Violul (art.197 cod penal). Decizia 1484/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 4198/1748/2007
1855/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 1484
Ședința publică de la 16 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către inculpatul, și partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 74/19.09.2008, pronunțată de Judecătoria C și a deciziei penale nr. 394/A, din data de 22.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 21, emisă de Baroul București - Cabinet individual, lipsind intimat - parte civilă, pentru care se prezintă avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul desemnat din oficiu, depune delegația solicitând să se facă aplicarea dispozițiilor art. 171 alin. 5 Cod procedură penală.
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul - recurentului inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, formulat în baza dispozițiilor art. 3859pct. 18 Cod procedură penală și achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a, coroborat cu art. 10 lit. a Cod procedură penală, pentru infracțiunea de viol, considerând că, aceasta faptă nu există. Apreciază că, în raport de lipsa probelor directe, de declarațiile contradictorii ale părții vătămate și de faptul că, relațiile sexuale au fost întreținute cu acordul acesteia, fără ca partea vătămată să fie agresată, ori amenințată, nu rezultă infracțiunea de viol, astfel cum concluzionează și raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză.
În ceea ce privește cea de-a doua infracțiune, solicită achitarea inculpatului, având în vedere că, fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiunii, deoarece inculpatul a condus autoturismul pe drum de țară și nu pe drum public. În sensul celor expuse, depune note de concluzii scrise la dosar.
Apărătorul recurentei - părți civile având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de către aceasta și mărirea cuantumului despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul, conform cererii acesteia, depunând în acest sens, note de concluzii scrise. Pe recursul inculpatului, solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
Apărătorul - recurentului inculpat având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către partea civilă, având în vedere cele expuse oral și în notele de concluzii scrise.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului declarat de către inculpat, ca nefondat, considerând că, din actele și probele efectuate în cauză, rezultă cu certitudine că inculpatul se face vinovat de comiterea celor două infracțiuni, motive pentru care, solicită menținerea celor două soluții pronunțate anterior în cauză, pe care, le consideră legale și temeinice.
În ceea ce privește recursul părții civile, lasă la aprecierea instanței decizia ce se va lua.
Recurentul - inculpat având cuvântul, se declară nevinovat, deoarece a întreținut relațiile cu acordul părții vătămate.
CURTEA,
Cu privire la recursurile penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.74/19.09.2008 pronunțată de Judecătoria C în dosarul nr-, s-au hotărât următoarele:
În temeiul art.197 alin. l cu aplic, art.74, 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art.74,76 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.33 alin. l lit. a și art.34 lit. b Cod penal inculpatul are de executat pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei iar în baza art.82 Cod penal s-a stabilit termen de încercare 5 ani.
În baza art.359 Cod proc. civilă i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privitoare la revocarea suspendării condiționate.
În baza art.346 Cod proc. civilă instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, inclusiv cele din faza de urmărire penală.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în data de 16.11.2006 în timp ce partea vătămată se afla pe o stradă în orașul M, județul I, inculpatul i-a propus să urce în mașina pe care acesta o conducea, cu număr de înmatriculare - și care aparținea tatălui său, propunând-i părții vătămate să o conducă până în apropierea blocului în care aceasta locuiește.
După ce partea vătămată a urcat în mașina condusă de inculpat, acesta s-a deplasat pe strada care ducea la locuința părții vătămate dar, când a ajuns în apropierea blocului în care aceasta locuia nu a mai oprit mașina, continuând deplasarea, după care i-a propus părții vătămate să o ducă undeva în afara localității pentru a întreține raporturi sexuale.
Partea vătămată, intenționând să scape de inculpat, i-a propus sa meargă într-un loc anume și în timp ce părțile se deplasau spre locul indicat de partea vătămată, mașina condusă de inculpat s-a împotmolit într-o unde a rămas blocată.
După aceea partea vătămată susține că a încercat să fugă dar inculpatul a prins-o de mână și a adus-o înapoi la mașină.
Din declarațiile părților și din procesul verbal de cercetare la fața locului, rezultă că în interiorul autoturismului inculpatul a întreținut relații sexuale normale și anale cu partea vătămată, fapt confirmat și de expertiza medico-legală efectuată în cauză.
În ceea ce privește actul sexual oral inculpatul a recunoscut în fața procurorului că ar fi întreținut relații de acest gen cu partea vătămată, dar în fața instanței a negat această faptă.
În schimb partea vătămată a precizat că inculpatul ar fi forțat-o să întrețină și relații sexuale orale.
Susținerile inculpatului în sensul că nu ar fi constrâns-o pe partea vătămată să întrețină relații sexuale nu sunt întemeiate.
Astfel, instanța a avut în vedere, comportamentul părții vătămate după ce a ajuns la locuința unde se afla sora sa, -, discuția purtată de aceasta cu martora și cu mama sa.
