Violul (art.197 cod penal). Decizia 110/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂN I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(346/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.110/A
Ședința secretă de la 24 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Popescu Petre
JUDECĂTOR 2: Marin Cârcel
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul, împotriva sentinței penale nr.1501 din data de 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a II-a Penală Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București -Cabinet individual și intimat-parte responsabilă civilmente, personal, lipsă fiind intimat-parte vătămată și intimați-parte responsabilă civilmente și fiind reprezentați de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 87003 emisă de Baroul București -Cabinet individual, intimat-parte vătămată și intimat-parte responsabilă civilmente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantului-inculpat solicită, în baza art. 290 alin.2 Cpp, să se declare ședința secretă, considerând că problemele care se vor pune în prezenta cauză vor leza morala atât a inculpatului cât și a părților vătămate.
Reprezentantul Ministerului Public învederează, că față de vârsta părților vătămate și natura infracțiunilor, se impune declararea ședinței secrete.
Curtea apreciază că cererea apărătorului apelantului-inculpat este întemeiată și declară ședința secretă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, învederează că apelul declarat de parchet vizează greșita individualizare a pedepsei. Consideră că se impunea ca instanța de fond să aibă în vedere, la individualizarea pedepselor aplicate, gravitatea deosebită a faptelor, două infracțiuni de viol, vârstele părților vătămate, modul în care inculpatul a acționat, relațiile și actele sexuale nefirești întreprinse de acesta și urmările pe care faptele sale le-a avut sau le-ar fi putut avea. Solicită să se aibă în vedere atitudinea oscilantă a inculpatului, în cazul de față acesta prezintă un comportament deviant. Consideră că instanța trebuie să aibă în vedere scopul pedepsei, să se dea o mai mare eficiență scopului de excludere din societate pentru ca inculpatul să nu mai poate săvârși fapte de această natură și alți minori să nu mai fie afectați.
În ceea ce privește punctul doi al motivelor de apel, consideră că se impune aplicarea pedepselor complementare pe durata maximă.
Referitor la punctul trei al motivelor de apel, consideră că se impune, în ceea ce privește pedepsele complementare, să fie aplicate și cele prevăzute de art. 64 lit. d și e Cod penal, interzicerea drepturilor părintești de a fi tutore sau curator pe durata maximă, având in vedere natura infracțiunilor.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului declarat de parchet, desființarea în parte a sentinței penale apelate și rejudecând în fond, aplicarea inculpatului o pedeapsă aplicată spre maximul special prevăzut de lege prevăzut de art. 197 alin.1 și 3.Cod Penal, să se dispună interzicerea și a drepturilor prevăzute de art. 64 lit.d și e Cod penal ca pedepse complementare, pe durată maximă. Solicită menținerea măsurii arestării preventive considerând că lăsarea in libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și deducerea prevenției la zi.
Apărătorul apelantului-inculpat, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de parchet și dacă nu v-a fi admis apelul declarat de inculpat, solicită menținerea sentinței de fond.
Arată că inculpatul a recunoscut de la început cele două fapte. Arată că acesta are mari probleme psihice, raportul de expertiză medico-legală efectuat in cauză arată că suferă de tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv, iar aceste afecțiuni au legătură cu copilăria lui agitată, fiind abuzat sexual de tatăl său.
Arată că, în referatul întocmit de specialiștii psihologi de la penitenciar, s-a stabilit, în urma discuțiilor cu inculpatul, că acesta are șanse mari de reintegrare socială, este o fire creativă, îi pare de rău de ceea ce a făcut.
Referitor la atitudinea oscilantă a inculpatului în fața instanței de fond, cu privire la prima faptă, acesta a declarat sincer că nu își amintește ce s-a întâmplat deoarece are probleme de sănătate.
Solicită admiterea apelului declarat de inculpat, redozarea pedepsei și aplicarea unei pedepsei de 2-3 ani închisoare, inculpatul este pe deplin conștient, acesta va urma tratamentul necesar care va fi prescris de medici și va fi redat societății.
Pe latură civilă, consideră că suma de câte 5000 euro acordată de instanța de fond ca daune morale pentru părțile vătămate, nu va îndrepta suferința creată, iar acești bani nu vor ajunge și nu vor fi administrați de către părțile vătămate minore, astfel că solicită reducerea acestei sume.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe apelul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat, atât în ceea ce privește latură penală cât și latura civilă. Consideră că pedeapsa este excesiv de blândă, egală cu minimul special prevăzut de lege, iar caracterul impulsiv al inculpatului nu are legătură cu săvârșirea celor două fapte, care au fost premeditate.
