Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 60/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 182 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 60
Ședința publică din 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 25 martie 1974 în localitatea Câmpulung M, județul S, domiciliat în comuna, nr. 65, județul S, domiciliat în comuna, sat, județul S și partea vătămată, domiciliat în comuna, județul S, împotriva sentinței penale nr. 24 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Dezbaterile privind apelurile au avut loc în ședința publică din 18 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie - și când, pentru a da posibilitatea atât apărătorului ales al inculpatului G lipsă la termenul din 18 noiembrie 2009, respectiv, cât și celorlalte părți să depună concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 25 noiembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 24 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, s-a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor de vătămare corporală gravă, pentru care au fost trimiși în judecată inculpații și G, din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 2 Cod penal, în tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 175 Cod penal lit. a, d, e, g Cod penal.
S-a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de vătămare corporală gravă, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G, din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 2 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 1 Cod penal.
S-a schimbată încadrarea juridică a faptei de vătămare corporală gravă, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 2 Cod penal în infracțiunea de purtare abuzivă, prev. de art. 250 al. 5 Cod penal.
S-a schimbat încadrarea juridică a faptei de vătămare corporală gravă, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G, din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 2 Cod penal în complicitate la infracțiunea de purtare abuzivă, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 250 al. 5 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul la pedeapsa principală de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b, c Cod penal pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 250 al. 5 Cod penal.
A fost condamnat același inculpat:
- la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal;
- la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 teza I Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal;
- la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prev. de art. 261 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b și art. 35 Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b, c Cod penal pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 al.2 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b, c Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
A fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de purtare abuzivă, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 250 al. 5 Cod penal.
În baza art. 88 al. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive a acestuia, de la data de 29.01.2007 la data de 26.02.2007.
În baza art. 71 al.2 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 170 Cod procedură penală raportat la art. 348 Cod procedură penală au fost desființate - prin anularea în totalitate - următoarele înscrisuri false:
- raportul din 07.01.2007, semnat de și, aflat la fila 9 - dosar de urmărire penală;
- procesul - verbal din 07.01.2007, a cărui copie se află la f 280 - 282 - dosar de urmărire penală;
- procesul - verbal de constatare a contravenției seria - nr. - încheiat la data de 08.01.2007, a cărui copie se află la f 41 - dosar de urmărire penală.
A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată și în consecință inculpații și G au fost obligați, în solidar, să-i plătească acestuia suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de partea vătămată, privind acordarea despăgubirilor periodice.
Au fost obligați inculpații și G, în solidar, să plătească părții civile Spitalul municipal Câmpulung M, suma de 4.030 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Au fost obligați inculpații și G, în solidar, să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. OG" C N, suma de 2.987,08 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, la care se va calcula dobânda legală, începând cu data de 16.05.2007, până la data achitării integrale a debitului.
Pentru a hotărî astfel, a reținut în fapt prima instanță, în esență, că, în noaptea de 06/07 ianuarie 2007, în timp ce executa serviciul de asigurare a ordinii și liniștii publice în calitate de agent de poliție în cadrul Postului de poliție al comunei, inculpatul l-a instigat pe inculpatul G să exercite violențe asupra părții vătămate, l-a transportat pe inculpatul G cu autoturismul de la domiciliul său până la locul comiterii faptei, iar în timp ce inculpatul G exercita acte de violență asupra victimei, a exercitat la rândul său violențe, lovind-o cu picioarele pe partea vătămată. Ulterior, inculpatul l-a transportat din nou la domiciliu pe inculpatul Prin aceste activități, au produs victimei leziuni care i-au pus viața în primejdie.
Din raportul de expertiză medico - legală traumatologică nr. 13547 din 09.10.2008 întocmită de I, rezultă, în esență, că leziunile suferite de către partea vătămată au necesitat 50 - 55 de zile de îngrijiri medicale, cu incapacitate de muncă pe această perioadă, dilacerarea de colon sigmoid și mezosigmoid, hemoperitoneul și peritonita stercorală consecutive, prin ele însele și la momentul producerii lor, au pus în primejdie viața părții vătămate, internarea din perioada 03 - 15.05.2007 la Spitalul de Adulți C are legătură de cauzalitate cu traumatismul, iar leziunile abdominale s-au vindecat fără sechele infirmizante și/sau invalidante. (f 210 - 216 - vol. II - dosar instanță).
