Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 16/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 16/
Ședința publică din 08 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Judecător: - -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de petentul, domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva sentinței penale nr. 471 din 11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul petent HG, lipsă fiind intimatul.
Procedura, legal îndeplinită.
Ședința a fost înregistrată conform art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul petent și HG reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurentul petent HG, având cuvântul, arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulată, pentru motivele invocate în scris.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea sentinței penale pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.471 din 11 noiembrie 2008, Tribunalul Argeș, n baza art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul și HG a menținut rezoluția atacată, cu consecința obligării acestuia la 40 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că la data de 25.04.2008, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, plângerea formulată de petentul HG, împotriva rezoluției din 22 februarie 2008 adoptată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, în dosarul nr.421/P/2007, menținută prin rezoluția din 31.03.2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul (agent de poliție), pentru infracțiunile prev. de art.246 și art.288 Cod penal.
În cuprinsul plângerii petentul a arătat că rezoluția este netemeinică și nelegală, deoarece la adoptarea soluției de neîncepere a urmăririi penale nu s-au avut în vedere probele care dovedeau în mod cert că făptuitorul a săvârșit faptele pentru care s-a formulat plângerea penală.
Examinând rezoluția atacată pe baza lucrărilor din dosarul parchetului și a înscrisurilor depuse de petent, conform dispozițiilor art.2781alin.7 proc.pen. tribunalul a reținut că prin rezoluția din 22.02.2008 adoptată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș în dosarul nr.421/P/2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de agentul de poliție, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246 penal și art.288 penal, apreciindu-se că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
S-a motivat că în urma lucrărilor efectuate în faza actelor premergătoare, nu s-au confirmat susținerile petentului, în sensul că persoana cercetată în cauză ar fi întocmit în mod abuziv un proces-verbal de constatare a contravenției în care s-ar fi menționat în mod nereal că petentul ar fi fost surprins de reprezentanții organelor silvice în timp ce tăia ilegal arbori din pădure.
Din actele existente la dosarul cauzei a rezultat că petentul a fost surprins de către tehnicienii silvici G și, în una din zilele lunii ianuarie 2005, cărând în spate un salcâm, iar ulterior, după efectuarea cercetărilor de către organele de poliție și cele silvice, s-a stabilit că petentul a tăiat arbori nemarcați de pe un teren care nu se afla în proprietatea sa.
Împotriva acestei soluții, petentul a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, plângere ce a fost respinsă prin rezoluția nr.183/II/2/2008 din 31.03.2008.
Tribunalul a apreciat că rezoluția atacată este legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul actelor premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că în luna ianuarie 2005, numita a sesizat organele de poliție din cadrul Postului de Poliție, arătând că petentul a HG sustras mai mulți arbori de esență salcâm de pe proprietatea sa.
Pentru soluționarea acestei sesizări, agentul de poliție (intimat în cauza de față), a discutat cu brigadierul silvic G și cu pădurarul, acesta relatându-i că în luna ianuarie 2005 l-au surprins pe în HG pădurea aparținând numitei în timp ce căra un trup de salcâm de circa 2-3 lungime (aspecte confirmate de cei doi în cuprinsul declarațiilor existente la 6,7 dosar parchet).
În continuarea cercetărilor, intimatul a luat legătura cu numitul (angajat al Ocolului Silvic Lacului), în vederea efectuării unei cercetări la fața locului (în pădurea aparținând numitei ), unde i-au fost indicate de către aceasta 5-6 cioate de salcâm care erau proaspăt tăiate și nu aveau aplicată marca silvică (conform declarației de la fila 8 dosar parchet).
În baza celor declarate de, și G, agentul a stabilit că este HG cel care a tăiat arbori de esență salcâm nemarcați, dintr-o pădure care nu-i aparține, întocmind astfel procesul-verbal de contravenție pe care l-a înaintat Ocolului Silvic Lacului, organ căruia îi revenea competența aplicării sancțiunii contravenționale.
Din declarația intimatului coroborată cu cea a martorului, nu a rezultat că aceștia ar fi efectuat o percheziție la domiciliul petentului, așa cum susține acesta.
Conform art.246 penal, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește în fapt ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În speță, nu s-a reținut că intimatul și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile sale de serviciu, cu ocazia întocmirii procesului-verbal de contravenție, deoarece a avut în vedere sesizarea și declarația numitei, și pe cele ale numiților G și, creându-și convingerea că petentul a săvârșit o contravenție pentru care se impune a fi sancționat.
S-a reținut, că împrejurarea că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost anulat de către instanța civilă, nu conduce prin ea însăși la concluzia că intimatul ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art.246 Cod penal, în lipsa altor probe care să dovedească acest lucru.
Petentul s-a plâns și pentru săvârșirea de către intimat a infracțiunii prev. de art.288 penal, de fals material în înscrisuri oficiale.
Potrivit art.288 penal, infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, presupune sub aspectul elementului material o acțiune de falsificare materială a unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau prin alterarea înscrisului în orice mod.
În speța de față s-a constatat că, nu poate fi reținută existența unei astfel de infracțiuni, deoarece agentul de poliție nu a falsificat înscrisul oficial, ci doar a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul HG, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că intimatul s-ar fi făcut răspunzător de infracțiunile prev. și ped. de art.246 și art.288 penal, dacă prima instanță ar fi realizat o apreciere corectă a probelor dosarului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent, dar și din oficiu conform art.3856alin.3 proc.pen.Curtea constată următoarele:
Tribunalul a reținut în mod judicios că în cauză nu sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.246 penal sub aspect subiectiv, întrucât intimatul a întocmit procesul-verbal de contravenție cu convingerea clară că petentul a comis o contravenție pentru care se impune a fi sancționat.
De asemenea, a constatat cu referire la infracțiunea prev. de art.288 penal că nu poate fi reținută existența acesteia câtă vreme agentul de poliție nu a falsificat înscrisul oficial, ci doar a întocmit proces-verbal de contravenție în raport cu situația de fapt constatată cu prilejul cercetărilor la fața locului, așa cum impun normele legale în materie contravențională.
Curtea notează faptul că procesul-verbal de contravenție este un act procedural care alături de plângerea contravențională îmbracă acțiunea civilă prin care se declanșează procesul civil, în caz de contestare a actului contravențional.
Aceasta din urmă are rolul de a învesti instanța și de a fixa cadrul procesual în care se va desfășura judecata și nu poate produce consecințe juridice decât în urma administrării unor probe care să dovedească motivele în fapt invocate în plângere.
În urma acestei proceduri judiciare s-a anulat procesul-verbal de contravenție, dar acest fapt nu dovedește că intimatul - agent constatator a acționat cu intenția de a aduce o vătămare a intereselor petiționarului.
Petentul obținut recunoașterea efectelor juridice pe care le-a dorit în urma administrării probelor, astfel că acest lucru nu poate fi imputabil intimatului în cauză.
De asemenea, în cauză, nu s-au conturat nici elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.288 din penal, simpla întocmire a actului de contravenție neputând atrage răspunderea penală a intimatului sub acest aspect.
În condițiile reținute, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.246 și 288 penal, în baza art.38515lit.b proc.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de petentul împotriva HG sentinței penale nr.471 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 proc.pen. va fi obligat petentul la HG 20 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul, împotriva sentinței penale nr.471 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./26.01.2009
Jud.fond:
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