În ceea ce privește latura civilă, consideră despăgubirile acordate sunt destul de reduse, dar apelul parchetului nevizând acest aspect, iar părțile civile nedeclarâd apel, apreciază că nu se poate mări cuantumul acestora. Consideră că se impune acordarea despăgubirilor stabilite de către instanța fondului părților vătămate, pentru a se crea un confort suplimentar pentru a putea fi supuse unui tratament de specialitate, dacă va fi nevoie, de cea mai bună calitate, pentru a putea trece peste traumele suferite.
Apărătorul intimatului-parte vătămată și intimaților-parte responsabilă civilmente și, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de inculpat. Solicită să se aibă în vedere atitudinea inculpatului care nu conștientizează nici acum gravitatea faptei săvârșite. Consideră că pedeapsa aplicată de instanța de fond este foarte mică, acesta este un pedofil și nu se mai poate trata. Arată că daunele morale stabilite de instanță vor ajunge la părțile vătămate.
Intimatul-parte responsabilă-civilmente învederează că nu are nimic de declarat.
Apelantul-inculpat, având ultimul cuvânt, învederează că recunoaște și și-a dat seama de gravitatea săvârșirea faptei. Arată că ține legătura cu familia, în afara tatălui său.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1501 din data de 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală față de inculpatul a fost pronunțată următoarea sentință penală:
În baza art.197 alin.1 și 3 Cod penal a condamnat pe inculpatul fiul lui și ns. 16.09.1985 în B, cetățenie română, fără ocupație,studii generale, stagiul militar nesatisfăcut domiciliat în B,-, sector 2, necunoscut cu antecedente penale CNP-- la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal pe o durată de 5 ani.
În baza art.197 alin.1 și 3 Cod penal a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal pe o durată de 5 ani.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b Cod penal a contopit pedepsele aplicate, inculpatul executând-o pe cea mai grea de 10 ani închisoare.
În baza art.35 alin.1 Cod penal alături de pedeapsa de 10 ani închisoare a aplicat inculpatului pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a Ii a și lit.b Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 și 64 lit.a teza aII a și lit.b Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În baza art.88 Cod penal s-a dedus prevenția inculpatului de la 13.02.2008 la zi.
În baza art.17 alin.3 Cod procedură penală raportat la art.14 Cod procedură penală și art.346 Cod procedură penală a fost obligat incultul la plata sumei de 80 lei reprezentând despăgubiri civile față de partea vătămată și 5000 euro, în echivalent în lei la cursul, reprezentând daune morale, precum și la plata sumei de 5000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR, reprezentând daune morale către partea vătămată.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Bucureștia stabilit în fapt următoarele:
La data de 13.02.2008 în jurul orelor 13,00 inculpatul, aflându-se în Parcul la acostat pe minorul, în vârstă de 7 ani, care se întorcea de la școală. Inculpatul a convins-o pe partea vătămată să-l însoțească conducând-o astfel către o gheretă prăsită din Parcul, iar acolo, a obligat-o pe aceasta să întrețină cu el relații sexuale orale. Sub presiunea psihică exercitată de inculpat, partea vătămată s-a conformat și a procedat la realizarea unui raport sexual oral cu inculpatul, în urma indicațiilor primite de la acesta.
Cei doi au fost surprinși de trei tinere, martorele, și precum și de agentul de pază al parcului martorul, care fusese anunțat de martore și care a intervenit procedând la imobilizarea inculpatului.
Această faptă nu a fost singulară, întrucât, în timpul cercetărilor acestui caz, s-a descoperit faptul că inculpatul, în data de 25.10.2007, în jurul orelor 09,00, a racolat-o în aceeași zonă și pe minora, în vârstă de 11 ani, când aceasta se îndrepta spre școală. Luând victima de ceafă, sub amenințare, inculpatul a condus-o la de gunoi a unui bloc din apropiere unde a obligat-o să-și dea pantalonii și chiloții jos, introducându-i un deget în vagin. Ulterior, inculpatul s-a așezat peste partea vătămată simulând un raport sexual de 2-3 minute. Deși sesizarea părții vătămate și a părților ei exista la momentul comiterii de către inculpat a celei de-a două fapte, recunoașterea inculpatului de către victima minoră de la televizor și ulterior din fotografiile ce i-au fost prezentate la poliție a determinat începerea urmăririi penale față de inculpat și pentru această faptă iar, în cursul cercetărilor, acesta a recunoscut fapta.
