Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 440/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 321 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 440
Ședința publică din 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Cheptene Micu Diana
JUDECĂTOR 3: Ilieș
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din
cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 151 din 02 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 16 noiembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 23 noiembrie 2009, apoi pentru data de azi, 25 noiembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 17 din 21.01.2009 a Judecătoriei Fălticeni s-a dispus condamnarea inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. "a" raportat la art. 76 lit. "d" penal, la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare și prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată prin Legea nr. 169/2002, cu aplicarea art. 74 lit. "a" raportat la art. 76 lit. "d" Cod penal, la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare. În baza art. 33 lit. "a" și 34 lit. "b" Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 1 (una) lună închisoare.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. "b" raportat la art. 10 pct. 1, lit. "h" Cod procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "distrugere", prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, ca urmare a retragerii plângerii de către partea vătămată
Conform art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii pentru pedeapsa de 6 luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 716/24.11.2003 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă prin decizia penală nr. 432/16.06.2004 a Curții de Apel Suceava, urmând ca inculpatul să execute și această pedeapsă alături de cea aplicată prin prezenta, pedeapsa finală de executat fiind de 7 luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, inculpatul a fost privat pe durata executării pedepsei de exercitarea drepturile prevăzute de art. 64 lit. "a" teza a II-a și lit. "b" Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată Gar enunțat la despăgubirile civile în sumă de 3000 lei, prin declarația din 25 ianuarie 2008.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare care include și onorariul avocatului desemnat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 08 iunie 2006, în jurul orei 21,00, inculpatul, având asupra sa un cuțit, a intrat în barul amplasat în zona stației CFR. În bar, inculpatul, fără niciun motiv, având într-o mână cuțitul pe care îl ținea la vedere, s-a deplasat la masa unde se aflau martorii și C și a început să se certe cu aceștia, provocând scandal.
La un moment dat, în acel bar a intrat numitul care era însoțit de martorii și, împrejurare în care inculpatul l-a chemat la el pe cel dintâi și, printr-o mișcare rapidă și surprinzătoare, l-a lovit pe acest cu cuțitul.
Imediat au venit persoanele care se aflau în bar și l-au scos afară pe numitul, dându-și seama că acesta este rănit grav. întrucât avea de sânge pe haine. Acesta a fost transportat mai întâi la unitatea sanitară din orașul și apoi la Spitalul municipal
Alături de persoanele aflate atunci în bar a intervenit și martorul care cu greutate au reușit să-l scoată pe inculpat din bar.
s-a prezentat la medicul legist și după ce a fost examinat, i s-a eliberat un certificat medico-legal din care rezultă că a necesitat pentru vindecarea leziunilor, 14-15 zile de îngrijiri medicale. Persoana vătămată nu a depus plângere penală prealabilă împotriva lui astfel că, pentru fapta de lovire, față de acesta s-a dispus neînceperea urmăririi penale conform art. 10 lit. "f" Cod procedură penală.
În continuare, inculpatul s-a deplasat pe terasa barului unde se aflau mai multe persoane și față de care acesta, având cuțitul în mână, la vedere, a făcut gesturi din care rezulta fără echivoc intenția sa de a săvârși acte de violență împotriva lor. De asemenea, inculpatul a încercat să intre de mai multe ori în barul dar barmanul de serviciu a închis ușa.
După miezul nopții, inculpatul a intrat în barul situat tot în zona stației CFR, unde se aflau martorii, C, - și -, cu care inculpatul a început să se certe, a scos cuțitul îndreptându-l către ei, amenințându-i că-i va lovi cu acel cuțit. Martorii din bar nu a răspuns în nici un fel provocărilor inculpatului, dar văzând că acesta intenționează să-i lovească cu cuțitul, s-au hotărât ca împreună să-l imobilizeze și să-l deposedeze de acel obiect tăietor. Văzând că martorii încearcă să-l prindă și să-i ia cuțitul, inculpatul s-a retras după bar, amenințând-o pe barmana că o va lovi cu cuțitul și pentru a-i opri pe martori să se mai apropie de el, a început să arunce în interiorul barului cu mărfuri de pe rafturi, cu scrumiere, cu pahare, halbe din sticlă pentru bere, distrugând toate aceste bunuri.
