Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 438/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 107, 189 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 438
Ședința publică din 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Androhovici Daniela
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul și de partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 156 A din 2 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 23 noiembrie 2009, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când, pentru a da posibilitatea părții vătămate, prin apărător, de a depune la dosar concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 25 noiembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, nr.3678/P/2008 din 19 septembrie 2008, fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. și ped. de art. 197 alin. 1 Cod penal.
S-a reținut în sarcina acestuia că, în ziua de 30 iulie 2008, luat-o cu forța pe partea vătămată din fața blocului unde domiciliază și a dus-o cu autoturismul spre comuna, județul În cursul deplasării, inculpatul a oprit de două ori autoturismul pe câmp și a constrâns-o să întrețină raporturi sexuale prin amenințări și lovire cu palmele.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Botoșani, prin sentința penală nr. 981 din 06 aprilie 2009, condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 12 martie 1977 în municipiul B, cu domiciliul în localitatea, județul B, studii 8 clase, necăsătorit, un copil minor, stagiul militar satisfăcut, conducător auto la SC SRL, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- viol în formă continuată, prev. și ped. de art. 197 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art. 197 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b Cod penal, pe o durată de 3 ani;
- lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. 1 Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare, urmând ca în temeiul art. 33 lit. a, 34 Cod penal, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, din care s-a dedus din pedeapsă durata reținerii din data de 31 iulie/01 august 2008 și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal, pe o durată de 3 ani.
S-au aplicat dispozițiile art. 71, 64 lit. a teza II, lit. b Cod penal.
Prin aceeași sentință a fost obligat inculpatul să plătească părții civile -, suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, fiind respinse celelalte pretenții civile formulate.
Totodată, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 135 lei reprezintă costul raportului de constatare medico-legală nr. 159/R din 01 august 2008 și suma de 100 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, inculpatul și partea vătămată au avut o relație de prietenie în perioada anilor 2005-2006, cunoscându-se de mai mult timp în satul, unde locuiește inculpatul și bunicii părții vătămate. Deși oficial relația de prietenie a luat sfârșit, în realitate, cei doi au păstrat legătura, inculpatul acordând sprijin financiar părții vătămate la solicitarea acesteia.
Cu aproximativ o lună înainte de săvârșirea faptei, părțile au ieșit la iarbă împreună cu mai mulți tineri, din comportamentul lor, lăsând impresia celor din jur că relația lor de prietenie este actuală.
După începerea cursurilor universitare în municipiul I, partea vătămată a început o relație de prietenie cu martorul, acesta venind în ziua de 30 iulie 2008, în vizită la partea vătămată, cu intenția de a pleca a doua zi împreună pe litoral. Spre seară, cei doi au ieșit să plimbe câinele familiei în zona blocului unde locuiește familia părții vătămate. În jurul orelor 20,00, a apărut inculpatul care conducea autoturismul proprietate marfa Volkswagen Passat, cu numărul de înmatriculare. Inculpatul și partea vătămată au avut o scurtă discuție, după care acesta a plecat și a revenit după aproximativ 15 minute.
Acesta a oprit autoturismul la mică distanță de locul unde se afla partea vătămată chemând-o să vină la el. Aflând de la aceasta că intenționează să meargă împreună cu prietenul său actual, în vizită la bunica sa din localitatea, inculpatul s-a oferit să-i transporte cu autoturismul său. Acceptând invitația și crezând în același timp că va merge și prietenul său, partea vătămată s-a așezat pe bancheta din stânga față (autoturismul fiind model englezesc cu volanul pe partea dreaptă), rămânând cu picioarele în afară. În aceste împrejurări, inculpatul a forțat-o să urce cu totul în autoturism trăgând-o de mână și de păr și pornind autoturismul cu portiera deschisă.
Evenimentele s-au derulat foarte repede, astfel încât martorul nu a avut timp să reacționeze în vreun fel.
