Violul (art.197 cod penal). Decizia 451/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 451/
ȘEDINȚA SECRETĂ DIN DATA DE 26 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marius Marcian
GREFIER:
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, inculpații și împotriva deciziei penale nr. 421 din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr- - sentința penală nr. 191 din 18 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Tg.B în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat asistat de av. - apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, av. - apărător ales în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar pentru recurentul inculpat lipsă, intimata parte vătămată a asistată de av. - apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind intimatul parte civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a primit adresa înaintată inculpatului cu mențiunea că mama acestuia refuză primirea, după care;
Av. solicită declararea ședinței de judecată secretă întrucât partea vătămată este prezentă.
Curtea admite cererea formulată de av. și declară ședința de judecată secretă și evacuează sala.
Întrebat fiind, recurentul inculpat precizează că își menține declarațiile date și nu mai are nimic de declarat.
Av. precizează că recurentul inculpat locuiește în Spania, depune o copie fax după adresa acestuia și solicită să fie citat în această țară.
Curtea, față de copia fax ilizibilă, J scrisă, netradusă depusă de apărătorul ales al inculpatului, apreciază că la până la acest moment nu s-a făcut dovada că inculpatul ar avea un alt domiciliu decât acela unde a fost citat și respinge cererea formulă.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursurile declarate în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că decizia penală pronunțată de Tribunalul Galați este nelegală și netemeinică.
În ceea ce privește schimbarea încadrării juridice precizează că rezultă din probele adminJ. în cauză că cei doi inculpați, încă de la început, în momentul în care au hotărât să săvârșească această faptă și până la săvârșirea ei au conlucrat și chiar au fost împreună la momentul comiterii faptei.
Arată că cei doi și-au împărțit rolurile în sensul ca unul dintre ei să racoleze o tânără pentru seara respectivă iar celălalt trebuia să vină ulterior pentru a nu stârni acesteia refuzul, astfel că inculpatul a mers cu tânăra respectivă iar celălalt inculpat a venit ulterior.
Din declarația inculpatului rezultă că inculpatul ar fi venit și cu alte persoane care se uitau pe geam, așa cum declară și partea vătămată a, care a perceput existența mai multor persoane.
Face referire la declarația olografă a inculpatului care a precizat că au intrat amândoi inculpații în cameră, unde lumina era stinsă și la momentul când i-a cerut inculpatului să iasă afară, partea vătămată a început să plângă.
Astfel că nu se poate spune că s-a comis o infracțiune de către inculpatul, după aceea a venit și inculpatul fiind momente când înainte și în timpul săvârșirii faptei, partea vătămată a simțit prezența nu numai a celor doi inculpați dar și a altor persoane care se uitau pe geam, ceea ce a dus la intimidarea și înfrângerea rezistenței acesteia pentru a scăpa din mâinile inculpaților.
Ca atare, consideră că în mod greșit instanța de apel a procedat la schimbarea încadrării juridice și de asemenea, în mod greșit a redus și pedeapsa aplicată inculpaților la minimul prevăzut de lege.
S-a precizat în apărarea inculpaților faptul că inculpații, în timp ce erau în mașină împreună cu partea vătămată au fost opriți de organele de poliție, în apropierea casei inculpatului și că partea vătămată nu ar fi solicitat ajutor acestora. Apreciază că în mod greșit s- precizat această apărare deoarece inculpatul a declarat că a fost numai el cu partea vătămată și cu șoferul de taxi și ulterior a venit inculpatul și cu ceilalți martori, respectiv, care au fost opriți de jandarmi și nu când inculpatul se afla cu partea vătămată în taxi.
Solicită casarea deciziei pronunțată de instanța de apel întrucât este netemeinică și nelegală și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Av. - pentru partea vătămată a achiesează la concluziile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați în sensul admiterii recursului, casarea deciziei penale pronunțată de instanța de apel și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Consideră întemeiată motivarea recursului formulat de parchet, respectiv reținerea circumstanței agravante prev. de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal precum și menținerea pedepselor stabilite de instanța de fond.
