Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 302/2008. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 302/

Ședința publică din data de 26 Mai 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător

JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă

JUDECĂTOR 3: Marcian Marius

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în comuna Vânători, județul G, împotriva deciziei penale nr. 528/A din 07 decembrie 2007 Tribunalului Galați.

La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de libertate, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale din 16.05.2008, lipsă fiind intimata parte vătămată.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul recurentului inculpat susține că primul motiv de recurs se referă la faptul că instanțele puteau dispune achitarea acestuia în temeiul art. 181Cod penal, întrucât fapta, așa cum a fost comisă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Inculpatul a fost condamnat de către Judecătoria Galați la o pedeapsă de 7 luni închisoare, prin contopirea pedepsei de 6 luni aplicată pentru fapta din prezenta cauză cu o pedeapsă de 3 luni.

În cauză, s-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de violare de domiciliu, constând în aceea că împreună cu coinculpatul ar fi pătruns în curtea locuinței părții vătămate, mama numitei, că a avut loc o agresiune reciprocă între părți și că cei doi inculpați au părăsit cu întârziere curtea părții vătămate și, în acest fel, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Precizează că nu mai reiterează în recurs motivul de apel invocat inițial privind achitarea în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală, întrucât cei doi inculpați au stat o anumită perioadă de timp în curtea părții vătămate și nu au ieșit imediat ce aceasta le-a solicitat să părăsească curtea.

În legătură cu starea de pericol, consideră că instanțele au ignorat anumite împrejurări, respectiv, au ignorat contextul săvârșirii infracțiunii, context dat de specificul zonei. În acest sens, arată că fapta s-a petrecut la țară, că cei doi inculpați, și se referă în mod special la -, nu s-au deplasat la locuința părții vătămate cu intenția de a viola intimitatea familiei acesteia și că poarta era descuiată. Trebuie avut în vedere și faptul că în mediul rural, de regulă, nu există mijloace de comunicare ( de genul sonerie, interfon).

Infracțiunea de violare de domiciliu este o infracțiune mijloc, nu este o infracțiune scop, adică se comite, de regulă, atunci când infractorii urmăresc să săvârșească altă infracțiune: pătrund în locuința părții vătămate pentru a fura, pentru a tâlhări sau pentru a comite infracțiuni contra vieții sau sănătății, ceea ce nu este cazul în prezenta speță. Cei doi inculpați veniseră să o roage pe, fiica părții vătămate, să meargă cu ei la discotecă, cu precizarea că aceasta fusese prietenă cu. Acesta a fost scopul intrării în curtea locuința părții vătămate. Susține că este o mare diferență între o asemenea situație și cazul în care pătrunderea se face pentru unul din scopurile menționate anterior și că acest lucru a fost ignorat de cele două instanțe.

Este important de reținut că, după ce a avut loc acel incident între cei doi inculpați și martorul, tatăl vitreg al numitei, ei au părăsit locuința. Ulterior, inculpații s-au întors pentru că își uitaseră telefonul și papucii, dar, așa cum declară martorul, nu au mai intrat în curte, ci au rămas la poartă.

Consideră că inculpații nu au avut atitudine extrem de refractară, vădit ilicită. Într-adevăr, inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare, dar contextul săvârșirii acestei fapte este diferit.

Pentru aceste motive și ținând seama de persoana inculpatului ( este salariat la, are un comportament civilizat, așa cum rezultă din caracterizările depuse la dosar, și-a manifestat regretul în raport de fapta săvârșită) consideră că instanța de recurs poate dispune achitarea în temeiul art. 10 lit.1Cod procedură penală.

Solicită să se rețină că nu se poate vorbi de persistență infracțională, avându-se în vedere specificul faptei.

În subsidiar, dacă instanța de recurs va considera că unica sancțiune ce se impune în cauză este sancțiunea penală, solicită să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni ce i-a fost aplicată. Apreciază că această modalitate de executare a pedepsei este justificată atât din punct de vedere al temeiniciei, cât și din punct de vedere al legalității. Există posibilitatea legală ca instanța să dispună suspendarea condiționată, caz în care nu mai face aplicarea dispozițiilor privind contopirea celor două pedepse.