În final martorii au reușit să-l imobilizeze pe inculpat iar i-a luat acestuia cuțitul care ulterior a fost predat organelor poliție.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 321 al. 1 Cod penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod penal, considerând că s-a aflat în stare de legitimă apărare, fiind incidente astfel disp. art. 44 Cod penal, susținând totodată că se impune pronunțarea unei soluții de achitare și pentru infracțiunea prev. de art. art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată prin Legea nr. 169/2002, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. În subsidiar, a solicitat a se conferi aplicabilitate disp. art. 181 Cod penal cu privire la cea din urmă infracțiune, ținându-se cont de circumstanțele reale în care a fost comisă.
Analizând apelul, Tribunalul Suceava, prin decizia penală nr. 151 din 02.06.2009 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 17 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr- și l-a obligat pe apelant la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Tribunalul Suceavaa arătat că în cauză nu se justifică reținerea incidenței art. 44 Cod penal, cu consecința pronunțării unei soluții de achitare în baza temeiului legal invocat de apărător ce dă conținut legal art. 10 lit. e Cod penal, argumentele aduse de acesta fiind apreciate "pro causa", context în care se acordă atenția cuvenită aspectului că toată apărarea a gravitat nejustificat doar în jurul unui anumit moment de referință când inculpatul, aflându-se în incinta barului AF "" ar fi aruncat de după bar cu anumite obiecte ce au fost distruse, în susținerea tezei îmbrățișate punându-se accent exclusiv și neîntemeiat pe această acțiune.
Tribunalul a reținut că toți martorii audiați în cauză au evocat același tablou faptic, în concret, la data critică, pe durata de timp cât s-a aflat în fiecare dintre cele trei localuri în discuție, inculpatul a avut intenția manifestă de a agresa persoane, el purtând la vedere cuțitul ce-l avea asupra sa, situație în care în jurul său s-a iscat un întreg scandal public caracterizat de zarvă, vâlvă și indignare produse de atitudinea sa.
Așa fiind, este evident că liniștea și ordinea publică a fost tulburată, climatul pașnic fiind înlocuit de o zarvă totală. Inculpatul a deținut la vedere cuțitul și în cadrul celorlalte localuri la care s-a deplasat, fără legătură cu conflictele descrise anterior, situație care coroborată cu atitudinea sa violentă și starea de ebrietate, au fost de natură a crea un sentiment de teamă în rândul persoanelor prezente.
Din probatoriul testimonial administrat reiese, de asemenea, și existența infracțiunii art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată prin Legea nr. 169/2002 precum și vinovăția inculpatului în forma cerută de dispozițiile textului incriminator, toți martorii confirmând că acesta era înarmat cu un cuțit, de care a fost deposedat în final la barul AF, așa încheindu-se de altfel și tot scandalul provocat, părăsind locația după consumarea acestui moment, aceasta fiind și împrejurarea în care cuțitul a ajuns în posesia martorului de la care a fost ridicat de către organele de poliție cu ocazia efectuării cercetărilor.