Solicită să se constate că fapta nu ar fi putut fi săvârșită fără contribuția ambilor inculpați, respectiv: inculpatul care a profitat de încrederea părții vătămate și a determinat-o să îl însoțească la presupusa aniversare și de asemenea, fără participația celuilalt inculpat, care a asigurat transportul părților și domiciliul său, în vederea infracțiunii de viol.
Precizează că a existat o înțelegere prealabilă - fapta de viol a fost premeditată, în sensul că inculpații au hotărât să găsească o fată pentru a întreține raporturi sexuale, au constituit un plan în acest sens, pe care l-au urmat, contribuția fiecăruia fiind esențială pentru reușita activității infracționale în ansamblul ei.
Astfel, partea vătămată aaa vut sentimentul intimidării, imposibilității de a se apăra, împrejurare care a profitat inculpaților. Mai mult chiar, împrejurarea că inculpatul se afla la fereastra încăperii, a fost de natură să îl încurajeze pe inculpatul să îndeplinească activitatea infracțională, având siguranța că în cazul unei împrejurări neprevăzute, acesta ar fi putut fi anunțat.
Așadar, inculpații și, nu au acționat independent unul de altul, împrejurare care determină reținerea formei agravante a infracțiunii de viol, la încadrarea juridică corectă a faptei pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată. De altfel, din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă modalitatea săvârșirii faptei de viol în formă agravată.
Cu privire la reducerea cuantumului pedepselor stabilite de instanța de apel consideră că este nejustificată, având în vedere valorile sociale lezate, modalitatea săvârșirii infracțiunii în sensul că inculpații au premeditat săvârșirea faptei, au manifestat o agresivitate excesivă față de partea vătămată, aceasta din urmă suferind leziuni vindecabile în 8-9 zile, și nu în ultimul rând trauma psihică la care a fost supusă partea vătămată, care deși este urmarea cea mai nefastă a acestei fapte, a fost apreciată în mod superficial, instanța de fond stabilind că o sumă de bani în cuantum de 3000 lei, poate compensa suferința produsă (daune morale).
Solicită admiterea recursului declarat de Parchet cu consecința menținerii hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Av. - pentru inculpatul precizează că instanța de apel a constatat că deși cei doi inculpați au întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată și că aceste raporturi sexuale au fost împotriva voinței acesteia, deși ei s-au succedat în ceea ce privește activitățile ilicite între cei doi nu a existat acea concomitență în momentul săvârșirii faptei, nefiind împreună la momentul săvârșirii acesteia.
Din probele adminJ. în cauză rezultă că cel care s-a deplasat prima dată cu partea vătămată a fost, care fusese prieten cu aceasta, cert este că între cei doi exista o anumită apropiere și aceasta a și determinat din punctul său de vedere inițierea și consumarea raporturilor sexuale.
Parchetul consideră că cei doi inculpați au discutat înainte, că au pregătit săvârșirea faptei și că s-au aflat împreună la săvârșirea ei, ba chiar s-au aflat în aceeași cameră, însă aceste aspecte nu sunt dovedite. Din declarația părții vătămate și reaudiată în apel a arătat că "în timp ce se petrecea fapta cu inculpatul am văzut umbre la geam", fără ca acest lucru să aibă semnificația faptului că partea vătămată a perceput prezența altor persoane.
