Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 395/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 395/
Ședința publică de la 07 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Milan Danilov
JUDECĂTOR 3: Constantin Costea
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor formulate de inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 386/A/30.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: inculpatul personal, asistat de avocat din oficiu, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul solicită admiterea recursului formulat, casarea celor două hotărâri, și în rejudecare înlăturarea circumstanțelor atenuante, majorarea pedepselor aplicare, iar modalitatea de executare să fie în detenție, arătând că pedeapsa aplicată nu este în măsură să ducă la reeducarea inculpatului, iar acesta prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Apărătorul din oficiu al inculpatului, solicită admiterea recursului formulat de acesta, nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, iar circumstanțele atenuante au fost corect reținute de către instanță. Solicită respingerea recursului formulat de parchet.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului formulat de inculpat.
Inculpatul, având cuvântul, solicită admiterea recursului său și arată că se poate reintegra în societate fiind încadrat în muncă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 946/27.04.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea inculpaților și de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare.
În baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. b, c și al.2 idice 1 lit.a cu Cod Penal aplic. art. 75 lit.c Cod Penal, art. 74 lit.a, b și al.2 raportat Cod Penal la art. 76 al.1 lit.b Cod Penal, art. 80 al.2 Cod Penal, ca fost condamnat inculpatul, fiul lui si al, născut la data de 17.02.1987, în D, domiciliat în D, str. - -, - 13,.9, jud. T, de cetățenie română, studii 9 clase, fără antecedente penale, CNP - -, la o pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infractiunii de tâlhărie;
În baza art. 78 al.1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 13.Cod Penal și art. 74 al.1 lit.a,b al.2 raportat Cod Penal la art. 76 al.1 lit.d Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere;
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit.b Cod Penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
I-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b și c pen. pe durata și în condițiile art. 71.pen.
În baza art. 86 ind. 1 și art. 71 al.5 p, s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere atât a pedepsei principale, cât și a celei accesorii, iar in baza art. 86 ind. 2.Cod Penal, s-a stabilit termen de încercare de 6 (șase) ani, socotit de la data ramanerii definitive a sentinte.
În baza art. 86 ind. 3.Cod Penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a). să se prezinte în fiecare zi de miercuri a primei săptămani din fiecare lună a anului la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș;
b). să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si intoarcerea;
c).sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta;
d) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
În baza art. 86 ind. 3 al. 2.Cod Penal, s-a dispus ca un exemplar al prezentei sentinte să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș.
In baza art. 86 ind. 3 al. 3.Cod Penal, s-a impus inculpatului respectarea următoarelor obligatii:
). sa nu schimbe domiciliul sau resedinta avuta la data pronuntarii sentintei;
b). să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ sau de calificare ce urmează a fi individualizat de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș.
I s-au pus în vedere inculpatului prevederile art. 86 ind. 4.Cod Penal, raportat la art. 83 si art. 84.Cod Penal, în baza art. 359.
C.P.P.În baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului durata reținerii de 24 de ore și arestul preventiv din data de 24.05.2005 până în data de 02.06.2005.
În baza art. 211 al. 1, al.2 lit.b,c și al.2 idice 1 lit.a cu Cod Penal aplic. art. 99, art. 100 și art. 109.Cod Penal, art. 74 lit.a, b și al.2 raportat Cod Penal la art. 76 al.1 lit.c Cod Penal, a fost condamnată inculpata, fiica lui și, nsăcută la data de 02.05.1989 în T, domiciliată în T, str., nr.9, de cetățenie română, elevă, fără antecedente penale, CNP - -, la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
I-a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b pen. pe durata și în condițiile art. 71.pen.
În baza art. 81 și art. 71 al.5 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale precum și a pedepsei accesorii aplicate inculpatei, iar în baza art.110 pen. s-a stabilit un termen de încercare de 4 (patru) ani.
În baza art. 359.C.P.P. i s-a atras atentia inculpatei asupra dipozitiilor art. 110 ind. 1 al. 2.pen. raportat la art. 83, art. 84.pen.
În baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatei durata reținerii de 24 de ore și arestul preventiv din data de 24.05.2005 până în data de 02.06.2005.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, prejudiciul fiind recuperat prin restituire în natură.
In temeiul art. 191 al.1 și 2.C.P.P. a fost obligat fiecare inculpat la plata unei sume de 600 RON, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a luat act ca părtile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 361/P/2005 emis la data de 11.10.2005, au fost trimiși în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tălhărie prev. de art. 211 al. 1, al.2 lit. b, c și al. 2 indice 1 lit a Cp cu aplic. art. 75 lit c și Cod Penal a celei de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.Cod Penal, inculpata pentru art. 211 al 1, al.2 lit. b, c și al. 2 indice 1 lit a Cp cu aplic. art. 99 și urm. Cod Penal, precum și inculpații și.
Prin sentința penală nr. 570//PI din data de 06.10.2006 a Tribunalului Timiș, s-a dipus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 4 (patru ) ani pentru comiterea infractiunii de tilharie, în baza art. 211 al.1,2 lit.b,c și al. 21lit. a Cod Penal, cu aplic. art. 75 lit.c Cod Penal, a art. 180 alin. 2.Cod Penal si art. 74 alin. 1 lit. a si b si alin. 2.Cod Penal rap. la art. 76 alin. 1 lit. b
Cod PenalIn baza art. 78 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art, 74 alin. 1 lit. a si b rap.Cod Penal la art. 76 alin. 1 lit. d a Cod Penal fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 (sase ) luni închisoare, pentru savirsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 33 lit. a si Cod Penal 34 lit. b au Cod Penal fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea si s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultantă de 4 (patru ) ani inchisoare.
I s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b, si c în Cod Penal limitele art. 71.
Cod PenalIn baza art. 88.Cod Penal s-a dispus deducerea din pedeapsă a duratei reținerii și arestării preventive din perioada 24.05.- 2.06.2005.
In baza art. 211 al.1,2 lit. b,c și al. 21lit.a Cod Penal, cu aplic. art. 109.Cod Penal si a art. 74 alin. 1 lit. a,b si alin. 2.Cod Penal comb. cu art. 76 alin. 1 lit. b si Cod Penal art. 13.Cod Penal (rap. la Legea nr. 356/2006 ), a fost condamnat fiecare dintre inculpații minori:, si la o pedeapsa de 3 (trei ) ani inchisoare, pentru savirsirea infractiunii de tilharie.
In baza art. 81.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru fiecare inculpat minor.
In baza art. 110.Cod Penal a fost stabilit termen de încercare pentru fiecare inculpat minor cu o durata de 4 ani.
I s-a atras atenția fiecărui inculpat minor la prev. art. 83.
Cod PenalS-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat minor a duratei reținerii și
arestului preventiv de la 24.05. - 2.06.2005.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, având prejudiciul recuperat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul solicitând desființarea acesteia și schimbarea încadrării juridice a faptei prev. de art. 211.Cod Penal, în infracțiunile prev. de art. 208-209.Cod Penal și art.180 Cod Penal, iar inculpata, solicitând achitarea sa în baza prev. art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c sau art. 10 lit. d
Cod PenalInstanța de apel a reținut că "Tribunalul nu s-a referit în nici un mod în considerente sau dispozitiv la cererile de schimbare a încadrării juridice, ceea ce semnifică nepronunțarea primei instanțe asupra unei cereri esențiale formulate de către inculpați de natură să garanteze drepturile procesuale ale acestora."
Prin decizia penală nr. 388/A din data de 07.12.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b au C.P.P. fost admise apelurile declarate de către inculpații și, împotriva sentința penală nr. 570/PI din data de 06.10.2006 a Tribunalului Timiș data in dosar nr. 9991/13.10.2005 și a fost desființată hotărârea atacată, și conform art. 3 alin 3 din L nr. 356/2006 s-a trimis cauza spre rejudecare în privința inculpaților apelanți la Judecătoria Timișoara.
