Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 632/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.184 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.632
Ședința publică de la 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Liana Balaci
- - JUDECĂTOR 3: Constantin
- judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursului declarat de asigurătorul SC Asigurări - Sucursala C, împotriva deciziei penale nr.62 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic, pentru recurentul asigurator SC Asigurări - Sucursala C, partea civilă, asistată de avocat, apărător ales, avocat, apărător ales, pentru inculpatul, lipsă, lipsind părțile civile Spitalul Județean de Urgență S, Spitalul Universitar de Urgență
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Consilier juridic pentru recurentă arată că recursul vizează doar latura civilă, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale și trimiterea spre rejudecare cu privire la latura civilă, deoarece instanțele anterioare au avut în vedere doar probele testimoniale, nu au avut în vedere contractul de asigurări, părțile civile trebuiau să facă dovada prejudiciului, daunele morale sunt mari, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru cheltuielile efectuate de asigurat; în subsidiar, solicită rejudecarea cauzei de către instanța de recurs.
Avocat pentru partea civilă, solicită respingerea recursului ca nefondat, nu există nici un motiv de casare din cele prevăzute de lege, prejudiciul suferit a fost dovedit cu acte și cu martori, cuantumul nu este exagerat. Solicită obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către partea civilă.
Avocat pentru inculpat, solicită să se aprecieze asupra legalității și temeiniciei recursului asigurătorului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece s-a soluționat corect latura penală și latura civilă a cauzei.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea pronunțată la data de 5.11.2007, Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art.2781alin.8 lit.c Cod pr.penală, s-a dispus admiterea plângerii formulată de petenta, desființarea ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina din dosarul 3159/P/2006 și reținerea cauzei pentru judecare. A fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal și s-a fixat termen de judecată la data de 26 noiembrie 2007, pentru a fi citați inculpatul și partea vătămată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele:
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina din data de 29.06.2007 din dosarul nr.3159/P/2006 s-a dispus în temeiul art.262 pct.2 lit.a Cod pr.penală, art.11 pct.1 lit.b Cod pr.penală și art.10 lit.1Cod pr.penală, cu aplic. art.181și 91 Cod penal, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 Cod penal, apreciindu-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, aplicând învinuitului o amendă administrativă în cuantum de 1000 lei.
S-a arătat că în ziua de 06.07.2006 intimatul în timp ce conducea autoturismul marca Citroen cu numărul B-11-2690 pe B-dul - din mun. S, în dreptul străzii - a lovit pe trecerea de pietoni pe petenta. În urma impactului intimatul a condus pe petentă cu autoturismul propriu la Spitalul Județean S, unde a fost internată în spital în secția Ortopedie cu diagnosticul L 2, iar în perioada 7-31.07.2006 aceasta a fost internată la Spitalul Universitar B la secția Neurochirurgie cu diagnosticul de corp vertebral L 2 fiind supusă unei intervenții chirurgicale.
Din raportul de expertiză medico-legală nr.1209/E/2006 al O, a rezultat că petenta a suferit leziunile traumatice în data de 06.07.2006 în condițiile unui accident rutier, leziuni care au necesitat 90-110 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicații, reținând totodată existența unor leziuni osteoporotice preexistente ale petentei.
Prima instanță a arătat că potrivit actelor de urmărire penală accidentul de circulație soldat cu vătămarea gravă a integrității corporale a petentei s-a produs din culpa exclusivă a intimatului care a accidentat-o pe marcajul pietonal și a apreciat că fapta intimatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, ținând seama de împrejurările în care s-a produs acest accident, de numărul mare de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea petentei, chiar pe fondul unor cauze preexistente și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, respectiv că pentru aceste argumente soluția de netrimitere în judecată dispusă prin ordonanța Parchetului de pe lângă judecătoria Slatina nr.3159/P/2006 ar fi nelegală și netemeinică.
