Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 141/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 141/2010
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu art. 95 și urm. din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL HUNEDOARA și inculpatul-parte civilă împotriva deciziei penale numărul 292/A/9.11.2009 pronunțată de TRIBUNALUL HUNEDOARA în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-au prezentat avocat - apărător ales al inculpatului-parte civilă, avocat - apărător desemnat din oficiu pentru același inculpat și avocat - apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul-parte civilă intimat
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând, pentru motivele invocate în scris, condamnarea inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, comisă împotriva părții civile.
Susține că instanțele de fond și apel au reținut o greșită stare de fapt, atunci când au dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. e Cod pr. penală combinat cu art. 44 Cod penal achitarea inculpatului G pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
Între părți au avut loc două incidente, instanțele trebuind să țină seama și de faptul care a declanșat primul incident și nu doar de al 2-lea. Inculpatul Gaf ost cel care l-a lovit primul pe, iar acesta a ripostat și l-a lovit apoi pe
Relevante sunt declarațiile martorilor și ., leziunile suferite de către cei doi inculpați-părți civile.
C care a lovit primul a fost inculpatul G, astfel că se impune și condamnarea lui pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal, întrucât l-a lovit cu piciorul în zona toracică pe partea vătămată, cauzându-i acestuia leziuni care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale, la pedeapsa amenzii orientate spre minim.
Apărătorul ales al inculpatului-parte civilă, av., solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate și rejudecând, prin reanalizarea întregului material probator administrat în cauză, achitarea inculpatului-parte civilă pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută și pedepsită de art. 182 alin. 2 Cod penal, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. Cod pr. penală combinat cu art. 44 Cod penal.
De asemenea, solicită condamnarea inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal și obligarea lui în favoarea părții civile la plata de daune materiale și morale.
În subsidiar, dacă se va aprecia că subzistă vinovăția inculpatului, solicită reținerea art. 73 lit. b Cod penal și aplicarea dispozițiilor art. 76 Cod penal cu consecința aplicării unei pedepse orientate sub minimul special cu aplicarea dispozițiilor art. 81, 82 Cod penal, iar sub aspect civil înlăturarea sau măcar reducerea daunelor morale la care a fost obligat.
Cu privire la recursul parchetului, solicită admiterea lui în ceea ce privește condamnarea inculpatului
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul-parte civilă G, avocat, solicită respingerea ambelor recursuri declarate în cauză și menținerea hotărârilor pronunțate ca temeinice și legale.
Apreciază că în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului G, fapta acestuia fiind săvârșită în legitimă apărare, așa cum corect s- reținut. Sub aspect civil, despăgubirile civile au fost cuantificate și acordate corect de instanța de apel.
Reprezentanta parchetului cu privire la recursul inculpatului, solicită a fi respins ca nefondat și menținerea soluției de condamnare a acestuia la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare.
Nu se impune achitarea acestuia, nefiind dovedită legitima apărare și nici reducerea pedepsei aplicate, nefiind justificate nici reținerea circumstanțelor atenuante în ce privește scuza provocării.
Față de cele de mai sus, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 62/2009, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Brada condamnat pe inculpatul -, la:
- 2(doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 alin. 2 Cod penal (comisă în noaptea de 29/30.12.2007).
În temeiul art.81, art. 82 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4(patru) ani.
A atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
A interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prevăzut de art. 64 lit. a) teza II Cod penal, pe durata prev. de art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată inculpatului, menționată mai sus, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. raportat la art. 10 lit. e pr.pen. și art. 44 Cod penal, a achitat pe inculpatul - G, trimis în judecată pentru infracțiunea de lovire, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal ( arătată prin rechizitoriu ca fiind comisă în noaptea de 29/30.12.2007).
A obligat pe inculpatul - să plătească părții vătămate și civile -G suma de 1.500 lei cu titlu de daune materiale și suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
A respins, în rest, cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată și civilă -
A obligat pe inculpatul - să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență D, suma de 5.131,34 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată-parte civilă - pe perioadele 30.12.2007-17.01.2008 și 14.03.2008-18.03.2008.
A respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată și civilă - împotriva inculpatului -
În baza art.191 alin.1 și art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a și pr.pen. a obligat pe inculpatul-parte vătămată și civilă - la plata sumei de 180 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 193 alin. 1.pr.pen. a obligat pe inculpatul-parte vătămată și civilă - să plătească părții vătămate și civile-inculpat -G suma de 1.137 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În noaptea de 29/30.12.2007, cele două părți vătămate- inculpați -G și - se aflau în Clubul de bowling "" din B, aparținând L, și în jurul orelor 2400-100, în timp ce se deplasa spre ieșirea din club, inculpatul a atins în trecere cu umărul pe inculpatul care se afla în picioare lângă barul din local și dansa, astfel că cei doi s-au întors unul spre celălalt, s-au împins reciproc și și-au adresat câteva cuvinte, după care inculpatul și-a continuat drumul spre ieșirea din local, incidentul fiind văzut de martorul.
La scurt timp după acest incident petrecut în interiorul clubului, în timp ce inculpatul se afla în holul de la intrarea în club împreună cu martorii - -, și, a trecut prin acel hol îndreptându-se spre ieșire inculpatul; văzând pe inculpatul, s-a îndreptat spre acesta și i-a spus, cu referire la incidentul petrecut în local, să aibă grijă ce face, să stea liniștit că o cunoaște pe mama lui, și că el nu permite oricui să facă figuri, și că de data aceasta îl iartă. Inculpatul a replicat că de ce să-l ierte, ca doar nu este el Dumnezeu, și cei doi au început să se certe. În timp ce inculpații se certau martorul a părăsit holul, intrând în club.
La un moment dat inculpatul s-a apropiat de inculpatul care stătea sprijinit de o masă și a început să-l împingă, martorul a intervenit între cei doi, însă inculpatul a reușit să lovească cu pumnul în față pe inculpatul, acesta lovindu-se cu capul de un geam din spatele lui; în încercarea de a mai lovi pe inculpatul, inculpatul a lovit și pe martorul, care văzând că nu poate aplana conflictul a intrat în club pentru a chema ajutor. Inculpatul a continuat agresiunea asupra inculpatului, lovindu-l din nou cu pumnul, astfel că și martora - - a intrat în club pentru a chema pe cineva în ajutorul inculpatului.
Cât timp au rămas în hol doar cei doi inculpați, inculpatul a încercat să se apere, lovind cu piciorul pe inculpatul în zona hemitoracelui drept, însă acesta l-a lovit cu pumnul în față, și ca urmare a acestei lovituri inculpatul a căzut și s-a lovit cu capul de pardoseaua din gresie, pierzându-și cunoștința.
Inculpatul a fost transportat cu ambulanța inițial la Spitalul Municipal B și apoi la Spitalul Județean de Urgență D, unde a fost internat pe perioada 30.12.2007-17.01.2008, și ulterior pe perioada 14.03-18.03.2008.
Împrejurarea că faptele s-au petrecut în succesiunea reținută mai sus, și nu cum au fost prezentate prin rechizitoriu și cum a susținut inculpatul (în sensul că primul ar fi lovit inculpatul, și apoi inculpatul ), rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, și mai ales din declarațiile martorilor oculari - -, . și -, audiați atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății.