Astfel a fost înregistrat la data de 19.01.2007, pe rolul Judecătoriei Timișoara, dosarul cu nr- și face obiectul prezentei judecăți.
Astfel cum rezultă din adresa Biroului de Executări Penale din cadrul Tribunalului Timiș, față de inculpații minori și sentința penală nr. 570/PI din data de 06.10.2006 a Tribunalului Timișa rămas definitivă prin neapelare la data de 18.10.2006.
Fiind audiați în calitate de inculpat de către prima instanță, a arătat că nu a avut intenția de a sustrage autoturismul și celelalte bunuri și nu acesta a fost scopul folosirii violenței față de partea vătămată, ci doar de a scăpa de prezența acestuia care îi făcea avansuri minoei. Inculpatul a arătat că ideea de a pleca cu autoturismul a survenit ulterior aplicării loviturilor asupra părții vătămate deoarece cheile se aflau în contact și era o modalitate de a se îndepărta mai repede. Inculpata a susținut că nu se face vinovată de comiterea vreunei fapte deoarece ea nu a coborât din autoturism.
Atât reprezentanta Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, cât și inculpații, prin avocat, au arătat că își însușesc declarațiile tuturor martorilor audiați în desfășurarea cercetării judecătorești cu ocazia judecării cauzei în fond de către Tribunalul Timiș, singurul motiv al desființării sentinței anterioare fiind acela că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare de încadrare juridică.
Din coroborarea întregului material probator administrat în cele două faze procesuale, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 23.05.2005, partea vătămată s-a adresat organelor de poliție cu o plângere penală, reclamând faptul că în noaptea de 22/23.05.2005, a fost agresat de mai multe persoane, după care acestea l-au deposedat de autoturismul proprietate personală marca "Volvo", un telefon mobil marca "Samsung" și un portofel cu diverse acte personale, valoarea tuturor bunurilor ridicându-se la suma de 6.000 Euro. În susținerea reclamației partea vătămată a depus un raport de constatare medico-legală care certifică faptul că, urmare a actelor de violență exercitate asupra sa, a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un nr. de 7(șapte) zile îngrijiri medicale.
La data de 22.05.2005, în timp ce partea vătămată se găsea în parcul situat pe Calea din T, prin intermediul unei prietene comune, acesta s-a cunoscut cu cei doi inculpați și cu frații și. În cursul aceleiași seri, cei patru tineri și partea vătămată au căzut de acord să se deplaseze împreună la discoteca "" situată pe str. G - din Deplasarea s-a făcut cu autoturismul marca "Volvo", proprietatea părții vătămate. În intervalul de timp în care au rămas în discotecă atât partea vătămată cât și inculpații au consumat băuturi alcoolice.
La un moment dat, profitând de neatenția părții vătămate, între inculpați a intervenit o înțelegere în sensul de a-l determina pe acesta să se deplaseze cu autoturismul, împreună cu ei, într-o zonă mai izolată, loc unde urmau să-l deposedeze de telefonul mobil și să-și însușească și autoturismul cu care intenționau să se plimbe.
În acest scop invocând faptul că minorul se găsea într-o stare avansată de ebrietate, inculpatul împreună cu l-au rugat pe partea vătămată să accepte să-l transporte pe acesta, cu mașina sa, până la domiciliu. Faptul că între cei patru tineri a existat o înțelegere în vederea sustragerii autoturismului prin utilizare de violențe, dacă este necesar, este demonstrat chiar de conținutul declarațiilor date de cei patru participanți care au arătat că minorul s-a prefăcut a fi într-o stare avansată de ebrietate pentru facilita agresiunea fizică asupra părții vătămate din partea celorlalți.