Inculpatul a condus autoturismul spre localitatea, iar după ce a ieșit din municipiul B, a început să-i reproșeze acesteia actuala relație de prietenie, lovind-o totodată cu palmele peste față și trăgând-o de păr. După ce a făcut virajul spre localitatea, inculpatul a părăsit drumul principal și a intrat cu autoturismul pe un drum de exploatare la marginea unei culturi de ovăz. A oprit autoturismul și a cerut părții vătămate să se dezbrace pentru a întreține raporturi sexuale. Partea vătămată a refuzat categoric, a reușit să coboare din autoturism și a fugit. Inculpatul a rulat autoturismul în aceeași direcție, timp în care partea vătămată s-a împiedicat și a căzut, astfel încât acesta a reușit să o prindă și să o urce forțat în autoturism, lovind-o cu capul de scaun. A amenințat-o totodată, că o va arunca în râul dacă va opune rezistență la întreținerea raporturilor sexuale. În acest context, inculpatul a dezbrăcat-o parțial pe aceasta și a întreținut un raport sexual complet fără să primească acceptul părții vătămate.
A mai reținut prima instanță că, după consumarea raportat sexual, inculpatul a continuat deplasarea spre localitatea și, înainte de a ajunge în sat, într-o zonă de câmp, a constrâns-o din nou pe partea vătămată să întrețină un raport sexual complet, lovind-o cu palmele peste față. Ca urmare a agresiunii exercitate, părții vătămate a început să-i curgă sânge, inculpatul oferindu-i propria sa bluză de trening să se șteargă.
La intrarea în localitatea, inculpatul a încetinit viteza pentru a pune la încărcat telefonul mobil, iar partea vătămată a profitat de aceasta împrejurare, sărind din autoturismul aflat în mișcare. A sărit un gard și a rămas ascunsă până în momentul în care inculpatul a renunțat să o mai aștepte. Partea vătămată a părăsit ascunzătoare și a început să alerge spre locuința bunicii. Observând un autoturism ce se deplasa din sens opus, a crezut că este inculpatul și, de frică, a sărit un alt gard, ajungând în curtea locuinței martorului
Având în vedere ora înaintată și modul în care s-a ascuns lângă casa sa, martorul a crezut că este o persoană care a venit să-i fure, motiv pentru care i-a strigat pe un ton mai. Când s-a apropiat, a văzut că este o fată care își ținea încălțămintea într-o mână și, de înspăimântata ce era, nu putea să vorbească. Cu greu a reușit să articuleze câteva cuvinte, spunându-i că este urmărită de cineva, întrebându-l totodată, dacă nu are telefon, după care a plecat, reușind să ajungă la locuința bunicii sale, pe care a rugat-o să închidă ușa după care s-a prăbușit.
La scurt timp, a ajuns la locuința bunicii și inculpatul care i-a strigat părții vătămate că a avut noroc că a scăpat. Inculpatul a renunțat la ideea de a-i mai crea probleme părții vătămate, revenind la autoturismul parcat în fața locuinței bunicii, unde ajunsese între timp și martorul cu mama părții vătămate cu un alt autoturism.
A doua zi, partea vătămată a fost examinată de către medicul legist constatându-se că, în ziua de 30 iulie 2008, suferit leziuni traumatice corporale, produse prin excoriere cu unghia și care nu necesită îngrijiri medicale. La examenul genital s-au constatat leziuni de deflorare vechi, fără leziuni recente și prezența spermatozoizilor, fapt ce confirma un act sexual complet.
A arătat instanța de fond că situația de fapt reținută a fost dovedită cu plângerile și declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorilor, G, procesul verbal de examinare a articolelor de îmbrăcăminte, procesul verbal de examinare a autoturismului inculpatului, procesul verbal a bluzei de trening.
Cu privire la fapta pusă în sarcina sa, atât la urmărirea penală, cât și în instanță, inculpatul a recunoscut doar cele două raportat sexuale avute cu partea vătămată, negând însă că acestea ar fi avut loc fără acordul fostei sale prietene. A recunoscut de asemenea, că a agresat-o fizic, respectiv că a lovit-o cu palmele și a tras-o de păr, pe fondul geloziei resimțite la vederea actualului prieten.
Prima instanță, dat fiind situația de fapt reținută, în cursul cercetării judecătorești, a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de viol în formă simplă, în infracțiunea de viol în formă continuată, prev. și ped. de art. 197 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal.
