Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 194/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 194
Ședința publică din data de 20 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petruș Dumitru Judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Ion Avram
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI
PROCUROR -
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul împotriva deciziei penale nr. 553 din data de 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- - sentința penală nr. 206 din data de 24.06.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. B în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat asistat de avocat apărător ales, intimata parte vătămată, lipsă fiind reprezentantul intimatei părți civile Spitalul Clinic de Urgență "Sf. "
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Prezent în instanță, intimatul parte civilă precizează că nu dorește să-și angajeze avocat și nu are cereri de formulat în cauză.
Recurentul inculpat își menține declarațiile date până la acest moment în cauză și nu mai dorește să mai de-a altă declarație în recurs.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Apărătorul ales al recurentului inculpat depune la dosar note de concluzii scrise în susținerea recursului.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva soluției date în cauză pe care o consideră nelegală în ceea ce privește achitarea inculpatului.
Instanța de apel a avut în vedere faptul că partea vătămată a dat declarații contradictorii și că nu a existat nici un martor direct care să-l indice pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii.
Chiar dacă în fața instanței de fond partea vătămată și-a schimbat declarațiile, se impune a se avea în vedere împrejurarea că inculpatul îi este nepot și că s-a împăcat cu acesta încă din faza de urmărire penală.
Totodată, partea vătămată a dorit să-și retragă plângerea însă acest lucru nu a fost posibil, dată fiind încadrarea juridică a infracțiunii.
Se invocă certificatul medico legal din care rezultă leziunile suferite de partea vătămată urmare infracțiunii și a exclus posibilitatea ca leziunile să fi fost produse pasiv prin cădere, cum a prezentat situația partea vătămată în fața instanței, ci doar activ prin lovire.
Solicită admiterea recursului declarat de parchet, casarea deciziei de apel și menținerea sentinței de fond.
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați ca nefondat, întrucât situația de fapt reținută de instanța de apel.
Consideră că la dosar nu există probe de vinovăție iar cele administrate nu au forță probantă și solicită admiterea recursului declarat de inculpat, cu obligarea intimatei părți civile la plata cheltuielilor judiciare.
Solicită să se aibă în vedere că părțile s-au împăcat, acestea sunt rude și să se țină seama de faptul că partea vătămată se afla în stare de ebrietate la data respectivă.
Intimata parte vătămată susține că inculpatul îi este nepot și nu-l consideră vinovat de faptă și mai arată că numiții și - l-au învățat să-l acuze pe inculpat de faptă.
Mai arată că la data respectivă este beat și a căzut.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat care se consideră nevinovat și solicită admiterea recursului, întrucât nu s-a întâlnit cu partea vătămată la data respectivă iar când a venit la el era deja lovită întrucât căzuse de pe prispă.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul au declarat recurs împotriva deciziei penale nr.553 din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați.
Prin decizia penală nr. 553 din 17.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.206/24.06.2008 a Judecătoriei Tg.
A desființat în totalitate sentința penală și, în rejudecare, în baza art.11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. c Cod procedură penală, a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al.2 cod penal.
In baza art.346 al.3 Cod procedură penală, nu a acordat despăgubiri părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență "S "
A constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Galația reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.206/24.06.2008 a Judecătoriei Tg. B s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice ca nefondată.
A fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare (faptă din 8.03.2007).
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 71 Cod penal a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza disp. art. 14 Cod procedură penală în ref. la art. 998 cod civil și art. 188 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3216,47 lei cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul Clinic Județean de Urgență "Sf. "
S-a constatat că partea vătămată nu s- constituit parte civilă.
În baza dispozițiile art. 189 și 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 250 lei.
S-a reținut printre altele că, în drept, fapta inculpatului de aol ovi pe partea vătămată cu o și cu picioarele provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 30-35 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie viața întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal.