Ca atare, cei patru inculpați au urcat în mașina condusă de partea vătămată, solicitându-i acestuia să se deplaseze spre stadionul, în apropierea căruia au precizat că locuia inculpatul. Ajunși pe strada -, la cererea inculpaților, a oprit mașina, aceștia precizând că imobilul în care locuia se afla în imediata apropiere. După aceasta, inculpatul și, împreună cu partea vătămată care era însoțită de inculpata (chiar aceasta susținând în primele declarații consemnate că a coborât din autoturism) au coborât din mașină pentru a-l conduce pe până la până la locuința sa. După ce s-au îndepărtat de mașină la un moment dat (prefăcându-se că e băut) s-a lăsat la sol și i-a pus părții vătămate, acesta din urmă dezechilibrându-se și căzând. În timp ce partea vătămată era căzută la pământ, cei trei băieți au început să-i aplice mai multe lovituri cu pumnii și picioarele după care l-au deposedat de telefonul mobil.
Ulterior, cei trei tineri l-au abandonat pe, s-au întors la autoturismul acestuia unde au fost așteptați de către inculpată. fiind lăsate în contact, la volan a urcat inculpatul și, deși acesta nu poseda permis de conducere, a condus autoturismul pe drumuri publice până pe strada -, unde l-au abandonat. Anterior abandonării autoturismului, inculpații și-au mai însușit din torpedoul acestuia o plasă care conținea mai multe acte personale ale părții vătămate, printre care și actele autoturismului, portmoneul, telefonul mobil, precum și radio casetofonul auto.
Intenția inculpaților în comiterea furtului prin folosire de violențe (și nu a dorinței de a scăpa de partea vătămată care devenise, potrivit susținerilor inculpaților, indecent în comportament și propuneri) a fost apreciată de prima instanță că rezultă și din faptul că aceștia au demontat de pe autoturism plăcuțele cu numerele de înmatriculare care au fost găsite ulterior cu ocazia cercetărilor efectuate la fața locului.
Având în vedere că prejudiciul cauzat părții vătămate, în sumă de 6.000 Euro a fost recuperat integral, prin restituire, acesta nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal.
Din declarația martorului (fila 47-48 dosar up) rezultă că în noaptea de 22/23.05.2005 in jurul orelor 3 dimineata auzind galagie pe str.- unde locuieste, a iesit afara, a vazut-o partea vatamata în picioare sprijinindu-se de gardul casei, și a observat și un autoturism care a trecut prin fata lor si de care partea vatamata a încercat fără succes sa se agațe. La sosirea organelor de politie partea vatamata a precizat că i s-a furat masina după ce în prealabil autorii l-au îndepărtat de autoturism și i-au aplicat mai multe lovituri acționând în același timp.
Din declaratia martorei rezulta ca partea vatamata la plecarea martorei, a ramas in grupul format din cei 4 tineri.
Acțiunea inculpatului astfel cum a fost reținută mai sus, de a sustrage mai multe bunuri mobile prin utilizare de violențe fizice, precum și de a conduce un autoturism pe drumurile publice deși nu posedă permis de conducere a fost apreciat de prima instanță că atrage încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu, aceea a două infracțiuni: infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al.1, al.2 lit. b și c (deoarece a fost comisă în timpul nopții și în loc public permanent prin destinație) și al.2 indice 1 lit.a (deoarece au acționat împreună mai multe persoane) Cod Penal, și infracțiunea prev. de art. 78 al.1 din OUG nr. 195/2002 relativ la care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 13.Cod Penal deoarece de la data comiterii faptei până la soluționarea cauzei pe fond au survenit modificări ale actului normativ prin renumerotarea articolelor.
Pentru considerentele exprimate mai sus, instanța de fond a reținut că rezoluțiunea infracțională a celor patru participanți a fost de la bun început de a sustrage bunurile prin utilizarea violenței și nu de a se îndepărta de partea vătămată care ar fi reprezentat un pericol, deoarece nu se poate face abstracție de faptul că cei presupus în pericol erau în număr de patru persoane, iar partea vătămată - singur. Așadar, dacă tinerii aveau intenția doar de a se apăra, deși nu se efectuase nici un act de agresiune asupra lor, cum ei înșiși susțin, puteau să se îndepărteze după agresarea părții vătămate fără să sustragă bunurile enumerate, fără să demonteze și să ascundă plăcuțele de înmatriculare ale autoturismului sau să ridice aproape toate lucrurile ușor vandabile (radio casetofon auto, portmoneu, telefon mobil) precum și actele autoturismului.