Tot cele trei persoane au relatat că partea vătămată era speriată, plângea, avea hainele murdare de noroi și pantalonii rupți în genunchi.
În situația în care partea vătămată ar fi întreținut relații sexuale cu inculpatul tară să fie constrânsă nu ar fi avut un asemenea comportament, ar fi ascuns acest fapt.
Analizând comportamentul părții vătămate, în urma consumării actelor sexuale, instanța a apreciat că inculpatul a exercitat o constrângere fizică și psihică asupra părții vătămate.
Având în vedere că locul unde inculpatul a comis fapta era izolat, la o distanță de câteva sute de metri de satul cel mai apropiat, era pe timp de noapte, instanța a apreciat că într-adevăr, părții vătămate i-a fost teamă de acesta, practic a fost lipsită de posibilitatea de a se apăra pentru că nu putea fi auzită sau văzută de alte persoane, astfel ca nu există dubiu cu privire la exercitarea unei constrângeri exercitată de inculpat pentru aod etermina pe partea vătămată să întrețină raporturi sexuale, împotriva voinței acesteia.
În legătură cu cealaltă faptă comisă de inculpat, așa cum rezultă și din adresa emisă de Biroul Evidență Permise de conducere, acesta nu avea permis de conducere la data de 16.11.200*6, dată la care a condus mașina tatălui său pe drumuri publice din raza orașului
Instanța a reținut că în drept fapta inculpatului de a întreține raporturi sexuale cu partea vătămată, prin constrângerea acesteia, constituie infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 Cod penal iar fapta de a conduce pe drumuri publice a unui autoturism fără a avea permis de conducere, constituie infracțiunea prevăzută de art.86 alin.l din nr.OUG 195/2002, republicată.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel partea vătămată criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului și a greșitei soluționări a laturii civile a cauzei, solicitând majorarea pedepsei și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile arătate cu ocazia constituirii de parte civilă în cauză.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei sale condamnări pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 Cod penal și greșitei individualizări a pedepsei aplicate pentru infr. prev. de art.86 alin.l din OUG nr. 195/2002 solicitând achitarea sa, întrucât fapta de viol nu există și reducerea pedepsei aplicată pentru cealaltă infracțiune.
Prin decizia penală 394/A din 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția Penală
A admis apelul declarat de partea vătămată - parte civilă împotriva sentinței penale nr.74/19.09.2008 și împotriva încheierii de ședință din data de 29.09.2008, "pronunțate în dosarul penal nr- al Judecătoriei
A desființat, în parte, sentința și încheierea apelată și rejudecând cauza pe fond:
In baza art. 197 alin.l Cod penal a condamnat pe inculpatul - (fiul lui G și, născut la data de 14.03.1983 în Orașul T, județul T, fără antecedente penale, -, domiciliat în orașul M,-,.10,.2,. 15, județul I) la o pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art.65 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.33 lit.a și art. 34 lit. b Cod penal, a contopit pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii de viol cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată de judecătorie pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin.l din OUG nr.l95/2002, urmând ca inculpatul - să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.35 al.l Cod penal a aplicat inculpatului - pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a Ii-a și lit.b Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.71 a Cod Penal interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II - a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 14 și 346 alin.2 Cod procedură penală rap. la art. 998 și urm. Cod civ. a obligat pe inculpat la plata către partea civilă, domiciliată în orașul M,-, - 18,.l,.2,.8, județul I, a sumei de 7000 lei, reprezentând daune morale.
A respins celelalte pretenții solicitate cu titlu de daune morale și materiale, ca neîntemeiate.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul -.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat pe inculpatul - la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
In baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare determinate de apelul părții vătămate - parte civilă rămân în sarcina statului.
Examinând sentința penală atacată sub aspectul criticilor formulate și din oficiu, tribunalul a constatat apelul declarat de partea vătămată fondat, iar cel declarat de inculpat nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod corect materialul probator administrat în cauză în raport cu care a rezultat vinovăția inculpatului pentru faptele deduse judecății.
Soluția de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol este justificată, în condițiile în care din coroborarea materialului probator administrat în cauză (declarații parte vătămată; declarații martori, și; planșe foto; procesul-verbal de cercetare la fața locului și raportul de expertiză medico-legală) rezultă atât existența faptei cât și vinovăția inculpatului.
Sub aspectul învederat mai sus, sunt relevante: declarațiile inculpatului care a recunoscut că a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, dar cu consimțământul acesteia, în autoturismul tatălui său, procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului din care a rezultat că locul unde părțile au întreținut relații sexuale se află la ieșirea din satul, pe un drum de câmp iar la verificarea interiorului autoturismului cu care s-a deplasat inculpatul a fost găsit un aparținând părții vătămate, precum și un prezervativ folosit de către inculpat; declarațiile martorilor și din care rezultă că în data de 16.11.2006 a apărut la domiciliul lor partea vătămată care era speriată și plângea și avea hainele răvășite, pline de noroi și care îi lipsea un, prezentând urme de lovire în zona nasului, le-a relatat că a fost obligată de inculpat să întrețină relații sexuale cu acesta împotriva voinței sale.
