Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 13/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 13/
Ședința publică din 08 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpatul, domiciliat în, sat, județul A și partea civilă, domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei penale nr. 160 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul inculpat, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației nr. 4270/2008, emisă de Baroul Argeș și recurentul parte civilă, asistat de avocat ales, în baza delegației nr. 426/2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet avocat, lipsă fiind intimatul parte civilă Spitalul Județean
Procedura, legal îndeplinită.
Ședința a fost înregistrată conform dispozițiilor art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat solicită citarea acestuia cu mandat de aducere.
Apărătorul recurentei părți civile are informații că inculpatul ar fi plecat la muncă în altă țară, dar nu are o dovadă în acest sens. Solicită să se facă toate demersurile necesare pentru prezența inculpatul la instanță, dacă se apreciază obligatorie audierea acestuia.
Reprezentantul parchetului solicită a se acorda un ultim termen de judecată pentru a se cita inculpatul cu mandat de aducere precum și a se solicita relații de la postul de poliție al comunei, dacă acesta se află în localitate sau este plecat în străinătate în vederea audierii.
Față de împrejurarea că inculpatul nu a înțeles să se prezinte la instanță, curtea apreciază că nu se mai impune a se face demersuri suplimentare pentru prezența acestuia, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul parte civilă, susține recursul așa cum a fost formulat atât la instanța de fond cât și la instanța de apel, sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate. Solicită admiterea recursului declarat de partea civilă, desființarea deciziei atacate și în parte a sentinței penale pronunțată de instanța de fond, cu obligarea inculpatului la plata daunelor morale. Apreciază că daunele morale au fost stabilite într-un cuantum foarte mic în condițiile în care inculpatul a manifestat o atitudine nesinceră pe tot parcursul cercetării judecătorești, având antecedente penale pentru fapte asemănătoare. Inculpatul nu s-a preocupat vreodată de evoluția sănătății părții civile și nu a contribuit material în nici un fel.
În ceea ce privește recursul declarat de inculpat solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de acesta, casarea deciziei atacate și achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 rap. la art.10 lit.c sau lit.d Cod procedură penală, întrucât acesta nu a săvârșit fapta.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, arată că nu se impune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 rap. la art. 10 lit. c sau lit.d Cod procedură penală, deoarece din probele administrate în cauză rezultă că acesta se face vinovat de săvârșirea faptei. Pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă, apreciază că în mod corect instanța de fond a diminuat cuantumul daunelor morale, întrucât și partea civilă are o culpă în săvârșirea faptei. Pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de partea civilă.
CURTEA:
Asupra recursurilor penale formulate;
Din examinarea actelor dosarului, constată:
Prin sentința penală nr.35 din 11 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Costești, în temeiul art.182 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea disp. art.73 lit.b) Cod penal, coroborat cu art.76 lit.d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15.08.1975 în localitatea C, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, la 10 luni închisoare.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni, stabilit conform art.82 alin.1 Cod penal.
În temeiul art.359 Cod pr.penală, s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83, 84 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art.313 din Legea nr.95/2006, combinat cu art.998 Cod civil, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judetean A și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 19,11 lei către partea civilă, reprezentând cheltuieli ocazionate de spitalizarea părții vătămate.
În temeiul art.14,15 și 346 Cod pr.penală, rap. la art.998 și art.999 Cod civil, s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 850 lei despăgubiri materiale și 2000 lei daune morale.
În temeiul art.193 alin.1,2 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei către partea civilă, reprezentând cheltuieli judiciare făcute de aceasta.
În temeiul art.191 alin. 1 Cod pr.penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în data de 20.10.2006, inculpatul și părinții săi, și, au mers la moara la care este angajată ca partea vătămată.
Nemulțumit de calitatea mălaiului, necorespunzătoare porumbului introdus de el în cuva morii, inculpatul, cerându-i socoteală părții vătămate, a declanșat un conflict verbal cu acesta.
În cursul acestei dispute, la întreținerea și prelungirea căreia au participat activ ambele părți, la un moment dat, iritat și de comportamentul provocator al părții vătămate, ce se adresa răstit, jignitor și a încercat chiar să-l lovească pe inculpat, acesta din urmă a apucat-o de haine pe partea vătămată, îmbrâncindu-se reciproc până când aceasta a căzut și s-a lovit de un cântar metalic.