În aceste condiții, instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, solicitarea inculpaților, prin avocat, de schimbare încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, în infracțiunile de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al.2 Cod Penal, și cea de furt de folosință, prev. de art. 208 al.4
Cod PenalAcțiunea inculpatei care, în urma unei înțelegeri prealabile, a participat la sustragerea mai multor bunuri mobile prin folosire de violență fizică, în timpul nopții, în loc public și împreună cu alte trei persoane, a fost apreciată de prima instanță că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 al. 1, al.2 lit.b,c și al.2 indice 1 lit.a
Cod PenalLa stabilirea pedepselor aplicate fiecaruia dintre inculpați, instanta de fond a avut in vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei și personale cu privire la fiecare dintre inculpați, lipsa antecedentelor penale, și nu în ultimul rând referatele de evaluare a acestora întocmite de Serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului Timiș.
Cu privire la inculpatul s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 75 lit.c ca Cod Penal circumstanță agravantă, față de comiterea faptei împreună cu ceilalți trei minori a căror vârstă o cunoștea.
Din studiul referatului de evaluare întocmit de către serviciul specializat în acest scop, instanța de fond a reținut că inculpatul prezintă risc scăzut în ceea ce privește comiterea de fapte cu caracter penal. Inculpatul provine dintr-o familie legal constituită, dar căsătoria dintre părinții acestuia a încetat la vârsta de 12 ani a inculpatului prin decesul mamei. În urma decesului mamei, minorul împreună cu sora sa au fost neglijați complet în creștere și educare de către tată care a început să consume băuturi alcoolice. Decesul mamei cu care a avut o relaționare foarte bună, aceasta oferindu-i o îngrijire corespunzătoare și suport material și emoțional a condus la schimbări majore în viața acestuia. În următorii ani de viață, mediul familial al inculpatul a fost marcat de consumul de alcool și manifestările violente ale tatălui față de ambii copii.
Din informațiile oferite de către rude, inculpat personal, precum și organele de poliție de la locul de domiciliu rezultă că inculpatul a avut un comportament pozitiv atât în localitatea de unde provine, unde a locuit cu părinții, cât și în T, unde a locuit în ultimul timp. A existat o perioadă de declin emoțional după moartea mamei la vârsta acestuia de 12 ani, dar care nu a condus la manifestări antisociale ci la răcirea relației față de tată și la părăsirea domiciliului fără implicare infracțională. Astfel, concluziile referatului de evaluare stabilesc doar trei factori de natură să favorizeze dezvoltarea comportamentului infracțional printre care: dezechilibru afectiv instalat în urma decesului mamei, relația deteriorată cu tatăl, evaluarea superficială a unei situații de pericol, față de factorii de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracțional: lipsa antecedentelor penale, recunoașterea și regretul comiterii faptei, un loc de muncă stabil, venit lunar stabil, existența unei locuințe, acceptarea acestuia în cadrul unei familii (cea a nașilor de ), atitudine de respect față de persoanele care i-au acordat sprijin.
Toate acestea conducând la concluzia că inculpatul nu prezintă probleme de reintegrare în societate, prima instanță a apreciat că fapta dedusă judecății a fost un accident din partea acestuia.
Având în vedere conduita anterioară comiterii faptei, precum și faptul că a făcut demersuri pentru acoperirea prejudiciului prin restituirea bunurilor, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 al.1 lit.a și b și al.2 Cod Penal, privind circumstanțele atenuante, și în consecință coborârea pedepsei sub minimul special, în condițiile art. 76 al.1 lit.b
Cod PenalRaportat la gravitatea infracțiunii complexe comise și la considerentele reținute mai sus referitor la persoana și conduita inculpatului, instanța de fond i-a aplicat inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
Reținând aceleași considerente relativ la aplicarea circumstanțelor atenuante, în baza art. 78 al.1 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 13.Cod Penal și art. 74 al.1 lit.a,b al.2 raportat Cod Penal la art. 76 al.1 lit.d Cod Penal, l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit.b Cod Penal, având în vedere că cele două infracțiuni au fost comise înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, s-a procedat la contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare, interzicându-i-se exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b și c pen. pe durata și în condițiile art. 71.pen. ca pedeapsă accesorie.