Cu toate acestea tribunalul a apreciat, că deși în procesul de individualizare a pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prima instanță a avut în vedere atât gradul de pericol social al faptei comise cât și persoana inculpatului, reținând în mod corect ca circumstanță atenuantă împrejurarea că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, nu a dat eficiență deplină prevederilor art.72 Cod penal, neținând seama de împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta împotriva unei minore (fapt cunoscut de inculpat în condițiile în care acesta a susținut că o cunoștea pe partea vătămată de când aceasta era un copil), ce imprimă faptei un caracter grav, în sensul art.75 alin. ultim Cod penal
În condițiile arătate în cauză erau aplicabile prevederile art.80 alin.2 Cod penal, situație în care coborârea pedepsei sub minimul special nu mai era obligatorie aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum de 2 ani, nefiind justificată, în raport cu gradul de pericol social al faptei, impunându-se majorarea acesteia până la 3 ani.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infr. prev. de art.86 alin. l din OUG nr. 195/2002, tribunalul a apreciat că, aceasta corespunde criteriilor prev. de art.72 Cod penal, neimpunându-se a fi redusă.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, tribunalul a apreciat că prima instanță a reținut în mod greșit că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, în condițiile în care din înscrisul aflat la dosar (fila 28 dosar fond) rezultă că aceasta a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpatul și partea civilă, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice.
Inculpatul a solicitat să se dispună achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală pentru infracțiunea de viol, motivând că această faptă nu există în raport de lipsa probelor directe, de declarațiile contradictorii ale părții vătămate și de faptul că relațiile sexuale au fost întreținute cu acordul acesteia, care nu a fost amenințată sau agresată.
Față de cea de a doua infracțiune pentru care a fost condamnat inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală, susținând că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni deoarece a condus autoturismul doar pe drumuri de țară, neasfaltate.
Partea civilă a solicitat majorarea despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul, motivând că cele acordate de instanța de apel sunt insuficiente în raport de gravitatea faptelor comise de inculpat care a profitat de vârsta sa fragedă.
Curtea, examinând hotărârile atacate pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de criticile formulate analizate prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 9 și 18 Cod procedură penală, cât și din oficiu conform dispozițiilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală constată nefondate recursurile.
Recursul, spre deosebire de calea de atac a apelului posibil pentru îndepărtarea oricărei greșeli de fapt sau de drept, constituie o jurisdicție exercitabilă numai în cazuri limitativ determinate, reprezentând violări ale legii, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii.
Criticile formulate în cauză de către inculpat și întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală nu sunt întemeiate, pentru a constitui caz de casare în sensul acestui text de lege, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, respectiv, să fie esențială, în sensul de a fi influențat asupra soluției cauzei, și, evident neîndoielnică.
În speță, există plângerile părții vătămate, planșele foto, raportul de expertiză medico-legală, adresa I din 22.11.2006, depozițiile martorilor, -, G, care dovedesc pe deplin vinovăția inculpatului în comiterea celor două infracțiuni pentru care s-a dispus, în mod legal, condamnare acesteia.
În această situație nu mai poate fi vorba de o contradicție evidentă, necontroversată și esențială între ceea ce spune dosarul prin probele sale și ceea ce au reținut instanțele de judecată prin hotărârile lor, astfel cum este definită eroarea gravă de fapt, criticile inculpatului vizează doar un aspect de apreciere a probelor, ceea ce excede cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală și totodată nu pot fi analizate în raport de nici unul din celelalte cazuri prevăzute de art. 3859alin. 1 Cod procedură penală, deoarece recursul este o cale de atac eminamente devolutivă în drept.
Critica formulată în cauză de partea civilă nu poate fi primită, prin prisma cazului de casare invocat, art. 3859alin. 9 Cod procedură penală întrucât dispozitivul hotărârii instanței de apel cuprinde soluțiile asupra tuturor cererilor și elementelor cauzei, expuse în considerente ceea ce conduce la concluzia că prin această hotărâre a fost rezolvat fondul cauzei și astfel nu se impune rejudecarea cauzei de această instanță.
Pentru toate aceste considerente se constată că recursurile declarate sunt nefondate și urmează a fi respinsa în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2, 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 74/19.09.2008, pronunțată de Judecătoria C și a deciziei penale nr. 394/A din data de 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-30.10.2009
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Leontina Cișmașiu, Petre Popescu