Astfel, martorii - - și, prezenți în hol de la începutul discuției dintre părți și până la momentul când inculpatul a început să lovească pe inculpatul, au declarat că în prezența lor inculpatul nu a lovit pe inculpatul. Singurul moment în care inculpatul, în încercarea de a se apăra, a putut lovi pe inculpatul fără să fie văzut de acești doi martori a fost acela în care în hol au rămas doar inculpații, deci după ce martorii, văzând că inculpatul continuă agresiunea, au intrat în club pentru a cere ajutor. Deși inculpatul prin declarațiile date a susținut că martorii . și - ar fi fost de față chiar de la momentul când părțile au început să se certe, acești martori au arătat că s-au apropiat de hol să vadă ce se întâmplă doar după ce au observat că se adunase lume la ușa de ieșire din club spre hol, și că au văzut pe inculpatul lovind cu piciorul, și pe inculpatul lovind cu pumnul în față pe. Martorul . a declarat că a văzut pe cei doi inculpați față în față în mijlocul holului și în afară de ei nu mai era nimeni în hol ( a se vedea declarația dată în instanță, fila 91), astfel că singura concluzie ce se poate desprinde este că acest martor și martorul au văzut ce s-a întâmplat în hol doar după ce martorii - - și intraseră în local să ceară ajutor, deci după ce inculpatul lovise deja de două ori cu pumnul pe.
Prin certificatul medico-legal nr. 54/C/17.01.2008 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală H și completat la data de 19.03.2008 ( 31-32 u), s-a concluzionat că partea vătămată-inculpat Gap rezentat leziuni post traumatice ce puteau data din 29.12.2007, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și care au necesitat pentru vindecare un număr de 80-85 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor; s-a concluzionat de asemenea că leziunile post-traumatice au pus în primejdie viața victimei.
În cursul judecății s-a admis efectuarea unei expertize medico-legale, iar prin raportul de expertiză medico -legală nr. 661.127/B/20.03.2009 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală H ( 158-160), ale cărui concluzii nu au fost contestate de părți, s-a concluzionat că în urma agresiunii suferite de G la data de 29.12.2007, acesta a prezentat o fractură maxilo-malară cu hematoame palpebrale bilaterale și contuzie cerebrală medie bifronto-parietală stânga, leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur și proiectare pe plan dur cu suprafață neregulată, și pentru vindecarea leziunilor traumatice au fost necesare 80-85 zile de îngrijiri medicale.
Prin același raport de expertiză medico-legală s-a concluzionat că prin leziunile traumatice suferite de G la data de 29.12.2007, viața acestuia nu a fost pusă în primejdie, iar urmare vindecării leziunilor traumatice, acesta prezintă sechele: cefalgic post traumatism cranio-cerebral( în observație pentru tulburare organică de personalitate), și secundară, această din urmă sechelă reprezentând pierderea unui simț; raportat la aceste sechele, s-a apreciat că G nu se încadrează în grad de invaliditate, fără afectarea capacității de muncă, și s-a recomandat dispensarizarea sa pentru eventualele sechele tardive și reevaluarea clinică după 6-12 luni.
Inculpatul-parte vătămată -, urmare a loviturii ce i-a fost aplicată de inculpatul cu piciorul, a suferit leziuni vindecabile în 3-4 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, conform certificatului medico-legal nr. 1419/C/31.12.2007 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală H ( 55 u).
Fapta comisă de inculpatul - și descrisă mai sus, prin care a pricinuit părții vătămate Gov ătămare ce a necesitat pentru vindecare 80-85 zile de îngrijiri medicale, și care a avut drept consecință pierderea simțului mirosului( anosmie secundară), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 alin. 2 Cod penal, text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat.
În ce privește fapta comisă de inculpatul G, constând în lovirea părții vătămate- inculpat - cu piciorul, cauzându-i astfel leziuni vindecabile în 3-4 zile de îngrijiri medicale, s-a constatat că o astfel de faptă este prevăzută de legea penală ca infracțiune de lovire sau alte violențe, conform art. 180 alin. 2 Cod penal.
Însă, după cum s-a reținut mai sus, inculpatul a comis fapta pentru a se apăra de un atac material, direct, imediat și injust al inculpatului, după ce acesta îl lovise de două ori cu pumnul și în condițiile în care acesta nu încetase agresiunea nici după intervenția martorului. Atacul inculpatului, constând în lovirea cu pumnul în față, a pus în pericol grav persoana inculpatului, astfel că acesta din urmă a comis fapta de lovire în stare de legitimă apărare, fiind incidente prevederile art. 44 Cod penal.