Ținând cont de toate aspectele evidențiate mai sus referitor la dezvoltarea comportamentală și emoțională a inculpatului, instanța de fond a apreciat că reeducarea acestuia se va putea efectua în condiții propice prin stabilirea modalității de executare a pedepsei: suspendare sub supraveghere. Instanța a apreciat această modalitate de executare a pedepsei ca fiind mai eficientă decât executarea efectivă în detenție, deoarece impune pe perioada termenului de încercare (de o mai lungă durată) un comportament ireproșabil, cu consecința, în cazul nerespectării, a executării acestei pedepse alăturat de cea care va fi stabilită pentru o altă infracțiune comisă ulterior.
Cu privire la inculpata minoră referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș concluzionează că și aceasta prezintă șanse de reintegrare în societate în condițiile în care va fi inclusă într-un program de consiliere individuală și va avea sprijinul afectiv și material al familiei în dezvoltarea capacității de conștientizare a consecințelor actelor sale.
Raportat la gravitatea infracțiunii complexe comise și la considerentele reținute mai sus referitor la persoana și conduita inculpatei, precum și la faptul că aceasta prezintă risc scăzut de a comite o nouă infracțiune, instanța de fond i-a aplicat inculpatei minore pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, prin reținerea circumstanțelor atenuante, în următoarea încadrare juridică: art. 211 al. 1, al.2 lit.b,c și al.2 idice 1 lit.a cu Cod Penal aplic. art. 99, art. 100 și art. 109.Cod Penal, art. 74 lit.a, b și al.2 raportat Cod Penal la art. 76 al.1 lit.c p, interzicându-i-se, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b pe Cod Penal durata pedepsei principale, potrivit art. 71 al.2
Cod PenalApreciindu-se că scopul acestei pedepse, așa cum este prevăzut de art. 52.Cod Penal, poate fi atins chiar și fără executare efectivă, iar în cauză sunt îndeplinite și celelalte cerințe legale privitoare la cuantumul pedepsei aplicate și inexistența unor condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, instanța a dispus, în temeiul art. 81 și art. 71 al.5 Cod Penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatei precum și a celei accesorii, iar în baza art. 110.pen. a stabilit un termen de încercare de 4 (patru) ani.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și inculpații și, apeluri care au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Timiș la data de 22.06.2007 sub același număr unic de dosar.
Ministerul Public, prin declararea apelului, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și rejudecarea cauzei în sensul majorării pedepsei aplicate inculpatului, precum și în sensul înlăturării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, apreciind că fapta de tâlhărie reținută în sarcina acestuia prezintă un pericol social sporit.
Inculpata a solicitat, prin apărător ales, admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei în sensul achitării inculpatei de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, în temeiul art. 10 lit. c Cpp. În susținerea celor solicitate, a arătat că nu se face vinovată în nici un fel de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, aceasta neavând nici o contribuție materială la săvârșirea faptei reținute în sarcina inculpaților, eventual aceasta s-ar putea face vinovată de săvârșirea unei fapte de lovire sau de furt. S-a solicitat, totodată, să se țină seama de vârsta fragedă a inculpatei la momentul săvârșirii faptei, respectiv 15 ani, de situația efectivă în care se afla în acel moment, aceasta nedorind decât să fie dusă acasă de partea vătămată, neexistând din partea inculpatei vreun alt act material care s-ar putea circumscrie infracțiunii de tâlhărie.
