Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1485/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 13282./301/2007
1296/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 1485
Ședința publică de la 16 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Leontina Cișmașiu
JUDECĂTOR 3: Petre Popescu
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 181/02.04.2008, pronunțată de Judecătoria sector 3 B și a deciziei penale nr. 252/A, din data de 22.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentul - inculpat, pentru care se prezintă avocat oficiu, în baza delegației nr. -, emisă de Baroul București - intimat - inculpat, pentru care se prezintă avocat oficiu, intimat - parte civilă, intimat - parte vătămată, pentru care se prezintă avocat ales, în baza împuternicirii nr. 69604, emisă de Baroul București - Cabinet individual, pentru care se prezintă avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, emisă de Baroul Bacău - Cabinet individual și .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Din oficiu, Curtea, ridică excepția inadmisibilității recursului formulat de către inculpat, având în vedere lipsa nejustificată a acestuia și faptul că, a fost declarat de către apărătorul din oficiu și privește latura civilă a cauzei.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, consideră că, prezentul recurs nu este admisibil, având în vedere că vizează numai latura civilă, iar recurentul nici nu s-a prezentat pentru a și-l însuși și nici nu este formulat personal de către inculpat.
Apărătorul intimatelor - părți vătămate și, având cuvântul, arată că este de acord cu excepția ridicată și cu concluziile puse de către procurorul de ședință.
Apărătorul intimatei - părți vătămate, având cuvântul, arată că este de acord cu excepția ridicată de către instanță.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței decizia ce se va pronunța.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prinsentința penală nr.18/ 02.04.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul penal nr-, în baza art. 215 alin. 1,2,3 pen. raportat la art.74 lit.a pen. cu aplicarea art.76 lit.c pen. a fost condamnată inculpata la 2 ani închisoare.
În baza art.293 alin.l și 2.pen. raportat la art.74 lit.a pen. cu aplicarea art.76 lit.e pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 1 lună închisoare.
În baza art.25 rap. la art.290 alin.l pen. cu aplicarea art.74 lit.a pen., și art.76 lit.e pen. a fost condamnată aceeași inculpată la 1 lună închisoare.
În baza art.33-34.pen. s-a stabilit că inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare, iar n baza art.71 pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a-b pen.
În baza art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, ce constituie termen de încercare, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art.83 pen.
În baza art.71 alin.5 pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.215 alin. 1,2,3 pen. cu aplic. art.74 lit.a și c pen. cu aplicarea art.76 lit.c pen. a fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.
In baza art.293 alin.l pen. cu aplic. art.74 lit.a și c pen. cu aplicarea art.76 lit.e pen. a fost condamnat același inculpat la 1 lună închisoare.
In baza art.290 alin.l pen. cu aplic. art.74 lit.a și c pen. cu aplicarea art.76 lit.e pen. a fost condamnat același inculpat la 1 lună închisoare.
In baza art.33-34.pen. s-a stabilit că inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare, iar în baza art.71 pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a-b pen.
In baza art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, ce constituie termen de încercare, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art.83 pen.
În baza art.71 alin.5 pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, împotriva inculpaților și în contradictoriu cu părțile vătămate, și, în baza art. 14 și art.346 proc.pen. rap. la art.998 -999 Cod civil, au fost obligați în solidar inculpații către partea civilă la plata sumei de 30.000 Euro sau a c/val în lei a acestei sume la cursul BNR din ziua efectuării plătii, reprezentând despăgubiri materiale.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale formulata de partea civila în cauză.
În baza art.348 proc.pen. s-a dispus anularea actelor false, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între inculpați în calitate de vânzători și partea vătămată în calitate de cumpărător, autentificat sub nr.1541/ 5.04.2001 de BNP a, cu privire la imobilul situat în B, B- 1 - 2. nr.17,. 1,.l,.2,. 78, sector3. S-au menținut actele subsecvente încheiate cu privire la imobilul în cauză.
