Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 663/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 663
Ședința publică de la 30 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTORI: Bogdan Adrian, Ștefan Nimineț Ioana Vorniceasa
- - - - președinte secție
GREFIER-
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - a fost legal reprezentat de - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 280/A din data de 05 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, asistat de apărător ales av. și intimatul parte vătămată, lipsă fiind intimata parte civilă Spitalul Județean de Urgență
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Av. - față de faptul că nu s-a analizat schimbarea încadrării juridice la instanța de fond, deși s-au făcut discuții în acest sens, s-a reținut corect al.2, dar dintr-o eroare s-a reținut o altă încadrare, solicită ca în deliberare să se solicite copii după caietul grefierului - ședința din 3.12.2007 și înregistrarea ședinței de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Av. - solicită admiterea recursului pentru aspectele menționate și menținerea soluției instanței de fond.
Intimatul parte vătămată solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea hotărârii Tribunalului Bacău.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că în cauză mai există un motiv de trimitere spre rejudecare întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la despăgubirile civile care ar fi trebuit acordate Spitalului Județean de Urgență
Dacă se va considera că nu sunt îndeplinite condițiile casării cu trimitere, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
- DELIBERÂND -
Asupra recursului penal de față,constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2560/3 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosar penal nr- s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice.
În temeiul art. 11 alin. 1 pct.2 lit.a Cod procedură penală coroborat cu art. 10 alin.l lit.c Cod procedură penală a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin.l Cod penal, întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat.
În temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală au fost respinse pretențiile civile formulate de partea vătămată, ca nefondate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău nr.7013/P/2006 înregistrat pe rolul judecătoriei Bacău sub nr- s-a dispus punerea în mișcare acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin.2 Cod penal.
În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut că în ziua de 07.11.2006 în jurul orei 23,00 aplicat mai multe lovituri cu picioarele părții vătămate, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale și pierderea unui organ (splina) de natură să-i pună viața în primejdie.
Analizând întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art.66 alin.l Cod procedură penală "învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția".
Potrivit prevederilor art.66 alin. 2 Cod procedură penală "în cazul când există probe de vinovăție, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie,iar potrivit art.63 alin.2 Cod procedură penală probele nu au valoare mai dinainte stabilită.
S-a constatat că în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că în seara respectivă a fost atacat de către partea vătămată care 1-a strâns de gât, motiv pentru care a ripostat, îmbrâncind- și lovind-o de 3-4 ori pentru a se elibera din strânsoarea acesteia.
S-a mai reținut că martorii audiați în cauză nu au putut confirma faptul că inculpatul a agresat-o pe partea vătămată, ajungând la locul săvârșirii faptei după terminarea conflictului și au auzit-o pe partea vătămată acuzând dureri la picioare,însă nu au văzut urme de sânge pe față sau pe hainele părții vătămate și au relatat că partea vătămată a plecat singură, pe picioarele ei către casă.
Totodată, s-a constatat că partea vătămată a afirmat că a fost agresată de două persoane cu niște bâte, ultima lovitură fiindu-i aplicată în zona capului, motiv pentru care și-a pierdut cunoștința cel puțin 10 minute.
Mai mult decât atât, partea vătămată a mai afirmat că în momentul agresiunii, datorită strigătelor sale la fața locului au apărut mai multe persoane. De asemenea,tot aceasta a afirmat că nu a consumat băuturi alcoolice în ziua respectivă, însă este contrazisă de declarațiile martorilor, care au declarat că partea vătămată se afla în stare de ebrietate.
Întrucât în cauză,instanța de fond a constatat că nu există probe care să dovedească vre-o legătură de cauzalitate între acțiunea inculpatului și leziunile suferite de partea vătămată, faptul că inculpatul este persoana care i-a cauzat acele leziuni, s-a dispus achitarea acestuia.
Pretențiile formulate de către partea vătămată fiind în aceste condiții nefondate au fost respinse, ca atare.
Împotriva acestei soluții au declarat apel în termen legal Parchetul de pe
lângă Judecătoria Bacău și partea civilă.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacăua criticat soluția primei instanțe sub aspectul netemeiniciei soluției de achitare pronunțată în cauză, întrucât probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, converg spre vinovăția inculpatului și îl indică drept autor al infracțiunii prev. de art. 182 al. 2 cod penal.