Inculpatul prin apărător a solicitat achitarea în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
S-a apreciat că cererea este nefondată pentru următoarele considerente:
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat fără dubiu că în după amiaza zilei de 8.03.2007 inculpatul s-a deplasat în câmp unde se afla partea vătămată cu oile, fiind supărat datorită faptului că aceasta scăpase oile în râpă.
De asemenea a rezultat din probele administrate că a doua zi partea vătămată nu a mai putut merge cu oile deoarece se simțea rău iar pe data de 11.03.2007 a fost internată în Spitalul Județean
Conform concluziilor certificatului medico-legal, partea vătămată prezenta leziune de violență produsă prin lovire cu corp dur sau comprimare între corp dur și plan dur, leziune ce poate data din 8.03.2007.
Astfel, declarația inițială a părții vătămate este susținută de concluziile certificatului medico-legal.
Chiar dacă nu a existat martori oculari este evident că autorul agresiunii este inculpatul, leziunile prezentate de partea vătămată neputând fi produse prin cădere cum s-a susținut în cursul cercetării judecătorești.
Cum între momentul plecării inculpatului din câmp când potrivit susținerilor acestuia - partea vătămată a rămas dormind pe jos și momentul la care a venit în câmp tatăl inculpatului pentru aod uce la pe partea vătămată, nu au mai fost alte persoane în zonă, este cert că inculpatul, pe fondul supărării provocate de scăparea turmei în râpă, a aplicat lovituri părții vătămate și a lăsat-o căzută la pământ.
Partea vătămată a declarat în faza de urmărire penală că își retrage plângerea formulată împotriva inculpatului precizând că s-a împăcat cu acesta.
Constatând că retragerea plângerii nu înlătură răspunderea penală a inculpatului, și-a schimbat declarația în cursul cercetării judecătorești precizând că a fost pe câmp în stare de ebrietate, a căzut și s-a lovit.
Întrucât susținerile ulterioare ale părții vătămate nu se coroborează cu concluziile certificatului medico-legal, instanța a apreciat ca veridică declarația dată de partea vătămată la data de 8.07.2007 în fața organelor de cercetare penală, urmând a nu reține declarațiile ulterioare.
Împotriva sentinței penale menționate a declarat apel inculpatul.
La termenul de judecată din 09.12.2008, apărătorul inculpatului a cerut achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit. în referire la art.10 lit. a Cod procedură penală.
Inculpatul a negat săvârșirea faptei, iar această situație se coroborează și cu probele administrate în dosar.
Astfel, în mod nelegal prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.180 al.2 Cod penal, având în vedere că probele administrate în cauză nu susțin această acuzație.
Partea vătămată a declarat inițial că a fost lovită de inculpatul cu un băț pe care-l avea asupra lui, în piept și în spate, iar apoi a fost lovită cu picioarele.
Ulterior, partea vătămată și-a schimbat declarațiile arătând că a fost bătută de o persoană necunoscută, nu a fost lovită de inculpatul, era pe câmp în stare de ebrietate, a căzut jos, s-a lovit, a bănuit că a fost lovită de inculpat, iar - și i-au spus să declare că a fost lovită de inculpat.
Prin urmare, declarațiile părții vătămate sunt contradictorii, confuze, incoerente si nu pot constitui o probă certă de stabilire a vinovăției inculpatului.
Martorul arată că la data de 10.03.2007 a venit acasă la el partea vătămată care era foarte bolnavă și i-a spus că a fost bătută pe câmp de nepotul său, deoarece se îmbătase și a scăpat turma de oi în culturile cetățenilor.
Acest martor nu a perceput în mod direct incidentul care i-a fost relatat de partea vătămată, aflând informații în acest sens de la, parte vătămată care și-a schimbat declarațiile pe parcursul procesului. Declarațiile acestui martor nu sunt relevante nici măcar ca probă indirectă atât timp cât el personal nu a perceput în vreun fel vreo împrejurare concretă legată de incident, iar simplul fapt că partea vătămată l-a acuzat pe inculpat nu poate fi concludent în cauză în măsura in care poziția părții vătămate a fost practic incoerentă.