În cauză, nu se poate reține că faptei săvârșite de către inculpat, în materialitatea ei, îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, cu consecința pronunțării unei soluții de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit.b1 Cod procedură penală corob. cu art. 181 Cod penal și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul -, solicitând, în principal, achitarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 321 al. 1 Cod penal, arătând că nu există probe care să susțină vinovăția sa pentru această infracțiune, cu trimiterile și referirile consemnate în încheierea de dezbateri. Cu privire la situația din barul a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod penal, considerând că s-a aflat în stare de legitimă apărare, fiind incidente astfel dispozițiile art. 44 Cod penal, deoarece, chiar dacă s-ar reține că a tulburat liniștea publică, a făcut-o pentru a respinge atacul îndreptat împotriva sa. A susținut totodată că se impune pronunțarea unei soluții de achitare și pentru infracțiunea prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată prin Legea nr. 169/2002, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. În subsidiar, a solicitat a se conferi aplicabilitate dispozițiilor art. 181 Cod penal cu privire la cea din urmă infracțiune, ținându-se cont de circumstanțele reale în care a fost comisă și de circumstanțele sale personale.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și drept, prin prisma dispozițiilor art.3859 alin.3 Cod Procedură Penală, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond și cea de apel au reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptelor, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză, ca urmare a coroborării acestuia, statuând asupra vinovăției inculpatului, cât și asupra temeiului legal al încetării procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 al. 1 Cod penal. Pedepsele au fost individualizate cu respectarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal și cu reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a Cod penal, cu efect juridic în sensul coborârii cuantumului acestora sub minimul special prevăzut de textele de lege incriminatorii. Legal și temeinic s-a procedat și din perspectiva aplicării regulilor referitoare la concursul de infracțiuni și a operațiunii juridice de revocare a beneficiului grațierii condamnării suferite anterior de către inculpat, în cauză operând prevederile art. 7 ale actului de clemență.
Acțiunile de atingere a bunelor moravuri, cât și cele de provocare a unui scandal public, specifice al. 1 al art. 321 Cod penal, sunt extrem de variate, astfel încât legiuitorul a indicat în cuprinsul textului, pe cele mai frecvente, și, urmărindu-se să se asigure o cât mai deplină ocrotire a valorilor sociale vătămate prin săvârșirea faptei, s-a inclus și o caracterizare mai generală, astfel că, după indicarea modalităților determinate, s-a folosit expresia "sau orice alte manifestări", acțiunea realizată prin una din aceste modalități dobândind caracter penal numai datorită rezultatului pe care îl produce.
Curtea constată că toți martorii audiați în cauză au prezentat același tablou situațional, și anume faptul că, pe durata de timp cât s-a aflat în fiecare dintre cele trei localuri în discuție, inculpatul și-a manifestat intenția de a agresa persoane, el purtând la vedere cuțitul ce-l avea asupra sa, situație care a iscat un întreg scandal public caracterizat de vâlvă și indignare produse de atitudinea sa.
Inculpatul, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice și înarmat cu un cuțit a creat o stare generală de agitație în rândul consumatorilor din barurile frecventate în seara de 08 iunie 2006, afectându-le sentimentul de securitate personală, inspirându-le, prin gesturile sale amenințătoare și chiar de lovire, teamă și neliniște, situația astfel creată reclamând intervenția unora dintre persoanele de față.
Această intervenție s-a realizat, fie pentru a aplana conflictul intervenit între inculpat și martorul care a degenerat în acte de violență, evitându-se producerea unor consecințe mult mai grave, fie pentru a împiedica inculpatul să se întoarcă în barul AF, protejând astfel persoanele ce se aflau în incintă ori, ulterior, pentru a fi deposedat de armă, întrucât prin modul său de manifestare prezenta un real pericol pentru persoanele aflate în preajma sa. Inculpatul a deținut la vedere cuțitul și în cadrul celorlalte localuri la care s-a deplasat, fără legătură cu conflictele descrise anterior, situație care, coroborată cu atitudinea sa violentă și starea de ebrietate, a fost de natură a crea un sentiment de teamă în rândul persoanelor prezente. Modalitățile de realizare a elementului material al infracțiunii prev. de art. 321 al. 1 Cod penal, au fost prezentate mai sus și, în contextul dat, nu prezintă relevanță dacă martora a fost sau nu amenințată de inculpat în mod direct, cât timp nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea de amenințare.
