Uzul de fals (art. 291 cod penal). Decizia 588/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 588/R/2009
Ședința publică din 6 octombrie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Livia Mango JUDECĂTOR 2: Săndel Macavei Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin procuror:.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.135/A din 28 aprilie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de:
- inculpatul - uz de fals, prev.de art.291 alin.1 pen. cu aplic.art.37 lit.a pen.
- inculpata - fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 alin.1 pen.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 septembrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin decizia penală nr. 135/A/2009 din data de 28.04.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj, în baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și, ambii domiciliați în localitatea nr.143 jud.C împotriva sentinței penale nr. 179/26.09.2008 a Judecătoriei Huedin, iar în temeiul art.192 alin.2 pr.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de câte 300 lei.
Prin sentința penală nr. 179 din 26.09.2008 pronunțată de Judecătoria Huedin, în baza art. 291 alin 1.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen. a fost condamnat inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 19.06.1975 în H ) la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.
În baza art. 7 din Legea 543/2002 a fost revocată grațierea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 89/2003 a Judecătoriei Huedin pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă.
În baza art. 83.pen. a fost revocată suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 89/2003 a Judecătoriei Huedin și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei cumulând-o cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată mai sus, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare.
În baza art. 71.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a pen.
În baza art. 290 alin 1.pen. a fost condamnată inculpata ( fiica lui și, născută la data de 01.12.1975 în H ) la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 71.pen. i-au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a pen.
În baza art. 81.pen. a fost suspendată condiționat executarea, atât a pedepsei principale cât și a pedepsei accesorii, pe o durată de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82.pen.
În baza art. 359.pr.pen. i-a fost atrasă atenția inculpatei asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 348.pr.pen. au fost declarate false și anulate facturile fiscale cu numerele:-/08.07.2005, -/09.07.2005, -/11.07.2005 și -/12.07.2005, chitanțele nr. -/08.07.2005 și -/09.07.2005 și avizele de însoțire nr. -, -, -V-, -, -, emise de
În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. au fost obligați ambii inculpați la plata a câte 1.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 03.09.2003, între Direcția Silvică C, în calitate de furnizor și "" SRL, în calitate de beneficiar, reprezentată de către inculpatul (la acea vreme în calitate de administrator-calitate dobândită ulterior de către soția sa ), s-a încheiat contractul de furnizare de masă lemnoasă pe picior, nr. 5189/03.09.2003, obiectul contractului privind livrarea unui volum de 1.987. masă lemnoasă pe picior, din cadrul Ocolului Silvic H, din partidele nr. 917 și 1707, ambele din pădurea situată în locul denumit " " din hotarul comunei. (, 6-8).
La data de 07.10.2003, s-a încheiat actul adițional nr. 1 la contractul nr. 5189/03.09.2003, prin care părțile contractante, de comun acord, urmare a Ordinului nr. - al, au hotărât excluderea din contract a volumului de masă lemnoasă neexploatat până la acea dată din partida nr. 1707 " ", cu restituirea garanției, în baza stocului ce urma a fi efectuat de către Ocolul Silvic H, care a stabilit că rămăsese pe picior un stoc de 490. ( fiind recoltată cantitatea de 577. din volumul total de 1067. aferent partidei nr. 1707, iar din partida nr. 917, nu fusese recoltată nici o cantitate de masă lemnoasă, (, 9, 28 ). La sfârșitul anului 2003, administrarea "" a fost preluată de către inculpata, aceasta ocupându-se de întocmirea actelor firmei, inculpatul ocupându-se de debitarea de material lemnos la o instalație de debitat, situată în localitatea, comn., la circa 20 km de localitatea.
La data de 21 iulie 2005, organele silvice și ale poliției au efectuat un control la instalația de debitat din satul. Organele de control au întocmit un proces-verbal de constatare, apreciind că inculpatul a săvârșit contravențiile prev. de art. 1 lit ș și t din Legea 31/2000, reținând în vederea confiscării cantitățile de 39,351. grinzi rășinoase cu lungimea de 4-7 și 60,5. cherestea rășinoase cu lungimea de 3-5 și grosimea de 2,4 cm, pentru care inculpatul nu a fost în măsură să prezinte de îndată acte de proveniență. Materialul lemnos a fost lăsat în custodia inculpatului, acesta semnând procesul verbal ( 3 ).
Prin sentința civilă nr. 145/02.03.2006, dosar 1198/2005 al Judecătoriei Huedin, a fost admisă plângerea formulată de către, anulându-se procesul verbal. În motivarea sentinței, instanța a reținut pe de o parte, că martorii audiați au confirmat că lemnele exploatate la instalația de debitat fuseseră marcate, însă în momentul controlului, fiind găsite doar grinzi și scândură, pe acestea nu se puteau păstra urmele mărcii, iar pe de altă parte, organul constatator nu a individualizat sancțiunea amenzii pentru fiecare faptă reținută, astfel că procesul verbal a fost nelegal întocmit ( 70-72 ).