Martorii -, si precizează că au auzit din zvon public că partea vătămată a fost bătută de inculpatul.
S-a apreciat că nu se poate stabili vinovăția penală a unei persoane, în speță a inculpatului, pe baza "zvonului public". Astfel de declarații nu îndeplinesc condițiile prev. de art.63 Cod procedură penală și nu pot servi în vreun fel la aflarea adevărului.
La prima instanță au fost audiați ca martori si alte persoane: -, și. martori nu cunosc informații legate de incident, astfel încât nu prezintă relevanță în ce privește fapta de care e acuzat inculpatul.
În concluzie, s-a apreciat că singura probă care stabilește că s-a comis o faptă de vătămare corporală gravă, în sensul că partea vătămată a suferit leziuni, este certificatul medico-legal, care menționează că leziunea care i-a pus în primejdie viața a putut fi produsă prin lovire cu corp dur sau comprimare intre corp dur si plan dur.
Prin urmare, chiar dacă s-a comis o faptă de vătămare corporală gravă a părții vătămate, conform certificatului medico-legal, nu s-a probat în vreun fel că inculpatul este autorul acesteia. S-a cerut de către apărătorul inculpatului achitarea acestuia conform art.10 lit. a Cod procedură penală însă față de existența certificatului medico-legal, se impune achitarea inculpatului conform art.10 lit. c Cod procedură penală.
Împotriva deciziei penale pronunțată de instanța de apel au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați consideră decizia recurată ca fiind nelegală sub aspectul soluției de achitare dispusă față de inculpatul.
Arată că, deși partea vătămată și-a schimbat declarația în faza de judecată, potrivit certificatului medical, leziunile suferite de către aceasta au putut fi produse prin lovire cu corp dur sau comprimare între corp dur și plan dur, deci este exclus ca leziunile să fi for produse pasiv prin cădere, cum a prezentat situația partea vătămată în fața instanței, ci doar activ prin lovire sau prin comprimare de către cineva.
De asemenea, este de remarcat că partea vătămată, în faza de urmărire penală l-a indicat încă de la început pe inculpat ca fiind autorul, precizând, ulterior că s-a împăcat cu acesta.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.553/2008 a Tribunalului Galați și să se mențină sentința penală nr.206/2008 a Judecătoriei Tg.
Inculpatul, în motivele scrise de recurs, solicită obligarea părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare către stat, ca urmare a achitării inculpatului.
Recursul inculpatului este nefondat, întrucât, raportat la motivul de recurs indicat în scris, potrivit art.192 pct.1 lit.a Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate, în caz de achitare, de către partea vătămată, doar în măsura în care aceste cheltuieli au fost determinate de aceasta.
Infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 al.2 Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu se numără printre infracțiunile pentru care legea prevede că punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, conform art.279 al. l Cod procedură penală, aceasta făcându-se din oficiu, situație în care, partea vătămată, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați este fondat, pentru următoarele motive.
Analizând hotărârea instanței de apel, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, dar și a motivelor de apel, precum și prin prisma prevederilor art.3859al.3 Cod procedură penală, C constată că în cauză este incident cazul de casare prev. de art.3859al.1 pct.18 Cod procedură penală.
In mod greșit instanța de apel a dispus achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit. a în ref. la art.10 lit. c Cod procedură penală, întrucât, din probele aflate la dosarul cauzei, reiese că partea vătămată a fost lovită de către inculpat.
Trebuie avută în vedere prima declarație dată de partea vătămată, aflată la fila 4 din dosarul de urmărire penală, în care aceasta îl indică fără dubiu pe inculpat ca fiind cel care l-a lovit în ziua de 8 martie 2007, cu un băț în zona pieptului și a spatelor, după care, căzând la pământ, a fost lovit cu picioarele.