De asemenea, procurorul a declarat în instanță că pune în mișcare acțiunea penală, față de inculpat și pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prev. și ped. de art. 189 alin. 1 Cod penal, solicitând extinderea procesului penal față de acesta și pentru această infracțiune, context în care prima instanța, în temeiul art. 336 alin.1 lit. a Cod procedură penală, a dispus extinderea procesului penal cu privire și la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. 1 Cod penal, motivat de faptul că sunt întrunite și elementele constitutive ale acestei fapte în raport de probatoriul administrat în cauză.
Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță a apreciat că pentru reeducarea acestuia se impune aplicarea unor pedepse cu închisoare, într-un cuantum corespunzător, cu executare în regim de detenție, cât și o pedeapsă complementară pentru infracțiunea de viol, făcându-se aplicarea în cauză a regulii privind concursul de infracțiuni.
În ceea ce privește latura civilă, s-a avut în vedere că, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.000 lei cu titlul de daune materiale reprezentând contravaloarea hainelor, a ședințelor psihologice și a cheltuielilor cu transportul pe ruta B-I și retur, și 24.000 lei cu titlu de daune morale, pretenții apreciate ca fiind admisibile doar în ce privește daunele morale în sumă de 10.000 lei, atâta timp cât partea vătămată a fost victima unui abuz sexual cu urmări negative în plan psihic, restul pretențiilor fiind respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe, au formulat apel, în termen legal, atât partea vătămată, cât și inculpatul.
Partea vătămată a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, atât în ce privește rezolvarea laturii penale, arătând că pedeapsa aplicată este prea mică față de pericolul social al faptelor comise de către inculpat, prima instanță neținând seama că acesta a comis două fapte în concurs real și pentru care trebuia să-i acorde un spor până la 10 ani închisoare, cât și în ceea ce privește latura civilă, pe considerentul că în mod nejustificat nu i-au fost acordate integral despăgubirile solicitate, respectiv daune materiale reprezentând contravaloarea hainelor distruse pe care a apreciat-o la suma de 190 lei și daune morale, de asemenea apreciate la suma de 24.000 lei, ca urmare a traumelor psihice suferite generate de faptele comise de către inculpat.
Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în primul rând pentru greșita condamnare pentru faptele de viol și lipsire de libertate, fapte pentru care se consideră nevinovat, solicitând în principal achitarea sa. A arătat că probele administrate și, în special declarația părții vătămate dată olograf la urmărirea penală, declarație care nu mai este menținută în totalitate ulterior, cât și celelalte declarații ale persoanelor aflate în fața blocului nu demonstrează că partea vătămată a fost luată de inculpat în autoturism. De altfel, susținerile părții vătămate sunt confirmate doar de declarațiile mamei, bunicii și ale prietenului ei, pe care le consideră ca fiind subiective. A mai arătat că singura probă certă în cauză este raportul de constatare medico-legală din care rezultă cu certitudine că au existat cele două raporturi sexuale pe care le-a și recunoscut, însă acestea fiind cu acordul părții vătămate.
În subsidiar, a solicitat reanalizarea probelor și reducerea pedepsei aplicate dat fiind faptul că nu are antecedente penale.
În ceea ce privește latura civilă, a solicitat respingerea daunelor ca fiind tardive, întrucât la primul termen de judecată, prin declarația dată, partea vătămată a precizat că nu se constituie parte civilă, iar în ipoteza în care nu se va lua în considerare acest lucru, pe fond, respingerea daunelor ca fiind neîntemeiate, motivat de faptul că acordarea acestora nu se justifică.
Prin decizia penală nr. 156 din 02.07.2009 a Tribunalului Botoșani au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către partea vătămată și inculpatul, dispunându-se obligarea fiecărui apelant la plata către stat a câte 30 lei cheltuieli judiciare din apel.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt în sarcina inculpatului, reieșind cu certitudine din probatoriul administrat că, acesta se face vinovat de cele două fapte pentru care a fost condamnat.
Astfel, s-a reținut că este de netăgăduit că, în după-amiaza zilei de 30 iulie 2008, inculpatul a luat-o cu forța pe partea vătămată din fața blocului în care domiciliază, a dus-o cu autoturismul spre comuna iar, în cursul deplasării, a oprit de 2 ori mașina pe câmp și a constrâns-o să întrețină raporturi sexuale împotriva voinței ei, prin amenințări și lovire cu palmele.