Inculpatul - a declarat că în momentul efectuării controlului la instalația de debitat material lemnos din satul, el se afla în municipiul C-N, fiind anunțat despre control de către martorul, care lucra acolo, astfel că s-a întors în localitatea, unde a ajuns seara în jurul orelor 20.00, întâlnindu-se cu organele de control, cărora le-a spus că are bonuri de vânzare pentru materialul lemnos găsit la instalație, bonurile provenind de la și, aspect care a fost menționat în procesul-verbal de contravenție (3 verso)
La data de 22.07.2005, inculpatul a depus la Direcția Silvică C, o cerere înregistrată cu nr. 5202/22.07.2005, anexând un număr de 6 avize de însoțire ( 15-27), ca acte doveditoare pentru materialul lemnos ce-i fusese reținut la data de 21 iulie 2005.
Cele 6 avize de însoțire erau emise la datele de 08 iulie 2005, 09 iulie 2005, 11 iulie 2005 și 12 iulie 2005, de către "", având ca destinatar - cumpărător pe inculpatul -, rezultând că materialul lemnos, lemn rotund rășinoase, în volum total de 119,993.c, provenea de la H și fusese încărcat din localitatea, având punct de descărcare instalația de debitat material lemnos din satul nr. 1. Direcția Silvică Cav erificat actele de proveniență depuse de către inculpatul -, din care rezulta că materialul lemnos provine de la în urma analizării situației derulării contractului de furnizare a masei lemnoase pe picior exploatată de inculpat din pădurea de la " ", administrată de H, din care rezulta că "" transportase tot materialul exploatat la sfârșitul anului 2003 și în ianuarie 2004, Direcția Silvică Caa juns la concluzia că există suspiciuni că "", prin administrator, ar fi eliberat în mod fictiv actele de proveniență, astfel că a formulat o plângere penală adresată Poliției Orașului
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței inculpatul - a susținut că acuzațiile din plângerea penală sunt nefondate, declarând că în ianuarie 2004 transportat din partida de la, unde exploatase arbori, circa 120. lemn rotund de esență rășinoase până la intrarea în satul (în sensul dinspre cascada "Vălul Miresei"), depozitând buștenii pe marginea drumului, unde i-a lăsat până la începutul lunii iulie 2005, moment în care acesta a cumpărat acel material lemnos de la firma SC "" SRL, administrată de soția sa, transportându-i el personal cu o platformă auto cu troliu la gaterul său din satul. Inculpatul a arătat că a fost ajutat la încărcat de numitul, însă nu la toate transporturile, iar cantitatea de material lemnos transportată din localitatea a fost prelucrată în grinzi și cherestea, marfă care a fost găsită de organele de control la data de 21.07.2005. Inculpatul a afirmat că în cursul lunii iulie 2005, de fiecare dată când a transportat buștenii din localitatea, soția sa, inculpata, a fost de față, întocmind documentele de însoțire a mărfii.(, 30, 34-35 ).
Inculpata - a declarat că buștenii aduși din partida de la ( circa 100.) au fost depozitați din primăvara anului 2004, până în iulie 2005, la drumul auto în apropiere de cascada "Vălul Miresei" din satul, de unde în iulie 2005, soțul său a transportat de 6 ori buștenii la gaterul său din satul, ea personal fiind la fața locului și a întocmit actele necesare (avize de însoțire, facturi fiscale și chitanțe).
În cursul urmării penale precum și ulterior în fața instanței, au fost audiate mai multe persoane.
Astfel, martorul a declarat inițial că, în cursul lunii mai 2005, l-a ajutat pe inculpatul să încarce două platforme cu lemn rotund de rășinoase de pe, din localitatea, (lemnul fiind în stare semiuscată), care a fost dus în localitatea, fără a menționa că soția inculpatului ar fi fost de față la încărcarea buștenilor și ar fi emis actele necesare. Martorul a arătat că nu cunoaște de unde a adus inculpatul buștenii din care provenea materialul lemnos găsit de organele de control la data de 21.07.2005, la gaterul acestuia din satul. (, 48). Ulterior, martorul a precizat că în luna mai 2005 l-a ajutat pe inculpatul să ducă 3 platforme cu bușteni de pe, din localitatea la gaterul din satul, precizând că soția inculpatului asistase la încărcare. Martorul a precizat că în data de 21.07.2005, el cu numitul și câțiva muncitori din jud. M, lucrau la gaterul inculpatului, din satul, arătând că în momentul sosirii organelor de control, acesta era la un bar din apropiere, iar el l-a chemat la gater, ( 49-51).
În cursul audierii în instanță, martorul a precizat că de fapt a comunicat organelor de control că inculpatul este la C, iar la bar s-a deplasat spre seară, găsindu-l pe acesta în acel loc. Or, din declarația inculpatului rezultă că martorul îi comunicase telefonic despre control încă în cursul acelei zilei (în jurul amiezei).
Analizând declarațiile martorului și declarațiile inculpaților, au rezultat contradicții importante. Astfel, inculpatul a declarat la data de 9 noiembrie 2005 că el personal a încărcat lemnele pe platforma auto cu nr. - pe care le-a transportat din la instalația de debitat din localitatea. ( 30 verso). Într-o altă declarație, inculpatul a arătat că la transport a fost ajutat de către martorul, însă "nu la toate transporturile, întrucât am transportat în mai multe zile" ( 35). În declarația dată în fața instanței, acesta a precizat că a fost ajutat la trei transporturi (19). Tot în declarația dată in 26.01.2007 inculpatul a arătat că de fiecare dată soția sa a fost prezentă, întocmind documentele de însoțire a mărfii.