Prin lovirea de corpul dur - cântar metalic, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 80 de zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din probele de care instanța face vorbire în cauză.
Totodată, prima instanță a reținut, că însăși constatările medicului legist, cuprinse în raportul de expertiză medico-legală, privesc o singură leziune la nivelul umărului stâng, fără alte leziuni, la nivelul altor organe, ceea ce face credibil faptul că părțile se certau, se împingeau reciproc, până când partea vătămată a căzut cu umărul stâng pe cântarul metalic.
aprinsă dintre părți, anterioară căderii părții vătămate și lipsa altor leziuni constatate acesteia, au făcut credibilă declarația inculpatului din faza de urmărire penală conform căreia pe fondul unei emoții și tulburări intense cauzată de lipsa calității mălaiului, de cearta cu partea vătămată și de comportamentul agresiv verbal și fizic al părții vătămate, a avut loc rezultatul produs și anume leziunile constatate prin certificat medico-legal ale părții vătămate.
La stabilirea pedepsei, s-a reținut de către prima instanță, pe lângă criteriile prevăzute de art.72 Cod penal și circumstanța atenuantă prev. de art.73 lit."b" Cod penal, cu consecința prevăzută de art. 76 lit."d" Cod penal.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen, inculpatul, care a motivat că în mod greșit a fost condamnat, întrucât nu s-a stabilit cu certitudine că leziunile vindecabile în 80 de zile de îngrijiri medicale se datorează loviturilor pe care partea vătămată susține că i le-a aplicat.
Sentința a fost apelată, în termen și de către partea vătămată, constituită parte civilă, care a motivat că în mod greșit s-a reținut scuza provocării, întrucât nu l-a provocat în niciun fel pe inculpat, astfel încât nu se justifică neacordarea despăgubirilor materiale și a daunelor morale în cuantumurile solicitate.
Prin decizia penală nr.160 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul și partea civilă, fiind obligați apelanții la câte 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat că, pe baza probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, stabilind vinovăția inculpatului.
Astfel, din întregul material probator, susține instanța de apel, a rezultat că între cei doi a avut loc o altercație întreținută și de partea vătămată, care a încercat să-l lovească pe inculpat, iar acesta din urmă a îmbrâncit- Din acest motiv partea vătămată a căzut și s-a lovit cu umărul stâng de un cântar metalic.
Deși în apel rezultă o altă situație invocată de inculpat, ce nu mai coincide cu susținerile de la prima instanță, tribunalul a apreciat că instanța de fond a reținut ca veridică susținerea inculpatului din faza de urmărire penală, susținere care se coroborează cu celelalte probe, dovedindu-se că pe fondul tulburării cauzate de atitudinea părții vătămate, inculpatul a îmbrâncit-o, partea vătămată în cădere lovindu-se de cântar, fracturându-și astfel umărul.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că instanța de fond a rezolvat în mod corespunzător latura penală a cauzei.
În ce privește latura civilă, tribunalul a constatat că instanța de fond a acordat despăgubirile materiale care au fost dovedite și a apreciat corect întinderea daunelor morale, prin prisma scuzei provocării.
Așa fiind, în baza art.379 pct.1 lit."b" Cod pr.penală, tribunalul a respins apelurile ca nefondate.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și partea civilă.
Inculpatul critică soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea sa, în baza art.11 pct.2 rap. la art.10 lit.c Cod pr.penală - nu a săvârșit fapta - sau, în baza art.10 lit.d Cod pr.penală - faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Partea civilă critică soluția, atât în scris cât și oral, solicitând înlăturarea scuzei provocării reținută în favoarea inculpatului, majorarea daunelor morale, având în vedere și atitudinea nesinceră a inculpatului pe tot parcursul cercetării judecătorești, împrejurarea că nu s-a interesat de evoluția sănătății sale și nu a contribuit, material, în nici un mod la acoperirea prejudiciilor materiale și morale suferite.
Examinând decizia atacată, potrivit art.385/14 Cod pr.penală, prin prisma motivelor invocate, potrivit cazurilor de casare prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor urma:
Astfel, cu privire la recursul inculpatului, ce solicită achitarea, curtea constată că în cauză nu subzistă nici temeiul achitării prev. de art.11 pct.2 rap. la art.10 lit.c Cod pr.penală, în sensul că fapta nu a fost săvârșită de acesta, și nici celălalt temei invocat, și anume cel prev. de art.11 pct.2 rap. la art.10 lit.d Cod pr.penală - fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.