Instanța de fond, atunci când a refuzat să aplice o astfel de modalitate de executare a pedepsei, a apreciat că această posibilitate nu există. Instanța motivează că, citează: "de principiu, mai multe pedepse contopite într-o pedeapsă rezultantă trebuie să urmeze același regim de executare, nefiind posibilă executarea efectivă a unora dintre pedepse și suspendarea condiționată a executării altora". Este de acord cu această motivare, dar în măsura în care se contopesc pedepsele care se execută. Dar, dacă instanța dispune suspendarea condiționată a executării acestei pedepse, nu se mai impune contopirea ei. În acest sens a depus practică judiciară.

Susține că nu este o faptă extrem de periculoasă, că inculpatul a fost prezent la locul faptei fiind adus de prietenul său, care venise la prietena lui. Consideră că instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni, așa cum s-a dispus și pentru inculpatul, că nu există nici un impediment legal, că sunt toate elementele care să confere instanței această posibilitate. Conduita inculpatului se poate îndrepta și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.

Consideră că instanța a apreciat în mod corect că fapta săvârșită prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, pe de o parte față de modalitatea în care a fost săvârșită: de două sau mai multe persoane împreună, pe timpul nopții, de o persoană înarmată, cei doi inculpați refuzând să părăsească locuința părții vătămate. Din declarația părții vătămate rezultă că ulterior, când inculpații au revenit, erau înarmați cu pietre și au intrat în curte, deci au persistat pe calea săvârșirii acestei infracțiuni.

În ceea ce privește o altă modalitate de executare a pedepsei, consideră că nu ar fi legală, având în vedere persoana inculpatului care, anterior, a fost condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare cu privare de libertate pentru o faptă concurentă.

Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să se dispună suspendarea executării pedepsei, având în vedere că muncește și dorește să se realizeze. Regretă comiterea faptei.

CURTEA

Asupra recursului penal de față,

Prin sentința penală nr. 2944/18.12.2006 pronunțată de Judecătoria Galați (dosar nr. 668/P/2006) a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii în cuantum de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 2.pen cu aplic. art. 74 al. 1 lit. a și c pen in ref. la art. 76 lit. c pen.

În temeiul art. 81.pen s- dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, termen calculat în conformitate cu dispozițiile art. 82 Cod penal.

Prin aceeași hotărâre penală fost condamnat inculpatul -- la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, în referire la art. 76 lit. c Cod penal.

În temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal rap. la art. 33 lit. a Cod penal și la art. 34 lit. b Cod penal, a fost contopită pedeapsa astfel aplicată cu pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1750/30.06.2006 a Judecătoriei Galați (definitivă la data de 11.07.2006), urmând ca inculpatul - să execute pedeapsa cea mai grea, sporită la 7 luni închisoare.

În conformitate cu disp. art. 71 Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului -- pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 36 alin. 3 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată de la 07.08.2006 până la 16.10.2006.

S-a luat act de faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar în temeiul art. 191 alin. 1 și 2 Cod de procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre penală prima instanță de judecată a reținut următoarele:

La data de 07.07.2005, inculpații - și --, împreună cu învinuitul, au consumat băuturi alcoolice într-un bar din localitatea Vînători, după care au hotărât să meargă la domiciliul martorei, pentru aoi nvita la o petrecere.

Cei trei au ajuns la domiciliul martorei în jurul orei 0230. Inculpații - (având asupra sa un de ) și -- au pătruns în curtea casei în care locuiește martora și au strigat-o pe aceasta pentru a sta de vorbă.

Din casă a ieșit mai întâi martorul, care i-a întrebat pe inculpați ce vor și le-a cerut să părăsească curtea. Imediat, din casă au ieșit și partea vătămată, împreună cu martorele și, fiicele părții vătămate, precum și martora, mama părții vătămate.