Ulterior pronunțării acestei încheieri s-a procedat la judecarea cauzei, s-au administrat și probe noi, tribunalul constând în acest sens că în mod corect s-a procedat astfel și greșit s-a apreciat prin încheierea menționată că probele administrate în cursul urmăririi penale ar fi fost suficiente.
După administrarea tuturor probelor și judecarea cauzei, prin sentința penală nr.751/9.10.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-,apelată în prezenta cauză, s-a dispus în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.1Cod pr.penală, achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.184 alin.2 si 4 Cod penal și în baza art.181si 91 lit.c Cod penal, s-a aplicat inculpatului amenda administrativa in cuantum de 1.000 lei.
În baza art.14 si 346 Cod pr.penală, a fost obligat asigurătorul SC SA la plata următoarelor sume de bani: 2200 lei reprezentând daune materiale si 20.000 lei reprezentând daune morale către partea civila; 19275,72 lei către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență B, reprezentând daune materiale.
S-a respins acțiunea civilă formulată de Spitalul Județean de Urgență S privind plata sumei de 171,49 lei, constatând că aceasta a rămas fără obiect, suma de bani menționată fiind achitată de inculpat.
În baza art.191 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.193 pr.pen. a fost obligată SC SA la plata sumei de 1100 lei onorariu avocat către partea civilă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță după efectuarea cercetării judecătorești și a probelor administrate și în această fază procesuală, prima instanță a reținut ca situație de fapt aceea că în ziua de 06.07.2006 inculpatul în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare B-11-2690 pe bulevardul - din S la intersecția cu - a acroșat-o pe partea vătămată, în timp ce aceasta se angajase în traversarea străzii pe marcajul pietonal, iar în urma impactului autoturismului cu partea vătămată s-a produs vătămarea corporală a acesteia, fiindu-i cauzate leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 90-110 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, conform raportului de expertiză medico-legală nr.1209/E/2006 efectuat de Serviciul Județean de Medicină Legală
Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului care în ziua de 06.07.2006 datorită neasigurării corespunzătoare a acroșat cu autoturismul pe partea vătămată producându-i acesteia leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 90-110 zile îngrijiri medicale, reprezintă infracțiunea prev. de art.184 alin.2 si 4C.p., iar sub aspectul laturii subiective că inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale deși trebuia și putea să-l prevadă, respectiv ca formă de vinovăție culpa.
La stabilirea sancțiunii aplicate inculpatului instanța de fond a avut în vedere atitudinea inculpatului în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, lipsa antecedentelor penale, urmările produse, gradul de pericol social al faptei constând în aceea că în urma neglijenței sale s-a adus atingere integrității corporale a părții vătămate, de forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul respectiv culpa în varianta prev. de art.19 alin.2 lit.b Cod penal și a apreciat în raport de toate aceste elemente că aplicarea unei sancțiuni administrative este suficientă pentru ca inculpatul să conștientizeze pericolul social al faptei sale.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal s-a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 42.000 lei, din care suma de 2200 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuielile efectuate cu îngrijirea sa și 10.000 lei beneficiu nerealizat pe timp de un an de zile ca urmare a faptului că după accident nu a mai putut lucra și 30.000 lei reprezentând daune morale; că s-au mai constituit părți civile și Spitalul Județean de Urgență S cu suma de 171,49 lei și Spitalul Universitar de Urgență B cu suma de 19.275,72 lei reprezentând despăgubiri civile ca urmare a internării părții vătămate după accidentul de circulație.
În raport de situația de fapt reținută prin prisma probelor administrate și disp. art.998-999 civ conform cărora "orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara", acesta fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin imprudența sa, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale respectiv existența faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, implicarea în comiterea acesteia a inculpatului precum și legătura de cauzalitate dintre aceste elemente.