Cum legitima apărare este o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, instanța, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. raportat la art. 10 lit. e pr.pen, s-a dispus achitarea inculpatului G pentru infracțiunea de lovire, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a constatat că s-au constituit părți civile:
- partea vătămată G, cu suma de 5 000 lei daune materiale (reprezentând cheltuieli cu medicamentele, spitalizarea, asigurare medicală), rentă viageră în sumă de 200 lei/lună ( ca urmare a incapacității de muncă survenite în urma vătămării), și 50.000 lei daune morale, reprezentând prejudiciul moral cauzat prin producerea vătămării și consecințele acestuia ( 26, 15-16);
-Spitalul Județean de Urgență D, cu suma de 5.131,34 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare cu partea vătămată - pe perioadele 30.12.2007-17.01.2008 și 14.03.2008-18.03.2008( 17 );
-partea vătămată -, cu suma de 16.000 lei, din care suma de 15.000 lei cu titlu de daune morale, iar suma de 1.000 lei cu titlu de daune materiale( 28).
Referitor la cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată și civilă G, s-a constatat că aceasta este în parte, întemeiată.
Sub aspectul daunelor materiale pretinse, reprezentând cheltuieli cu medicamentele, spitalizarea, asigurare medicală, a rezultat din cuprinsul bonurilor fiscale și chitanțelor depuse la dosar la filele 173-175, că partea vătămată a efectuat multiple cheltuieli cu cumpărarea de medicamente, plata asigurării medicale, deplasări la spital, și coroborând aceste probe cu declarația martorei ( 150 ), potrivit căreia mama părții vătămate a împrumutat în cursul lunii ianuarie 2008 suma de 1000-1500 lei necesară pentru suportarea cheltuielilor legate de spitalizarea și tratamentul părții vătămate, instanța de fond a reținut că partea vătămată a dovedit că a suferit un prejudiciu material în cuantum de 1.500 lei, ce se impune a fi reparat de inculpatul.
Referitor la cererea de stabilire a unei rente viagere în cuantum de 200 lei/lună, pretinsă de partea vătămată cu motivarea că urmare a vătămării ce i-a fost cauzată de inculpatul și-ar fi pierdut capacitatea de muncă, s-a constatat că această cerere este neîntemeiată, cât timp din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că partea vătămată și-ar fi pierdut capacitatea de muncă, concluziile raportului de expertiză medico-legală fiind în sensul că acestanu se încadrează în grad de invaliditate, fără afectarea capacității de muncă( 160).
Cu privire la cererea de daune morale formulată de partea vătămată, având în vedere împrejurările concrete în care inculpatul a comis infracțiunea de vătămare corporală gravă, natura și gravitatea leziunilor cauzate părții vătămate, pentru a căror vindecare au fost necesare 80-85 zile de îngrijiri medicale și s-a impus internarea de două ori în spital pe o perioadă totală de 24 zile, leziuni ce fără îndoială au cauzat suferințe și un evident disconfort fizic, ținând seama de faptul că urmare a leziunilor cauzate de inculpat partea vătămată și-a pierdut simțul mirosului, instanța a apreciat că acordarea unor daune morale în cuantum de 20.000 lei este necesară, dar și suficientă pentru repararea prejudiciului moral cauzat de inculpat părții vătămate.
În ce privește cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată -, ținând seama de soluția pronunțată pe latura penală a cauzei, reținând că prin nici un mijloc de probă nu s-a dovedit în cauză că această parte ar fi suferit vreun prejudiciu material ca urmare a faptului că a fost lovit de inculpatul, și că nu există nici un temei pentru a se aprecia că partea ar fi suferit un prejudiciu moral ce s-ar impune a fi reparat prin plata unei sume de bani, în condițiile în care inculpatul a comis fapta în stare de legitimă apărare, instanța, ținând seama de prevederile art. 346 alin. 2.pr.pen. a respins ca neîntemeiată această cerere de despăgubiri civile.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad și partea vătămată și civilă-inculpat.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Brad, în motivarea apelului, a solicitat desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului parte vătămată G pentru infracțiunea de lovire, prev. și ped. de art. 180 al. 2 Cod penal.
