Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 579/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.579/R/2009
Ședința publică din 6 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Livia Mango Săndel Macavei
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat prin procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 84/A din data de 23 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 alin.1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul personal, asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea civilă Spitalul Clinic de Urgență - Clinica Chirurgie Maxilo-Facială C și partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului depune la dosar o scrisoare de recomandare de la locul de muncă al inculpatului și, tot pentru evidențierea circumstanțelor personale, pentru caracterizarea persoanei inculpatului, având în vedere și că în cauză s-au administrat doar probele propuse de parchet, solicită efectuarea unui referat de evaluare psiho socială a inculpatului.
Reprezentantul Parchetului arată că, în principiu, nu se opune efectuării unui astfel de referat, dar, în acest stadiu procesual, nu se mai poate administra această probă, nefiind, de altfel, nici utilă.
Instanța, deliberând, apreciază proba ca inadmisibilă în această fază procesuală, nefiind vorba de depunerea unui înscris în sensul legii, motiv pentru care respinge cererea și nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c pr.pen. rap.la art.385/9 pct.10 pr.pen. trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond iar în subsidiar, cuantumul pedepsei aplicate să rămână cel stabilit de instanța de fond având ca modalitate de executare suspendarea sub supraveghere, conform disp.art.86/1 penal.
Solicită rejudecarea cauzei, întrucât există contradicții între declarațiile martorilor, ale părții vătămate și certificatul medico-legal. Din referatul medico-legal rezultă că medicul legist a luat în considerare actele depuse la dosar, făcându-se referire la biletul de ieșire din spital a părții vătămate. La dosarul instanței de fond s-a depus un decont de cheltuieli al părții vătămate din care rezultă perioada internării, ca fiind 11.11.2007 - 16.11.2007, însă această perioadă nu coincide cu cea din raportul de constatare medico-legală, respectiv, 11-18 nov.2007. Inculpatul nu a fost de acord cu încadrarea juridică dată faptei, respectiv, a contestat nr. de zile de îngrijiri medicale de care ar fi avut nevoie partea vătămată pentru vindecare. La termenul din data de 19.02.2008, instanța a încuviințat efectuarea expertizei medico-legale, iar la termenul din data de 15.04.2008, se comunică de către IML C ( fila 88 dosar fond) o adresă, prin care solicită a se pune în vedere părții vătămate să se prezinte pentru expertizare în zilele de 02.06.2008 sau 16.06.2008. La data de 22 mai 2008, instanța comunică părții vătămate să se prezinte pentru expertizare în data de 2 iunie 2008, însă, partea vătămată nu s-a prezentat și nu s-a făcut dovada că partea vătămată ar fi primit adresa de prezentare la IML Instanța fondului nu a comunicat părții vătămate și cel de-al doilea termen la care ar fi putut să se prezinte pentru expertizare, iar în cele din urmă s-a revenit asupra probei, la data de 23 septembrie 2008 cauza rămânând în pronunțare. Apreciază că proba era esențială pentru încadrarea juridică corectă a faptei reținute în sarcina inculpatului. Inculpatul a recunoscut că i-a aplicat o palmă părții vătămate, însă de la această lovitură și până la a necesita 60 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, este o mare diferență. Martorul a declarat că inculpatul i-ar fi spus că i-a aplicat o palmă părții vătămate; martora declară că a vorbit cu partea vătămată și aceasta i-ar fi spus că tatăl acesteia, a plătit la medic pentru a obține un certificat medico-legal cu un număr mai mare de zile de îngrijiri medicale; martora declară că partea vătămată, i-a spus că inculpatul i-ar fi dat o palmă. Este greu de crezut că, de la aplicarea unei lovituri cu palma, partea vătămată ar fi necesitat 60 de zile de îngrijiri medicale. Arată că s-a formulat o plângere împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol însă, din probele dosarului nu s-a putut dovedi că acesta ar fi exercitat violențe pentru întreținerea de relații sexuale. Este adevărat că inculpatul nu a declarat apel însă, instanța de recurs