
Conform dispozițiilor art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama, între altele, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite și de persoana inculpatului.
Individualizarea judiciară sau judecătorească a pedepsei o realizează instanța de judecată și se materializează prin stabilirea și aplicarea pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită în funcție de gradul concret de pericol social al faptei, de periculozitatea infractorului, de împrejurările concrete în care s-a comis infracțiunea.
Așadar, în cazul în care se constată că fapta săvârșită aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală, și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, ea implicit atrage aplicarea unei sancțiuni penale.
Tribunalul, a apreciat că instanța de fond cu ocazia judecării cauzei a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, întemeiată pe un material probator vast și judicios administrat, neputându-i-se imputa de nici o manieră o eventuală corelare defectuoasă a mijloacelor de probă administrate în cauză, sau acordarea unei valori probatorii mai mari unor probe în detrimentul altora, dispozițiile art.63 alin.2 pr.pen. fiind aplicate în mod corespunzător. Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut vinovăția inculpatului ca fiind cu certitudine dovedită, nici una dintre probele aflate la dosarul cauzei nefiind de natură a naște dubii sub acest aspect iar încadrarea juridică a faptei se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de furt, incriminată de art.208 alin.1 pen. cu aplicarea art.37 lit."a" pen. constatându-se în mod corect incidența dispozițiilor art.37 lit."a" pen. privind recida postcondamnatorie și implicit a prevederilor art.61 pen. privind revocarea beneficiului liberării condiționate din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sen.pen. nr.1015/2007 a Judecătoriei Târgu Mureș dispunându-se contopirea restului rămas neexecutat de 452 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând a executa în final o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare în regim de detenție.
În speță, au fost administrate toate probele utile cauzei, atât în scopul stabilirii situației de fapt, cât și în apărarea inculpatului, pentru circumstanțierea corectă a elementelor de individualizare a inculpatului, probe ce au fundamentat concluziile instanței de fond și au permis o dozare corectă a sancțiunii, efectuându-se o justă individualizare a pedepsei aplicate acestui a, atât sub aspectul naturii și al cuantumului ei, cât și ca modalitate de executare, avându-se în vedere, gradul de pericol social al faptei, valoarea prejudiciului nerecuperat până în prezent dar nu în ultimul rând atitudinea, comportamentul inculpatului care este recidivist nefiind la prima confruntare cu legea penală fiind condamnat anterior la alte pedepse cu închisoarea în regim de detenție pentru fapte similare iar pe parcursul derulării procesului penal inculpatul a înțeles să adopte o atitudine oscilantă, negând inițial comiterea faptei, ca ulterior cu ocazia audierii sale în faza urmăririi penale în prezența unui avocat ales să recunoască comiterea faptei, arătând în detaliu împrejurările în care a comis fapta, modalitatea de săvârșire a acesteia, precum și motivul care a stat la baza luării hotărârii infracționale de sustragere a banilor pentru ca în faza cercetării judecătorești să revină asupra celor declarate anterior, susținând că declarația dată în fața organelor de poliție a fost făcută ca urmare a unei constrângeri morale datorită faptului că este cu o antecedență penală bogată în sfera infracțiunilor de furt motiv pentru care a prezentat o cu totul altă versiune și anume că a fost în locuința părții vătămate pentru deratizare, dar nu i-a sustras nici o sumă de bani iar acele urme papilare prelevate de pe dulapul din încăpere în interiorul căruia se aflau banii au rămas impregnate pe suprafața obiectelor ca urmare a faptului că a încercat să mute mobilierul de la perete pentru a avea acces în toate colțurile încăperii, împrejurări care nu pot constitui elemente de circumstanțiere a răspunderii penale, circumstanțe care ar fi condus în final la aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege potrivit prevederilor art.74, art.76 pen. așa încât, prima instanță în mod just a reținut inaplicabilitatea circumstanțierii răspunderii penale fiind astfel respectate criteriile generale prevăzute de art.72 pen.
în speță a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului rezidă în primul rând din lipsa garanțiilor reale ce pot conduce la îndreptarea acestuia prin prisma faptului că este o persoană ce nu are un comportament corespunzător în societate, fiind recidivist, ceea ce denotă că nu se află la prima confruntare cu legea penală fiind condamnat anterior la alte pedepse cu închisoarea în regim de detenție pentru fapte similare și cu toate că a beneficiat de clemența legiuitorului prin liberarea sa condiționată nu a înțeles să nu mai revină în câmpul infracțional ci a persistat în continuare în sfera ilicitului penal ceea ce denotă fără echivoc că potențialul de îndreptare a acestuia nu poate atinge pragul maxim de eficiență printr-un tratament sancționator adecvat iar scopul pedepsei poate fi atins numai prin executarea efectivă în regim de detenție a pedepsei. Ori, în menirea ei pedeapsa trebuie să răspundă unor scopuri atât preventive cât și reeducative. Scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, iar prin executarea pedepsei legiuitorul urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept cât și față de regulile de conviețuire socială.
Cu privire la faptul că se impunea a se aplica inculpatului apelant cele 452 zile închisoare reprezentând restul rămas neexecutat ce trebui a contopit cu pedeapsa aplicată având în vedere că în speță este vorba de un furt în formă simplă iar pedeapsa aplicată inculpatului în cuantum de 1 an și 6 luni închisoare este peste minimul special prevăzut de legiuitor cât și imposibilitatea acestuia după eliberarea din penitenciar de a-și găsi un loc de muncă datorită cazierului și problemele familiale nu au suportul juridic necesar pentru a fi admisibile și implicit reținute în cauză pentru următoarele considerente:
Gravitatea situației inculpatului apelant a rezultat din împrejurarea că această pedeapsă urmează a fi executată în regim de detenție, însă o altă modalitate de executare nu este posibil să fie dispusă, întrucât acesta deși a beneficiat de clemență cu ocazia condamnării anterioare suferite așa cum rezultă din sentința penală nr.2773/2006 a Judecătoriei Timișoara, a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, fiind arestat la data de 21.11.2005 și liberat condiționat la data de 22.01.2008, rămânând neexecutat un rest de 452 zile, și-au găsit incidența dispozițiile art.37 lit.a pen.