S-a susținut că inculpatul G l-a lovit primul pe inculpatul parte vătămată cu piciorul, provocându-i leziuni vindecabile în 3-4 zile de îngrijiri medicale, după care acesta din urmă a ripostat lovindu-l pe G și cauzându-i acestuia leziuni vindecabile în 80-85 de zile de îngrijiri medicale, fapt ce rezultă dintr-o analiză atentă și corectă a probelor administrate în cauză.
În motivarea apelului, partea vătămată și civilă-inculpat a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod proc. penală și art. 44 Cod penal, susținând că a fost provocat și s-a aflat în legitimă apărare.
În subsidiar, a solicitat reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării, prev. de art. 73 lit. b Cod penal, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege și reducerea daunelor materiale și morale acordate.
A solicitat condamnarea inculpatului G pentru infracțiunea de lovire, prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal și obligarea acestuia la plata de despăgubiri civile conform constituirii de parte civilă.
Prin decizia penală nr. 292/A/09.11.2009 pronunțată de TRIBUNALUL HUNEDOARA - Secția penală în dosarul nr- au fost respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză și a fost obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a constatat următoarele:
Instanța de fond a stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpatului -parte vătămată și civilă cu privire la fapta reținută în sarcina acestuia, pe baza probelor administrate în cauză, atent și corect analizate, a căror apreciere s-a făcut în condițiile prev. de art. 63 alin. 2 Cod proc. penală.
Între părți a avut loc, în noaptea de 29/30 decembrie 2007, un incident fără urmări, în interiorul clubului "" din B, constând în faptul că aceștia s-au împins reciproc.
Ulterior, în holul de la intrarea în club, în prezența martorilor - ( filele 45-46 dosar urmărire penală și fila 92), ( filele 42-43 dosar urmărire penală) și ( filele 49-51 dosar urmărire penală și fila 80), a avut loc un schimb de replici între părți, care au început să se certe, moment în care martorul a părăsit holul intrând în club, ceilalți martori rămânând în hol. În prezența acestor martori, inculpatul l-a împins pe inculpatul, martorul a intervenit între aceștia, dar inculpatul a reușit să-l lovească cu pumnul pe inculpatul, lovindu-l totodată și pe martor, moment în care acesta a intrat în club.
Inculpatul l-a lovit din nou pe inculpatul, după care și martora - a intrat în club pentru a cere ajutor.
După aceste momente, inculpatul l-a lovit cu piciorul pe inculpatul, pentru a se apăra, fapt văzut de martorii . ( fila 56 dosar urmărire penală și fila 91) și ( fila 41 dosar urmărire penală), iar inculpatul l-a lovit cu pumnul în față pe inculpatul, care a căzut și s-a lovit cu capul de podeaua din gresie, pierzându-și cunoștința.
Prin urmare, prima instanță a stabilit în mod corect, pe baza declarațiilor martorilor menționați, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, modul în care s-au derulat evenimentele.
În consecință, s-a reținut în mod corect vinovăția inculpatului pentru săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
S-a constatat că nu se poate reține în cauză circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. b Cod penal.
Pentru a fi incidente dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal, este necesar să se dovedească o agresivitate sau o altă comportare gravă a victimei de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea de infracțiuni.
În prezenta cauză, inculpatul a început agresiunea, riposta victimei fiind ulterioară, pentru a se apăra și nesemnificativă față de violența exercitată asupra sa și de consecințele produse.