Or, inculpata a declarat că martorul a fost prezent la toate transporturile. (, 32 verso).
De asemenea, în procesul verbal încheiat la data de 21.07.2005, organele de control au consemnat că inculpatul a menționat că pentru materialul confiscat posedă bonuri de vânzare de la și (, 3 verso ), iar în documentele prezentate de acesta la Direcția Silvică C, la data de 22.07.2005, rezultă că cei 120. proveneau de la
Pe de altă parte, deși în declarațiile date în cursul urmăririi penale martorul a afirmat că nu cunoaște de unde a adus inculpatul buștenii din care provenea materialul lemnos găsit de organele de control la data de 21.07.2005, la gaterul acestuia din satul, în fața instanței de fond (după 2 ani și J) a declarat că acea cherestea provenea din buștenii aflați anterior la, purtând marcă silvică întocmai ca lemnul încărcat în parchet (fila 38).
De asemenea, inculpatul a arătat în declarația aflată în dosarul de urmărire penală, 34 verso următoarele: " că dintre persoanele care m-au ajutat să aduc materialul lemnos în acel loc, enumăr pe numitul din și pe, aceștia ajutând la aducerea buștenilor de pe rampă până unde i-am depozitat pe valea, la intrarea în satul ".
Audiat în instanță, acest martor a confirmat că în calitate de drujbist a încărcat lemne pentru inculpat în parchetul de pe, însă munca prestată s-a redus la aceasta, după încărcare nemaiștiind ce s-a întâmplat ( 68).
Atât în cursul urmării penale cât și în fața instanței, au fost audiate persoane care, în atribuțiile lor de serviciu, au trecut prin zona în care inculpatul a afirmat că a depozitat materialul lemnos. Astfel, martorul, care este pădurar la H, având din anul 2002 în pază cantonul silvic nr. 10, a declarat că în cursul anului 2005 SC "" SRL nu a avut în stoc material lemnos în cantonul său, iar el nu a văzut în locul indicat de inculpatul (pe, la intrare în satul în apropiere de imobilul cu nr. 183), ca în cursul anului 2004 și până în luna iulie 2005 să fi fost depozitată o cantitate mare de bușteni, întrucât el locuiește în apropiere la nr. 180 și trece pe acolo aproape zilnic când merge la cantonul pe care îl are în pază.(, 40-42, dosar instanță 27).
Martorul, care din luna august 2004 este pădurar la H, având în pază până în primăvara anului 2005 cantonul "", ce cuprinde o suprafață de pădure și pe, în zona " ", a arătat că în acea perioadă, deși mergea foarte des în canton pe, nu a văzut ca între drum și, mai sus de ultima locuință cu nr. 183, să fi fost depozitată o cantitate mare de bușteni, așa cum a susținut inculpatul. (, 87, dosar instanță f 29 ).
Martorul, pădurar la H, a declarat că din luna iunie 2004 preluat în pază un canton silvic situat pe, din satul, însă deși mergea aproape zilnic în canton, în cursul anului 2004 și până în luna iulie 2005, nu a văzut ca pe marginea drumului spre vale, după ultima casă de la nr. 183, să fi fost depozitată o cantitate mare de bușteni, ( 88, dosar instanță 48).
Martorul Gaf ost angajat la gaterul inculpatului, din localitatea, iar în data de 21.07.2005, ziua controlului, era la muncă. Martorul a arătat că tot materialul lemnos găsit în momentul controlului la gater, era în stare. De asemenea, martorul a afirmat că inculpatul i-a cerut să îl ajute și să dea o declarație în care să ascundă adevărul. în cursul judecării cauzei, s-a încercat acreditarea ideii că acest martor nu spune adevărul, întrucât dorește să se răzbune pe inculpat, cu care ar fi în dușmănie. Sub acest aspect a fost relevant faptul că martorul a fost testat cu tehnica poligraf, expertul ajungând la concluzia că acesta a fost sincer la întrebările relevante ale cauzei. ( 93-97 ).
Coroborând toate aceste mijloace de probă, prima instanță a ajuns la concluzia certă și asupra căreia nu planează niciun dubiu potrivit căreia, inculpatul nu a transportat din localitatea cantitatea de 120. lemn rotund de esență rășinoase care să provină de la H, așa cum s-a trecut în avizele de însoțire. Pe cale de consecință, actele întocmite de inculpata sunt false, conținând date nereale, reprezentând încercarea soțului său a justifica materialul lemnos în volum de aproximativ 100. ce-i fusese confiscat.
În drept, fapta inculpatului, care la data de 22.07.2005 a depus la Direcția Silvică C, actele cu date nereale întocmite de inculpata, pentru a dovedi proveniența materialului lemnos ce-i fusese reținut de organele silvice la data de 21.07.2005 la gaterul pe care-l avea în satul, s-a constatat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291.pen. faptă pentru care instanța a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare.
La individualizarea și dozarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere antecedentele penale ale inculpatului, acesta săvârșind ăpreznta faptă în stare de recidivă postcondamnatorie conform art. 37 lit. a pen. nesinceritatea acestuia, precum si celelalte criterii prev. de art. 72.pen.
Inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 89/21.04.2003 a Judecătoriei Huedin, la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare sub supraveghere, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și instigare la mărturie mincinoasă, pe termen de încercare de 3 ani și 6 luni (stabilit ulterior prin sentința penală nr. 79/06.04.2007 a Judecătoriei Huedin ). Prin sentința penală nr. 244/22.10.2003 a Judecătoriei Huedin, în baza art. 461 alin.1 lit.a pr.pen. s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare pentru furt calificat și 6 luni închisoare pentru instigare la mărturie mincinoasă aplicate prin sentința penală nr. 89/21.04.2003 a Judecătoriei Huedin, iar în baza art. 1 din 543/2002, pedeapsa de 6 luni închisoare a fost grațiată.
Fapta penală pentru care a fost judecat în prezenta cauză a fost săvârșită în cursul termenului de încercare.
În consecință, instanța de fond, în baza art. 7 din Legea 543/2002 a revocat grațierea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 89/2003 a Judecătoriei Huedin pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă și totodată, în baza art. 86/4 alin. 1 rap. la art. 83.pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin aceeași sentință penală, dispunând executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa de 1 an închisoare nou aplicată, astfel încât inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani si 6 luni închisoare.
De asemenea instanța de fond, în baza art. 71.pen. și văzând considerentele deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată în interesul legii de către înalta Curte de Casație și Justiție, a interzis inculpatului drepturile prev. în art. 64 lit. a teza a II- a pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.
Fapta inculpatei, care în cursul lunii iulie 2005, întocmit un nr. de 6 avize de însoțire pentru cantitatea de aproximativ 120. lemn rotund de esență rășinoasă, precum și 2 chitanțe și 4 facturi fiscale, în care a consemnat date nereale, atestând că materialul lemnos cumpărat de soțul său provenea de la H și fusese încărcat în perioada 08-12 iulie 2005 din localitatea și transportat în satul, încredințând acele acte soțului său în scopul justificării Ia organele silvice a cantității de circa 100. material lemnos ce-i fusese confiscat la data de 21.07,2005, s-a stabilit că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin.1 pen. faptă pentru care instanța de fond a aplicat inculpatei pedeapsa de 6 luni închisoare.
La individualizarea și dozarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, dar și nesinceritatea acesteia, precum și celelalte criterii prev. de art. 72.pen.
De asemenea, instanța de fond, în baza art. 71.pen. și văzând considerentele deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată în interesul legii de către înalta Curte de Casație și Justiție, a interzis inculpatei drepturile prev. în art. 64 lit. a teza a II- a pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, reținând ca sunt întrunite dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. a și b pen. și apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim privativ de libertate instanța de fond, în baza art. 81 și 71 alin. final p en. a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii, pe o perioada de 2 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82.pen.
În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83.pen.
În baza art. 348.pr.pen. instanța de fond a declarat false și a anulat facturile fiscale - obiect al infracțiunilor de fals.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel în termen legal, inculpații și desființarea în totalitate a sentinței atacate și achitarea lor, în baza art. art.11 pct.2 lit.a pr.pen. raportat al art. 10 lit.a din pr.pen. pe considerentul că faptele nu există.
S-a susținut în esență că prima instanță a efectuat o cercetare a fondului cauzei doar in sensul acuzării, încălcând principiul egalității părților in proces și principiul prezumției de nevinovăție, întrucât nu a procedat la examinarea situației derulării contractului de exploatare a materialului lemnos și a lipsit de eficiență declarațiile unuia dintre martorii audiați in apărare ( ). S-a mai arătat că, în mod firesc, din moment ce lemnele care erau la fața locului erau grinzi și scânduri, acestea nu aveau cum să poarte urmele de marcă, materialul lemnos fiind deja debitat.
Cu privire la faptul că inculpatului i s-a imputat împrejurarea că la momentul efectuării controlului nu se afla în posesia documentelor de proveniență ale mărfii, s-a arătat că acestea au fost prezentate de către inculpat organelor constatatoare și că acestea în mod firesc nu se puteau găsi la gaterul din ci la sediul societății SC SRL din comuna.
Apărarea a mai invocat faptul că prima instanță a ignorat împrejurarea că la dosar se aflau documentele de proveniență ale materialului lemnos ce a fost transportat în cursul anului 2004 din în, precum și depozițiile martorilor ce au confirmat împrejurarea că lemnele au fost ridicate și transportate de către inculpat de la locul exploatării.
Totodată, s-a arătat că hotărârea de condamnare se întemeiază pe acte și înscrisuri care au fost anulate de către instanțele civile, respectiv procesul verbal încheiat în 21 iulie 2005, act care a fost anulat în instanță, motiv pentru care din acest punct de vedere, soluția a fost apreciată ca și nelegală (Sentința civilă nr. 145/2006 a Judecătoriei Huedin ).
În cursul judecării cauzei în apel, inculpații prin apărătorul lor, au depus în apărare înscrisuri, fiindu-le încuviințată de către instanță audierea a încă unui martor ( - 30), martor care nu a fost audiat în fața primei instanțe.