La soluționarea cauzei, instanța a dat eficiență concluziilor raportului de expertiză medico - legală traumatologică nr. 13547 din 09.10.2008 întocmită de I, întrucât acesta a fost avizat de către Comisie, care a concluzionat că este de acord cu concluziile raportului medico - legal nr. 13547 din 09.10.2008, efectuat la. I, care sunt științific elaborate și bazate pe datele medicale cuprinse în raport (f 209 vol. II - dosar instanță).
În perioada 8 - 9 ianuarie 2007, inculpatul a falsificat înscrisuri oficiale cu prilejul întocmirii acestora, atestând fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului (respectiv mențiunile cuprinse în raportul de serviciu datat 07 ianuarie 2007 adresat dispeceratului 112 / procesul verbal de constatare și cercetare a unei infracțiuni datat 07 ianuarie 2007 / procesul verbal de constatare a contravenției seria - nr. -, datat 08 ianuarie 2007), iar ulterior s-a folosit de înscrisurile oficiale falsificate în vederea producerii unor consecințe juridice.
În perioada 8 - 26 ianuarie 2007, în calitate de persoană cercetată într-un dosar penal, inculpatul a încercat și a reușit să determine prin promisiunea unor foloase viitoare, precum și prin constrângere, pe numiții, și să dea declarații mincinoase în cauza penală.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30.000 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli ocazionate de tratamentul medical efectuat pentru vindecarea leziunilor produse în urma agresiunii, precum și de alimentația specială necesară și daune aferente incapacității de muncă, cu suma de 50.000 lei daune morale, reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit și cu suma de 250 lei lunar cu titlu de despăgubiri periodice, ca urmare a invalidității fizice permanente, care îi afectează în mod irevocabil capacitatea de muncă (f 51 vol. I - dosar instanță).
Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. OG" CNs -a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.987,08 lei și dobânda aferentă din ziua următoare datei externării până la achitarea totală a sumei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate în perioada 03.05.2007 - 15.05.2007 (f 218 - 233 vol. I dosar instanță).
Spitalul municipal Câmpulung M s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.030 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate în perioada 08.01.2007 - 06.02.2007 (f 76 - 81 vol. I dosar instanță).
Deși inculpații nu au recunoscut faptul că au exercitat acte de violență fizică asupra părții vătămate, vinovăția lor a rezultat din declarațiile martorilor, și.
De altfel, deși inițial inculpatul a declarat că nu l-a lovit pe și nu a avut nici o implicare în cauză (f 294, 298 - dosar urmărire penală), ulterior a recunoscut faptul că l-a lovit și el, dar o singură dată, cu piciorul (f 358, 363, 383 - dosar urmărire penală).
Cu privire la infracțiunile de fals intelectual, prev. de art. 289 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, de uz de fals, prev. de art. 291 teza I Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prev. de art. 261 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, reținute în sarcina inculpatului, acestea au fost dovedite prin declarațiile martorilor, și, coroborate cu raportul din 07.01.2007, semnat de și, aflat la fila 9 dosar de urmărire penală, procesul - verbal din 07.01.2007, a cărui copie se află la f 280 - 282 - dosar de urmărire penală și procesul - verbal de constatare a contravenției seria - nr. - încheiat la data de 08.01.2007, a cărui copie se află la 41 dosar de urmărire penală.
În ceea ce privește cererea formulată de partea vătămată, prin apărător, de schimbare a încadrării juridice a faptelor de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 2 Cod penal în tentativă la infracțiunile de omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 175 Cod penal lit. a, d, e, g Cod penal, instanța de fond a respins-o, ca nefondată, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că intenția celor doi inculpați nu a fost aceea de a suprima viața părții vătămate, ci de a-i aplica o corecție corporală.
Prin urmare, întrucât inculpații nu au urmărit și nici nu au acceptat producerea morții părții vătămate ca rezultat potențial al acțiunii lor, actele de violență exercitate de către aceștia asupra părții vătămate nu se încadrează în prevederile art. 20 Cod penal rap. la art. 175 Cod penal lit. a, d, e, g Cod penal.
Referitor la cererea formulată de inculpatul G, prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a faptei de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 al. 2 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 1 Cod penal, instanța de fond a respins-o, ca nefondată, întrucât din raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. 13547 din 09.10.2008 întocmită de I, rezultă că leziunile suferite de către partea vătămată i-au pus acestuia viața în primejdie (f 210 - 216 - dosar instanță).