Inculpatul nu a motivat în scris apelul declarat, însă apărătorul desemnat din oficiu al acestuia a solicitat admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei, în sensul schimbării încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea de tâlhărie în două infracțiuni, respectiv una prevăzută de art. 208 Cp și alta prevăzută de art. 184 Cp. Totodată, solicită să se țină seama de faptul că inculpatul are un loc de muncă, are familie, motiv pentru care apreciază că nu ar fi oportună aplicarea unei pedepse cu executare efectivă, apreciind că s-ar impune aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Prin DP nr. 386/A/30.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza art. 379 pct 1 lit Cpp, a respins ca nefondate apelurile declarate de apelant inculpat, fiul lui și -, născut la data de 17.02.1987, apelanta inculpata, fiica lui și, născută la data de 05.02.1989, si Parchetul de pe langa Judecatoria T impotriva sentintei penale nr 946/27 04 2007 pronuntata in dosar - al Judecatoriei
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a examinat sentinta apelata prin prisma criticilor aduse, dar si sub toate aspectele de fapt si de drept in conformitate cu dispozitiile art. 371 alin. 2 cod pr pen.
In ce priveste condamnarea inculpatului tribunalul constata ca in mod corect prima instanta a stabilit starea de fapt si vinovatia inculpatului, concluzionand totodata ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare este corecta.
Prima instanta a retinut ca probele administrate reliefieaza ca inculpatul, alaturi de ceilalti trei inculpati, s-au inteles in prealabil sa ademeneasca pe partea vatamata intr-un loc mai izolat unde urmau sa-l deposedeze de telefonul mobil si sa-si insusesca autoturismul pentru a se plimba cu aceasta. Pozitia subiectiva a inculpatilor in sensul descris de prima instanta rezulta din declaratia partii vatamate data in cursul urmaririi penale din care reiese ca inculpatii inainte de intelegerea din discoteca ii solicitasera, pe rand partii vatamate, autoturismul pentru a-l conduce, din declaratiile inculpatilor care recunosc ca in incinta discotecii au recurs la o prefacatorie, in sensul ca i-au cerut partii vatamate sa-l acasa pe inculpatul care s-a prefacut ca este beat si au declarat in mod nereal ca acesta locuieste in zona. In momentul in care au ajuns pe strada -, l-au determinat sa coboare din masina, alaturi de inculpata, care initial a coborat dar s-a intors la masina, l-au indepartat de autoturisum, i-au pus, atat inculpatul cat si inculpatul l-au lovit cu pumnii si picioarele dupa care au fugit in autoturism unde ii astepta inculpata cu motorul pornit. Inculpatul desi nu avea permis de conducere a urcat la volanul autoturismului si l-a condus pana pe strada - unde l-au abandonat, iar inainte de a pleca din autoturism au sustras din torpedou o plasa care continea mai multe acte personale ale partii vatamate, printre care portmoneul, telefonul mobil, precum si radio casetofonul.
In mod corect prima instanta a concluzionat ca nu poate fi luata in considerare apararea inculpatilor constand in aceea ca l-au agresat pe partea vatamata cu scopul de a se apara, intrucat acesta nu putea sa reprezinte un pericol. Pe de alta parte afirmatia inculpatului ca a dorit sa-l agreseze pe partea vatamata pentru ca facuse avansuri inculpatei care este prietena sa nu poate fi luata in considerare in conditiile in care in calatoria catre stadion inculpata a fost chiar lasata in drepta soferului.
In consecinta instanta de apel a reținut ca a fost probata vinovatia inculpatului cu privire la savarsirea infractiunii de talharie prev de art. 211 al. 1, al.2 lit. b, c și al. 2 indice 1 lit. a p, iar raportat la imprejurarile concrete de savarsire a faptei, la circumstantele reale si personale ale inculpatului, la varsta acestuia, la lipsa antecedentelor penale, la concluziile referatului de evaluare, pedeapsa aplicata precum si modalitatea de executare au fost judicios alese. Pentru acest considerent fost respins apelul formulat de Parchetul de pe langa Judecatoria
In ce priveste inculpata tribunalul nu a împărtășit punctul de vedere al apararii constand in faptul ca aceasta nu a participat la nici unul din actele materiale ce caracterizeaza infractiunea complexa de talharie.