Deși inculpatul, pe tot parcursul procesului a avut o atitudine de negare a celor două fapte reținute în sarcina sa, recunoscând doar că a avut două raporturi sexuale cu partea vătămată însă cu voința acesteia, în mod corect, prima instanță a înlăturat susținerile sale întrucât acestea nu se coroborează cu probele administrate în cauză.
Astfel, susținerile părții vătămate, atât la urmărirea penală, cât și în instanță au fost confirmate cu declarațiile martorilor (fila 36 dosar), (fila 44 dosar), care au arătat că, în după amiaza acelei zile, se aflau în fața blocului și au văzut momentul când partea vătămată a fost luată cu forța de un autoturism, dându-și seama de acest lucru datorită faptului că, deși autoturismul a pornit, portiera din dreptul părții vătămate era deschisă, iar aceasta încerca să coboare din autoturism însă șoferul a tras-o de cap și a lovit-
Relevanță s-a acordat și declarației martorului G (filele 50 dosar urmărire penală și 30 instanță) care a arătat că, în noaptea de 30 iulie 2008, fost trezit din somn de lătratul câinelui și, ieșind afară, a văzut-o pe partea vătămată în curtea sa, foarte speriată, cu picioarele goale și la întrebarea sa, de ce se află în acel loc, aceasta cu greu a putut să articuleze câteva cuvinte.
De asemenea, în dovedirea situației de fapt reținută, stau și declarațiile martorului care a relatat starea în care se afla partea vătămată în momentul când a intrat în locuința, că era murdară pe față și îmbrăcăminte cu noroi, cu părul răvășit și murdar, a martorului, care, în acea seară, a anunțat-o telefonic pe mama părții vătămate despre plecarea forțată a fiicei sale, declarația martorei și a martorului care au arătat în declarațiile date împrejurările în care au plecat în căutarea părții vătămate în acea seară.
Prin urmare, din nici o probă administrată nu a reieșit că, partea vătămată ar fi fost de acord să plece cu inculpatul și că și-ar fi dat acceptul să întrețină cu acesta două raporturi sexuale. Astfel, din momentul în care inculpatul a tras-o forțat în autoturismul său și până în momentul în care a reușit să sară, mașina aflându-se în mișcare, partea vătămată nu a avut posibilitatea să plece la ai săi, fiind constrânsă să se supună voinței acestuia care a dispus după bunul său plac atât de corpul ei cât și de libertatea sa.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate s-a constatat că, la stabilirea acesteia, prima instanță a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, pericolul social al faptelor, condițiile concrete în care acestea au fost comise, cât și elementele care caracterizează persoana inculpatului, care este fără antecedente penale, poziția acestuia în fața organelor de urmărire penală, cât și în instanță, aspecte care au condus la stabilirea unei sancțiuni care, prin cuantum, cât și ca modalitate de executare corespunde scopului prevăzut de art. 52 Cod penal, nefiind necesară aplicarea unui spor.
S-a mai reținut că și soluția în ceea ce privește latura civilă, este corect rezolvată de către prima instanță, având în vedere că partea vătămată chiar din prima declarație dată la urmărirea penală, a înțeles să se constituie parte civilă.
Cu privire la daunele materiale solicitate, prima instanță corect a apreciat că sunt nedovedite, din declarațiile martorilor Dupac și, nereieșind pretențiile solicitate de către aceasta prin actul aflat la fila 53 dosar.
Cu privire la daunele morale, de asemenea, prima instanță corect le-a apreciat în cuantumul acordat, reieșind din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor Dupac, și psihologul care a fost audiat de instanță (fila 39 dosar) că, datorită faptelor comise de inculpat, partea vătămată este marcată de experiența trăită, aceasta suferind un șoc psihic, reieșind faptul că este victima unui abuz sexual cu urmări negative pe plan psihic, dar că nu se justifică majorarea acestor daune morale, având în vedere că o reparație morală este și condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre maximul special.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpatul și partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul nu a formulat în scris motivele de recurs, fiind incidente prevederile art.35810alin.21Cod procedură penală, iar partea vătămată a reiterat aceleași critici ca cele invocate în fața instanței de apel, respectiv modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate, apreciind că față de gravitatea faptelor comise, de împrejurările în care acestea au fost comise și de conduita inculpatului, se impunea condamnarea acestuia la o pedeapsă mai aspră, cât și obligarea sa plata integrală a daunelor morale solicitate, în cuantum de 24.000 lei, motive care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 14 și 18 Cod procedură penală.