poate examina cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu. În apel, a fost admis apelul parchetului și în consecință, s-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului, considerând însă că raportat la circumstanțele reținute de instanță, pedeapsa este mult prea ridicată. Inculpatul a mai fost condamnat anterior la o amendă penală în valoare de 5.000 lei, pe care a achitat-o parțial, astfel că atitudinea inculpatului poate fi luată în considerare ca o circumstanță atenuantă. S-a considerat că inculpatul nu a făcut eforturi de recuperare a prejudiciului către Clinica Maxilo Faciale însă, instanța a respins ca tardivă constituirea de parte civilă a acesteia. Inculpatul nu este recidivist, a dat declarații sincere și a dorit să se împace cu partea vătămată, care nici măcar nu s-a constituit parte civilă în cauză, își câștigă existența prin mijloace oneste. Consideră că nu s-a putut stabili cu certitudine o stare de fapt corectă, ori, toate aceste dubii profită inculpatului, astfel că există suficiente date pentru a se dispune executarea pedepsei cu suspendare sub supraveghere, instanța putând stabili anumite obligații pe care inculpatul să le respecte.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Apreciază că instanța de apel a analizat punctual toate apărările și a stabilit că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră și că acesta se face vinovat de comiterea faptei reținute în sarcina sa, raportat și la declarațiile martorilor și ale părții vătămate precum și la raportul medico-legal. Din punct de vedere al probatoriului, cauza nu ridică probleme, apreciind că în mod corect instanța de apel a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său, arătând că regretă faptul că a aplicat o palmă părții vătămate.
CURTEA
Prin sentința penală nr.650 din 25.09.2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, a fost condamnat inculpatul - ( fiul lui și a, născut la 05.11.1976 în localitatea G, jud. C), pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 alin.1 pen. cu aplicarea art.74, 76.pen. la pedeapsa de 3 luni și 6 zile închisoare.
Conform art.71 pen. i-au fost interzise inculpatului pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute de art.64 lit.a, b pen. pedeapsa urmând a fi executată în regim de detenție.
În baza art.350 pr.pen. rap. la art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsă perioada executată, din 12.12.2007 la 18.03.2008 și s-a constatat pedeapsa executată.
S-a constatat lipsa pretențiilor civile ale părții civile -.
A fost obligat inculpatul la 1396, 34 lei despăgubiri către Spitalul Clinic Județean de Urgență C, cu dobânda legală până la data plății integrale.
Conform art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul - și partea vătămată - sunt vecini și se cunosc din copilărie. În ultimul timp însă, relațiile dintre ei s-au deteriorat, anterior datei de 11.11.2007 inculpatul fiind bătut de prieteni ai părții vătămate. Inculpatul nu a depus plângere, însă acest fapt rezultă atât din declarația sa cît și din depoziția martorei. Inculpatul a practicat boxul, iar partea vătămată luptele greco-romane.
La data de 11.11.2007 partea vătămată, însoțită de martorii, și au ieșit în oraș, au fost în mai multe cluburi ajungând în localul unde s-au întâlnit cu inculpatul. După ce au intrat în local, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și motivând că are ceva de discutat cu ea, a scos-o afară. Inculpatul era sub influența băuturilor alcoolice. Inculpatul a prins-o pe partea vătămată de braț și a condus-o în spatele localului, unde i-a cerut explicații despre implicarea sa în bătaia pe care a încasat-o anterior. Cei doi s-au certat și pe fondul consumului de alcool, inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu pumnul în zona feței, în urma căreia partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut. Apoi, atât inculpatul cât și partea vătămată au părăsit locul faptei. Partea vătămată s-a întâlnit cu prietenii săi, s-au urcat într-un taxi și s-a îndreptat spre parcarea din fața magazinului din cartierul, după care a plecat acasă. Inculpatul recunoaște că i-a aplicat o lovitură cu palma părții vătămate, recunoașterea sa coroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor -, - și, acestea fiind persoanele cu care partea vătămată a ieșit în oraș și alături de care a părăsit zona Clubului.
Cu privire la starea de fapt, sunt elocvente și declarațiile martorilor -, și, aceștia din urmă și în ce priveste conflictul anterior dintre cele două părți. Partea vătămată a anunțat organele de poliție după 6 zile de la incident și ulterior s-a prezentat la IML unde a obținut raportul de constatare medico-legală nr.7305/II/c/62 din 20.11.2007 potrivit căruia prezintă leziuni care s-au putut produce prin leziuni cu corp dur, leziunile necesitând peste 60 de zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată a depus plângere în faza de urmărire penală și pentru infracțiunea de viol, însă probele administrate, inclusiv raportul de constatare medico-legală au condus la o soluție de neîncepere a urmăririi penale. Partea vătămată a susținut și în fața instanței de judecată că a fost violată de către inculpat, susținere care este contrară celor cuprinse în actul de sesizare a instanței. Partea vătămată a avut, de altfel, o atitudine oscilantă în timpul procesului, constând în aceea că după audierea sa, nu s-a mai prezentat la dezbateri și nici la IML C în vederea stabilirii numărului total de zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând doar condamnarea inculpatului.
civile în cauză a formulat Spitalul Clinic Județean de Urgență C pentru suma de 1396,34 lei.
Prin încheierea penală nr.92/C/A/12.12.2007 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, iar prin încheierea din ședința publică din 18.03.2008 în temeiul art.300 ind.2 și C.P.P. art.160 ind.b instanța C.P.P. a constatat că nu există temeiuri noi care să justifice menținerea inculpatului în stare de arest, dispunând punerea sa în libertate.
Fapta inculpatului, de a-i aplica o lovitură părții vătămate -, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un nr. mai mare de 60 de zile de îngrijiri medicale, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al.1 pen.
Instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului și ținând seama de criteriile de individualizare a pedepsei, l-a condamnat pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin.1 pen. cu aplicarea art. 74, 76 pen. la pedeapsa de: 3 luni și 6 zile închisoare.
La stabilirea cuantumului pedepsei, ținând seama de vârsta tânără a inculpatului si de atitudinea sa în tot timpul procesului, instanța de fond a aplicat circumstanțele atenuante facultative prev. de art.74, 76.
Cod PenalConform art.71 pen. instanța de fond i-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute de art.64 lit.a, b pen. pedeapsa urmând a fi executată în regim de detenție.
În baza art.350 pr.pen. rap. la art.88 pen. instanța de fond a dedus din pedeapsă perioada executată, din 12.12.2007 la 18.03.2008 și a constatat pedeapsa executată, apreciind că perioada în care inculpatul s-a găsit în stare de arest, este suficientă și reprezintă o garanție că pe viitor acesta nu va mai intra în conflict cu legea penală.
Instanța de fond a constatat lipsa pretențiilor civile a părții civile - și l-a obligat pe inculpat la 1396, 34 lei despăgubiri către Spitalul Clinic Județean de Urgență C, cu dobânda legală până la data plății integrale, precum și la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, care a criticat sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii, prin care să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, fără a se reține în favoarea acestuia circumstanțe atenuante, precum și respingerea ca tardive a pretențiilor civile formulate de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
Prin decizia penală nr.84 din 23.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N împotriva sentinței penale nr.650/25.09.2008 a Judecătoriei Cluj -N, pe care a desființat-o în întregime.
Pronunțând o nouă hotărâre, în temeiul art.334 pr.pen. s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de reprezentanta Parchetului, din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 alin.1 pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art.182 alin.1 pen. cu aplicarea art.40 pen.