De altfel, având în vedere faptul că inculpatul, în calitate de funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu a exercitat acte de violență fizică asupra părții vătămate, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, instanța de fond a constatat că fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 250 al. 5 Cod penal.
În ceea ce îl privește pe inculpatul G, întrucât acesta a exercitat, alături de inculpatul, acte de violență fizică asupra părții vătămate, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, fără însă ca inculpatul G să aibă calitatea specială cerută de lege, respectiv cea de funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, în conformitate cu opinia exprimată în literatura juridică de specialitate, a răspuns penal pentru complicitate la infracțiunea de purtare abuzivă, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 250 al. 5 Cod penal.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 334 Cod procedură penală, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 2 Cod penal în infracțiunea de purtare abuzivă, prev. de art. 250 al. 5 Cod penal și, de asemenea, a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G, din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 2 Cod penal în complicitate la infracțiunea de purtare abuzivă, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 250 al. 5 Cod penal.
În drept, fapta inculpatului, care în noaptea de 06/07.01.2007, în calitate de funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu a exercitat acte de violență fizică asupra părții vătămate, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, a reținut prima instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 250 al. 5 Cod penal.
Faptele inculpatului care, în calitate de funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, respectiv agent de poliție încadrat la Postul de poliție al comunei, în perioada 8 - 9 ianuarie 2007, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a falsificat înscrisuri oficiale cu prilejul întocmirii acestora, atestând fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului (respectiv mențiunile cuprinse în raportul de serviciu datat 07 ianuarie 2007 adresat dispeceratului 112 / procesul verbal de constatare și cercetare a unei infracțiuni datat 07 ianuarie 2007 / procesul verbal de constatare a contravenției seria - nr. -, datat 08 ianuarie 2007), întrunesc - a reținut instanța de fond - elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Faptele inculpatului care, în calitate de funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu (respectiv agent de poliție încadrat la Postul de poliție al comunei ), în perioada 8 - 9 ianuarie 2007, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, s-a folosit de înscrisurile oficiale falsificate în vederea producerii unor consecințe juridice, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 teza I Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Faptele inculpatului care, în calitate de persoană cercetată într-un dosar penal, în perioada 8 - 26 ianuarie 2007, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a încercat și a reușit să-i determine prin promisiunea unor foloase viitoare precum și prin constrângere, pe martorii, și, să dea declarații mincinoase în cauza penală, întrunesc - a constatat prima instanță - elementele constitutive ale infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prev. de art. 261 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările concrete de comitere, urmările produse, precum și persoana inculpatului.
Astfel, inculpatul, deși avea calitatea de agent principal în cadrul Postului de Poliție al comunei și se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu, fiind desemnat să execute serviciul de asigurare a ordinii și liniștii publice, el având deci, obligația de a avea o comportare corectă și cuviincioasă față de persoanele cu care intră în legătură în exercitarea acestor atribuții, totuși a înțeles să exercite, împreună cu inculpatul G, acte de violență fizică asupra părții vătămate, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie.
Mai mult decât atât, în încercarea de a ascunde săvârșirea faptei sus-menționate, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a falsificat înscrisuri oficiale cu prilejul întocmirii acestora, atestând fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, iar ulterior s-a folosit de înscrisurile oficiale falsificate în vederea producerii unor consecințe juridice și a determinat 3 martori să dea declarații mincinoase în cauza penală în care era cercetat.
Prin urmare, inculpatul a săvârșit un număr mare de infracțiuni, iar prin comiterea acestora a adus atingere relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu, relațiilor sociale referitoare la dreptul fiecărei persoane la integritate corporală și sănătate, relațiilor sociale referitoare la încrederea publică în autenticitatea și veridicitatea înscrisurilor oficiale, precum și relațiilor sociale referitoare la înfăptuirea justiției.
De asemenea, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și nici nu a făcut dovada că ar fi despăgubit-o pe partea vătămată cu contravaloarea prejudiciului cauzat prin comiterea actelor de violență fizică exercitate asupra acesteia.
În considerarea acestor criterii, constatând că inculpatul nu are antecedente penale, instanța a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 Cod penal, de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni, poate fi atins prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea egale cu minimul special prevăzut de textul incriminator.