Prin decizia penală nr.135/A/28 aprilie 2009 Tribunalul Cluja respins ca nefondate apelurile inculpaților și i-a obligat pe aceștia la câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de apel a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe baza unui material probator amplu și judicios administrat, analizând în mod coroborat probele administrate în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, analiză din care a rezultat că cei doi inculpați se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în ciuda pozițiilor lor de nerecunoaștere. În cuprinsul hotărârii atacate, s-a analizat în mod judicios depozițiile tuturor martorilor audiați în cauză, depoziții ce au fost coroborate cu celelalte mijloace de probă, în același timp analizându-s contradicțiile care existau între depozițiile unor martori din cursul urmăririi penale și din cursul judecății.
Tribunalul și-a însușit în întregime argumentația primei instanțe, reliefând în plus câteva aspecte.
S-a apreciat că, nu prezintă relevanță împrejurarea că la dosarul cauzei au fost depuse acte de proveniență pentru materialul lemnos exploatat din și transportat în comuna în cursul anului 2004 de către inculpat, nici chiar dacă această împrejurare este susținută prin depozițiile unor martori, deoarece dovedirea efectuării acestui transport în cursul anului 2004 nu este echivalentă cu împrejurarea că materialul lemnos prelucrat, confiscat de la inculpat în luna iulie 2005 provenea din lemnele aduse din. De altfel, în acest sens este și lipsită de credibilitatea declarația inculpatului, care dacă ar fi acceptată ar conduce la concluzia că, timp de doi ani de zile acesta ar fi abandonat materialul lemnos exploatat în cursul anului 2003 și l-a debitat abia în cursul anului 2005, timp în care nu ar fi derulat nici o altă activitate.
Cu privire la depozițiile martorilor, tribunalul a reținut că, în pofida împrejurării că apărarea s-a opus audierii martorului G (39-40 dos.fond), pe considerentul că acesta s-ar afla în relații de dușmănie cu inculpații, acesta a fost testat cu testul poligraf și, mai mult, depozițiile sale au fost constante atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății. Aceasta, spre deosebire de poziția martorului (37-38 dos.fond), care a dat două declarații sensibil diferite în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, în mod corect prima instanță apreciind în aceste condiții declarația martorului ca fiind subiectivă. Așa cum și instanța de fond a reținut, tribunalul a constatat că în cursul urmăririi penale, acest martor nu cunoștea de unde a adus inculpatul buștenii din care provenea materialul lemnos și "a omis" să declare că aceștia purtau marcă silvică, însă după doi ani și "și-a amintit" că inculpatul a adus aceste lemne din comuna și, mai mult, că lemnele respective erau marcate". Întrucât aceste două aspecte sunt esențiale în soluționarea cauzei și având în vedere împrejurarea că organele de cercetare penală l-au întrebat pe martor aceste aspecte în cursul urmăririi penale, tribunalul a considerat că aceste neconcordanțe nu sunt întâmplătoare și din acest motiv, are suficiente elemente să aprecieze că depoziția acestui martor a fost dată "pro causa", prima instanță procedând în mod corect când a înlăturat-
S-a constatat că au fost analizate de către instanța de fond și depozițiile celorlalți martori, respectiv, și, însă acestea nu furnizează (la fel cum nu furnizează nici depoziția martorului din fața instanței de apel), elemente care să conducă la concluzia că inculpații nu se fac vinovați de comiterea infracțiunii. Faptul că pădurarii din zonă au declarat că nu au văzut material lemnos depozitat în zona lor de patrulare și că din zonele pe care le aveau în responsabilitate nu s-a sustras în perioada anului 2005 material lemnos, nu conduc automat la concluzia că astfel de lucru nu ar fi existat.
Singura critică întemeiată formulată de apărare, s-a apreciat că este aceea că într-adevăr, în considerentele hotărârii atacate, au fost invocate aspectele consemnate în procesul verbal de constatare și sancționare încheiat la data de 21 iulie 2005, proces verbal care a fost anulat prin sentința civilă 145/2.03.2006 a Judecătoriei Huedin (70-72 dos.fond). Tribunalul a considerat că aspectele constatate prin această hotărâre constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, care leagă instanța investită cu soluționarea cauzei potrivit art.44 alin.3 pr.pen. Cu toate acestea, din conținutul sentinței civile 145/2.03.2006 reiese că procesul-verbal anterior menționat a fost anulat din considerente de formă și nu din considerente de fond, pe motivul neindividualizării sancțiunii principale a amenzii pentru fiecare faptă constatată și reținută în sarcina contravenientului, împrejurare ce a fost de natură, în opinia instanței civile, să genereze o nulitate relativă, care i-a creat prejudicii inculpatului.
Prin urmare, instanța civilă nu a statuat asupra împrejurării că starea de fapt reținută în procesul verbal de constatare a contravenției nu ar corespunde realității (70-72 )
Coroborând toate aceste elemente cu aspectele reținute în argumentația hotărârii atacate, tribunalul a concluzionat că în cauză a fost răsturnată prezumția de nevinovăție, care a funcționat în favoarea celor doi inculpați și s-a dovedit împrejurarea că aceștia au întocmit și folosit în cursul lunii iulie 2005, în mod fictiv un număr de șase avize de însoțire, două chitanțe și patru facturi fiscale, în care au fost consemnate date nereale pentru a justifica proveniența materialului lemnos confiscat la data de 21 iulie 2005 de către reprezentanții Direcției Silvice
Împotriva deciziei Tribunalului Cluj, în termen legal au declarat recurs cei doi inculpați, solicitând casarea acesteia împreună cu sentința judecătoriei și, rejudecând, în principal,să se dispună achitarea inculpaților de sub învinuirea comiterii infracțiunilor ce li se impută, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a pr.pen. - pentru că faptele nu există, sau în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d pr.pen. - pentru că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute, iarîn subsidiar,a se dispune achitarea inculpaților în baza principiului " in dubio pro reo".