In mod corect prima instanta arata ca aceasta a participat la activitatea infractionala de sustragere a autovehiculului prin acte de violenta, iar contributia acesteia a constatat in participarea la luarea rezolutiei infractionale, asa cum rezulta din declaratia inculpatului data in cursul urmaririi penale care se coroboreaza cu declaratia inculpatului. Totodata din declaratia olografa fila 19 dosar urmarire data de inculpata rezulta ca a cunoscut intentia celorlalti inculpati, iar in momentul in care au ajuns pe strada de langa stadionul i-a cerut partii vatamate sa coboare din masina pentru a-i ajuta pe cei doi coinculpati sa-l transporte pe, a coborat si ea, dupa care s-a intors la masina, a pornit motorul si a asteptat sa vina ceilalti inculpati, iar ulterior acestui moment impreuna cu ceilalti inculpati s-a plimbat cu autovehiculul sustras circa 20 minute dupa care l-a abandonat si personal a incuiat masina de la telecomanda.
Tribunalul a reținut ca actele materiale de mai sus probeaza participarea inculpatei in calitatea de coautor la savarsirea faptei de sustragere a bunului de mai sus, motiv pentru care nu se justifica schimbarea incadrarii juridice nici fata de aceasta.
De asemenea tribunalul a concluzionat ca probele administrate in cursul urmaririi penale cat si a judecatii sunt de natura a dovedi vinovatia inculpatei iar pedeapsa aplicata de prima instanta corespunde exigentelor de individualizare impuse de art 72 cod penal si art 100 cod penal.
Pentru considerentele expuse, apreciindu-se ca sentinta judecatoriei este temeinica si legala, tribunalul a respins apelurile formulate ca nefondate.
Împotriva DP nr. 386/A/30.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, au declarat recurs inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș
Parchetul a solicitat casarea hotărârii și în rejudecare să se dispună înlăturarea circumstanțelor atenuante și condamnarea inculpatului la o pedeapsă mai mare cu executare în detenție.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului declarat, reducerea pedepsei aplicate și respingerea recursului declarat de parchet.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând decizia penală recurată, în raport cu solicitările făcute de recurenți și din oficiu, în limitele dispozițiilor legale, se constată că instanța a reținut o stare de fapt corespunzătoare probatoriului administrat și a dat o bună încadrare juridică faptelor reținute.
Inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și la 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, iar în urma contopirii pedepselor a rămas să se execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani.
Această pedeapsă a fost suspendată sub supraveghere, cu un termen de încercare de 6 ani.
În favoarea inculpatului s-au reținut, într-adevăr, circumstanțele atenuante prev.de art.74 aln.1, lit.a C.P.P. și b și alin.2 Cod Penal, avându-se în vedere conduita bună a inculpatului înainte de comiterea faptei și faptul că a făcut demersuri pentru recuperarea prejudiciului prin restituirea bunurilor.
Din referatul de evaluare întocmit de serviciul specializat în acest scop rezultă că inculpatul prezintă un risc scăzut în privința săvârșirii altor fapte cu caracter penal.
Curtea, văzând vârsta inculpatului, faptul că a recunoscut săvârșirea faptei conștientizând greșeala făcută, faptul că nu are antecedente penale, apreciază că reținerea de circumstanțe atenuante este corectă. În privința pedepsei și a modalității de executare se apreciază că pedeapsa de 3 ani aplicată și termenul de încercare de 6 ani fixat sunt de natură a conduce la realizarea scopului prev.de art.52
Cod PenalÎn consecință, se consideră că raportat la dispozițiile art. 3859.C.P.P. nu există temeiuri pentru modificarea hotărârii, urmând ca în baza art. 38515, pct.1, lit.b C.P.P. ambele recursuri să fie respinse ca nefondate.
În baza art.192 C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515, pct.1, lit.b C.P.P. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 386/A/30.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă pe inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului în care se include și 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 07 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
RED: VI/16.04.08
Dact 2 exempl/ 11 Aprilie 2008
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud: AC
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Milan Danilov, Constantin Costea