În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b și art. 35 Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b, c Cod penal pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale rezultante, deși în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86/1 al. 1 lit. a, b, al. 2 Cod penal pentru a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, nu este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 86/1 al. 1 lit. c Cod penal, instanța de fond apreciind că reeducarea inculpatului nu poate avea loc decât prin executarea pedepsei principale în regim de detenție.
Astfel, instanța are în vedere faptul că inculpatul a comis un număr de 4 infracțiuni, prin care a adus atingere unor valori importante ocrotite de legea penală, iar pe parcursul procesului penal acesta a avut o atitudine de nerecunoaștere a săvârșirii lor, arătând că se consideră nevinovat.
Mai mult decât atât, pe parcursul procesului penal, inculpatul nu a făcut dovada că ar fi depus diligențe pentru aod espăgubi pe partea vătămată cu contravaloarea prejudiciului cauzat prin exercitarea actelor de violență fizică asupra acesteia.
În aceste condiții, având în vedere atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, precum și faptul că pedepsele principale aplicate sunt egale cu minimul special prevăzut de textul incriminator, instanța a apreciat că doar prin executarea pedepsei principale rezultante în regim de detenție va putea fi atins scopul acesteia, în sensul că doar în această modalitate inculpatul va avea posibilitatea de a-și forma o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
În baza art. 71 al.2 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b, c Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În drept, fapta inculpatului G care în noaptea de 06/07 ianuarie 2007, exercitat, alături de inculpatul - funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, acte de violență fizică asupra părții vătămate, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, întrunește - a constatat prima instanță - elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de purtare abuzivă, prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 250 al. 5 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurarea în care aceasta a fost comisă, respectiv la solicitarea inculpatului, urmarea gravă produsă, precum și persoana inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și nu a făcut dovada că ar fi depus diligențe pentru aod espăgubi pe partea vătămată cu contravaloarea prejudiciului cauzat prin comiterea infracțiunii.
În considerarea acestor criterii, constatând că inculpatul G nu are antecedente penale, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei penale, prev. de art. 52 Cod penal, de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de textul incriminator, respectiv prin aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare.
În baza art. 88 al. 1 Cod penal, instanța a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive a acestuia, de la data de 29.01.2007 la data de 26.02.2007.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanța a constatat că, deși în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 al. 1 lit. a, b Cod penal pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 81 lit. c Cod penal, instanța apreciind că reeducarea inculpatului nu poate avea loc decât prin executarea pedepsei principale în regim de detenție.
Astfel, inculpatul Gac omis o infracțiune gravă, iar pe parcursul procesului penal acesta a avut o atitudine de nerecunoaștere a săvârșirii acesteia, arătând că se consideră nevinovat.
De asemenea, pe parcursul procesului penal, inculpatul G nu a făcut dovada că ar fi depus diligențe pentru aod espăgubi pe partea vătămată cu contravaloarea prejudiciului cauzat prin săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
În aceste condiții, având în vedere atitudinea inculpatului G după săvârșirea infracțiunii, precum și faptul că pedeapsa aplicată este egală cu minimul special prevăzut de textul incriminator, instanța a apreciat că doar prin executarea în regim de detenție va putea fi atins scopul ei, în sensul că doar în această modalitate inculpatul va avea posibilitatea de a-și forma o atitudine corectă față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
În baza art. 71 al.2 Cod penal, instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.
În vederea restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 289 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și prev. de art. 291 teza I Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, în baza art. 170 Cod procedură penală rap. la art. 348 Cod procedură penală, instanța a desființat, prin anularea în totalitate, înscrisurile false, respectiv raportul din 07.01.2007, semnat de și, aflat la fila 9 - dosar de urmărire penală, procesul - verbal din 07.01.2007, a cărui copie se află la f 280 - 282 - dosar de urmărire penală și procesul - verbal de constatare a contravenției seria - nr. - încheiat la data de 08.01.2007, a cărui copie se află la f 41 - dosar de urmărire penală.