S-au invocat ca și cazuri de casare, cele prev. de art.385 ind.9 pct.9,10 și 18.proc.pen. respectiv: motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, referitor la declarațiile pădurarilor; instanțele nu s-au pronunțat cu privire la unele probe administrate, de natură să garanteze drepturile inculpaților și să influențeze soluția procesului; s-a comis o eroare gravă de fapt care a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
Instanțele nu au analizat efectiv probele administrate în cauză, procedând doar la o analiză parțială și sumară a acestora, nu s-a procedat la analiza probelor care au fost înlăturate, iar unele dintre probele apărării nici măcar nu au fost amintite și coroborate între ele, încălcându-se astfel, principii elementare de drept: egalitatea, echitatea, prezumția de nevinovăție în procesul penal.
În mod greșit, au fost luate în considerare depozițiile martorului G, care nu reflectă realitatea, caracterul mincinos al acestora rezultând din actele dosarului, din faptul că martorul se află în dușmănie cu, dovadă fiind plângerea penală formulată de către acest martor în data de 02.09.2005 împotriva inculpatului, dar și din faptul că declarațiile sale contrazic răspunsurile date de acesta la testarea poligraf. De altfel, această testare nu este un mijloc de probă legal, pentru a putea fi folosit la evaluarea sincerității martorului.
În mod necorespunzător au fost valorificate și declarațiile pădurarilor audiați în cauză ( care arată că nu au văzut cantități mari de lemne depozitate în locul indicat de inculpat și nici nu au fost furate lemne din zonele în care își exercitau atribuțiile de serviciu), din analiza acestora rezultând practic, nevinovăția inculpaților sau, eventual, un dubiu ce trebuie să profite inculpaților. Din argumentația instanței de apel, în sensul că, din declarațiile acestora nu se desprinde automat concluzia că astfel de lucruri nu ar fi existat, respectiv, că este posibil ca lemnele să fi fost depozitate în acel loc - rezultă, practic, nevinovălia inculpaților, deci, în contradicție cu soluția finală a instanței de apel, care confirmă soluția primei instanțe.
De asemenea, în mod neîntemeiat, instanțele au lipsit de eficiență declarațiile martorului sau au ignorat declarațiile altor martori ai apărării (, ), care se coroborează între ele și cu înscrisurile de la dosar.
Totodată, greșit a interpretat instanța de apel conținutul sentinței civile nr.145/2006 a Judecătoriei Huedin, sentință prin care s-a constatat netemeinicia procesului-verbal de contravenție privind pe inculpatul, încălcându-se astfel un adevăr intrat în puterea lucrului judecat.
În privința inculpatei, s-a arătat în plus că, instanțele nu au menționat în ce constă falsul comis de aceasta, respectiv actul material de contrafacere a scrierii, subscrierii sau alt mod de alterare a înscrisurilor reținute ca fiind falsificate de către inculpată. Inculpata nu a comis infracțiunea pentru că, pe facturi și avize, nu a consemnat date nereale, nu a atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, așa cum rezultă din declarațiile martorilor care au arătat că au încărcat lemne din apropierea localității, ocazie cu care a fost prezentă și inculpata.
Pe de altă parte, faptei inculpatei i s-a dat o greșită încadrare juridică - art.385/9 pct.17 pr.pen. - dacă se iau în considerare declarațiile martorilor acuzării, potrivit cărora se conturează în cauză fapte de furt sau infracțiuni silvice și, nicidecum infracțiunea de fals.
Apoi, s-a mai invocat în cazul ambilor inculpați și cazul de casare prev. de art.385/9 pct.13 pr.pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală, întrucât ceea ce se poate reține în sarcina inculpaților este doar indicarea greșită a depozitării lemnului, faptă care, evident, nu este de natură penală.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialui de la dosaul cauzei, prin prisma motivelor de recurs și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 pr.pen. Curtea constată următoarele:
În baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, s-a stabilit o stare de fapt corectă, constând în aceea că, inculpatul la data de 22.07.2005 a depus la Direcția Silvică C, acte cu date nereale, întocmite de inculpata, pentru a dovedi proveniența materialului lemnos ce-i fusese reținut de organele silvice la data de 21.07.2005 la gaterul pe care-l avea în satul, iar inculpata, în cursul lunii iulie 2005, întocmit un nr. de 6 avize de însoțire pentru cantitatea de aproximativ 120. lemn rotund de esență rășinoasă, precum și 2 chitanțe și 4 facturi fiscale, în care a consemnat date nereale, atestând că materialul lemnos cumpărat de soțul său provenea de la H și fusese încărcat în perioada 08-12 iulie 2005 din localitatea și transportat în satul, încredințând acele acte soțului său în scopul justificării Ia organele silvice a cantității de circa 100. material lemnos, ce-i fusese confiscat la data de 21.07.2005.