În mod corect instanțele au luat în considerare declarațiile date de martori în faza de urmărire penală, care prezintă o mai mare certitudine asupra acurateții și realității faptice, fiind administrate la scurt timp după producerea incidentului, atâta timp cât modificările declarațiilor s-au produs după ce între inculpat, numitul și ceilalți membri din grupul acestuia, a intervenit o înțelegere cu privire la conflictul avut. Așa cum rezultă din declarațiile inițiale ale acestor martori, persoanele au părăsit localul ca urmare a faptului că inculpatul a scos cuțitul, a aruncat cu scrumiere, pahare, sticle și diverse alte obiecte în persoanele care îl urmăreau.
Corect au constatat instanțele că în cauză nu este incident art. 44 Cod Penal, vizând legitima apărare, deoarece argumentele invocate de către inculpat sunt "pro causa", atâta timp cât toată apărarea a gravitat nejustificat doar în jurul unui mic segment faptic, extras din general situațional, când inculpatul, aflându-se în incinta barului AF "" ar fi aruncat de după bar cu anumite obiecte ce au fost distruse, în susținerea acestei tezei punându-se accent exclusiv pe această acțiune.
În speța de față nu se conturează că inculpatul s-ar fi aflat în legitimă apărare în raport de infracțiunea prevăzută de art. 321 al. 1 Cod penal. O atare situație ar fi putut fi analizată din perspectiva infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 al. 1 Cod penal, însă pentru această infracțiune s-a dispus de către prima instanță încetarea procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată.
Existența infracțiunii art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată prin Legea nr. 169/2002 precum și vinovăția inculpatului în forma cerută de dispozițiile textului incriminator, reies, de asemenea, din probatoriul testimonial administrat. Toți martorii au arătat că acesta era înarmat cu un cuțit, de care a fost deposedat în final la barul AF. a părăsit locația după consumarea acestui moment, aceasta fiind și împrejurarea în care cuțitul a ajuns în posesia martorului de la care a fost ridicat de către organele de poliție cu ocazia efectuării cercetărilor. Așadar, s-a dovedit cu prisosință, că inculpatul a avut asupra sa la data de referință și în împrejurările prezentate, un cuțit, portul armei în discuție fiind prohibit de legea specială amintită.
Faptei săvârșite de către inculpat, în materialitatea ei, nu se poate reține că îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiuni, conform art. 181 Cod penal, deoarece, potrivit al. 2 al textului de lege enunțat, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Legea nr. 61/1991 modificată sancționează faptele de încălcare prin diverse modalități a normelor de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, astfel că în art. 1 al acestui act normativ se incriminează portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului ori a altor arme aici menționate.
Ipoteza susținută de inculpat, potrivit căreia ar fi folosit cuțitul doar în apărare, este contrazisă de materialul probatoriu existent în prezenta cauză, care atestă faptul că inculpatul a folosit l-a folosit atât cu ocazia incidentului din localul AF, cât și cu ocazia incidentului din cadrul AF. În orice caz, folosirea cuțitului este doar legată de pericolul concret al faptei reținute, textul de lege incriminând simplul port al armei albe în anumite condiții, indiferent de folosirea acesteia, infracțiunea fiind una de pericol și nu de rezultat.
Așa fiind, Curtea, constatând că decizia penală atacată este legală și temeinică, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod Procedură Penală va respinge, ca nefondat, recursul formulat de către inculpat împotriva deciziei penale nr. 151 din 02.06.2009 a Tribunalului Suceava, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art. 189, art.192 alin.2 Cod Procedură Penală,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, ns. la data de 05.08.1980, cu domiciliul în sat, oraș, jud. S, CNP: -, împotriva deciziei penale nr. 151 din 02 iunie 2009 a Tribunalului Suceava.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Suma de 50 lei, reprezentând onorariu parțial pentru avocat oficiu, se va avansa din fondul către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red:
Dact:
2 ex/21.12.2009
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu Diana, Ilieș