Instanța de fond a reținut în mod just în ceea ce privește lovirea inculpatului de către inculpatul, în urma căreia inculpatul a suferit leziuni vindecabile în 3-4 zile de îngrijiri medicale, existența legitimei apărări drept cauză care înlătură caracterul penal al faptei conform art. 44 Cod penal, astfel încât s-a pronunțat o soluție temeinică și legală de achitare a inculpatului G întemeiat6ă pe dispozițiile art. 10 lit. e Cod proc. penală.
Pentru considerentele expuse mai sus, s-a constatat că nu se poate reține legitima apărare ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei în ceea ce privește infracțiunea comisă de inculpatul, nefiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit. e Cod proc. penală, față de acesta.
S-a făcut o încadrare juridică legală a faptei săvârșite de inculpatul.
Prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului având în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret al infracțiunii, împrejurările concrete în care a fost comisă și datele care caracterizează persoana și conduita inculpatului.
Având în vedere fapta săvârșită, consecințele acesteia și persoana inculpatului, s-a constatat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante respectiv reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
Daunele morale și materiale cuvenite părții civile- inculpat G au fost stabilite în mod just și motivat de instanța de fond, astfel încât s-a constatat că nu se justifică reducerea acestora.
Respingerea cererii de despăgubiri civile formulată de partea civilă inculpat este temeinică și legală raportat la soluția pronunțată sub aspectul laturii penale a cauzei față de inculpatul-parte vătămată și civilă
La examinarea din oficiu a sentinței atacate s-a constatat că nu s-au identificat temeiuri de desființare a acesteia.
Față de acestea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod proc. penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA și partea civilă, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul formulat, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARAa invocat motivul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 18.pr.pen. susținând că primele instanțe au comis o gravă eroare de fapt, dispunând, respectiv menținând soluția de achitare a inculpatului G pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al. 2.pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e pr.pen.
În expunerea motivelor de recurs, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARAa arătat că soluția menționată este rezultatul interpretării eronate a probelor de la dosar, din analiza atentă și corectă a declarațiilor părților și a martorilor audiați în cursul urmăririi penale și al judecății rezultând, fără dubiu, că inculpatul Gal ovit primul cu piciorul pe inculpatul-parte vătămată, producându-i o echimoză pe flancul toracal drept, după care a avut loc riposta acestuia din urmă, care a lovit cu pumnul de două ori.
Au fost invocate depozițiile martorilor . și, care au relatat că primul a lovit inculpatul, nefiind astfel incidente prevederile art. 44.pen. și impunându-se adoptarea unei soluții de condamnare pentru infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 al. 2.pen.
Prin recursul formulat, inculpatul a solicitat în principal achitarea sa pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 2.pen. în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e pr.pen. coroborat cu art. 44.pen. și exonerarea de la plata despăgubirilor civile stabilite.
În subsidiar, s-a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 73 lit. a și b pen. și aplicarea unei pedepse spre minimul general prevăzut de lege cu aplicarea art. 81, 82.pen.
În privința inculpatului G, a solicitat condamnarea pentru infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 al. 2.pen. și obligarea acestuia la plata daunelor morale și materiale, conform constituirii de parte civilă.
În motivarea recursului, inculpatul a susținut că el a fost cel lovit de către inculpatul și nu a făcut altceva decât să se apere și să riposteze la agresiunea acestuia, sens în care a invocat declarațiile martorilor ., și.
Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 385 ind. 9 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursurile formulate sunt nefondate.
Primele instanțe au interpretat judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect starea de fapt dedusă judecății și dispozițiile legale aplicabile.
A rezultat că în noaptea de 29/30.12.2007 între G și (ambii având calitatea de inculpat, respectiv parte vătămată în cauză), a avut loc un incident, în timp ce se aflau în Clubul de bowling din
Inițial, între părți a avut loc un schimb de cuvinte în incinta localului, după care s-au reîntâlnit în hol, de față fiind și martorii -, și.
Primele instanțe au reținut corect succesiunea evenimentelor, în sensul că cel care a lovit primul a fost inculpatul, mai înainte de orice acțiune agresivă a inculpatului.