Din raportul de expertiză medico-legală nr.A1/12280/2007 a rezultat că partea vătămată prezintă deflorare incompletă recentă ce poate data din 25.10.2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.
Parchetul critică sentința penală sub trei aspecte și anume:
-Instanța nu a individualizat pedepsele aplicate inculpatului conform dispozițiilor art.72 Cod penal.
-Cuantumul pedepsei complementare aplicate de instanță nu a fost corect individualizat și instanța nu a aplicat pedeapsa complementară prevăzută de art.64 lit.d și e Cod penal.
Inculpatul critică sentința penală sub aspectul individualizării pedepsei și solicită în consecință reducerea pedepsei până la 2-3 ani considerând că pedeapsa de 10 ani închisoare este prea excesivă în raport de starea sa de sănătate.
Așa cum arată și raportul de expertiză medico-legală inculpatul prezintă afecțiuni psihice, că a fost abuzat sexual de tatăl său.
Curtea luând spre examinare sentința penală pronunțată de Tribunalul București din punctul de vedere al apelurilor declarate dar și din oficiu conform dispozițiilor art.371 alin.2 Cod procedură penală se constată că prima instanță a stabilit bine situația de fapt și a reținut vinovăția inculpatului în legătură cu săvârșirea a două infracțiuni de viol aflate în comun și pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
Criticile formulate de Parchet și inculpat sub aspectul individualizării pedepsei sunt neîntemeiate.
Astfel în conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal la individualizarea pedepsei trebuie să se țină seama între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârșite de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de persoana făptuitoare, de împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul-apelant nu are antecedente penale și că în cursul procesului a dat dovadă de sinceritate.
Pe de altă parte însă se constată că prin conținutul ei concret, fapta inculpatului prezintă un pericol social deosebit de ridicat.
Așa cum rezultă din probele administrate inculpatul săvârșit două fapte de viol, unul asupra unui băiat minor față de care a practicat sex oral și față de minora în vârstă de 11 ani pe care a supus-o la perversiuni sexuale. Ambele violuri fiind desfășurate în Parcul din
În aceste condiții, lipsa antecedentelor penale și sinceritatea apelantului nu sunt de natură să justifice micșorarea cuantumului pedepsei de 10 ani închisoare aplicată de instanța de fond. Dimpotrivă față de pericolul social ridicat al faptei comise și având în vedere dispozițiile art.52 Cod penal potrivit cărora pedepsele aplicate trebuie să asigure reeducarea făptuitorului, corecția socială a acestuia precum și prevenirea comiterea altei infracțiuni se constată că pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul apelant este corect individualizată.
Din aceleași motive considerăm că și cuantumul pedepsei complementare a fost corect individualizată și corespunde dispozițiilor art.53 alin.2 pct.a Cod procedură penală.
Într-adevăr critica Parchetului de la pct.3 este întemeiată atâta vreme cât și prin însăși natura infracțiunii impun în și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.d și e Cod penal respectiv în ce privește drepturile părinților precum și dreptul de a fi tutore sau curator pe timp de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Fiind admis apelul Parchetului numai în acest sens se mențin celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Se menține starea de arest a inculpatei și se compută arestarea preventivă la zi.
Apelul Parchetului este admis în temeiul dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală iar apelul inculpatului este respins în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului conform dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.1501/ 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală.
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând alică inculpatului și pedeapsa complementară pe timp de 5 ani, prevăzută de art.65-64 lit.d și e Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
prevenția de la 13.02.2008 - la zi și menține starea de arest a inculpatului.
Respinge, ca nefondat apelul inculpatului și-l obligă la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
pentru d-ul jud.
care a încetat activitatea prin pensionare
semnează Președintele completului
GREFIER,
Red.PP-20.05.2009
Dact.EA-21.05.2009/2ex
.a II a Pen-
Președinte:Popescu PetreJudecători:Popescu Petre, Marin Cârcel
