Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 309/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.192 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.309
Ședința publică de la 27 martie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - JUDECĂTOR 3: George Ciobanu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.12 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați și, asistați de avocat, apărător ales și partea vătămată, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, avocat, apărător desemnat din oficiu pentru inculpați, a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea onorariului din oficiu, întrucât a depus motive de recurs, după care, constatându-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond, întrucât cele două instanțe nu s-au pronunțat cu privire la unele probe administrate și asupra unor cereri esențiale pentru inculpați de natură să le garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului, invocând cazul de casare prev.de art.3859alin.1 pct.10 Cod pr.penală.
În acest sens, a arătat că în ceea ce privește infracțiunea de amenințare în urma probatoriului administrat, soluția ce se impunea era achitarea inculpaților, deoarece fapta nu există, declarația martorului G dată în fața magistratului, neconstituind o probă temeinică de vinovăție.
Cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu, a precizat că inculpații nu se fac vinovați de săvârșirea acesteia, deoarece pătrunderea nu s-a efectuat fără drept, inculpații îngrijindu-se după moartea părinților de bunul mers al gospodăriei, iar partea vătămată trecând doar sporadic prin acea gospodărie.
A arătat că partea vătămată se face vinovat de îngrădirea exercitării dreptului de coproprietate devălmașă al inculpatului, acesta nefăcând altceva decât să viziteze terenul asupra căruia deținea o cotă parte ideală din dreptul său de proprietate.
Cu privire la această infracțiune a arătat că în raport de mijloacele de probă administrate, se impune achitarea inculpaților în temeiul dispoz.art.10 lit.b Cod pr.penală, faptei săvârșite lipsindu-i o trăsătură esențială pentru a fi caracterizată drept infracțiune.
Avocat având cuvântul, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare, întrucât instanțele s-au pronunțat asupra tuturor probelor administrate în cauză, iar motivele invocate sunt nefondate.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că nu se impune casarea cu trimitere, deoarece instanțele au motivat hotărârile și au arătat probele pe care și-au întemeiat concluziile, fiind suficient doar să le invoce.
Cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu, a menționat că aceasta se realizează prin două modalități: pătrundere fără drept și refuzul de a părăsi locuința, fără consimțământul persoanei care le folosește, astfel încât în speță suntem în prezența celei de-a doua variante, deoarece terenul și casa aparțin părții vătămate cu acte, iar aceasta le-a cerut inculpaților să părăsească locuința, însă aceștia au refuzat.
Inculpații și având pe rând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursurilor, arătând că sunt de acord cu concluziile apărătorului ales.
Avocat solicită acordarea onorariului din oficiu.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.812 din 22 octombrie 2008, Judecătoria Slatina, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.1Cod pr.penală, a achitat pe inculpatul - fiul lui G și, născut la 17 februarie 1947 în comuna, județul O, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.192 alin.1 Cod penal și art.193 alin.1 Cod penal.
În baza art.181Cod penal și art.91 lit.c Cod penal, a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1.000 lei.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.1Cod pr.penală, a achitat pe inculpata - fiica lui și, născută la 30 iunie 1952 în comuna, județul A, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.192 alin.2 Cod penal.
În baza art.181Cod penal și art.91 lit.c Cod penal, a aplicat inculpatei amenda administrativă în cuantum de 900 lei.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală, a achitat pe inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.193 alin.1 Cod penal.
În baza art.192 alin.1 pct.1 lit.d Cod pr.penală, au fost obligați inculpații la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
În baza art.193 Cod pr.penală, au fost obligați inculpații să plătească părții vătămate suma de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare (onorariu avocat).
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 5 august 2007, cei doi inculpați s-au deplasat la locuința părții vătămate pentru purta unele discuții cu acesta în legătură cu unele bunuri ce pretindeau că le aparțin, fiind moștenite de la autorul lor comun.
În aceste condiții, pe fondul unor discuții contradictorii, cei doi inculpați au pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate, unde a continuat cearta acestora pentru bunurile moștenite.
Cu această ocazie, inculpatul și partea vătămată și-au adresat reciproc amenințări cu acte de violență, iar în cele din urmă inculpații au plecat de la locuința părții vătămate.
S-a reținut astfel că infracțiunea de violare de domiciliu reținută în sarcina celor doi inculpați rezultă din coroborarea plângerii și declarația părții vătămate, cu declarațiile martorilor G, și G și constă în aceea că la 5 august 2007 pe fondul unor discuții contradictorii, cei doi inculpați au pătruns în locuința părții vătămate fără drept și fără acordul acesteia.