Cu privire la daunele materiale solicitate de partea civilă, prima instanță a reținut că au fost dovedite, dispunând admiterea cererii sub acest aspect în totalitate, respectiv în cuantum de 2200 lei așa cum a solicitat partea vătămată, precum și admiterea acțiunii civile formulată de Spitalul Universitar de Urgență B cu privire la suma de 19.275,72 lei, reprezentând cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate.
Referitor la acțiunea civilă formulată de Spitalul Județean S privind suma de 171,49 lei, s-a constatat că a rămas fără obiect întrucât suma a fost achitată integral de inculpat conform adresei de la fila 59
În ceea ce privește cererea părții civile de acordare a unor sume de bani cu titlu de beneficiu nerealizat, instanța de fond a dispus respingerea ca nedovedită, reținând că aceasta nu a făcut dovada că la momentul producerii accidentului ar fi desfășurat o activitate producătoare de venituri, respectiv că înscrisul depus la dosar în cursul cercetării judecătorești de partea civilă referitor la faptul că aceasta se înscrisese la un concurs pentru ocuparea unui post de profesor nu crează prezumția că ar fi fost angajată, prejudiciul astfel reclamat fiind apreciat ca fiind incert.
Referitor la cererea privind despăgubirile pentru daunele morale, formulată de partea vătămată s-a apreciat că aceasta a suferit cu siguranță un prejudiciu nepatrimonial, respectiv suferințe psihice cauzate de vătămarea integrității corporale, iar încălcarea acestor valori generează dreptul și obligația la repararea consecințelor; că deși este adevărat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conținut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenței în bani a valorilor încălcate prin fapta ilicita, s-a statuat că atingerile aduse acestei valori manifestându-se concret permit aprecierea intensității și gravității lor în raport de toate împrejurările cauzei, de modul de acțiune, de consecințe, respectiv că dimensiunea prejudiciului moral urmează a se stabili nu doar în raport de intensitatea durerilor psihice suferite ca urmare a vătămării integrității corporale dar și a împrejurărilor concrete în care s-au petrecut faptele, gravitatea acestora și vinovăția inculpatului, în forma culpei, de atitudinea manifestată de acesta după producerea accidentului, în concret aceasta constând în atitudinea de a acorda primul ajutor părții vătămate după producerea accidentului și transportarea acesteia la spital pentru îngrijri, precum și încercarea inculpatului de a achita acesteia o suma de bani pentru suferințele pricinuite.
S-a mai arătat că s-a statuat constant în practica judiciară că repararea trebuie să fie justă, dar că nu s-ar putea acorda mai mult decât dauna suferită, deoarece săvârșirea unei infracțiuni nu este un prilej de îmbogățire pentru persoana lezată.
Reținând și faptul că pentru producerea accidentului culpa aparține în exclusivitate inculpatului, prima instanță a apreciat ca daunele morale la care este îndreptățită partea vătămată să fie în cuantum de 20.000 lei.
Referitor la răspunderea asiguratorului, instanța de fond a invocat decizia în interesul legii nr.1 din 28 martie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, art.50 alin.1, art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995, reținând că nu există solidaritate între inculpat și asigurătorul de răspundere civilă, în temeiul dispozițiilor legale menționate și admițând în parte acțiunile civile promovate de părțile civile a dispus obligarea numai asigurătorului de răspundere civilă la plata sumelor de bani stabilite în cauză, respectiv la plata sumei de 2.200 lei cu titlu de despagubiri materiale si 20.000 lei titlu de daune morale către partea civilă și la plata sumei de 19.275,72 lei către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpatul, partea civilă și asigurătorul SC Asigurări SA Sibiu, dar partea civilă și inculpatul și-au retras apelurile.
1. Apelantul asigurător a formulat motive de apel, criticând sentința pronunțată de prima instanță sub două aspecte: neobligarea inculpatului alături de societatea de asigurare la plata daunelor materiale și morale către partea vătămată, respectiv calitatea de parte responsabilă civilmente a societății de asigurare și acordarea daunelor materiale și morale fără a fi pe deplin justificată.