In baza art.191 proc.pen. au fost obligați inculpații la câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în perioada 26.01.2001- 02.04.2003 partea vătămata a fost plecată la muncă în străinătate, iar la data de 02.04.2003 când s-a întors în țară a constatat că în imobilul său locuia familia. Inculpata a contractat mai multe împrumuturi iar în vederea achitării datoriilor s-a hotărât să vândă locuința a cărei proprietar era împreună cu soțul său, fără acordul acestuia. Pentru întocmirea contractului de vânzare - cumpărare aceasta i-a propus inculpatului care semăna cu soțul ei, ca pentru suma de 2.500.000 rol să se prezinte la un notariat, cu buletinul de identitate al lui iar acolo să se legitimeze în fals ca fiind și să semneze contractul de vânzare-cumpărare, în locul părții vătămate. La data de 05.04.2001 inculpatul s-a prezentat împreună cu inculpata la BNP a unde s-a legitimat cu buletinul de identitate al părții civile și a semnat in contract la dreptul rubricii vânzător astfel că în fața notarului au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1541/ 5.04.2001 de BNP a, cu privire la imobilul situat în B, B- 1 - 2. nr.17,.l,.l,.2,. 78, sector 3. In contract au figurat ca vânzători partea civilă și inculpata (fosta ) iar la cumpărător.
Ulterior imobilul a fost vândut succesiv părților vătămate și conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.532/ 16.12.2002 de BNP, iar acestea au vândut imobilul părții vătămate conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.91 / 26.02.2007 de BNP.
Fapta inculpatei care cu intenție directă i-a încredințat inculpatului buletinul de identitate al soțului ei pentru a folosi la legitimarea acestuia în fața notarului public atribuindu-i identitatea soțului său, l-a determinat pe acesta să semneze în contract la dreptul rubricii vânzător în locul soțului ei, ducându-1 în eroare pe cumpărătorul, atestând în mod nereal că inculpatul este soțul său, obținând un folos material și pricinuind părții civile o pagubă întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.215 alin. 1,2,3 pen. art.293 alin.l și 2.pen. și art.25 rap. la art.290 alin.l pen.
Fapta inculpatului care cu intenție directă s-a prezentat sub o identitate falsă în fața notarului public, a contrafăcut semnătura părții vătămate, ducându-1 în eroare pe cumpărătorul atestând în mod nereal că este soțul inculpatei, obținând un folos material si pricinuind părții civile o pagubă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art.215 alin. 1,2,3 pen. art.293 alin.l pen. și art.290 alin.l pen.
Față de cele analizate, instanța a apreciat că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpații și in ziua de 05.04.2001, motiv pentru care a aplicat pedeapsa prevăzută de lege.
La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 pen. circumstanțele reale ale comiterii faptei, precum și cele personale ale inculpatului.
În raport de acestea, având în vedere faptul că inculpatul a avut o buna conduita anterior săvârșirii infracțiunii, că a avut o poziție sinceră, cooperantă în fața organelor judiciare, recunoscând și regretând fapta, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.74 lit.a și c pen. privind circumstanțele atenuante și, în consecință, s-a aplicat o pedeapsă sub minimul special, respectiv 2 ani închisoare, conform art.76 lit.d pen.
Având în vedere faptul că inculpata a avut o bună conduită anterior săvârșirii infracțiunii, fiind la primul conflict cu legea penală, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.74 lit.a pen. privind circumstanțele atenuante și, în consecință, s-a aplicat o pedeapsă sub minimul special, respectiv 2 ani închisoare, conform art.76 lit.d pen.
Ca modalitate de executare, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.81 pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, inculpații nemaifiind anterior condamnați la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, iar scopul pedepsei poate fi atins chiar dacă inculpații nu execută pedeapsa în regim de deținere.