Cu privire la infracțiunea de amenințare, instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză confirmă săvârșirea acestei infracțiuni doar de către inculpatul, nu și de inculpata, aceasta beneficiind și de prezumția de nevinovăție, cu privire la ea dispunându-se achitarea în temeiul dispoz.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală.
În raport de modul concret de comitere a faptelor, de persoana inculpaților, de urmările produse, dar și de legătura de rudenie dintre aceștia și partea vătămată, precum și scopul urmărit, respectiv reglarea unui litigiu privind o moștenire, prima instanță a apreciat că faptele inculpaților nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, iar aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ este suficientă pentru a le atrage atenția asupra consecințelor social negative ale faptelor.
Prin decizia penală nr.12 de la 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați, cu obligarea apelanților la câte 55 lei cheltuieli judiciare statului, 50 lei onorariu apărător oficiu și câte 250 lei cheltuieli judiciare către intimatul parte vătămată.
Instanța de apel a apreciat că prima instanță în mod corect și având în vedere gradul de rudenie între părți a aplicat celor doi inculpați sancțiuni administrative pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, faptele acestora neprezentând gradul de pericol social al unor infracțiuni.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs în termen inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând prin apărătorul ales admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și trimiterea cauzei la aceeași instanță de fond, întrucât cele două instanțe nu s-au pronunțat cu privire la unele probe administrate și asupra unor cereri esențiale pentru inculpați de natură să le garanteze drepturile și să influențeze soluția procesului, invocând cazul de casare prev.de art.3859alin.1 pct.10 Cod pr.penală.
În acest sens, a arătat că în ceea ce privește infracțiunea de amenințare în urma probatoriului administrat, soluția ce se impunea era achitarea inculpaților, deoarece fapta nu există, declarația martorului G dată în fața magistratului, neconstituind o probă temeinică de vinovăție.
Cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu, a precizat că inculpații nu se fac vinovați de săvârșirea acesteia, deoarece pătrunderea nu s-a efectuat fără drept, inculpații îngrijindu-se după moartea părinților de bunul mers al gospodăriei, iar partea vătămată trecând doar sporadic prin acea gospodărie.
A arătat că partea vătămată se face vinovat de îngrădirea exercitării dreptului de coproprietate devălmașă al inculpatului, acesta nefăcând altceva decât să viziteze terenul asupra căruia deținea o cotă parte ideală din dreptul său de proprietate.
Cu privire la această infracțiune a arătat că în raport de mijloacele de probă administrate, se impune achitarea inculpaților în temeiul dispoz.art.10 lit.b Cod pr.penală, faptei săvârșite lipsindu-i o trăsătură esențială pentru a fi caracterizată drept infracțiune.
Pentru considerentele ce urmează a fi expuse, recursurile sunt nefondate.
Examinând hotărârile recurate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că s-a reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpaților este cert dovedită în cauză cu probatoriile administrate pe parcursul procesului penal, din care rezultă fără echivoc că cei doi inculpați au pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate, iar la cererea expresă a acesteia, au refuzat să o părăsească, context în care părțile și-au adus și adresat reciproc amenințări.
În raport de materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor G, și G, rezultă cu certitudine vinovăția inculpaților, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, iar motivul invocat în sensul că imobilul în litigiu este moștenire, este nefondat, din actul de vânzare-cumpărare aflat la dosar rezultând că partea vătămată este proprietarul imobilului.
În cauză nu suntem în prezența cazului de casare prev.de art.3859alin.1 pct.10 Cod pr.penală, întrucât instanțele s-au pronunțat cu privire la toate probele administrate și asupra cererilor esențiale pentru părți și au motivat hotărârile arătând probele pe care își întemeiază soluțiile.
Așa fiind și pentru motivele arătate, întrucât hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, în temeiul dispoz.art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpați, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurenții vor fi obligați la 500 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată, reprezentând onorariu avocat și la 300 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.12 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Obligă recurenții la 500 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată și la câte 300 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 martie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.VT
MC.
PS/29.04.2009
27 martie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice Pitești va încasa de la rec.inc. suma de 1.000 lei amendă administrativă și 455 lei cheltuieli judiciare statului, iar de la rec. inc. suma de 900 lei amendă administrativă și 355 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, Doru Filimon, George Ciobanu