Prin decizia penală nr.62 din 4 martie 2009, Tribunalul O l t, a luat act de retragerea apelurilor declarate de partea vătămată și inculpatul.
S-a respins apelul declarat de asigurătorul SC Asigurări SA Sibiu.
Au fost obligați fiecare dintre cei trei apelanți la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
În motivarea deciziei, s-a arătat că apelul declarat de asigurătorul Societatea de Asigurare Asigurări SA Sibiu, că este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv invocat privind greșita reținere a calității procesuale a societății de asigurare de asigurător și nu de parte responsabilă civilmente și pe cale de consecință și greșita neobligare a acesteia în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor stabilite în cauză, tribunalul a apreciat că este neîntemeiat, având în vedere decizia în interesul legii nr.1 din 28 martie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pe cale de consecință, s-a arătat că și critica formulată de apelantul asigurător cu privire la nereținerea răspunderii solidare între asigurător și inculpat sunt neîntemeiate, tribunalul invocând forma modificată a Legii nr.136/1995, în vigoare la data accidentului, care cuprinde mențiuni exprese în care rezultă numai obligația asiguratorului de a acorda despăgubiri în limita obligației acestuia stabilită anual prin norme de aplicare a legii privind asigurările.
Astfel, modificarea art.55 alin.1 din Legea 136/1995 este un argument pentru susținerea concluziei expuse având în vedere că în forma inițială acest text legal prevedea că despăgubirile se acordau de asigurător dacă acestea nu fuseseră achitate de persoana responsabilă, însă după modificarea Legii 136/1995 asemenea condiție nu mai este prevăzută. Dimpotrivă, în prezent, art.55 alin.1 din Legea 136/1995 modificată prevede expres că "espăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite", fără a se mai face nicio trimitere la achitarea acestora de partea responsabilă. Totodată, conform acestui text legal -art.55 alin.1- despăgubirile sunt datorate de asigurător nu numai atunci când asiguratul este responsabil de accidentul auto dar și în cazul în care cel care conduce autovehiculul răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul, fiind avută în vedere ipoteza în care autovehiculul a fost condus de altă persoană indiferent dacă asiguratul răspunde ori nu pentru faptele acelei persoane, asigurarea obligatorie de răspundere civilă acoperind toate accidentele de autovehicule asigurate indiferent de persoana care răspunde civil pentru paguba cauzată.
S-a mai arătat că, pe de altă parte potrivit art.1041 Cod Civil, solidaritatea pasivă nu se prezumă, ci aceasta trebuie prevăzută expres de lege sau prin convenția părților fiind necesară o exprimare clară și neîndoielnică a intenției părților în acest sens, respectiv că debitorii se obligă în solidar. Însă asemenea mențiuni privind răspunderea civilă solidară a asigurătorului și asiguratului nu se regăsesc în Legea 136/1995 modificată sau în contractul de asigurare reglementat în cap. II din același act normativ.
Un alt argument pentru lipsa solidarității pasive în prezent l-ar putea constitui și faptul că partea responsabilă civilmente poate recupera totdeauna întreaga suma plătită pentru fapta inculpatului, în vreme ce asigurătorul dimpotrivă, cu excepția celor 4 cazuri prevăzute expres în art.58- cazuri printre care nu se regăsește situația unei persoane asigurate care comite o infracțiune din culpă (vătămare corporală din culpă sau ucidere din culpă), nu are posibilitatea exercitării acțiunii în regres și nu poate recupera sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei.
Referitor la critica apelantului asigurător privind faptul că instanța de fond a acordat daune materiale și morale fără a fi pe deplin justificate, respectiv fără a fi fost depuse la dosar documente justificative, tribunalul a apreciat-o că este nefondată.
În cauza dedusă judecății au fost administrate pentru dovedirea pretențiilor civile ca mijloace de probă în principal înscrisuri (atașate la filele 37-51 privind cheltuielile efectuate de partea civilă și la fil.61-67 cele privind cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate la Spitalul Universitar de Urgență B). Iar acestea se coroborează și cu declarațiile martorilor C și și cu declarațiile părților conform art.75 și 69.