Din certificatul medico-legal nr.532 din 4.04.2007, reiese că partea vătămată a prezentat un traumatism toracic ce a putut fi produs prin lovire cu corp dur sau comprimare între corp dur și plan dur și că acestea i-au pus în primejdie viața.
Din declarația martorului, aflată la fila 13 din dosarul de urmărire penală, reiese că partea vătămată i-a povestit că a fost bătut de către nepotul său.
Martorul, în declarația dată la urmărirea penală (fila 16), arată că știe că partea vătămate a fost bătută de nepotul său și că, ulterior, s-ar fi împăcat cu acesta. Același lucru, declară și martorul.
Având în vedere faptul că procesul penal cuprind atât faza urmăririi penale, cât și judecata, trebuie avute în vedere toate probele administrate în cele două faze.
Analizând declarațiile martorilor și a părții vătămate date în faza de urmărire penală, reiese faptul că aceasta din urmă a suferit mai multe leziuni ce i-au pus în primejdie viața, leziuni ce au fost produse prin lovire activă, situație confirmată și de conținutul certificatului medico-legal.
Faptul că ulterior, în faza de judecată, partea vătămată a încercat, fie să-și retragă plângerea, fie să nege lovirea sa de către inculpat, nu se coroborează cu declarația sa inițială sau a martorilor audiați la urmărirea penală, dar nici cu conținutul certificatului medico-legal.
Reținându-se declarațiile martorilor, care cunosc împrejurările săvârșirii faptei din declarațiile părții vătămate sau a altor martori, fără ca ei înșiși să fi perceput în mod nemijlocit aceste lucruri, nu contravine prevederilor art. 63 din Codul penal, potrivit cărora, constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni și la identificarea persoanei care a săvârșit-
Având în vedere acest lucru, Curtea consideră că sunt suficiente probe din care reiese faptul că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, în ziua de 8.03.2007, respectiv declarația părții vătămate, a martorilor, precum și proba științifică - certificatul medico-legal nr.532 din 04.04.2007.
Faptul că partea vătămată a încercat ulterior să se împace cu inculpatul, iar apoi negarea săvârșirii faptei de către acesta, este de înțeles, întrucât inculpatul este nepotul părții vătămate, iar acesta din urmă este angajatul inculpatului.
Pentru aceste considerente, urmează a admite recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, să caseze în totalitate decizia penală nr. 553/2008 a Tribunalului Galați și în parte sentința penală nr.206/2008 a Judecătoriei Tg. B și, în rejudecare să condamne pe inculpatul la o pedeapsă cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.182 al.2 cod penal.
Faptul că inculpatul nu are antecedente penale, este nepotul părții vătămate, iar aceasta în final a încercat să-și retragă plângerea, urmează să se rețină în favoarea acestuia circumstanțe atenuante judiciare, împrejurări ce conduc și la ideea că scopul pedepsei aplicate poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării acesteia.
Va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării art.83 cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate, va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate și va obliga inculpatul-recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva deciziei penale nr. 553 din data de 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- - sentința penală nr. 206 din data de 24.06.2008 pronunțată de Judecătoria Tg. B în dosarul nr- și în consecință:
Casează în totalitate decizia penală nr. 553/A/2008 a Tribunalului Galați și, în parte sentința penală nr. 206/2008 a Judecătoriei Tg. B și, în rejudecare:
Condamnă peinculpatul(fiul lui și, născut la data de 01.01.1972 în sat, județul G, CNP: -, domiciliat în sat, comuna, județul G) la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 182 al. 2 Cod penal, reținând în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și alin. 2 Cod penal în referire la art. 76 lit. d Cod penal.
În baza disp. art. 81 - 82 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni.
În baza art. 71 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal, iar în baza art. 71 al. 5 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 83 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Red. / 2.04.2009
Tehn. 4.04.2009
Apel: -
Președinte:Petruș DumitruJudecători:Petruș Dumitru, Maria Tacea, Ion Avram