După câteva replici în contradictoriu cu inculpații, martorul a vrut să-i alunge afară din curte pe aceștia, încercând să lovească pe unul dintre ei. Imediat, inculpatul - l-a lovit pe martor în spate cu un de pe care îl avea asupra sa, iar inculpatul -- l-a lovit cu pumnii. La intervenția și a celorlalte persoane aflate în curte, inculpații au fugit către poartă. În fugă, inculpatul -- și-a pierdut telefonul mobil și o pereche de papuci, iar inculpatul - a pierdut ul de.

În cele din urmă, inculpații au părăsit curtea casei părții vătămate, iar bunurile pierdute de aceștia au fost găsit de către partea vătămată, care le-a reținut cu intenția de a le preda a doua zi organelor de poliție.

După aproximativ 5 minute, inculpații au revenit la locul faptei, solicitând restituirea bunurilor pe care le pierduseră, fiind însoțiți de această dată și de învinuitul. La refuzul părții vătămate de a proceda la restituirea bunurilor respective, inculpații s-au înarmat cu pietre, învinuitul având asupra sa o șipcă ruptă dintr-un gard. Din declarațiile persoanelor audiate în cauză, a rezultat că învinuitul a intrat în curtea părții vătămate câțiva metri, inculpații fiind cei care au pătruns în curte, devenind agresivi și proferând amenințări la adresa persoanelor aflate în curte.

Pentru a evita amploarea conflictului, partea vătămată a acceptat să returneze bunurile inculpaților, care au plecat în cele din urmă din curtea locuinței sale.

S-a apreciat ca fiind dovedită situația faptică mai sus expusă, implicit vinovăția inculpaților cu materialul probatoriu administrat cauzei (plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile învinuitului și declarațiile celor doi inculpați).

La dozarea și individualizarea pedepselor aplicate s-au avut in vedere criteriile generale prevăzute de art. 72.pen.

Împotriva acestei sentințe penale in termen legal a promovat apel inculpatul - apreciind soluția primei instanțe ca fiind netemeinică sub aspectul aprecierii probatoriilor și a pedepsei aplicate.

Astfel, a arătat partea apelantă în detalierea motivației căii de atac formulate faptul că nu se impune aprecierea poziției subiective a inculpatului apelant, sub aspectul intenției acestuia de a viola domiciliul părții vătămate; întorcându-se pentru a-și recupera bunurile, inculpatul apelant nu a mai intrat în curtea părții vătămate cu intenția de a săvârși infracțiunea, impunându-se astfel achitarea acestuia în conformitate cu disp. art. 10 lit. d Cod procedură penală

În subsidiar, a solicitat apelantul aplicarea unei amenzi administrative corelativ valorilor sociale încălcate extrem de reduse sau suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 528/07.12.2007 a Tribunalului Galațis -a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpatul - și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:

Analizând prezenta cauză penală prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, s- apreciat apelul inculpatului - ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Cererea inculpatului apelant vizând achitarea în temeiul disp. art. 10 lit. d Cod pr.penală este improprie raportat la materialul probator administrat cauzei. Astfel, plângerea părții vătămate în privința săvârșirii infracțiunii deduse judecății și de acest inculpat este susținută prin declarațiile necontradictorii ale martorilor direcți, - audiați atât in cursul urmăririi penale, cât și in cursul cercetării judecătorești.

Situația este relevată și prin declarațiile martorilor și (filele 15, 16 dosar urm.penală).

S-a apreciat, astfel, că infracțiunea de violare de domiciliu reținută în sarcina apelantului-inculpat a fost comisă de acesta în toate elementele constitutive ale conținutului juridic. Modalitatea în care această faptă penală a fost comisă (de două sau mai multe persoane împreună, pe timpul nopții, de către o persoană înarmată, prin refuzul explicit al făptuitorului de a părăsi locuința părții vătămate) exclude reținerea unui pericol social redus in sensul disp. art. 181Cod penal.