C.P.P.Totodată, nu se poate susține că prejudiciul trebuie dovedit numai cu înscrisuri având în vedere că sistemul nostru de drept are la bază principul liberei aprecieri a probelor, acesta fiind reglementat expres de art.63 alin.2 conform C.P.P. căruia "probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face în urma examinării tuturor probelor administrate-", iar mijloacele de probă sunt enumerate în dispoz. art.64C. printre acestea fiind nu numai înscrisurile ci și declarațiile martorilor și părților. Mai mult, în același sens al acordării despăgubirilor de orice natură dovedite prin orice mijloc de probă și nu doar prin acte, sunt chiar prevederile reglementate în Ordinul nr.113.133/ 2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule. Conform rt.14alin.1 " Asigurătorul are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului provocat de asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire,dovedite prin orice mijloc de probă."
Iar cu privire la suma de 19275,72lei contestată expres în cadrul acestui motiv de apel d e apelantul asigurător, sumă reprezentând cheltuieli de spitalizare privind internarea părții civile în secția Neurochirugie Ia S pitalului Univesitar B în perioada 07.07.2006-31.07.2006 și 05.03.2007-12.03.2007 se constată că a fost stabilită de instanța de fond în raport de înscrisurile doveditoare comunicate de spitalul menționat, respectiv decontul de cheltuieli, cu indicarea foii de observație, a zilelor de spitalizare, a analizelor medicale și intervențiilor chirurugicale efectuate, a medicamentelor și materialelor sanitare folosite -fil.61-66 ds.fond.
Tribunalul a invocat și a parafrazat dispozițiile art.49, art.50, art.54, art.55 alin.1 din Legea nr.136/1995, modificată, art.313 din Legea nr.95/2006, modificată.
Sub aspectul daunelor morale stabilite de instanța de fond pentru partea civilă s-a constatat că au fost just apreciate de instanța de fond, s-a reținut corect că aceasta a suferit și un prejudiciu nepatrimonial suferințe psihice dar și fizice cauzate de vătămarea integrității corporale, iar încălcarea acestor valori generează dreptul și obligația la repararea consecințelor; și chiar dacă este adevărat că prejudiciul nepatrimonial nu are un conținut economic, evaluarea acestuia nu înseamnă stabilirea echivalenței în bani a valorilor încălcate prin fapta ilicita, așa cum s-a statuat constant atingerile aduse acestei valori manifestându-se concret permit aprecierea intensității și gravității lor în raport de toate împrejurările cauzei, de modul de acțiune, de consecințe. Iar dimensiunea prejudiciului moral s- stabilit nu doar în raport de intensitatea durerilor psihice și fizice suferite ca urmare a vătămării integrității corporale dar și a împrejurărilor concrete în care s-au petrecut faptele, gravitatea acestora și vinovăția inculpatului, în forma culpei, atitudinea manifestată de acesta după producerea accidentului, în concret aceasta constând în atitudinea de a acorda primul ajutor părții vătămate după producerea accidentului și transportarea acesteia la spital pentru îngriji, precum și încercarea inculpatului de a achita acesteia o suma de bani pentru suferințele pricinuite.
S-a mai arătat că despăgubirile stabilite în cauză atât cu titlu de daune materiale, cât și daune morale în cuantum total de 41.475,72 lei se încadrează în limita prevăzută în art.8 alin.2 din Normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs asiguratorul SC Asigurări SA, prin Sucursala C, în motivare arătând că se critică numai latura civilă a cauzei, în sensul că părțile civile trebuie să dovedească pretențiile lor numai cu documente justificative, documente care nu există, astfel încât daunele materiale nu sunt dovedite, iar Spitalul B nu a depus înscrisuri în sprijinul sumei solicitate.