În baza art.182 alin.1 pen. a fost condamnat inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.40 pen. s-a constatat că inculpatul a săvârșit prezenta infracțiune în condițiile pluralității intermediare, față de condamnarea la pedeapsa de 5000 lei amendă penală, aplicată acestuia prin sentința penală nr.78/20.01.2006 a Judecătoriei Cluj -N (rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 31.01.2006), pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire prev. de art.180 alin.2 pen. și amenințare prev. de art.193 pen. iar în baza art.34 lit.d pen. s- contopit această pedeapsă cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea care face obiectul prezentului dosar și s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii la care s-a adăugat și pedeapsa amenzii, în final inculpatul având de executat pedeapsa de:2 (doi) ani închisoare și 5000 lei amendă penală.
În baza art.88 pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul detenției preventive începând cu data de 12.12.2007 și până la data de 21.03.2008.
S-a constatat, de asemenea, că inculpatul a executat în parte amenda penală sus-menționată, achitând suma de 2000 lei prin chitanța seria - nr.- din data de 05.02.2009 și chitanța seria - nr.- din data de 16.03.2009.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.2 și art.64 lit.a teza a II-a pen.
În temeiul art.14 și 346.pr.pen. s-au respins ca tardive pretențiile civile formulate de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
S-a constatat că partea vătămată - nu a formulat pretenții civile în cauză și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la fond, în sumă de 300 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel reținut următoarele:
Referitor la netemeinicia reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, tribunalul a constatat că prima instanță nici nu a menționat în mod explicit care dintre circumstanțele atenuante facultative prevăzute prin dispozițiile art.74 alin.1 pen. au fost reținute în favoarea inculpatului, menționându-se doar "s-au aplicat circumstanțe atenuante facultative prev. de art.74 pen.". Or, tribunalul a constatat că, în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului și cele reale ale speței, nu au fost aplicabile în cauză niciuna din circumstanțele atenuante facultative prev. de art.74 alin.1 pen. și nu există alte împrejurări, care să poate fi reținute drept circumstanțe atenuante facultative în conformitate cu dispozițiile art.74 alin.2 pen.
Referitor la circumstanța atenuantă prev. de art.74 alin.1 lit.c pen. a fost de menționat faptul că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând doar că i-a aplicat părții vătămate o palmă peste față, fapt care vine în contradicție cu probele administrate în cauză (și anume declarațiile părții vătămate, concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit de C-N și declarațiile martorilor -, și -), din care rezultă fără dubiu că partea vătămată - a suferit în urma agresiunilor exercitate de inculpat asupra sa (inculpatul fiind practicant de sport, respectiv box) multiple leziuni, în diverse regiuni ale corpului, respectiv "fractură dublă mandibulară, unghi mandibular stg. cu 3.8 în focar, fractură malar stg. și malar dr. fără deplasare, contuzii multiple regiunea zigomatică bilateral, genian bilateral și cervical bilateral, plagă jugală dreaptă", leziuni care au necesitat pentru vindecare peste 60 de zile de îngrijiri medicale și care, evident, nu s-au putut produce prin aplicarea unei singure palme sau lovituri de pumn, cum greșit a reținut instanța de fond.
De asemenea, nu s-a pus problema reținerii dispozițiilor art.74 lit.b pen. în favoarea inculpatului, câtă vreme partea vătămată nu a înțeles să formuleze pretenții civile în cauză (solicitând doar tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru fapta comisă), iar acesta nu achitat, nici măcar în parte, cheltuielile de spitalizare cu care Spitalul Clinic Județean de Urgență C s-a constituit parte civilă în cauză.
Mai mult, inculpatul are antecedente penale, întrucât a fost condamnat anterior, tot pentru o faptă comisă cu violență asupra unei persoane de sex feminin, la o pedeapsă de 5000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și amenințare, prev. de art.180 alin.2 pen. și art.193 pen. prin sentința penală nr.78/20.01.2006 a Judecătoriei Cluj -N (rămasă definitivă, prin nerecurare, la data de 31.01.2006), fiind astfel exclusă și aplicarea dispozițiilor art.74 lit.a pen.