Instanța de fond a făcut o analiză atentă și o interpretare judicioasă a tuturor probelor administrate în cauză - depoziții de martori, înscrisuri - arătând motivat probele reținute în sprijinul soluției de condamnare, precum și cele care au fost înlăturate.
S-a arătat de către instanța ce a făcut încadrarea în drept a faptelor, în ce constă elementul material al infracțiunii de fals comise de inculpata - falsificarea avizelor, chitanțelor și facturilor fiscale prin alterarea acestora, în modalitatea alterării adevărului, pe care aceste înscrisuri erau chemate să-l exprime, alterare de natură a produce consecințe juridice. Este deci neîntemeiată critica privind împrejurarea că, nu s-a arătat în ce a constat falsul comis de imculpată.
În mod corect, a fost interpretată ca nesinceră poziția inculpaților, apărările acestora fiind contrazise de probele, care au fost reținute ca pertinente și concludente cauzei.
Astfel, cu ocazia controlului, inculpatul a menționat că are bonuri de vânzare pentru materialul lemnos a cărui proveniență nu se putuse justifica, bonuri de la Ocolul Silvic și Ocolul Silvic, mențiuni consemnate în procesul - verbal de constatare a contravenției din 21 iulie 2005. Cu toate acestea, a doua zi, prezintă spre justificare la Direcția Silvică C avize de însoțire, în care se menționează proveniența materialului lemnos - Ocolul Silvic
Mai mult, inculpatul este inconstant în suținerea apărării sale, arătând inițial că materialul lemnos găsit cu ocazia controlului, l-a încărcat și transportat singur în cursul lunii iulie 2005, de la la, pentru ca ulterior să arate că, la trei transporturi a fost ajutat de, contrar susținerilor soției sale care afirmă că, acest martor a fost prezent la toate cele 6 transporturi efectuate din acel loc și, contrar și susținerilor martorului care, inițial a arătat că în zilele dinaintea controlului, inculpatul a adus la gater lemne, pe care le-a transportat singur, nu știe de unde, pentru ca ulterior să declare că l-a ajutat pe inculpat la trei transporturi, în cursul lunii mai 2005 însă, și nu iulie 2005.
Acestea sunt numai câteva dintre contradicțiile existente între susținerile inculpaților în apărare și restul probelor, inclusiv ale celor solicitate de ei în apărare, contradicții pe care instanțele le-au analizat în argumentarea soluției de condamnare, au arătat motivat de ce este considerată subiectivă poziția martorului, care și-a schimbat semnificativ declarațiile în cursul judecății și chiar în cursul urmăririi penale, de la un moment la altul și de ce este primită ca sinceră poziția martorului, constant în depozițiile sale, care se coroborează și cu restul probelor de la dosar. Acestea sunt, de altfel, motivele pentru care declarațiile sale au fost apreciate sincere și, nicidecum comportamentul la testul poligraf, care într-adevăr nu este o probă în procesul penal, dar poate oferi organelor judiciare indicii, care însă, nu singure, ci prin coroborare cu alte elemente derivînd din probe, pot contura credibilitatea unui martor.
S-a pronunțat instanța de apel și asupra înscrisului invocat în apărare - sentința civilă nr.145/2006 a Judecătoriei Huedin, în sensul că, deși procesul verbal de contravenție a fost anulat de către instanță, aceasta s-a datorat unor vicii de formă, din conținutul hotărârii nerezultând că, satrea de fapt reținută în procesul verbal atacat, ar fi necorespunzătoare realității.
De menționat că, prima instanță nu comentat această probă, în sensul că susține vinovăția sau lipsa de vinovăție a inculpaților, însă, instanța de apel a concluzionat corect că, hotărârea instanței civile nu statuează asupra stării de fapt relevante pentru cauza penală, chiar dacă, nu cu o motivare tocmai corespunzătoare.
Este adevărat că potrivit art.44 alin.3 pr.pen. hotărârea definitivă a instanței civile, asupra unei împrejurări ce constituie o chestiune prealabilă în procesul penal, are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale. Este adevărat și că, prin hotărârea Judecătoriei Huedin, s-a stabilit că, potrivit declarațiilor martorilor, materialul lemnos de la instalația de debitat a petentului erau marcate, înainte de a fi prelucrate, dar că ulterior prelucrării nu au mai putut păstra urmele mărcii. Această chestiune asupra căreia a statuat instanța civilă, chiar dacă, într-adevăr, are autoritate de lucru judecat, nu este o chestiune prealabilă de care să depindă soluționarea cauzei penale. Faptul că materialul lemnos găsit la instalația inculpatului, de către organel de control, s-a dovedit că purta marcă, nu echivalează cu dovedirea provenienței legale a materialului, nu echivalează cu îndeplinirea obligației de prezentare a documentelor legale de proveniență și care este sancționată contravențional în caz de nerespectare. Mai arată instanța civilă că inculpatul a depus o serie de acte, care atestă proveniența unor materiale lemnoase, și nu a materialului lemnos în discuție, deci instanța civilă nu atestă că, pentru lemnele în discuție s-au prezentat acte de proveniență, doar ulterior în cadrul procesului penal încercând a se face dovada că, lemnele pentru care s-au prezentat acte erau cele găsite la control și care, fuseseră achiziționate în cursul anului 2003 legal, în baza unui contract încheiat cu Direcția Silvică C, ceea ce de fapt, raportat la întregul material probator, nu s-a reușit a se dovedi, ci dimpotrivă, că actele de proveniență, nu atestau date reale.