A mai arătat că daunele morale s-au acordat într-un cuantum foarte mare, acestea neputând constitui nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și garanții lor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.
A mai invocat faptul că asiguratorii RCA nu acoperă despăgubiri pentru cheltuielile penale la care ar putea fi obligat proprietarul sau conducătorul vehiculului asigurat răspunzător de producerea pagubei.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea apreciază că este nefondat.
Primul termen de judecată a avut loc la 15 aprilie 2009, iar motivele de recurs au fost depuse la dosar la 20 mai 2009, astfel încât nu s-au respectat dispozițiile art.38510alin.2 Cod pr.penală, în sensul că motivele de recurs nu au fost depuse cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, fiind aplicabile dispozițiile alin.21ale aceluiași articol, în sensul că instanța va lua în considerare numai cazurile de casare care potrivit art.3859alin.3 Cod pr.penală, se iau în considerare din oficiu.
Ori, în speță, nu există nici un caz din cele prevăzute de art.3859alin.3 Cod pr.penală.
În altă ordine de idei, trecând la analizarea motivelor invocate de recurent, Curtea apreciază că sunt nefondate.
Codul d e procedură penală, nu limitează mijloacele de probă numai la înscrisuri, așa cum rezultă din dispozițiile art.64 Cod pr.penală, în care sunt prevăzute și declarațiile martorilor.
Pe de altă parte, la stabilirea daunelor materiale, s-au avut în vedere atât înscrisuri - filele 37-51, pentru partea civilă, filele 61-67 pentru partea civilă Spitalul Universitar de Urgență B, acestea coroborându-se cu declarațiile martorilor C și și cu declarațiile părților.
Cuantumul daunelor morale nu este exagerat, având în vedere natura leziunilor suferite de partea vătămată, suferințele psihice și fizice cauzate de accident, intensitatea acestora, împrejurările producerii accidentului - partea vătămată traversând strada pe trecerea de pietoni, aspecte care justifică ideea că suma stabilită de instanța de fond reprezintă o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral produs părții civile. Susținerea recurentei că nu poate fi obligată și la suportarea cheltuielilor judiciare la care este obligat asiguratul, nu este întemeiată, întrucât dispozițiile legale invocate în motivele de recurs se referă doar la cheltuielile pe care le face asiguratul în cadrul procesului penal, nu și la cheltuielile pe care este obligat să le plătească, deoarece aceste cheltuieli sunt generate tot de fapta asiguratului.
În consecință, ținând cont de dispozițiile art.38515alin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2, art.193 Cod pr.penală, recurentul va fi obligat la 150 lei, cheltuieli judiciare către stat, în care este inclus și onorariu apărător oficiu în cuantum de 50 lei stabilit potrivit art.3 din protocolul încheiat între Ministerului Justiției și Libertăților și UNBR, privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală și la 500 lei, cheltuieli judiciare către intimata parte civilă, reprezentând onorariu apărător ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de asigurătorul SC Asigurări SA - Sucursala C, împotriva deciziei penale nr.62 din 4 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
Obligă pe recurent la 150 lei cheltuieli judiciare către stat și la 500 lei cheltuieli judiciare către intimata - parte civilă, reprezentând onorariu, în cheltuielile judiciare către stat fiind inclus și onorariu apărător oficiu în cuantum de 50 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 17 iunie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Gh.
PS/2.07.2009
18 iunie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice S va urmări și încasa de la inc. suma de 550 lei, cheltuieli judiciare statului și 1.000 lei amendă administrativă și de la partea civilă suma de 50 lei, cheltuieli judiciare statului.
- Administrația Finanțelor Publice Sibiu va urmări și încasa de la rec.asig.SC Asigurări SA Sibiu suma de 200 lei, cheltuieli judiciare statului.
- Spitalul Universitare de Urgență B va încasa de la rec.asig.SC Asigurări SA suma de 19.275,72 lei, daune materiale.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Liana Balaci, Constantin