În legătură cu aceste antecedentele penale ale inculpatului, tribunalul a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.40 pen. privind pluralitatea intermediară, deoarece infracțiunea care face obiectul prezentului dosar a fost comisă de inculpat la data de 11.11.2007, înainte de începerea executării pedepsei amenzii penale menționate mai sus (amendă care a fost achitată doar în parte - 42 și 46 dosar apel) și, evident, nu au fost întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă, astfel încât a fost admisă și cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchet la termenul de judecată din data de 9 februarie 2009.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, potrivit art.15 alin.2 pr.pen. constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare, în speță acest moment procedural având loc la termenul de judecată din data de 19.02.2008 (dată la care a fost audiat inculpatul și partea vătămată). Or, din cuprinsul constituirii de parte civilă formulată de Spitalul Clinic Județean de Urgență C (44 dosar fond) a rezultat că înscrisul a fost emis de furnizorul de servicii medicale la data de 20.02.2008 și înregistrat la instanță în data de 22.02.2008, deci după citirea actului de sesizare a instanței, fiind astfel, tardiv formulată.
Împotriva deciziei Tribunalului Cluj, în termen legal a declarat recurs inculpatul care, prin apărător, a solicitat casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.c pr.pen. rap.la art.385/9 pct.10 pr.pen. trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iarîn subsidiar, menținerea hotărârii instanței de fond cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, cu schimbarea modalității de executare, respectiv, suspendarea sub supraveghere, conform disp.art.86/1 penal.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că, rejudecarea cauzei se impune pe considerentul că, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru inculpat - expertiza medico-legală dispusă în cauză la cererea inculpatului, dar care nu s-a mai efectuat, fiind deci incident cazul de casare prev. de art. 385/9 pct.10 pr.pen. Întrucât în cauză există contradicții între declarațiile martorilor, ale părții vătămate și certificatul medico-legal, se impunea administrarea acestei probe pentru stabilirea corectă a numărului de zile de îngrijiri medicale necesare părții vătămate pentru vindecare și o corectă încadrare juridică a faptei, existând dubii că o singură palmă aplicată părții vătămate, a putut necesita 60 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Din raportul medico-legal rezultă că medicul legist a luat în considerare actele depuse la dosar, făcându-se referire la biletul de ieșire din spital a părții vătămate. La dosarul instanței de fond s-a depus un decont de cheltuieli al părții vătămate, din care rezultă perioada internării, ca fiind 11.11.2007 - 16.11.2007, însă această perioadă nu coincide cu cea din raportul de constatare medico-legală, respectiv, 11-18 nov.2007. Inculpatul nu a fost de acord cu încadrarea juridică dată faptei, respectiv, a contestat nr. de zile de îngrijiri medicale de care ar fi avut nevoie partea vătămată pentru vindecare. La termenul din data de 19.02.2008, instanța a încuviințat efectuarea expertizei medico-legale, iar la termenul din data de 15.04.2008, se comunică de către IML C ( fila 88 dosar fond) o adresă, prin care solicită a se pune în vedere părții vătămate să se prezinte pentru expertizare în zilele de 02.06.2008 sau 16.06.2008. La data de 22 mai 2008, instanța comunică părții vătămate să se prezinte pentru expertizare în data de 2 iunie 2008, însă, partea vătămată nu s-a prezentat și nu s-a făcut dovada că partea vătămată ar fi primit adresa de prezentare la IML Instanța fondului nu a comunicat părții vătămate și cel de-al doilea termen la care ar fi putut să se prezinte pentru expertizare, iar în cele din urmă s-a revenit asupra probei, la data de 23 septembrie 2008 cauza rămânând în pronunțare.