Ca urmare, în speța dedusă judecății micșorarea pedepsei aplicate inculpatului, prin acordarea unui mai mare efect conduitei acestui a atât timp cât conduita sa a fost avută în vedere de către instanța de fond cu ocazia individualizării pedepsei, care a condus la aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege, astfel că se impune considerarea că a se reține un mai mare efect al conduitei acestui a prin reținerea circumstanțelor atenuante, s-ar ajunge la aplicarea unei sancțiuni modice în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii comise, a urmărilor cauzate și a persoanei inculpatului, conducând în final la eludarea scopului stabilit prin art.52 pen. nejustificându-se în speța dedusă judecății, micșorarea pedepsei, acest inculpat având alte condamnări anterioare, ceea ce dovedește că pedepsele ce i s-au aplicat nu și-au atins scopul educativ.
În opinia tribunalului instanța de fond a dat dovadă de clemență, în speță trebuind a fi aplicate pedepse mai severe dar având în vedere că este apelul declarat de către inculpat devin incidente dispozițiile art.372 pr.pen. respectiv instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apelul, dispoziții stabilite și prin principiul" non reformatio in pejus".
Sub aspectul soluționării laturii civile, tribunalul a reținut ca aceasta a fost corect si just soluționată neputându-i-se aduce corective instanța de fond constatând întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale cu privire la existența faptelor ilicite prevăzute de art.998, a admis practic toate pretențiile civile formulate și dovedite de către partea civilă avându-se în vedere întreg ansamblul probator, așa încât, în mod corect și just a ținut seama de prejudiciul cauzat.
Sintetizând, față de toate cele deja expuse, apreciind dovedită pe deplin vinovăția inculpatului, starea de fapt fiind confirmată de probele de la dosar, încadrarea în drept, individualizarea pedepsei cât și latura civilă fiind corect soluționate, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art.379 pct.1 lit.b pr.pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.161/26 februarie 2009 pronunțată în dosarul penal nr- al Judecătoriei Cluj -
Întrucât inculpatului apelant i s-a asigurat asistența juridică din oficiu, în temeiul art.189 proc.pen. tribunalul a stabilit onorariu avocațial din oficiu în sumă de 200 lei, onorariu ce a fost suportat din și care s-a avansat în favoarea Baroului de avocați C, av. R.
Având în vedere că inculpatul apelant a fost găsit în culpă procesuală, în temeiul art.192 alin.2 proc.pen. tribunalul l-a obligat pe acesta să plătească suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel, în care s-a inclus și onorariul avocațial din oficiu în sumă de 200 lei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs în termen legal inculpatul, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 6 octombrie 2009 inculpatul recurent, prin apărător, a solicitat reducerea pedepsei, ținând cont de natura infracțiunii, modalitatea de comitere și persoana inculpatului. Acesta a avut unele greutăți însă în momentul de față are loc de muncă stabil.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care urmează a fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că instanța de fond și cea de apel au reținut o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate în cauză.
A rezultat din ansamblul probator că la data de 21.05.2008 in timp ce se afla în locuința părții vătămate pentru a efectua o operațiune de deratizare, profitând de neatenția acestuia, a sustras in scopul însușirii pe nedrept suma de 1000 de lei și 200 euro, cauzând părții vătămate un prejudiciu în valoare de 1720 lei.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța de fond a respectat criteriile prevăzute de art.72 penal, ținând seama de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, de gradul de pericol social ridicat al faptei, de modul în care inculpatul a săvârșit fapta, de valoarea prejudiciului care deși nu este mare totuși nu se poate spune că prin prisma acestuia fapta ar fi lipsită de pericolul social al unei infracțiuni, deoarece pentru partea vătămată avea o reprezentare și valoare însemnată, iar inculpatul a sustras doar ceea ce a găsit de valoare, profitând totodată de împrejurarea că victima era o persoană in vârstă fără posibilitate concretă de a se apăra.
Instanța de fond a avut in vedere și atitudinea oscilantă a inculpatului care nu a recunoscut comiterea faptei, nici atunci când a fost pus in fața dovezilor vinovăției sale, precum si starea de recidivă postcondamnatorie, multiplele condamnări avute pentru comiterea de infracțiuni similare și care denotă o perseverență infracțională.
Aspectele invocate de inculpat în recurs în sensul că este vina societății pentru faptul că nu oferă șanse celor ce sunt recidiviști de a se reintegra în societate, ei întâmpinând greutăți la angajare în momentul în care prezintă cazierul, este contrazisă de împrejurarea că în prezent inculpatul este angajat la două societăți, potrivit propriei lui susțineri.
Instanța de fond a aplicat inculpatului recurent o pedeapsă orientată înspre minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă de acesta este închisoarea de la 1 la 12 ani.
Curtea constată că nu se impune aplicarea unei pedepse mai reduse inculpatului, o pedeapsă mai redusă nefiind în măsură să realizeze scopul preventiv, reeducativ și sancționator al pedepsei.
Pentru considerentele prezentate, reținând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea urmează ca în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.187/A din 9 iunie 2009 Tribunalului Cluj.
În baza art.189 pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C, suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 21.07.1977, domiciliat în C-N,-,.19, jud.C, împotriva deciziei penale nr.187/A din 9 iunie 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul-recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
3 ex/9.10.2009
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Livia Mango Săndel Macavei