Pe latură civilă, instanța a admis în parte acțiunea civila formulată în cauză de partea civilă împotriva inculpaților și în contradictoriu cu părțile vătămate, și și în baza art.14 și art.346 proc.pen. rap. la art.998 -999 Cod civil, au fost obligați în solidar inculpații către partea civilă la plata sumei de 30.000 Euro, despăgubiri materiale.
Întrucât prin fapta inculpaților nu s-a produs părții civile un prejudiciu moral care să poată fi evaluat pecuniar, instanța a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de acordare a daunelor morale.
În baza art.348 proc.pen. instanța a dispus anularea actelor false, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între inculpați în calitate de vânzători si partea vătămată în calitate de cumpărător, autentificat sub nr.1541/ 5.04.2001 de BNP a, cu privire la imobilul situat în B, B- 1 - 2. nr. 17,.l,.l,.2,. 78, sector 3, pentru fraudă la lege.
Având în vedere faptul că părțile vătămate, și au fost cumpărători de bună credință și cu titlu oneros al imobilului, instanța a dispus menținerea actelor subsecvente încheiate cu privire la imobilul în cauză. In plus această măsură se justifică și pentru stabilitatea circuitului civil.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apelinculpatul și partea civilă criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel formulate în scris și atașate la dosar partea vătămată a arătat, în esență, că prin menținerea actelor subsecvente actului fals a fost încălcat principiul accesorium sequitur principale și a solicitat restabilirea situației anterior săvârșirii infracțiunii.
În apelul declarat de inculpatul s-a arătat că suma la care a fost obligat de instanța de fond să o plătească în solidar cu inculpata este prea mare față de posibilitățile materiale de care dispune iar la săvârșirea infracțiuni nu a avut o contribuție majoră. Totodată a solicitat redozarea pedepsei aplicate.
Prindecizia penală nr.536/ 19.09.2008pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală s-a admis apelul declarat de partea civilă, s-a desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:
În baza art.998-999 Cod civil, coroborat cu art.14, art.348 proc.pen. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă, și pe cale de consecință s-a restabilit situația anterioară săvârșirii infracțiunii.
S-a înlăturat dispoziția referitoare la obligarea în solidar a inculpaților și la plata sumei de 30.000 Euro către partea civilă.
S-a înlăturat dispoziția referitoare la menținerea actelor subsecvente încheiate cu privire la imobilul în cauză.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Totodată, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
Pentru a pronunța această hotărare, s-a reținut, că în perioada 26.01.2001 - 02.04.2003 partea vătămată a fost plecat la muncă în străinătate, iar la întoarcerea în țară a constat, că locuința sa situată în B, B- 1 - 2. nr.17,.l,.l,.2,.78, sector 3, fusese vândută. Inculpata, fosta soție a părții vătămate, a contractat mai multe împrumuturi și pentru achitarea acestora 1-a determinat pe inculpatul, care semăna cu soțul său, să se prezinte la notariat cu buletinul de identitate al părții vătămate, să se legitimeze ca fiind și să semneze contractul de vânzare cumpărare la rubrica vânzător.
Astfel, la data de 05.04.2001 cei doi inculpați s-au prezentat la Biroul - Notarului Public a și au încheiat actele de vânzare cumpărare asupra imobilului respectiv către cumpărătorul.
Ulterior imobilul a fost vândut către părțile vătămate și conform contractului de vânzare cumpărare nr.532/ 16.12.2002 încheiat la Biroul Notarului Public, iar aceștia au vândut imobilul părții vătămate conform contractului de vânzare-cumpărare nr.91/ 26.02.2007 autentificat de Biroul Notarului Public.
Cu privire la apelul declarat de partea vătămată, instanța de apel a arătat că potrivit art.348 proc.pen. " nstanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță asupra reparării pagubei materiale și a daunelor morale în cazurile prevăzute în art.17, iar în celelalte cazuri numai cu privire la restituire lucrului, desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii".
Potrivit art.14 alin.3 lit.a proc.pen. repararea pagubei se face potrivit dispozițiilor legii civile: în natură, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, prin desființarea totală sau parțială a unui înscris și prin orice alt mijloc de reparare ".