Raportat la circumstanțele în care s-a dovedit că a fost comisă fapta, s-a apreciat de către recurent că pedeapsa aplicată de instanța de apel este mult prea ridicată. Inculpatul a mai fost condamnat anterior la o amendă penală în valoare de 5.000 lei, pe care a achitat-o parțial, astfel că această atitudine poate fi luată în considerare ca o circumstanță atenuantă și se poate da eficiență circumstanțelor atenuante reținute și de prima instanță. Inculpatul nu este recidivist, a dat declarații sincere și a dorit să se împace cu partea vătămată, care nici măcar nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Verificând hotărârea atacată, în baza materialului și lucrărilor de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art.385/1 alin.4 teza II pr.pen. persoanele prevăzute în art.362 pr.pen. ( printre care și inculpatul ) pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această modificare.
În cauză, inculpatul nu a declarat apel, dar prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția primei instanțe, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, doar sub acest aspect, deci, putând fi analizat recursul inculpatului - al cuantumului pedepsei aplicate de instanța de apel, cuantum majorat față de cel stabilit de prima instanță. Nu poate fi analizat recursul așadar, sub aspectul încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului și, respectiv, sub aspectul modalității de executarea pedepsei, ce s-a solicitat a fi cea prev. de art.86/1 pen. - suspendare sub supraveghere.
În ceea ce privește solicitarea recurentului, în sensul că, deși nu a declarat apel, să fie luat în considerare din oficiu cazul de casare prev. de art. 385/9 pct.10 pr.pen. aceasta nu poate fi primită, nefiind incidente în speță dispozițiile art. 385/9 alin.3 teza I pr.pen.
Într-adevăr, potrivit acestui din urmă text legal, cazul de casare prev. de art. 385/9 pct.10 pr.pen. se ia în considerare întotdeauna din oficiu, însă apreciem că această dispoziție generală este aplicabilă în materia recursului exercitat împotriva hotărârilor expres prevăzute de lege - art.385/9 alin.1 pr.pen. - și nu în cazul recursului exercitat în alte condiții, prevăzute de lege ca excepții și, deci, nu poate prima în fața dispoziției speciale privind motivele limitate la care este restrâns recursul persoanei, care nu a folosit calea apelului - art. 385/1 alin.4 teza II pr.pen.
Pe de altă parte, chiar și în ipoteza în care s-ar putea lua în considerare din oficiu cazul de casare prev. de art. 385/9 pct.10 pr.pen. se poate observa că, împrejurarea invocată de recurent - instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale, respectiv, expertiza medico-legală dispusă și neefectuată în cauză - nu poate fi apreciată ca fiind circumscrisă acestui caz de casare. Aceasta deoarece, instanța s-a pronunțat asupra cererii de efectuare a expertizei, în sensul că a încuviințat această probă, iar ulterior, la termenul din 23 septembrie 2008, dat fiind faptul că partea vătămată nu s-a prezentat la IML în vederea expertizării, deși i s-a pus în vedere acest lucru, instanța a revenit asupra acestei probe, lucru posibil de altfel, potrivit art.329 alin.3 pr.pen. S-ar putea pune în discuție, eventual, necesitatea administrării unei astfel de probe, prin prisma dispozițiilor art.116 pr.pen. și în raport de restul probelor administrate în cauză, împrejurare care însă, pentru motivele arătate, nu poate fi pusă în discuție în calea de atac a recursului, în condițiile în care nu se circumscrie niciunui caz de casare dintre cele prev. de art.385/9 alin.1 pr.pen. și, în contextul în care recursul este exercitat de o persoană ce nu a folosit apelul.
Revenind asupra motivelor de recurs ce pot fi analizate - cuantumul pedepsei aplicate de instanța de apel pentru infracțiunea de care este învinuit inculpatul recurent - Curtea constată că, instanța de apel a făcut o corectă valorificare a criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art.72 pen. arătând și motivând judicios de ce nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și, aplicând o pedeapsă apropiată de minimul special, în măsură să realizeze scopul prev. de art.52 pen.
Față de toate aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr.84/23.03.2009 a Tribunalului Cluj.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în C-N, str. - nr.28, cu reședința în C-N--65,.192, jud. C împotriva deciziei penale nr. 84 din 23 martie 2009 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
5 ex./14.10.2009
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Livia Mango Săndel Macavei