Acest aspect este confirmat de martorul, care a intervenit pentru a pune capăt disputei dintre cei doi și care a relatat cum inculpatul a aplicat o lovitură cu pumnul în față inculpatului parte vătămată, atingându-l și pe martor, care ulterior a intrat în local pentru a chema ajutoare.
Agresarea inculpatului de către inculpatul a fost sesizată și de martora -, care la rândul său a intrat în club, după care cei doi inculpați au rămas singuri în hol, inculpatul fiind în continuare în picioare.
S-a reținut în mod corect că acesta a fost momentul descris de martorii și ., care au sesizat că inculpatul a aplicat o lovitură cu piciorul în toracele inculpatului, după care acesta din urmă a lovit puternic cu pumnul în față pe inculpatul, acesta căzând la pământ și pierzându-și cunoștința, suferind leziuni corporale vindecabile în termen de 80-85 zile îngrijiri medicale și rămânând cu sechelele traumatice menționate în raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză, inclusiv cu anosmie secundară, aceasta din urmă reprezentând pierderea unui simț.
Starea de fapt a rezultat prin valorificarea tuturor depozițiilor martorilor audiați și prin coroborarea aspectelor de fapt sesizate de aceștia.
Astfel, se constată că atacul inculpatului s-a materializat în mai multe lovituri aplicate, iar înainte de lovitura finală, care de altfel a și determinat căderea inculpatul la pământ, acesta a lovit, la rândul său, pe inculpatul cu piciorul în torace, fiind îndeplinite astfel toate condițiile legitimei apărări, conform prevederilor art. 44.pen.
În consecință, se constată că în mod corect primele instanțe au reținut incidența acestei cauze care înlătură caracterul penal al faptei și au adoptat o soluție de achitare a inculpatului, conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e pr.pen. pentru infracțiunea de lovire, prev. de art. 180 al. 2.pen.
Sub acest aspect, Curtea constată că recursurile Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA și al inculpatului parte vătămată sunt nefondate, la fel fiind și solicitările acestuia din urmă, de adoptare a unei soluții de achitare, conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e pr.pen. pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 2.pen.
Inculpatul parte vătămată nu s-a aflat în prezența unui atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa și care să îi pună în pericol grav persoana sau drepturile, atac care să justifice o atare ripostă.
Din depozițiile testimoniale menționate mai sus a rezultat că în contextul disputei verbale, inculpatul a fost primul care a avut o reacție violentă, lovind inculpatul, astfel că nu poate invoca faptul că riposta legitimă a acestuia din urmă ar avea caracterul unui atac, în accepțiunea art. 44.pen.
Nu se poate reține nici incidența circumstanțelor atenuante legale, prev. de art. 73 lit. a și b pen.(depășirea limitelor legitimei apărări, respectiv starea de provocare), nefiind confirmate de actele dosarului.
După cum s-a arătat, inculpatul a generat altercația fizică, fără a fi în prezența unui atac, deci este exclusă existența unei riposte disproporționate, iar pe de altă parte nu s-a dovedit puternica tulburare sau emoție sub imperiul căreia ar fi acționat, pentru a fi reținute prevederile art. 73 lit. b pen.
Se impune a fi remarcat că cele două circumstanțe atenuante legale se exclud reciproc, deoarece așa numitul exces scuzabil, prev. de art. 73 lit. a pen. presupunând ca făptuitorul să depășească limitele unei apărări proporționale cu gravitatea atacului fără a se afla într-o stare de tulburare sau temere, pe când scuza provocării, prev. de art. 73 lit. b pen. presupune tocmai comiterea faptei sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții.
Pentru toate considerentele expuse, Curtea constată că soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 182 al. 2.pen. și de obligare a acestuia la plata despăgubirilor civile în favoarea inculpatului parte vătămată G este justificată.
Pedeapsa a fost corect individualizată, raportat la criteriile prev. de art. 72.pen. cuantumul stabilit fiind de natură să asigure realizarea scopului preventiv și coercitiv prev. de art. 52.pen. astfel că nu se impune reducerea acesteia.