La termenul de judecată din 23.11.2009 apărătorul inculpatului a depus la dosar o declarație a părții vătămate recurente, autentificată sub nr. 2436 din 20.11.2009 la Biroul Notarului Public R, din care rezultă că aceasta și-a retras plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.197 alin.1 Cod penal.
În acest context, s-a solicitat în principal încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. h Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni reținute în sarcina acestuia în infracțiunea prevăzută de art.197 alin.1 Cod penal, în formă continuată, sau achitarea inculpatului pentru infracțiunea de lipsire de libertate, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală. În subsidiar, apărătorul inculpatul recurent a solicitat reducerea pedepsei aplicate prin reținerea circumstanțelor prev. de art. 74 Cod penal.
Procedând la soluționarea recursului, prin prisma motivelor invocate, care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859al. 1 pct. 14 și 18 Cod procedură penală, în conformitate cu disp. art. 3856al. 2 rap. la art. 38514Cod procedură penală și în baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judiciară a probelor administrate în cauză.
Rezultă din materialul probator că, la data critică, în fața blocului în care domiciliază partea vătămată, inculpatul a forțat-o pe aceasta să urce integral în mașină, în condițiile în care se afla așezată pe bancheta din stânga față a autoturismului - model englezesc cu volanul pe partea dreaptă - însă cu picioarele în afară, trăgând-o de mână și de păr, a dus-o cu autoturismul spre comuna, iar pe traseu, a oprit de două ori mașina pe câmp și a constrâns-o, prin amenințări și agresiune fizică (lovituri cu palmele), să întrețină raporturi sexuale normale împotriva voinței ei.
Această situație de fapt a fost dovedită cu declarațiile părții vătămate (8-17ds. 24,25 ds.fond), raportul de constatare medico-legală (18ds.), declarațiile martorilor (36 ds.fond) și (44 ds.fond), care au arătat modalitatea în care partea vătămată a fost luată de inculpat din fața blocului, (35-39 ds. 31,32 ds.fond) și (46-49 ds. 33 ds.fond), care au indicat demersurile întreprinse pentru căutarea părții vătămate în acea seară și starea în carea au găsit-o, (40-45 ds. 34 ds.fond), care a confirmat luarea forțată a părții vătămate din fața blocului de către inculpat, G (50 ds. 30 ds.fond), persoană care a precizat împrejurările în care a găsit-o pe partea vătămată în curtea sa și starea în care se afla, procesul verbal de indicare în teren ilustrat prin planșe foto (51-61ds.) procesul verbal de examinare a articolelor de îmbrăcăminte (62-73 ds.), procesul verbal de examinare a autoturismului inculpatului (75-84 ds.) și procesul verbal a bluzei de trening (85-88 ds.), în conținutul cărora au fost consemnate rezultatele constatărilor efectuate, concluzionându-se că au fost puse în evidență urme care atestă acte de violență și consumarea actului sexual.
Raportat la situația de fapt reținută s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracțiunilor comise de inculpat, atâta timp cât acesta, cu intenție, a împiedicat-o în mod efectiv pe partea vătămată să se deplaseze și să acționeze în conformitate cu voința sa, iar apoi prin constrângere a întreținut cu ea două raporturi sexuale normale, context în care susținerile recurentului referitoare la schimbarea încadrării juridice ori la nevinovăția sa nu sunt întemeiate, fiind lipsite de suport probator.
Având în vedere însă că prin declarația autentificată sub nr. 2436 din 20.11.2009 la Biroul Notarului Public R partea vătămată recurentă a arătat că înțelege să-și retragă plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului pentru infracțiunea de viol prevăzută de art.197 alin.1 Cod penal, cât și dispozițiile alineatului 4 al textului de lege menționat, conform cărora în cazul formei simple a infracțiunii de viol, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, dar și prevederile art.131 alin.2 Cod penal, potrivit cărora retragerea plângerii prealabile înlătură răspunderea penală, Curtea în temeiul art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.h Cod procedură penală, va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului în ceea ce privește această infracțiune, luând act de manifestarea unilaterală de voință a persoanei vătămate.