De asemenea, potrivit principiului "restitutio in integrum"tot ce s-a executat în baza unui act juridic desființat trebuie restituit astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act nu s-a încheiat.
S-a constatat, că la data de 12.12.2007 partea vătămată s-a constituit cu suma de 45.000 euro din care 25.000 euro contravaloarea a1/2din imobil, 10.000 euro reprezentând lipsa de folosință a imobilului și 10.000 euro daune morale, iar la data de 25.03.2008 și-a precizat acțiunea civilă în sensul repunerii părților în situația anterioară.
S-a observat, că instanța de fond a anulat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1541/ 05.04.2001 de către Biroul Notarului Public a, însă nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.348 proc.pen. și art.14 alin.3 prin C.P.P. restabilirea situației anterior săvârșirii infracțiunii, soluție nelegală față de dispozițiile legale în materie și față de precizarea acțiunii civile de către partea civilă. Prin urmare, s-a impus, ca prin admiterea acțiunii civile, părțile să revină la situația anterioară săvârșirii infracțiunii.
Ca un act subsecvent aplicării dispozițiilor procedurale mai sus amintite obligarea în solidar a inculpaților Și la plata sumei de 30.000 Euro către partea civilă nu s-a mai impus deoarece s-ar ajunge ca prejudiciul creat să fie reparat de două ori, o dată prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor și a doua oară prin echivalentul unei sume de bani.
Totodată s-a impus ca dispoziția referitoare la menținerea actelor subsecvente încheiate cu privire la imobilul în cauză să fie înlăturată deoarece prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii și, având în vedere că efectele desființării actului juridic se producpartes,iar nu față de terți, urmează ca părțile să-și soluționeze pretențiile pe calea unei acțiuni în fața instanței civile.
Cu privire la apelul declarat de inculpatul, instanța de apel a reținut că inculpatul a invocat faptul că nu are posibilități materiale pentru a repara prejudiciul creat părții civile prin infracțiunile săvârșite, însă potrivit art.998-999.civ. prejudiciul se repară integral, iar în stabilirea întinderii despăgubirii nu se i-au în calcul nici gravitatea vinovăției, nici starea materială a autorului infracțiunii.
Referitor la pedepsele aplicate, s-a constatat că au fost corect individualizate de către judecătorul fondului în raport de criteriile prevăzute de art.72 Cp. astfel că nu s-a impus micșorarea acestora.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs părțile civile, și. Motivele de recurs au fost formulate în termenul prevăzut de dispozițiile art. 38510alin. 2.proc.pen. acestea vizând următoarele aspecte comune: nemotivarea deciziei de către instanța de apel cu privire la soluția dispusă asupra laturii civile, critică încadrată în cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 9.proc.pen.; nepronunțarea de către instanța de apel asupra unei cereri esențiale pentru părți, respectiv asupra cererii de despăgubiri civile formulate de părțile civile și în condițiile în care aceasta a dispus anularea actelor subsecvente - invocând incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 10.proc.pen. Părțile civile și au invocat ca motiv subsidiar de recurs, eroare de fapt ce a condus la anularea contactelor de vânzare cumpărare subsecvente, critică pe care a încadrat-o în cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 18.proc.pen. iar partea civilă a criticat și încadrarea juridică dată faptei, arătând că contractul de vânzare cumpărare este un înscris sub semnătură privată.
Prindecizia penală nr.1655/R din 18.12.2008,pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise recursurile declarate de părțile civile, și, s-a casat în totalitate decizia penală nr.536/ 26.09.2008 a Tribunalului București Secția I penală și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor.
Analizând decizia recurată, în limitele prevăzute de dispozițiile art. 3851alin. 4 teza finală proc.pen. numai cu privire la modificările aduse sentinței de către instanța de apel, părțile civile neapelând hotărârea (soluția fiindu-le favorabilă), prin prisma criticilor formulate sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea a constatat că recursurile sunt întemeiate.
S-a arătat că așa cum rezultă din considerentele sentinței, motivul pentru care instanța de fond a dispus menținerea contractelor de vânzare cumpărare subsecvente cu privire la imobilul situat în B, B- 1 - 2. nr.17,. 1,.l,.2,. 78, sector 3fost buna credință a cumpărătorilorși stabilitatea circuitului civil, considerând așadar că este incidentă excepția de la principiul efectelor nulității în cazul terțului subdobânditor de bună credință și cu titlu oneros al unui imobil
Curtea a constatat că instanța de apel, după ce a redat conținutul articolelor 348 și 14 alin. 3.proc.pen. și al principiuluirestitutio în integrum, s-a limitat a constata că instanța de fond nu a făcut aplicarea acestora, precizând în final că "se impune ca, prin admiterea acțiunii civile, părțile să revină la situația anterioară săvârșirii infracțiunii", nearătând însă care sunt considerentele pentru care a ajuns la o atare concluzie. În condițiile în care, instanța de fond a menținut contractele de vânzare cumpărare în baza unor excepții de la principiile enunțate de către tribunal, acesta trebuia să arate care sunt în concret motivele pentru care respectivele excepții nu sunt aplicabile în cauză, de ce părțile civile nu au calitatea de cumpărători de bună credință și astfel bunul trebuie să revină în patrimoniul părții civileși implicit al inculpatei.
În raport de cele arătate, Curtea a reținut în cauză incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859alin. 1 pct. 9.proc.pen. hotărârea necuprinzând motivele pe care se sprijină soluția dispusă cu privire la contractele de vânzare cumpărare subsecvente, împrejurare ce a pus instanța de recurs în imposibilitatea cenzurării acesteia sub acest aspect și a atras casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Mai mult decât atât, Curtea a constatat că în cauză, în contextul soluției adoptate de tribunal, devine incident și cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 10.proc.pen. instanța de apel nepronunțându-se asupra unei cereri esențiale pentru părțile civile, de natură a influența soluția procesului. S-a arătat că după ce a dispus, total nemotivat, restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acțiunii civile formulate în fața instanței de fond de către părțile civile și (fila 52 fond), prin care solicitau, pentru ipoteza desființării actului de vânzare cumpărare obligarea inculpaților la plata sumei de 40.000 euro, tribunalul considerând că este cazul ca "părțile să-și soluționeze pretențiile pe calea unei acțiuni în fața instanței civile".
S-a apreciat că, în cauză, nu era incident vreun caz de lăsare nesoluționată a acțiunii civile, instanța de apel, cu ocazia rejudecării laturii civile, fiind obligată, conform art. 379 pct. 2 lit. a proc.pen. să facă aplicarea dispozițiilor de la judecata în fond, și deci, conform art. 346 alin. 1.proc.pen. să se pronunțe asupra acțiunii civile, având în vedere soluția de condamnare a inculpaților.
Referitor la celelalte motive de recurs, asupra acestora Curtea nu s-a mai pronunțat având în vedere că cele două cazuri fac parte din motivele formale de recurs care prevalează în analiză în raport de cele substanțiale. Oricum criticile părții civile sub aspectul laturii penale a cauzei nu puteau fi analizate, în condițiile în care nu a declarat apel, fiind incidente, astfel cum s-a arătat anterior dispozițiile art. 3851alin. 4 teza finală, proc. pen.
Curtea a indicat ca la rejudecarea apelurilor tribunalul să aibă în vedere toate apărările de fapt și de drept invocate de părțile civile recurente, astfel cum acestea au fost pe larg dezvoltate atât în fața instanței de fond, cât și în recurs, soluționarea cererii părților civile de acordare de despăgubiri având evidentcaracter subsidiar, instanța de apel urmând a se pronunța asupra acesteia în ipoteza în care constată, față de probatoriul administrat și de principiile de drept aplicabile, că se justifică și desființarea actelor de vânzare cumpărare subsecvente.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București - secția I penală la data de 6.02.2009 sub nr-.
Înrejudecarea apelurilorau fost audiați partea civilă și martorii propusă de partea civilă și, propus de partea civilă, declarațiile acestora fiind consemnate in scris si atașate la dosar si administrata proba cu inscrisuri propusa de părțile civile si.
Deși inițial apelul declarat de inculpatul viza atât latura penala, respectiv reindividualizarea pedepsei, cat si latura civila,la rejudecarea apelului, inculpatul si-a restrâns motivele de apel arătând ca acesta vizeazănumai latura civilaa cauzei.
Prindecizia penală nr.252/A din 22.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr.181 din 2.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3
Tribunalul a reținut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că în perioada 26.01.2001 -02.04.2003 partea vătămată a fost plecat la muncă în străinătate, iar la întoarcerea în țară a constat că locuința sa situată în B, B- 1 - 2. nr.17,.l,.l,.2,.78, sector 3, fusese vândută. Inculpata, fosta soție a părții vătămate, a contractat mai multe împrumuturi și pentru achitarea acestora 1-a determinat pe inculpatul, care semăna cu soțul său, să se prezinte la notariat cu buletinul de identitate al părții vătămate, să se legitimeze ca fiind și să semneze contractul de vânzare cumpărare la rubrica vânzător.
Astfel, la data de 05.04.2001 cei doi inculpați s-au prezentat la Biroul -Notarului Public a și au încheiat actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1541/05.04.2001 asupra imobilului situat în B, B- 1 - 2. nr.17,.l,.l,.2,.78, sector 3, către cumpărătorul. Dreptul de proprietate asupra imobilului a fost înscris în cartea funciara nr. 20979 de la Judecătoria Sector 3 B - Biroul de carte funciara, în baza încheierii nr. 6444/12.04.2001, proprietar fiind (extras Carte funciara fila 75 dosar apel -).
Ulterior a vândut imobilul, prin intermediul unei agenții imobiliare (precontract de vânzare cumpărare nr. 02/23.11.2002 care poartă semnătura agentului imobiliar si stampila agenției imobiliare " 2000 SRL"- fila 80 dosar apel -) către părțile vătămate și, încheindu-se contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.532/16.12.2002 la Biroul Notarului Public (file 83-85 dosar apel -). Dreptul de proprietate asupra imobilului a fost înscris în cartea funciara nr. 20979 municipiului B - Sector 3 la Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara Sector 3, în baza încheierii nr. 1267/18.01.2007, proprietari fiind si.
Părțile vătămate si au vândut, la rândul lor, imobilul, prin intermediul unei agenții imobiliare (contract de vizionare încheiat de partea vătămata cu agenția imobiliara " 2002 SRL"-fila 42 dosar apel - si declarațiile pârtii civile si martorului - file 35-37; 40-41 dosar apel -) către partea vătămată, încheindu-se contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.91/28.02.2007 la Biroul Notarului Public (file 46-49 dosar fond -). Dreptul de proprietate asupra imobilului a fost înscris în cartea funciara nr. 20979 Municipiului B - Sector 3 la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Sector 3, în baza încheierii nr. -/02.03.2007, proprietar fiind.
Din situația de fapt anterior menționata, Tribunalul retine că părțile vătămate, si, la momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare, au fost de bună credință, dobândind imobilul in litigiu (dreptul de proprietate asupra acestuia fiind înscris în cartea funciara încă din data de 12.04.2001, fiecare dintre proprietari inscriindu-si dreptul de proprietate in Cartea funciara pentru a asigura publicitatea) cu titlu oneros prin intermediul unor agenții imobiliare.
Faptul că ulterior cumpărării, la aproximativ 6-7 luni (conform declarației martorei - file 38-39 dosar apel -), martora ar fi adus la cunoștința părților vătămate că actele de proprietate nu ar fi în regulă, fiind false, nu are relevantă asupra bunei credințe, intrucat la momentul cumpărării nu s-a făcut dovada ca aceștia ar fi fost avertizați sau incunostiintati ca actele de proprietate nu ar fi in regula, iar pe de alta parte nu au fost tulburați de nimeni in posesia imobilului toată perioada in care l-au stăpânit, aproximativ 5 ani de zile, si l-au amenajat pentru a putea locui in el, la momentul cumpărării nefiind locuibil, astfel cum rezulta din declarația aceleiași martore si din cea a pârtii vătămate.
In ceea ce o privește pe partea vătămata, nu exista nicio dovada ca la momentul cumpărării ar fi cunoscut despre situația juridica a imobilului, deși aceasta, înainte de cumpărare a mers la administrația asociației de proprietare pentru a se interesa de imobil. Nici martora, propusa de partea civila in dovedirea relei credințe a pârtii vătămate nu arata ca ar fi prevenit-o in vreun fel cu privire la acest aspect. La momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, in Cartea funciara nu existau înscrieri privitoare la sarcini sau interdicții, astfel cum rezulta din extrasul de carte funciara nr. -/26.02.2007 eliberat de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Sector 3
Faptul ca nu are forme legale in imobilul in care locuiește, respectiv imobilul in litigiu, ca a avut o atitudine pasiva, de neprezentare in fata instanțelor judecătorești cu ocazia judecării prezentei cauze si ca nu a formulat niciun fel de apărare in fond si apel nu poate conduce instanța la concluzia ca aceste împrejurări afectează gradul de credibilitate al pârtii vătămate si implicit buna credința asa cum incearca sa sugereze partea civila in susținerea apelului sau.
Nici susținerea părtii civile in sensul ca reaua credința a pârtilor vătămate si rezida si din prețul mic, respectiv 14.000 EURO, in condițiile in care prețul de pornire a fost de 23.500 EURO, achitat pe imobilul in cauza, intrucat, asa cum rezulta si din declarația martorului, precum si din înscrisurile depuse la dosar sub acest aspect, preturile unor imobile similare variau in funcție de mai mulți factori (zona, vechimea blocului in care era situata, etajul la care se afla, amenajările făcute) intre 12.000-23.000 EURO. Chiar martora, propusa de partea civila a arătat ca a aflat de la vecini ca preturile garsonierelor din blocul in care locuiește (blocul in care este situat si imobilul in litigiu) variau intre 15.000 si 23.000 EURO in funcție de amenajări. Or, in atare situație, prețul achitat de partea vătămata nu a fost un preț mic, derizoriu cat sa-i atragă atenția ca ar fi ceva in neregula cu imobilul pe care-1 cumpăra.
Conform art. 1899 alin. 2 Cod civil, buna-credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce aleagă rea-credinta. Or, in speța reaua-credinta a pârtilor civile, si a fost invocata de partea civila, insa nu a făcut dovada acesteia astfel cum cere textul legal anterior menționat.
Astfel fiind, Tribunalul a constatat ca instanța de fond, in mod corect, a apreciat că părțile vătămate, și au fost cumpărători de bună credință și cu titlu oneros al imobilului si a dispus menținerea actelor subsecvente încheiate cu privire la imobilul în cauză.
Este adevărat ca unul din efectele nulității unui act juridic este principiul " jure dantis resolvitur jus accipientis" (principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului inițial) conform căruia anularea actului inițial, primar atrage anularea si a actelor subsecvente, datorita legăturii sale cu primul, principiu invocat in susținerea apelului sau de către partea civila, însă de la acest principiu sunt si excepții, printre care cazul subdobanditorului de buna credința cu titlu oneros a unui imobil. In acest caz, anularea titlului de proprietate al transmitatorului cu titlu oneros al unui bun nu este de natura sa atragă caducitatea actelor in ce privește pe terții subdobanditori în cazul in care aceștia sunt de buna credința. Or, în speța, părțile vătămate, și sunt subdobanditori de buna credința (asa cum s-a reținut anterior) si cu titlu oneros, astfel ca se impune menținerea actelor încheiate de acestea pentru considerațiuni de echitate (ocrotirea bunei credințe a subdobanditorului cu titlu oneros) si de stabilitate a circuitului civil.