Soluționând latura civilă a cauzei, instanța a constatat că în urma actelor de violență exercitate de către cei 2 inculpați, partea vătămată a încercat atât un prejudiciu material, constând în contravaloarea tratamentului, a transporturilor, a alimentației necesare pentru însănătoșire, precum și veniturile nerealizate pe perioada incapacității de muncă, cât și un prejudiciu moral, datorită vătămării corporale suferite, care l-a lipsit o perioadă de timp de posibilitatea de a participa în mod efectiv și direct la viața socială și de a se bucura de binefacerile acestei participări. Instanța a apreciat că prejudiciul moral încercat de către partea vătămată a fost accentuat și datorită comportamentului inculpaților adoptat pe parcursul întregului proces penal, aceștia având o atitudine de nerecunoaștere a faptelor comise, împrejurare care a fost de natură să accentueze suferința părții vătămate.
Prin urmare, instanța a apereciat că prejudiciul moral încercat de către partea vătămată ca urmare a actelor de violență fizică exercitate de către cei 2 inculpați poate fi reparat prin acordarea sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
În consecință, constatând că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 și urm. Cod civil, instanța, având în vedere probele administrate în cauză în ceea ce privește latura civilă (declarațiile martorilor și ), în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată și în consecință, i-a obligat pe inculpații și G, în solidar, să-i plătească acesteia suma de 10.000 lei cu titlu de daune materiale și suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
Instanța a respins, ca nefondată, cererea formulată de partea vătămată privind acordarea despăgubirilor periodice, întrucât din raportul de expertiză medico-legală traumatologică nr. 13547/09.10.2008 întocmit de I rezultă că leziunile abdominale suferite de către partea vătămată s-au vindecat fără sechele infirmizante și/sau invalidante.
Având în vedere că în urma actelor de violență fizică exercitate de către cei 2 inculpați, partea vătămată a fost spitalizată, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, art. 313 din Legea nr. 95/2006 și nr.OUG 72/2006, instanța a obligat pe inculpații și G, în solidar, să plătească părții civile Spitalul municipal Câmpulung M, suma de 4.030 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare și părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. OG" C N, suma de 2.987,08 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, la care se va calcula dobânda legală, începând cu data de 16.05.2007 (a doua zi după externare), până la data achitării integrale a debitului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea vătămată și inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, partea vătămată a arătat că greșit prima instanță a apreciat probatoriul administrat în cauză, incluzând aici și concluziile actelor medicale, în sensul că prin gravele lovituri aplicate inculpații nu ar fi urmărit sau acceptat suprimarea vieții victimei. Se impune așadar schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. 1 lit. i Cod penal pentru inculpatul G și în cea prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. 1 lit. i, art. 176 alin. 1 lit. g Cod penal pentru inculpatul.
În latura civilă a cauzei, se justifică obligarea inculpaților la plata în întregime a despăgubirilor materiale și morale solicitate, în condițiile în care a efectuat numeroase cheltuieli cu spitalizări repetate, iar suferința încercată a fost deosebită, dată fiind afectarea gravă a sănătății.
În motivarea scrisă a apelului a solicitat și obligarea inculpaților la plata de despăgubiri periodice, cerere asupra căreia a revenit prin concluziile oral formulate înaintea instanței de apel.
Inculpatul Gas olicitat, în principal, achitarea sa, în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât nu a comis fapta de care este acuzat.
Astfel, cei care au aplicat lovituri părții vătămate au fost inculpatul și numitul, el neîncercând decât să o ajute, ulterior, să se ridice, deoarece era căzut la pământ, efect al agresiunii anterior suportate.
Niciun martor nu a văzut incidentul pe tot parcursul desfășurării lui, iar depozițiile lor sunt contradictorii. Mai mult, victima a fost implicată anterior într-o altercație în discoteca "", fiind lovită de către alte persoane.
În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal, neexistând probe de comitere a celei de purtare abuzivă.
Se justifică, totodată, reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante judiciare, date fiind elementele care caracterizează persoana sa - nu are antecedente penale, are un bun comportament în familie și societate, iar ca individualizare a executării pedepsei aplicate, suspendarea condiționată / sub supraveghere a executării ei, în condițiile în care cerințele acestor texte de lege sunt îndeplinite în cauză.
În latura civilă a cauzei, a solicitat respingerea pretențiilor civile formulate de partea vătămată.
Inculpatul a solicitat achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 250 Cod penal, întrucât nu a comis această faptă, singura declarație care-l incriminează fiind cea a martorului, nesusținută de niciun alt mijloc de probă. Or, acest martor avea personal interes în susținerea vinovăției sale, pentru a nu fi el însuși acuzat. În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. 3 Cod penal, avându-se în vedere urmările produse.