În consecință, constatând că sunt nefondate criticile aduse hotărârilor atacate și că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform prev. art. 385 ind. 9 al. 3.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA și inculpatul - parte civilă împotriva deciziei penale nr. 292/ pronunțate în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare, din care, onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum de 375 lei (din care 75 lei onorariu parțial al apărătorului recurentului și 300 lei onorariul apărătorului intimatului) se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 16 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
cu opinie separată în sensul
admiterii recursului Parchetului de
pe lângă TRIBUNALUL HUNEDOARA și al
inculpatului, cu
consecința casării ambelor hotărâri
și a înlăturării cauzei prev. de art.
44 Cod penal reținută în favoarea
inculpatului
GREFIER
Red.
Tehnored. LS/2ex/04.03.2010
Jud.fond:
Jud.apel:,
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE:
Apreciez că în cauză instanțele inferioare nu au realizat o evaluare judicioasă a probatoriului de la dosar, reținând o bază factuală deformată.
1. Este de netăgăduit că între cele două părți cu calități inverse a avut loc o altercație atât verbală, cât și fizică, situație confirmată de majoritatea martorilor direcți și indirecți ascultați în cauză precum și de actele medicale depuse la dosar.
2. Instanțele au acordat o valoare probantă importantă depoziției martorului (fila 45 p), însă omite să rețină că în speță, conform susținerilor acestuia, inculpatul nu a reușit să-l lovească pe inculpatul, martorul fiind victima agresiunii inculpatului întrucât s-a interpus între cei doi.
3. De asemenea, depoziția martorului nu poate fi suficientă și relevantă în formarea unei convingeri clare cu privire la dinamica incidentului atâta timp cât acesta deși prezent în faza incipientă a altercației, ulterior a intrat în local, iar la întoarcere a constatat că inculpatul era deja agresat, fiind căzut la podea.
4. Instanțele au coroborat depozițiile martorilor de mai sus cu declarația martorei, care afirmă constant că inculpatul a declanșat incidentul lovind cu pumnul pe inculpatul.
5. Consider că, în circumstanțele în care toți martorii sunt unanimi în a accepta că între cei doi au avut loc anterior exercitării actelor de agresiune un schimb dur de replici, inculpatul a prezentat leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile îngrijiri medicale, iar depozițiile martorilor esențiali reținute de instanță au surprins doar parțial incidentul, instanțele inferioare au înlăturat în mod nejustificat și fără o argumentație solidă declarațiile martorilor și . (56), persoane prezente la incident și care relevă cum inculpatul a aplicat inculpatului o lovitură cu piciorul în piept, după care acesta a ripostat lovindu-l cu pumnul în față.
6. Apreciez că aceste depoziții sunt credibile atâta timp cât, excluzând agresiunea exercitată de inculpatul (lovirea inculpatului cu piciorul în piept) sunt identice cu susținerile celorlalți martori,.
7. Este improbabil în opinia mea, că în acceptarea bazei factuale reținute de către instanță, inculpatul, lovit fiind puternic cu pumnul în față de către inculpatul, să fie în măsură să-i aplice acestuia o lovitură atât de intensă și care să justifice leziunile constatate.
8. În opinia mea, instanțele au înlăturat nejustificat declarațiile martorilor și . și care, coroborate cu actele medicale și parțial cu celelalte dispoziții oferă cu o totul altă perspectivă asupra incidentului.
9. Consider că instanțele au reținut în mod forțat dispozițiile art. 44 Cod penal, inculpatul neaflându-se în situația unui atac material direct, imediat și injust îndreptat asupra sa, atâta timp cât incidentul a început cu o altercație verbală, după care a continuat în a doua fază a incidentului cu aplicarea unei lovituri inculpatului de către inculpatul
10. În acest sens, apreciez că în cauză se impunea reținerea vinovăției inculpatului.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Maria