De asemenea, raportat la antecedentele penale ale inculpatului-apelant (sentința penală nr. 1750/2006 a Judecătoriei Galați relevând o condamnare pentru o infracțiune de violență), s-a apreciat că prima instanță de judecată a evaluat corect criteriile de individualizare a sancțiunii aplicate în prezenta cauză.

Față cu toate aceste aspecte, s-a respins ca nefondat apelul penal de față, iar in temeiul art. 192 al. 2 Cod pr.penală s-a dispus obligarea părții apelante la cheltuieli judiciare statului.

În termen legal, împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs inculpatul - care a solicitat aplicarea prevederilor art. 181Cod penal, date fiind circumstanțele concrete ale cauzei, iar în subsidiar suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.

Recursul declarat inculpat este nefondat și urmează a fi respins.

Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, dar și sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod pr. penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că prin hotărârea pronunțată de Judecătoria Galați, astfel cum a fost modificată de decizia Tribunalului Galați, s-a reținut corect situația de fapt și s-a dat faptelor comise de inculpatul recurent încadrarea juridică corespunzătoare.

Cât privește solicitarea inculpatului de achitare pe motiv că fapta săvârșită nu prezintă în concret gradul de pericol social specific unei infracțiuni Curtea constată că aceasta nu poate fi primită favorabil.

Astfel, din datele cauzei rezultă că inculpatul a pătruns fără drept în curtea părții vătămate în jurul orelor 130noaptea însoțit de o altă persoană, cei doi fiind recalcitranți și lovind cu acea ocazie pe concubinul părții vătămate care le-a cerut să părăsească domiciliul.

De asemenea, rezultă că la scurt timp după acest incident inculpatul a pătruns din nou în curtea părții vătămate, ceea ce a determinat-o pe aceasta să sune la poliție solicitând o echipă de intervenție.

Cele mai sus arătate denotă o periculozitate socială ridicată a inculpatului și impun concluzia că fapta comisă nu este în mod vădit lipsită de importanță pentru a se considera că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și a face aplicabile în cauză prevederile art. 181Cod penal.

Nici critica formulată în subsidiar de inculpat nu este fondată.

Astfel, din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul - a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru o infracțiune comisă la data de 08.05.2004 (sentința penală nr. 1750/30.06.2006 a Judecătoriei Galați - definitivă la 11.07.2006), situație în care în cauză sunt incidente dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni.

Așa fiind, în mod corect a dispus instanța de fond contopirea pedepsei aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa mai sus arătată, împrejurarea că pedeapsa de 3 luni a fost deja executată neputând înlătura aplicarea art. 36 al. 1 Cod penal, cu atât mai mult cu cât în alineatul 3 se prevede că dacă infractorul a executat în tot sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracțiunile concurente.

Cum instanța de fond a procedat tocmai în sensul celor mai sus arătate, Curtea constată că situația antecedentelor penale ale inculpatului - a fost corect rezolvată.

În ce privește modalitate de executare a pedepsei, Curtea reține că în cauză nu se putea dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante întrucât dispoziția de executare efectivă a pedepsei de 3 luni închisoare are autoritate de lucru judecat și, pe cale de consecință, și pedeapsa rezultantă trebuie să aibă același regim de executare.

Față de cele mai sus arătate, văzând și prevederile art. 38515pct. 1 lit. Cod pr. penală precum și dispozițiile art. 192 al. 2 Cod pr. penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat și va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 15.02.1984 în G, domiciliat în comuna Vânători, județul G, CNP -) împotriva deciziei penale nr. 528/A/07.12.2007 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 2944/18.12.2006 a Judecătoriei Galați ).

Obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - ---

Grefier,

Red. /10.06.2008

Tehnored. /2 ex./13.06.2008

Fond

Apel:,

Președinte:Mariana Cristache
Judecători:Mariana Cristache, Constantin Cârcotă, Marcian Marius

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 302/2008. Curtea de Apel Galati