Cu privire la infracțiunea de fals intelectual, cu excepția procesului-verbal de control, celelalte acte nu se înscriu în sfera înscrisurilor oficiale. Mai mult, nu s-a dovedit cu certitudine că ele ar fi fost întocmite de el sau de numitul, la cererea sa. Așadar, se impune achitarea, conform art. 10 lit. a Cod procedură penală, pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
Referitor la infracțiunea de uz de fals, în condițiile achitării pentru cea de fals intelectual, dată fiind legătura dintre ele, urmează a se pronunța aceeași soluție.
Cu privire la încercarea de a determina mărturia mincinoasă, cei doi martori nu au declarat adevărul, pe fondul unei stări de dușmănie preexistentă. Aceștia sunt prieteni cu inculpatul, el fiind cel care i-a determinat să scrie respectivele declarații, acte de altfel fără valoare juridică. A solicitat achitarea sa, conform art. 10 lit. c Cod procedură penală, și sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni.
În subsidiar, a solicitat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate, în condițiile art. 861Cod penal.
În latura civilă a cauzei, a solicitat respingerea acțiunii civile, întrucât nu a comis faptele reținute în sarcina sa, iar în subsidiar obligarea la plata de despăgubiri în cuantumul apreciat de către instanță.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371, 378 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente
Prima instanță a reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Cu privire la mijloacele de dovadă aflate la dosar, ele au fost interpretate coroborat, raportate inclusiv la declarațiile părții vătămate și ale inculpaților. Nu se poate reține că acestea sunt contradictorii, ci doar că uneori martorii audiați au perceput doar parțial desfășurarea evenimentelor, descriindu-le în această limită.
Inculpații recurenți au comis faptele în împrejurările reținute de prima instanță și arătate în considerentele sentinței penale atacate.
Au susținut fiecare dintre aceștia că nu au lovit partea vătămată, indicându-l reciproc unul pe celălalt ca autor al agresiunii.
Or, din materialul probator administrat în cauză, pe larg menționat și punctual analizat de către prima instanță, reiese că la data critică, urmare a atitudinii sfidătoare a părții vătămate (și care se afla în stare de ebrietate), oprită în trafic de către inculpatul și martorul (în calitate de polițiști), cei doi au decis să meargă la locuința inculpatului și să îi solicite ajutorul.
Revenind toți trei în jurul orei 0340, au coborât din mașină în apropierea sediului de poliție, locație unde se afla și partea vătămată.
Inculpatul G s-a îndreptat către aceasta, între cei doi izbucnind o altercație verbală, urmată de acte de violență fizică. cu pumnii în zona feței și a toracelui, partea vătămată s-a prăbușit la pământ, împrejurare în care a fost agresată fizic de către ambii inculpați, apropiindu-se, în acest scurt interval de timp, de locul faptei.
Implicarea ambilor inculpați în actele de violență rezultă, printre altele, din coroborarea declarațiilor martorilor, prezent pe tot parcursul derulării evenimentelor, cu cea a martorilor (296 ds.fond), ( 297 ds.fond), ( 298 ds.fond), ( 299 ds.fond), (300 ds.fond), cu cea a părții vătămate (63 ds.fond), precum și cu cea de recunoaștere parțială a inculpatului (358, 363, 383 ds.).
Este real că acest inculpat a revenit de la declarația dată, în sensul retractării recunoașterii aspectului că ar fi lovit-o pe partea vătămată, însă această schimbare de poziție nu poate fi reținută ca sinceră, în condițiile în care, față de profesia avută, cunoștea foarte bine implicațiile oricărei afirmații făcute în conținutul unui astfel de înscris.
Chiar dacă se susține că relatările martorului sunt nesincere, datorită implicării sale în cauză - în calitate de polițist, a fost prezent la locul faptei -, prin niciun mijloc de dovadă aceste afirmații nu au fost probate. Or, în condițiile în care se coroborează cu celelalte probe administrate, valoarea lor nu poate fi contestată, astfel că în mod temeinic instanța de fond le-a avut în vedere la pronunțarea soluției.
Nici aspectul că partea vătămată ar fi fost anterior lovită de către alte persoane, cu consecințele prevăzute în actele medico-legale, nu poate fi reținut în cauză.