Cât privește sancțiunea penală aplicată pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, Curtea constată că aceasta a fost judicios individualizată în raport de criteriile prev. de art.72 Cod penal, fiind în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art.52 Cod penal.
În argumentarea punctului de vedere îmbrățișat, Curtea a pus accent pe aspectul că pedeapsa este în măsură să realizeze finalitatea urmărită numai dacă prin felul și măsura sa reflectă gravitatea faptei, gradul de vinovăție și periculozitatea făptuitorului, dacă este rațională, convingătoare, justă și echitabilă.
În aceeași măsură, instanța de recurs a apreciat că reținerea uneia sau mai multor împrejurări drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și, deci, lăsată la aprecierea acesteia. Într-o atare apreciere, se ține seama de gradul concret de pericol social al faptei comise, de modalitatea în care aceasta a fost săvârșită, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de elementele care caracterizează persoana făptuitorului.
Totodată, dacă instanța constată existența unora din împrejurările enumerate exemplificativ de legea penală, nu este obligată să reducă sau să schimbe pedeapsa principală, ci le va aprecia în raport cu pericolul social concret al faptei, cu ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, cu urmările produse s-au care s-ar fi putut produce și cu periculozitatea infractorului, spre a decide dacă au caracter atenuant sau nu.
Numai în măsura în care aceste din urmă împrejurări nu atribuie faptei supuse judecății o gravitate sporită, împrejurările exemplificate de legiuitor au semnificația unor circumstanțe atenuante judiciare.
În același timp însă, se impune ca în cadrul operației de individualizare a pedepsei, judecătorul să ia în considerare împreună toate criteriile prevăzute de norma legală amintită, să le evalueze laolaltă și, după caz, să le acorde o pondere deosebită fiecăruia dintre acestea, determinată de propriul lor conținut, în vederea stabilirii pedepsei celei mai corespunzătoare pentru reeducarea celui condamnat.
Ori, raportându-ne la speța de față, Curtea reține că, deși inculpatul a recunoscut doar parțial săvârșirea faptei de viol pusă în sarcina sa și a avut o atitudine corespunzătoare după plasarea sa în sfera ilicitului penal, constând în prezentarea în fața autorităților, poziției procesuale corecte adoptată pe parcursul procesului penal, nu i se poate atribui caracter de circumstanță atenuantă și nu se justifică, așadar, a se da eficiență juridică prevederilor art. 74 Cod penal cu consecința atenuării pedepselor aplicate în conformitate cu disp. art. 76 Cod penal, neputând fi ignorate împrejurările ce atribuie faptelor deduse judecății și persoanei inculpatului un pericol social accentuat.
Examinând împrejurările în care fapta de lipsire de libertate în mod ilegal a fost săvârșită, astfel cum au fost reținute și descrise mai sus, urmările produse concretizate în traumele psihice suferite de partea vătămată și evidențiate de psihologul audiat ca martor în fața primei instanțe și elementele ce caracterizează persoana inculpatului (lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară și ulterioară săvârșirii acțiunilor ilicite, situația materială și familială), Curtea constată că toate acestea au fost avute în vedere de instanța de fond, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei aplicate, cuantificate către nivelul minimului special prevăzut de lege, context în care nu se impune a fi redozată.
În ceea ce privește modalitatea de excutare a pedepsei aplicate pentru această infracțiune, instanța de recurs, având în atenție că sunt întrunite condițiile obiective (relativ la condamnare) și subiective (privind persoana inculpatului) prev. de art. 861Cod penal, va opta pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, apreciind că scopul prevenției generale și de reeducare a celui în cauză, astfel cum este definit de art. 52 Cod penal, poate fi atins și fără privare de libertate, că soluția de condamnare va constitui un avertisment pentru acesta și pe viitor nu va mai săvârși alte infracțiuni, iar în situația în care nu va înțelege clemența legii, va suporta consecințele ce decurg din nerespectarea obligațiilor ce îi vor fi impuse în concordanță cu disp. art. 863Cod penal, a căror respectare va fi supravegheată de judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Botoșani, desemnat în acest sens, care va sesiza orice încălcare cu rea credință a măsurilor impuse.