Ca urmare, curtea constată că din ansamblul probator al cauzei, din declarația părții vătămate care se coroborează cu depozițiile martorilor audiați în cauză, rezultă că pe fondul conflictului dintre inculpat și partea vătămată, așa cum a fost nuanțat de către prima instanță și de instanța de apel, inculpatul a îmbrâncit-o pe partea vătămată care a căzut și care s-a lovit de cântarul metalic al morii, cauzându-i-se leziunile menționate în certificatul medico-legal.
In acest sens, sunt edificatoare, pe lângă declarațiile date la urmărire penală, declarațiile date în instanță de martorul (46 dosar prima instanță), în care menționează că l-a văzut pe inculpat lovindu-o pe partea vătămată, îmbrâncind-o pe cântarul metalic, după care a căzut, parte vătămată care a început să plângă de durere, declarație care se coroborează și cu declarația martorului (48), în care arată că, de asemenea, l-a văzut pe inculpat îmbrâncind-o pe partea vătămată peste cântar, precum și cu declarațiile altor martori audiați în această cauză.
Rezultă, astfel, cu prisosință că leziunile suferite de partea vătămată care au necesitat 80 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, au fost cauzate de acțiunea violentă a inculpatului, acesta fiind vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, cea prev. de art.182 alin.1 Cod penal, și nu o altă persoană sau că o astfel de agresiune ar fi avut loc într-o altă împrejurare, fără a antrena vina inculpatului, în cauză fiind întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii arătate.
Așa fiind, criticile inculpatului nu pot fi primite ca atare și, în consecință, sub aspectele invocate, recursul acestuia va fi respins ca nefondat, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
De asemenea, curtea constată că nici motivele invocate de partea vătămată, în sensul inexistenței scuzei provocării reținută în favoarea inculpatului și a majorării daunelor, nu pot fi primite.
Astfel, cu privire la greșita reținere a scuzei provocării, în sensul că partea vătămată nu a avut nici o contribuție la declanșarea conflictului și urmare a înlăturării acesteia se impune majorarea daunelor acordate, curtea reține că o atare susținere nu rezultă din ansamblul probator al cauzei, întrucât și partea vătămată a avut contribuția sa la declanșarea conflictului, așa cum rezultă din declarațiile martorilor (56), (57) sau - (93), în care se menționează, în esență, că și partea vătămată a generat conflictul, luând o de mătură cu care a încercat să-l lovească pe inculpat, pe fondul disputelor dintre cele două părți.
Ca urmare, scuza provocării reținută în favoarea inculpatului de către ambele instanțe este corectă, astfel că sub acest aspect, criticile nu sunt îndreptățite, critic vizând mai ales majorarea daunelor urmare a înlăturării acestei provocări.
De altfel, din probele administrate în cauză, rezultă că prejudiciul material este evaluat corect, juste fiind de asemenea și aprecierile instanțelor de fond și de apel cu privire la cuantumul daunelor morale, având în vedere suferința victimei, urmare a agresiune săvârșite de inculpat, neimpunându-se majorarea acestora.
De menționat în acest sens, că nici nu există, cu privire la motivele invocate pe latura civilă a cauzei, vizând majorarea daunelor, vreun caz de casare prevăzut de art.385/9 Cod pr.penală, care să justifice admiterea recursului și, în consecință, și sub acest aspect recursul părții vătămate, constituită parte civilă, se impune a fi respins, potrivit art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, curtea va obliga pe recurenta-parte civilă la cheltuieli judiciare către stat, și, de asemenea potrivit aceluiași articol, dar și al disp.art.189 Cod pr.penală, curtea va obliga pe inculpat, de asemenea, la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul, fiul lui și, născut la 15.08.1975 în C, județul A, domiciliat în comuna, sat, județul A, CNP--, și de către partea civilă, domiciliat în comuna, sat, Județul A, împotriva deciziei penale nr. 160 din 16.09.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta-parte civilă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul-inculpat la 400 lei cu același titlu, din care 200 lei, reprezintă onorariul avocatului din oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI -secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-/Tehnored./ex.2
Jud.fond
Jud.apel Gh.
20 ianuarie 2009
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