Astfel, este real că din depozițiile martorilor și G ( 63,64 ds. apel) rezultă indicii despre un incident în sensul susținut de recurenți, însă fără efecte vizibile asupra integrității corporale a victimei, aspect ce rezultă și din desfășurarea ulterioară a evenimentelor. Mai mult, cei doi martori localizează, în timp, incidentul în jurul orelor 400dimineața, contrazicând astfel probele administrate relativ la faptele comise de către inculpați și cu privire la care nu există îndoială asupra momentului săvârșirii lor.
În plus, cei doi martori susțin că un echipaj de poliție, aflat într-un vehicul, a fost la fața locului, însă nicio altă probă administrată nu confirmă acest aspect, fapt ce creează îndoială cu privire la corecta apreciere, de către aceștia, a evenimentelor.
Așadar, nu s-a făcut dovada, de către inculpați, a faptului că leziunile descrise în actele medico-legale s-ar fi datorat altor cauze decât actelor lor agresive.
S-a solicitat în cauză, de către partea vătămată, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților din infracțiunile de purtare abuzivă în cele de tentativă la omor calificat, respectiv tentativă la omor deosebit de grav, iar de către inculpați, în cea de vătămare corporală gravă.
Din analiza derulării evenimentelor, reiese că inculpatul, enervat de faptul că partea vătămată s-a comportat necorespunzător, refuzând să înceteze a conduce vehiculul în stare de ebrietate, a solicitat ajutorul inculpatului G, care a acceptat. Este real că nu poate fi dovedită intenția celui dintâi, la acel moment, de a se răzbuna pe partea vătămată prin aplicarea unei corecții, dar din cele ulterior petrecute, astfel cum au fost expuse, reiese că, în ciuda atribuțiilor sale de serviciu (de a menține ordinea, de a aplana situațiile conflictuale), prin încălcarea lor, a permis coinculpatului G să lovească victima, tocmai în legătură cu această atitudine prealabilă a sa. Mai mult chiar, apropiindu-se de aceasta, inculpatul i-a aplicat la rândul său lovituri în zona abdominală, cu piciorul.
Actele de agresiune cumulate ale celor doi inculpați au cauzat părții vătămate leziunile descrise în actele medicale depuse la dosar, cu punerea în primejdie a vieții, numai intervenția chirurgicală împiedicând producerea unui rezultat socialmente periculos mai grav.
Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. 5 Cod penal, vătămarea corporală gravă săvârșită de către un funcționar public, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, constituie infracțiunea de purtare abuzivă.
Or, cum elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub cel al laturii subiective, sunt îndeplinite în cauză, încadrarea juridică dată faptelor, cea prevăzută de art. 250 alin. 5 Cod penal, respectiv art. 26 rap. la art. 250 alin. 5 Cod penal a fost corect reținută de către prima instanță.
În plus, cum nu se poate delimita care dintre cei doi a aplicat lovitura/loviturile ce a/au condus la punerea în primejdie a vieții victimei, forma agravată a infracțiunii, cea prevăzută de alin. 5 al art. 250 Cod penal, va fi reținută în sarcina ambilor inculpați.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă însă că inculpații ar fi urmărit uciderea părții vătămate sau ar fi acceptat această finalitate, intenția lor constând doar în a-i aplica o corecție, dată fiind atitudinea ei sfidătoare. Prin urmare, nu se justifică în cauză schimbarea încadrării a faptelor în infracțiunea de tentativă la omor calificat/omor deosebit de grav, astfel cum partea vătămată a solicitat.
Cât privește comiterea de către inculpatul a infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, corect a reținut prima instanță că acesta, în calitate de agent de poliție, a falsificat, cu ocazia întocmirii acestora, prin atestare de fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, următoarele înscrisuri oficiale: raportul de serviciu datat 07.01.2007, procesul-verbal de constatare și cercetare a unei infracțiuni datat 07.01.2007, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției seria - nr. -, datat 08.01.2007, prin nicio probă administrată în apărare nefăcându-se dovada contrară.
Or, acestea constituie acte oficiale, fiind o concretizare a atribuțiilor sale de serviciu, încadrarea juridică dată faptei fiind așadar cea corectă, în condițiile situației de fapt temeinic dovedită și argumentată de către prima instanță.