Partea vătămată a criticat de asemenea soluția primei instanțe sub aspectul netemeiniciei, motivat de faptul că instanța de fond a interpretat în mod eronat probatoriul administrat în cauză și a considerat în mod nelegal că inculpatul nu este autor al infracțiunii reținute în sarcina sa.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu a apreciat că apelurile declarate sunt fondate.
Astfel, s-a apreciat că hotărârea instanței de fond este nelegală, aceasta fiind dată pe de o parte cu încălcarea dreptului la apărare, iar pe de altă parte, pentru o altă faptă decât cea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Sub acest aspect, s-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al.2 cod pr. penală constând în aceea că la data de 27.11.2006, în jurul orelor 23,00 aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate, cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 30-35 zile îngrijiri medicale și pierderea unui organ de natură să-i pună în primejdie viața. Și deși a fost trimis în judecată pentru art. 182 al. 2 cod penal și instanța de fond și- motivat soluția pronunțată în cauză pentru această faptă, în dispozitivul sentinței apelate aceasta dispune achitarea inculpatului pentru o altă faptă decât cea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv pentru art. 182 al. 1 cod penal, creând o altă situație juridică decât cea reținută în sarcina inculpatului și fără a-i aduce acestuia la cunoștință acest aspect. Totodată, s-a mai constatat că deși s-a solicitat la termenul din data de 3.12.2007 schimbarea încadrării juridice din art. 182 al. 2 cod penal în art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i cod penal, instanța de fond a respins lapidar cererea formulată în dispozitiv fără însă să motiveze considerentele care au stat la baza soluției adoptate și mai mult decât atât, deși dispune achitarea inculpatului pentru art. 182 al. 1 cod penal, nu pune în discuția părților așa cum este prevăzut expres de art. 334 cod pr. penală schimbarea încadrării juridice pentru această nouă încadrare pe care a considerat că se impune să o adopte, încălcând astfel în mod flagrant atât dreptul la apărare al inculpatului cât și regulile care disciplinează desfășurarea procesului penal.
Instanța de apel a apreciat că procedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate, așa încât în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b cod pr. penală a admis apelurile formulate, a desființat în tot sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță,respectiv Judecătoria Bacău.
Împotriva deciziei, în termen legal a declarat recurs inculpatul, care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre continuarea judecății, apreciind că în cauză este vorba doar de o eroare materială, nefiind îndeplinite condițiile pentru aplicarea art.197 aliniat 2 Cod pr.penală.
Instanța de control judiciar, verificând decizia atacată, constată că motivele invocate de către instanța de apel pentru desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, nu se regăsesc printre cazurile prevăzute de lege în acest sens.
Astfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că indicarea în dispozitiv a art.182 aliniat 1 Cod penal, ca temei de drept pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, cu privire la care inculpatul a fost achitat,este o eroare materială, apreciere făcută în raport de conținutul minutei existente la fila 96 dosar fond,și în care este indicat aliniatul 2 al articolului 182 Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău. De altfel, chiar dacă inculpatul ar fi fost condamnat în baza art.182 aliniat 1 Cod penal, deci o formă mai ușoară de răspundere penală decât cea pentru care a fost trimis în judecată și pentru care acesta și-a făcut toate apărările, omisiunea punerii în discuție a schimbării încadrării juridice nu atrage nulitatea actului,întrucât inculpatului nu i s-a cauzat acestuia nici o vătămare.
Pentru aceste motive, recursul inculpatului va fi admis, decizia casată, iar cauza trimisă pentru continuarea judecății la aceeași instanță.
Se va lua act că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
Văzând și dispozițiile art.192 aliniat 3 Cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit.c Cod pr.penală;
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.280/A din 5 iunie 2008,pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul n r-, pe care o casează în totalitate.
Trimite cauza la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Bacău pentru continuarea judecății.
Constată că recurentul inculpat a fost asistat de apărător ales.
Conform art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate în recursul inculpatului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Bogdan Adrian, Ștefan Nimineț Ioana Vorniceasa
GREFIER,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 4 ex
04/04.11.2008
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Ștefan Nimineț Ioana Vorniceasa