Așa fiind, cazul de casare prev. de art. 385 /9 pct.10 proc.pen. în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți sau asupra unor probe administrate, nu este incident, după cum nu se regăsește în cauză nici cazul de casare prev. de art. 385 /9 pct.18 proc.pen. deoarece instanța, după cum am arătat, a interpretat corect probele administrate, nefiind deci vorba de o eroare de fapt.
Nici faptul că instanța de apel, nu a reluat întreaga argumntație a instanței de fond, pe care și-a însușit-o, nu echivalează cu nepronunțarea asupra unor probe, cereri sua motive de apel, fiind suficient, așa cum s-a arătat în jurisprudență, că își însușește motivele care au stat la baza soluției primei instanțe, dacă această soluție este complet și corect motivată, așa cum este cazul în speță.
Nu este incident nici cazul de casare prev. de art. 385 /9 pct.9 proc.pen. pe motiv că, din modul în care instanța de apel a comentat declarațiile martorilor, pădurarii, și - ar rezulta motivarea unei soluții de nevinovăție a inculpaților, în timp ce dispozitivul deciziei, prin respingerea apelurilor inculpaților, confirmă soluția primei instanțe, de vinovăție a inculpaților. Aceasta, deoarece, împrejurarea invocată nu se circumscrie acestui caz de casare, în accepțiunea legii, instanța de apel nu a făcut altceva decât să arate că declarațiile acestor martori au furnizat elemente referitoare la un fapt negativ nedeterminat (că nu au văzut material lemnos depozitat în zona lor de patrulare și nici nu știu despre furturi petrecute în aceeași zonă), ceea ce nu exclude posibilitatea ca faptul pozitiv să fi existat, astfel că aceste informații nu sunt de natură a dovedi nevinovăția inculpaților. Posibilitatea existenței faptului pozitiv - depozitarea de lemne în zona respectivă sau furtul de lemne din zonă - nu înseamnă că instanța a motivat nevinovăția inculpaților, căci existența infracțiunilor în discuție - fals și uz de fals - nu are nicio legătură cu depozitarea lemnelor într-o anumită zonă sau cu furtul de lemne, ci cu faptul că nu s-a dovedit că materialul lemnos provenea din cel care, se susține că a fost depozitat la locul respectiv.
În ceea ce privește cazul de casare prev. de art.385/9 pct.13 pr.pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală, întrucât ceea ce se poate reține în sarcina inculpaților este doar indicarea greșită a locului depozitării lemnului - este evident că, recurenții, în obținerii unei soluții de achitare, au invocat cât mai multe cazuri de casare, care au sau nu legătură cu cauza. Faptele ce fac obiectul judecății cu care instanța a fost învestită sunt cele de folosire a unor înscrisuri false, precum și falsificarea unor înscrisuri, așa încât este inutil a mai face vreo referire la acest caz de casare, invocat, după cum se vede, total nejustificat, fără nici cea mai mică legătură cu cauza.
La fel de ilogică apare și invocarea cazului de casare prev. de art.385/9 pct.17 pr.pen. - faptelor inculpaților li s-a dat o greșită încadrare juridică - dacă se iau în considerare declarațiile martorilor acuzării, potrivit cărora se conturează în cauză fapte de furt sau infracțiuni silvice și, nicidecum infracțiuni de fals. Aceasta deoarece, așa cum am arătat în paragraful anterior, prin actul de sesizare s-a indicat expres care sunt faptele deduse judecății, faptele asupra cărora instanța a fost investită să se pronunțe, astfel că, existența unei suspiciuni că lemnele ar proveni dintr-o infracțiune de furt sau alte infracțiuni silvice, este irelevantă pentru cauză, în lipsa extinderii procesului pentru alte fapte și, în condițiile în care nici despre o greșită încadrare juridică a faptelor dată prin rechizitoriu, nu poate fi vorba în speță, la fel de irelevantă fiind și împrejurarea că organele de anchetă nu au efectuat cercetări pentru furt, de vreme ce au considerat ilegală proveniența materialului lemnos - fiind o chestiune ce excede acestui cadru procesual, în care instanța este obligată a se pronunța în limitele învestirii sale
Față de toate aceste considerente, Curtea constată neondate recursurile declarate de inculpații - și - împotriva deciziei penale nr. 135/A din 28 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, urmând a fi respinse ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
În temeiul art.192 alin.2 pr.pen. vor fi obligați inculpații-recurenți să plătească în favoarea statului suma de, câte 400 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații - și -, ambii domiciliați în localitatea, nr. 143 jud. împotriva deciziei penale nr. 135/A din 28 aprilie 2009 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpații-recurenți să plătească în favoarea statului suma de, câte 400 lei fiecare, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./Dact.
2 ex./15.10.2009
Președinte:Livia MangoJudecători:Livia Mango, Săndel Macavei Ana Covrig