Prin folosirea acestor înscrisuri falsificate în vederea producerii de efecte juridice (lucrarea penală nr. -/08.01.2007), inculpatul a comis și infracțiunea de uz de fals în formă continuată.
Cât privește infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă, din declarația martorilor și reiese că el i-a determinat, la data de 26.01.2007, pe aceștia, prin promisiunea unor recompense, să consemneze în două declarații aspecte nereale legate de desfășurarea evenimentelor din respectiva noapte, în sensul că partea vătămată ar fi fost agresată de alte persoane, în incinta discotecii "".
Ulterior, cei doi martori au retractat toate aceste mențiuni din declarațiile lor, rezultând astfel implicarea inculpatului, cu vinovăție, în comiterea faptei.
Susținerile inculpaților că cei doi martori ar fi făcut afirmații mincinoase nu au fost probate, motiv pentru care nu se poate dispune înlăturarea acestor depoziții din categoria actelor de dovadă a comiterii prezentei fapte.
Așadar, corect instanța de fond a reținut săvârșirea, de către inculpatul, a acestei infracțiuni.
În concluzie, faptele, în încadrarea reținută prin sentința penală apelată, există în materialitatea lor și au fost comise, cu vinovăție, de către cei doi inculpați.
La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, și acestea pe larg arătate în considerentele sentinței penale atacate.
Față de toate împrejurările comiterii faptelor, nu se justifică reținerea în favoarea inculpaților de circumstanțe atenuante judiciare. B lor comportare anterioară în familie și societate și lipsa antecedentelor penale au fost avute în vedere de către instanța de fond, ce a stabilit în sarcina acestora pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru faptele comise.
Dată fiind și atitudinea lor procesuală, dar și aceleași elemente ce caracterizează faptele, urmările acestora și persoana inculpaților, scopul educativ-preventiv al pedepselor - apreciază curtea - nu poate fi atins decât prin executarea lor în regim privativ de libertate, nejustificându-se suspendarea condiționată/suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate.
În latura civilă a cauzei, corect a reținut prima instanță că sunt date condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 și următoarele Cod civil, prin faptele lor ilicite inculpații creându-i părții vătămate un prejudiciu material și moral.
Cum orice faptă a unei persoane prin care se cauzează altuia un prejudiciu naște în sarcina acesteia obligația de a-l repara în integritatea sa, obligarea inculpaților în solidar (aplicabile fiind dispozițiile art. 1003 Cod civil) la plata de despăgubiri a fost în mod legal și temeinic dispusă.
Relativ la cuantumul despăgubirilor materiale, suma de 10 000 lei, în condițiile în care partea vătămată a suportat o intervenție chirurgicală, a fost supusă unor spitalizări repetate, a necesitat în jur de 50-55 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și a presupus ulterior o scădere temporală a capacității de muncă de 60% pe o perioadă de 3 luni (toate acestea implicând cheltuieli aferente), dar și beneficiul nerealizat prin incapacitatea de a desfășura activități remunerate, a fost just și proporțional stabilită, avându-se în vedere atât depozițiile martorilor audiați în cauză în acest sens, cât și notorietatea cuantumului și efectuării unor astfel de cheltuieli, nejustificându-se majorarea sau diminuarea ei.
Cât privește daunele morale, față de suferința fizică și psihică încercată de către partea vătămată prin actele de agresiune, cuantumul stabilit de către prima instanță, alături de pronunțarea unei hotărâri de condamnare, sunt suficiente pentru a constitui pentru aceasta o reparație adecvată a prejudiciului moral încercat.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondate, apelurile declarate în cauză.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2, Cod procedură penală, art. 3 din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală nr. 61573/2008,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECI DE:
Respinge apelurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 19 octombrie 1979 în municipiul F, județul S, domiciliat în comuna, sat, județul S și, fiul lui și, născut la data de 25 martie 1974 în localitatea Câmpulung M, județul S, domiciliat în comuna, nr. 65, județul S de partea vătămată, domiciliat în comuna, județul S, împotriva sentinței penale nr.24 din data de 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondate.
Obligă pe fiecare dintre apelanți la plata către stat a câte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceavaa sumei de 50 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu inculpat
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Judecător fond
.
2 ex. / 04 decembrie 2009
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Andronic Tatiana Luisa