În acest context s-a avut în atenție, pe de o parte limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta reținută în sarcina sa, iar pe de altă parte, faptul că acesta este la primul conflict cu legea penală, că anterior săvârșirii infracțiunii a avut o conduită bună în familie și societate, inculpatul prestând activități ca și conducător auto la SC. "" SRL B generatoare de venituri necesare întreținerii sale și nu în ultimul rând starea sănătății sale evidențiată în adeverințele medicale eliberate de Spitalul de psihiatri B (16, 18, 29 dosar recurs) cât și perioada relativ lungă de prietenie dintre părți anterioară incudentului.
Sub aspectul laturii civile, este de observat că partea vătămată, în declarațiile date în cursul urmăririi penale, a precizat că se constituie parte civilă în cauză, urmînd să indice cuantumul acestora pe parcursul procesului (8, 14 ds.). Ulterior, în cursul judecății, prin declarația de la fila 24 dosar fond, a arătat că nu se constituie parte civilă, pentru ca apoi, după extinderea procesului penal cu privire la infracțiunea prev. de art.189 alin.1 Cod penal, la termenul de judecată din 04.03.2009, a precizat că solicită daune materiale în sumă de 1000 lei, reprezentând contravaloarea pieselor de îmbrăcăminte distruse și daune morale, în cuantum de 24.000 lei, "reprezentând consecințele negative produse de inculpat prin săvârșirea infracțiunii de viol pe plan fizic, psihic, social, profesional, moral, afectiv, familial"(53 dosar fond).
Cum partea vătămată și-a retras plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului pentru infracțiunea de viol, retragere totală și necondiționată care privește ambele laturi - penală și civilă - ale cauzei, iar pretențiile bănești solicitate ca daune morale au fost strâns legate de această infracțiune - în condițiile în care aceasta nu s-a mai prezentat în instanță și nu a depus precizări suplimentare, ulterioare momentului declarației notariale, instanța de recurs va respinge acțiunea civilă exercitată de această parte.
Așa fiind, Curtea în temeiul art.38515pct.2 lit. bși d Cod procedură penală, urmează a admite recursurile, a casa în totalitate decizia atacată și în parte sentința instanței de fond, în sensul înlăturarii dispoziției de contopire a pedepselor aplicate, a încetării procesului penal pornit împotriva inculpatului în ceea ce privește infracțiunea de viol în formă continuată, a aplicării instituției suspendării executării pedepsei sub supraveghere la care s-a făcut referire mai sus, și a respingerii laturii civile, menținând celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Văzând și disp. art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpatul și partea vătămată - împotriva deciziei penale nr. 156 din 02.07.2009 a Tribunalului Botoșani.
Casează, în totalitate decizia penală mai sus menționată și în parte sentința penală nr. 981/06.04.2009 a Judecătoriei Botoșani și în rejudecare:
Înlătură aplicarea art.33 lit.a, 34 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.h Cod procedură penală încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului, la plângerea prealabilă a părții vătămate -, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol în formă continuată, prev. de art.197 alin.1 Cod penal cu aplicare art.41, 42 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii de către partea vătămată.
Conform art. 861Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev de art.189 alin.1 Cod penal, sub supraveghere, pe durata termenului de încercare de 6 (șase) ani, stabilit conform art. 862Cod penal.
Conform art. 863Cod penal, pe durata termenului de încercare menționat, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte trimestrial, în prima zi de luni la judecătorul delegat la Biroul Executări Penale din cadrul Judecătoriei Botoșani;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Atrage atenția acestuia asupra disp. art. 864și 865Cod penal privind revocarea și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Conform art.71 alin.5 Cod penal, suspendă și executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Respinge acțiunea civilă exercitată de partea civilă -.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (avocat ) se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.11.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex.
21.12.2009
Președinte:Androhovici DanielaJudecători:Androhovici Daniela, Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu
