Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 401/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 401/
Ședința publică de la 07 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
Judecător G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 41 din 31.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru inculpatul lipsă, avocat ales G, pentru partea civilă intimată, lipsă, avocat ales, lipsă fiind partea civilă intimată Spitalul Clinic Județean
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat de probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului, solicită admiterea recursului așa cum a fost el motivat în scris, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, deoarece prima instanță a omis să dea citire actului de sesizare, conform încheierii de ședință din data de 29.05.2007, prin încheierea de ședință din data de 10.07.2007, nu s-a răspuns în nici un fel la admiterea sau respingerea cererii de amânare, fiind o nerespectare a dreptului la apărare a inculpatului și s-a trecut la audierea martorilor acuzării.
Apărătorul ales al părții civile intimate, solicită respingerea recursului formulat de inculpat și menținerea celor două hotărâri, acestea fiind temeinice și legale, deoarece apărarea inculpatului a fost asigurată în permanență, iar motivele invocate de inculpat nu sunt confirmate, cu cheltuieli de judecată.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, deoarece nu a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului
Apărătorul ales al inculpatului, în replică, arată că prin încheierea de ședință din data de 10.07.2007, instanța nu s-a pronunțat în nici un fel asupra cererii de amânare depusă la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.61 / 23 10 2007 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria G, în baza art. 182 alin.2 Cod penal, art. 73 lit.b Cod penal, art.76 lit.d Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul, născut la data de 6 dec. 1980 în comuna G, jud. A, fiul lui și, studii 12 clase, ocupația pădurar-Ocolul SilvicG, fără antecedente penale,. în comuna G,-, jud. posesor seria -, nr. - eliberat de Poliția oraș, și CNP -, la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 Cod penal s-a fixat termen de încercare 3 ani.
I s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
În baza art.14-15 Cod procedură penală, art.998-999 Cod civil, art. 346 Cod procedură penală, a fost admisă în parte cererea de constituire de parte civilă formulată de partea civilă - în comuna G,- jud. A, și a fost obligat inculpatul la 4466,48 lei RON cu titlul de despăgubiri materiale și 15.000 RON cu titlul de daune morale către partea civilă. Au fost respinse restul pretențiilor civile ca nedovedite.
Prin aceeași hotărâre, instanța de fond a obligat inculpatul la plata sumei de 1964,08 lei RON - cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență cu sediul în A,--3, jud. A.
A fost respinsă cererea părții civile pentru plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocațial, ca nedovedită.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 16 08 2006, partea vătămată împreună cu s-au deplasat în pădurea Primăriei com. la locul numit pentru a tăia material lemnos, ca urmare a înțelegerii verbale pe care martorul susține că a avut-o cu inculpatul - pădurar în cadrul Ocolului silvic G, care avea în gestiune cantonul nr. 2.
După tăierea, fasonarea și tragerea în rampă a materialului lemnos, la fața locului a sosit și martorul, acesta din urmă convenind cu martorul anterior datei de 16 08 2006 să îl ajute la transport întrucât martorul avea în proprietate un autocamion.
Cei trei au început încărcarea în vehicul a materialului lemnos, moment în care a apărut inculpatul însoțit de - președintele M, com G. Inculpatul i-a întrebat pe cei prezenți ale cui sunt lemnele îndreptându-se direct spre partea vătămată pe care a lovit o cu pumnul în față. întrucât inculpatul l- amenințat că îl omoară, martorul a luat o la fugă prin pădure, țipetele părții vătămate fiind însă auzite de către acesta. Deși partea vătămată era căzută la pământ inculpatul a continuat să o lovească fiind necesară intervenția martorului . După incident martorul a urcat-o pe partea vătămată în autocamion și a transportat- la Spitalul G pentru acordarea de îngrijiri medicale. Ulterior partea vătămată a fost transferată la Spitalul Clinic Județean de Urgență - Secția chirurgie și ortopedie pediatrică unde a fost internat în perioadele 17 08 2006 - 28 08 2006 și respectiv, 20 09 2006 -25 09 2006 cu diagnosticul traumatism cranio cerebral acut deschis și contuzie forte dentoparadontală maxilară și mandibulară cu fracturi coronale radiculare, nevralgie trigeminală ram. II stg.
Din certificatul medico legal nr.744 /711 /A din 28 08 2006 rezultă că leziunile traumatice suferite de partea vătămată la data de 16 08 2006 au necesitat un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale. Ulterior, prin expertiză medico legală s-a stabilit că părții vătămate i-a fost extras un iar alți 5 dinți au suferit fracturi coronare, aceste leziuni dentare constituind prejudiciu estetic care poate fi recuperat prin protezare și astfel nu este asimilat cu noțiunea de sluțire.
Se arată că pierderea post-traumatică a dintelui de către partea vătămată și fracturarea coronară a unui număr de 5 dinți în zona frontală a arcadei maxilare constituie un prejudiciu morfo-funcțional, presupunând o deficiență masticatorie care influențează negativ asupra funcției nutriției, creând totodată și o dizarmonie în fizionomie, ceea ce reprezintă un prejudiciu estetic ireversibil, adică o alterare înfățișării fizice.
S-a concluzionat că împrejurarea că părții vătămate i s-ar putea efectua lucrare protetică fixă- potrivit raportului de expertiză medico legală, este lipsită de relevanță având în vedere că în acest caz nu are loc un proces de vindecare normal, lucrarea dentară efectuată putând ascunde doar prejudiciul estetic suferit și nefiind de natură să- înlăture.
Se mai reține că inculpatul nu a recunoscut că ar fi lovit-o pe partea vătămată.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 182 alin.2 Cod penal pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul solicitând în susținerea acestuia desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât prima instanță omis să dea citire actului de sesizare instanței ignorându-se astfel dis part.322 Cod procedură penală și în al doilea rând în cursul procesului penal i-a fost încălcat dreptul la apărare deoarece prima instanță nu a dat curs cererii de amânare a judecății în acest scop.
Prin DP nr. 41 din 31.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.61 din 23 10 2007, pronunțată de Judecătoria în dosar penal nr-.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că apelul declarat în cauză de inculpat este nefondat.
Examinând hotărârea instanței de fond sub toate aspectele de fapt și de drept, în consens cu disp. art. 371 alin.1 alin.2 Cod procedură penală, s-a apreciat că vinovăția inculpatului a fost legal reținută de prima instanță, din ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului penal, iar la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute prin normele de drept substanțial incriminatorii precum și criteriile de individualizare prev. prin art. 72 Cod penal.
Apărările invocate de inculpat în susținerea apelului urmează au fost înlăturate ca nefondate întrucât, sub un prim aspect la termenul de judecată din 29 mai 2007 prima instanță, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, i-a adus la cunoștință inculpatului fapta pentru care este trimis în judecată potrivit disp.art.322 Cod procedură penală precum și dispozițiile art.72 Cod procedură penală privind dreptul la tăcere ( fila 65-66 ).
La următoarele termene de judecată actele procedurale au fost întocmite cu respectarea dreptului la apărare al inculpatului, respectiv în prezența avocatului desemnat din oficiu iar în ședința publică din 31 iulie 2007, ( fila 96 ), în prezența apărătorului ales de către inculpat, prima instanță a încuviințat cererea de probațiune formulată de apărător. Totodată, la termenul de judecată din 11 09 2007, judecătorul de fond a dispus amânarea cauzei dând astfel curs cererii apărătorului ales al inculpatului pentru faptul că se află în concediu de odihnă cu toate că acesta din urmă avea obligația în baza contractului de asistență juridică să-i asigure inculpatului apărarea prin substituire.
În raport cu aceste considerații tribunalul, în temeiul disp. art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat în cauză de inculpat menținând astfel hotărârea instanței de fond pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat apelantul să plătească statului suma de 40 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în apel.
În baza art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei către partea civilă, cheltuieli judiciare în apel, reprezentând onorariul avocațial.
Împotriva deciziei Tribunalului Arad a declarat recurs inculpatul care nu a fost motivat în scris dar a fost susținut oral de apărătorul inculpatului care a criticat decizia și sentința primei instanțe pentru nelegalitate pe motiv că prima instanță nu a dat citire actului de sesizare și nu dispus amânarea judecării cauzei la cererea apărătorului ales al inculpatului, formulată în timpul judecării cauzei la Judecătoria G astfel că se impune rejudecarea cauzei de către instanța de fond.
Examinând cauza în raport cu motivele formulate precum și din oficiu, conform prev. art 38510, al.21cpp, se constată că atât decizia recurată precum și sentința instanței de fond sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a lor.
Din actele dosarului instanței de fond se reține că la data de 29.05.2007 inculpatul a fost audiat de către instanță. Potrivit declarației, consemnate în scris, audierea acestuia s-a făcut după ce i s-a adus la cunoștință fapta care formează obiectul cauzei iar din conținut încheierii de ședință din aceea dată se reține că audierea inculpatului s-a făcut după ce i s-a adus la cunoștința inculpatului fapta ce formează obiectul cauzei, dreptul de a avea un apărător precum și dreptul de a nu face nici o declarație.
Chiar dacă nu se precizează în mod expres, din conținutul celor două acte, rezultă că inculpatului i s-a citit actul de sesizare pentru că aducerea la cunoștința inculpatului a faptei ce formează obiectul cauzei tocmai acest lucru presupune.
Din actele de la dosar se mai reține că apărătorul ales a inculpatului Gas olicitat la data de 09.07.2007 amânarea cauzei pentru pregătirea apărări însă instanța nu a dat curs cererii apărătorului și a dispus audierea martorilor prezenți la termen.
Curtea apreciază că instanța a procedat în mod corect întrucât dispoziția de audiere a martorilor a fost luată la termenul anterior iar audierea acestora s-a făcut în prezența avocatului din oficiu. Procedând în acest mod nu se poate afirma că i s-a încălcat dreptul la apărare a inculpatului având că la termenele ulterioare apărătorul ales a inculpatului a fost prezent și avea deci posibilitatea să ceară reaudierea martorilor dacă a considerat că se impune lămurirea unor aspecte care au fost omise la data audierii acestora, astfel că nu poate fi reținut nici acest motiv de recurs.
Prin urmare nu poate fi reținut mici un motiv care să justifice rejudecarea cauzei de către instanța de fond astfel că recursul fiind nefondat va fi respins în baza art. 38515pct. 1 lit. b cpp.
Văzând și prev. art. 192 al.2 cpp
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515, pct.1, lit.b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 41 din 31.01.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Obligă inculpatul la 80 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 600 lei cheltuieli judiciare.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 07 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
- - G - - -
GREFIER
- -
RED: CC
Dact 2 exempl/ 14 Aprilie 2008
Primă instanță: Judecătoria
Jud: -
Apel: Tribunalul Arad
-
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea
