Violul (art.197 cod penal). Decizia 24/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori.
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 24/R/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.01.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Popovici Corina
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
GREFIER: - -
Ședința de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 alin. 1 cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de recurentul inculpat fiul lui și ns. La 10 decembrie 1963 în prezent în Penitenciarul Oradea formulat împotriva deciziei penale nr. 284/A din 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, prin care s-a respins ca nefondat apelul împotriva sentinței penale nr. 271 din 23.09.2009 pronunțată de Judecătoria Beiuș, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 197 alin. 1 și 2 lit. b indice 1 Cod penal. și art. 203 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent asistat de avocatul acestuia în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 6197 din 29.12.2008 emisă de Baroul Bihor.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradeaa fost reprezentat de procuror,.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Avocatul inculpatului recurent depune la dosarul cauzei din partea inculpatului, un memoriu, un bilet de ieșire și un certificat medical nr. 1/274.
Procurorul, avocatul inculpatului recurent, inculpatul recurent, nu mai au alte probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat instanța, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Avocat inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, reducerea pedepsei și a sporurilor. Solicită de asemenea a se avea în vedere memoriul depus la dosar la acest termen de judecată precum și actele medicale, concluziile raportului de expertiză întocmit6, atitudinea sinceră de regret a inculpatului, faptele fiind săvârșite sub influența alcoolului.
Reprezentantul parchetului, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârilor Tribunalului Bihor și a Judecătoriei Beiuș ca fiind legale și temeinice. Apărările inculpatului nu duc la reducerea pedepsei, motivele invocate au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârilor atacate. Sub nici o formă nu se poate găsi justificare la astfel de infracțiuni. În ceea ce privește starea de arest arată că solicită menținerea acesteia, temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin și actualmente.
Avocatul inculpatului arată că lasă la aprecierea instanței starea de arest a inculpatului recurent.
Instanța în baza art. 385 ind. 13 al. 3 cod procedură penală acordă ultimul cuvânt inculpatului recurent care solicită să fie pus în libertate și să rămână la pedeapsa pe care a executat-o până în prezent. Arată că fața nici acum nu este acasă. Fapta a fost fără intenție, nu a fost conștient de ceea ce a făcut.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față pe baza actelor de la dosar instanța constată că:
Prin sent.pen.nr.271/2008 pronunțată de Judecătoria Beiușs -a dispus în baza art. 197 al.1 și 2, lit.1cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 cod penal, condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol în formă continuată asupra unui membru de familie.
În baza art. 203 cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de incest în formă continuată.
În baza art. 33 lit. b și 34 lit. b cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa aplicată de 7 ani închisoare.
În baza art.71 al.1 și 2 cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a teza a II-a, b, d și e cod penal, pe durata pedepsei principale.
În baza art.65 al.2 cod penal raportat la art.197 al.2 cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b, d și e cod penal pe o durată de 4 ani, cu începere după executarea pedepsei închisorii.
În baza art.88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 13.05.2008 până la zi.
În baza art.350 al.1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
A fost obligat Ministerul Justiției să plătească din fondurile sale suma de 180 lei onorariu de avocat din oficiu, pentru avocat și, din cadrul Baroului
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În ziua de 13 mai 2008 partea vătămată a sesizat organele de poliție din cadrul Postului de Poliție cu privire la săvârșirea infracțiunilor de viol și incest de către inculpatul asupra sa.
În prejma sărbătorilor de Paști din anul 2008, fără a se putea stabili data exactă, inculpatul încercând să întrețină raporturi sexuale normale cu fiica sa, în vârstă de 19 ani, au fost surprinși, atât inculpatul, cât și partea vătămată cu pantalonii dați jos, de către soția acestuia, moment în care inculpatul s-a speriat, raportul sexual rămânând neconsumat.
De asemenea în după-amiaza zilei de 9 mai 2008 inculpatul a venit acasă într-o stare avansată de ebrietate și a început să se certe cu soția sa și cu cei doi copii ai săi. Soția acestuia s-a dus în grădină la muncă, iar partea vătămată s-a dus în camera sa pentru a se odihni.
După circa o J de oră inculpatul s-a dus în camera părții vătămate și a trezit-o din somn, cerându-i să întrețină raporturi sexuale cu acesta. Partea vătămată nu a fost de acord, spunându-i inculpatului să o lase în, la care acesta a început să o amenințe cu moartea, cu bătaia și că o aruncă în stradă. Partea vătămată încercând să scape a reușit să se ridice din pat și să fugă din cameră, intenționând să meargă în grădină la mama sa, însă inculpatul a prins-o în curtea locuinței, a dus-o în camera acesteia, a trântit-o pe pat, a început să o înjure și să o amenințe cu moartea, după care a tras de pe ea pantalonii și chiloții cu forța, obligând-o să întrețină raporturi sexuale cu el.
După consumarea raportului sexual i-a spus fiicei sale să se îmbrace și să nu îndrăznească să povestească cuiva despre cele întâmplate că o omoară în bătaie, după care inculpatul a plecat la el în cameră și s-a culcat.
Inculpatul a mai fost surprins în timp ce întreținea relații sexuale cu fiica sa prin constrângere și la sfârșitul lunii aprilie 2008, de către martora, care este bunica maternă a părții vătămate. Aceasta i-a întrebat pe cei doi ce se întâmplă, la care inculpatul i-a răspuns că nimic, iar partea vătămată plângea. Martora a fost extrem de stânjenită de această întâmplare și a părăsit încăperea, iar când cei doi au ieșit afară inculpatul i-a spus că face ce vrea pentru că este fata lui, iar partea vătămată a continuat să plângă și a refuzat să vorbească cu bunica sa.
Ulterior martora a încercat să discute cu nepoata sa despre acest eveniment dar inițial aceasta a refuzat să dea amănunte fiindu-i frică de tatăl său, și a început să povestească aspecte legate de comportamentul tatălui numai după ce acesta a fost arestat. Ea i-a spus bunicii sale că tatăl său a forțat-o să întrețină relații sexuale cu el, strigând la ea.
În încercarea de a stabili momentul de la care inculpatul a început să întrețină relații sexuale cu fiica sa, instanța a reținut că acest lucru s-a întâmplat încă din perioada în care partea vătămată era minoră, respectiv de când aceasta avea vârsta de 16 ani.
Prima dată când inculpatul și-a violat propria fiică acesta a venit acasă băut și a forțat-o psihic pe partea vătămată să întrețină relații sexuale cu el, cu toate că aceasta nu și-a dorit astfel de relație și i-a cerut tatălui să o lase în.
Astfel de relații s-au continuat de-a lungul a circa 4 ani de zile, fără a se putea stabilit cu exactitate numărul efectiv al raporturilor incestuoase și realizate prin constrângere, deoarece pozițiile părților sunt contradictorii și chiar partea vătămată a revenit în parte asupra declarațiilor din cursul urmăririi penale. În această fază procesuală partea vătămată a arătat că tatăl său a întreținut relații sexuale prin constrângere aproape săptămânal de când ea a împlinit vârsta de 16 ani, pentru ca în instanță se declare că acest lucru s-a întâmplat numai de circa două ori pe an și atunci inculpatul era băut.
Partea vătămată a fost examinată și medico-legal stabilindu-se că nu prezintă leziuni de violență pe corp, iar deflorarea pe care o are este veche, vechime care însă nu poate fi precizată.
Astfel pentru cele două infracțiuni instanța l-a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea de viol în formă continuată asupra unui membru de familie și la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru infracțiunea de incest în formă continuată și fiindcă ele se află în concurs ideal, în baza art.33 lit. b și art.34 lit. b cod penal le va contopi în pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa aplicată de 7 ani închisoare.
Având în vedere că instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, în baza art.71 al.1 și 2 cod penal a aplicat acestuia și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b, d și e cod penal pe durata pedepsei principale.
Ținând seama de încadrarea juridică a faptei de viol pentru care inculpatul este condamnat s-a impus și aplicarea unei pedepse complementare, astfel că în baza art.65 al.2 cod penal raportat la art.197 al.2 cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b, d și e cod penal pe o durată de 4 ani, cu începere după executarea pedepsei închisorii.
La stabilirea drepturilor care i-au fost interzise inculpatului, atât ca pedeapsă accesorie, cât și ca pedeapsă complementară, instanța a avut în vedere în primul rând natura infracțiunilor pentru care a fost condamnat, care sunt infracțiuni privitoare la viața sexuală a persoanei.
S-a apreciat că inculpatul nu mai poate să exercite pentru o perioadă de timp drepturile părintești și cu atât mai mult nu mai poate să fie tutore sau curator, chiar și după ce va fi eliberat din penitenciar. De asemenea după expirarea pedepsei instanța a apreciat că nu este în măsură să dețină funcții ce implică exercițiul autorității de stat sau să fie ales în autoritățile publice ori în funcțiile elective publice.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, măsura fiind luată de către doamna judecător, de la Judecătoria Beiuș prin încheierea nr.13/14.05.2008. Ulterior această măsură a fost menținută, astfel că și în prezent inculpatul se află în stare de arest preventiv.
În baza art.88 cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 13.05.2008 până la zi.
Faptele pentru care inculpatul a fost condamnat sunt deosebit de grave cu o conotație familială și socială deosebită, care impun ca și pe viitor inculpatul să rămână în stare de arest preventiv, motiv pentru care în baza art.350 al.1 Cod procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a formulat apel inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței iar cu ocazia rejudecării a se dispune reducerea pedepsei aplicate apreciată ca fiind exagerată în raport de pericolul social concret al faptelor comise.
În motivarea apelului inculpatul prin apărătorul său arată că în cauză se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din cele două infracțiuni reținute respectiv viol în formă continuată și incest în formă continuată într-o singură infracțiune de viol în formă continuată prev. și ped. de art. 197 al.1 și 2 lit. b ind.1 cod penal cu aplic. art. 41 al.2 cod penal. Se arată că atâta vreme cât la al.2 lit. ind. 1 este incriminată infracțiunea agravată de viol în condițiile în care victima este membră a familiei nu se poate reține în con curs cu această infracțiune o altă infr4acțiune respectiv aceea de incest prev. de art. 203 cod penal. În ipoteza admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice se solicită și reducerea pedepsei aplicate în raport de pericol concret al faptei comise.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu dar în limitele și conform dispozițiilor art. 371 Cod procedură penală cu privire la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art. 378 Cod procedură penală, tribunalul a reținut că hotărârea este legală și temeinică sub toate aspectele urmând a fi menținută în consecință.
Starea de fapt a fost în mod corect reținută de prima instanță coroborând probatoriul administrat și verificat în cursul urmăririi penale și în etapa cercetării judecătorești. s-a stabilit fără nici un dubiu vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii 2 infracțiuni respectiv viol în formă continuată prev. și ped. de art. 197 al.1 și 2 lit. b ind.1 cod penal cu aplic. art. 41 al.2 cod penal și incest în formă continuată prev și ped. art. 203 cod penal cu aplic art. 41 al.2 cod penal.
A reținut ca fiind relevante declarația de recunoaștere a inculpatului care se coroborează cu declarația părții vătămate (fila 80 dosar), depozițiile martorilor (fila 81), (fila 82), (fila 83), (fila 98), I (fila 99), respectiv concluziile examinării medico-legale întocmite de SML B
Cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de inculpat prin apărător, a apreciat-o ca nefondată, cele două infracțiuni fiind reținute în mod corect, în concurs, având în vedere conținutul constitutiv diferit al acestora.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului apelant, tribunalul a reținut că aceasta a fost individualizată în concordanță cu criteriile generale înscrise în art. 72 cod penal respectiv pericolul social concret al faptelor, determinat de modul și împrejurările comiterii faptelor, forma continuată a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, vârsta victimei, perioada pe parcursul căreia au fost comise faptele (4 ani), urmarea produsă precum și circumstanțele personale ale acestuia, condiții în care nu se impune reducerea pedepsei.
Față de cele ce preced tribunalul în baza art. 379 pct. 1 lit. b cod procedură penală a respins ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul apelant împotriva sentinței penale numărul 271 din 23 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Beiuș pe care a menținut-o în totul și reținând culpa procesuală a inculpatului în baza art. 192 al.3 Cod procedură penală l-a obligat să plătească statului suma de 300 RON, cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul, solicitând prin intermediul apărătorului acestuia admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, reducerea pedepsei iar în subsidiar înlăturarea sporului aplicat de instanța de fond. Solicită de asemenea a se avea în vedere memoriul depus la dosar precum și actele medicale, concluziile raportului de expertiză întocmită, atitudinea sinceră de regret a inculpatului, faptele fiind săvârșite sub influența alcoolului.
Curtea examinând hotărârea atât, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, combinate cu articolul 385 ind. 6 alin. 1 și 385 indice 7 aliniat 1 Cod procedură penală constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Astfel, din probele administrate în cauză, respectiv declarația părții vătămate (fila 80 dosar primă instanță), depozițiile martorilor (fila 81 dosar primă instanță), (fila 82 dosar primă instanță), (fila 83 dosar primă instanță), (fila 98 dosar primă instanță), I (fila 99 dosar primă instanță), concluzii examinării medico-legale întocmite de SML B O, coroborate cu declarațiile de recunoaștere a inculpatului, s-a reținut că inculpatul a întreținut, în mod repetat, dar în realizarea aceleași rezoluții infracționale, raporturi sexuale prin constrângere cu fiica sa, aproape săptămânal de când aceasta a împlinit vârsta de 16 ani.
De asemenea instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare fiind respectate criteriile generale prevăzute se art. 72 cod penal, respectiv pericolul social concret al faptelor determinat de modul și împrejurările comiterii infracțiunilor, forma continuată a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, vârsta victimei, perioada pe parcursul căreia au fost comise faptele ( aproximativ 4 ani), urmarea produsă, dar și faptul că acesta nu are antecedente penale și că a recunoscut săvârșirea infracțiunilor.
Pentru aceste motive Curtea constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului sau înlăturarea sporului aplicat acestuia, nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 cod penal și creând o disproporție între scopul și rezultantul acestora.
Față de cele menționate mai sus, Curtea în conformitate cu art. 385 indice 15 punctul 1 litera b cod procedură penală va respinge, ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr. 284/A din, 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va menține în întregime
În baza art. 192 al. 2 cod procedură penală va obligă pe inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. "b" cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, împotriva deciziei penale nr. 284/A din, 21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Deduce din pedeapsă arestul preventiv până la zi.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 29.01.2009
Președinte Judecător Judecător Grefier
Red.dec. pen. jud.
04.02.2009
Red. dec. Apel B
Red. hot fond V.
Tehnored. Gref. M/ 04.02.2009/ 2 ex.
Președinte:Popovici CorinaJudecători:Popovici Corina, Munteanu Traian, Rus Claudia