In consecința, Tribunalul a constatat ca hotărârea apelata este legala si temeinica sub acest aspect, iar apelul declarat de partea civila este nefondat.
In ceea ce privește apelul declarat de inculpatul, Tribunalul constata ca acesta a invocat faptul că nu are posibilități materiale pentru a repara prejudiciul creat părții civile prin infracțiunile săvârșite si ca a avut o contribuție, neînsemnată la săvârșirea faptelor, astfel ca se impune reducerea despăgubirilor la care a fost obligat.
Conform art. 998.civ. "orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a-1 repara". Din aceasta dispoziție legala se desprinde principiulreparării integrale a prejudiciuluisi principiul ca prin aceasta reparare se urmăreșterealizarea unei despăgubiri efective.
Astfel fiind, in stabilirea întinderii prejudiciului nu se ia în considerare nici starea materiala a inculpatului si nici starea materiala a părții vătămate. De asemenea, gravitatea vinovăției, respectiv contribuția minima invocată de apelantul inculpat, nu constituie un criteriu pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, inculpatul fiind ținut sa răspundă integral chiar si pentru cea mai ușoara culpa, mai cu seama ca, potrivit disp. art. 1003 Cod civil, in raporturile cu partea vătămata, răspunderea inculpaților si, care au cauzat împreuna prejudiciul pârtii vătămate, este solidara, fiecare dintre ei putând fi urmărit pentru întregul prejudiciu creat.
In atare situație, tribunalul a apreciat că apelul declarat de inculpat sub aspectul laturii civile a cauzei apare ca nefondat.
Cat privește apelul declarat de inculpatul pe latura penala, respectiv reindividualizarea pedepsei, Tribunalul a constatat ca la rejudecarea apelului, inculpatul si-a restrâns motivele de apel, arătând ca acesta vizează numai latura civila a cauzei, astfel ca nu s-a mai analizat hotărârea apelata sub aspectul individualizării pedepselor aplicate acestui inculpat.
Impotriva sentinței penale nr. 181/02.04.2008 și a deciziei penale nr. 252/A/22.04.2009 a fost declarat recurs pentru inculpatul.
Potrivit art.385/2 coroborat cu 362 alin.2 C.P.P. recursul poate fi declarat pentru inculpat de către reprezentantul legal, de către apărător sau de soțul acestuia.
Curtea constată că recursul nu a fost declarat de inculpat, ci de avocatul din oficiu care i-a asigurat asistența juridică în fața instanței de apel, care însă nu s-a prezentat în recurs și nici nu a depus mandatul special pe care inculpatul i l-ar fi dat pentru a exercita calea de atac a recursului, în numele său.
Inculpatul nu s-a prezentat la nici unul din termenele de judecată din recurs.
Se mai reține că recursul inculpatului nu ar putea să vizeze decat latura civilă a cauzei avand în vedere precizarea pe care a făcut-o în fața instanței de apel că își limitează apelul numai la latura civilă a cauzei.
In consecință, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.a C.P.P. Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul inculpatului declarat împotriva sentinței penale nr. 181/02.04.2008 pronunțată de Judecătoria sector 3 B și a deciziei penale nr. 252/A din data de 22.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală.
In temeiul art.192 alin.3 C.P.P. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 181/02.04.2008, pronunțată de Judecătoria sector 3 B și a deciziei penale nr. 252/A, din data de 22.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.-13.11.2009/2ex
Pen. - Jud.;
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Leontina Cișmașiu, Petre Popescu