Invocă practica judiciară - decizia din 1981 a Tribunalului Municipiului B care a considerat că se poate reține această agravantă în anumite condiții, respectiv "violul se consideră comis în condițiile agravantei respective de două sau mai multe persoane împreună chiar dacă în timpul săvârșirii actului sexual de către fiecare inculpat, celălalt inculpat se afla în altă încăpere, atâta vreme cât ambii inculpați au acționat în baza unei înțelegeri prealabile și amândoi au comis acte conjugate de intimidare și de înfrângere a voinței și opunerii victimei". În primul rând că cei doi inculpați nici nu se aflau în încăperi diferite iar în al doilea rând nu s-a făcut dovada că s-au săvârșit acte conjugate de intimidare a voinței și opunerii victimei. Simplul fapt că cei doi inculpați au discutat și că ar fi avut un plan în urma căruia inculpatul s-ar fi deplasat cu partea vătămată și ulterior a întreținut raporturi sexuale atât el cât și inculpatul nu are semnificația săvârșirii faptei împreună. Deci dacă nu s-au aflat în aceeași încăpere măcar, așa cum rezultă din practica judecătorească, să fi săvârșit acte de intimidare și de înfrângere a voinței victimei, ori cât timp nu a avut nici o discuție cu inculpatul în a-i cere ajutorul și nici nu avea nevoie întrucât era prietena lui, în nici un caz nu se poate vorbi despre o acțiune comună a celor doi inculpați.
Consideră că a fost o succesiune în timp generată de faptul că inculpații nici nu au plecat împreună la locul faptei, nici nu s-au deplasat cu același mijloc de transport și nici nu s-au aflat concomitent în locul respectiv, că au discutat este adevărat, fiind coautori dar nu au fost împreună în sensul acestei agravante ca victima să fie demoralizată de prezența simultană a doi sau mai multor participanți.
Precizează că agresiunea nu a fost din partea inculpatului pentru că partea vătămată fusese prietena sa, iar aceasta a fost cu inculpatul în mai multe rânduri la discotecă și putea să intuiască care este natura petrecerii unde a fost invitată.
Solicită respingerea recursului declarat de parchet ca fiind nefondat și consideră pedepsele aplicate de instanța de apel corect aplicate.
Solicită pentru inculpatul aplicarea art. 81-82 Cod penal privind suspendarea condiționată. Depune copie de pe repertoriu de practică judiciară în materie penală pe anii 1981-1985.
Av. pentru inculpatul consideră decizia pronunțată de instanța de apel netemeinică și nelegală.
Solicită amânarea pronunțării cauzei pentru a depune concluzii scrise având în vedere că a fost angajat recent în prezenta cauză, personal nu a luat legătura cu inculpatul, astfel că va susține motivele de recurs pe care acesta le-a depus la dosarul cauzei, prin apărătorul său ales.
Precizează că din probele existente la dosar rezultă că inculpatul a avut o poziție constantă, cel puțin în faza de urmărire penală în sensul că nu a recunoscut infracțiunea de viol pentru care a fost cercetat și condamnat. A recunoscut faptul că în seara respectivă s-a întâlnit cu inculpatul și cu mai mulți prieteni și că de asemenea, s-a deplasat împreună cu martorii la casa unde se afla partea vătămată. Din acest moment inculpatul a afirmat că la această casă i-a găsit pe inculpatul și pe partea vătămată, că a intrat și el în cameră după ce aceștia au întreținut raport sexual, propunându-i părții vătămate să întrețină și cu el raport sexual însă fiind refuzat de aceasta, a ieșit imediat afară.
Mai precizează că acest lucru rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză care confirmă versiunea inculpatului, respectiv că acesta a avut în intenție să întrețină relații sexuale consimțite cu partea vătămată dar imediat după ce inculpatul a intrat în acea cameră, partea vătămată a ieșit în curte. În plus, din expertiza medico-legală depusă la dosar nu s-a demonstrat faptul că s-au recoltat probe biologice ce ar fi aparținut inculpatului și, de asemenea, din discuțiile purtate precum că partea vătămată în timp ce întreținea raporturi sexuale cu l-ar fi văzut pe inculpatul la geam.
Apreciază că, în această cauză, în afară de declarația părții vătămate nu mai sunt alte probe care să îl incrimineze pe inculpatul sens în care solicită admiterea recursului și achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în ref. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
În subsidiar, solicită coborârea pedepsei aplicate de instanța de apel sub minimul prevăzut de lege făcând aplicabilitatea disp. art. 72, referitoare la individualizarea pedepsei, 74 lit. c, respectiv conduita avută de către inculpat prin faptul că s-a prezentat în faza de urmărire penală, a dat declarații și 76 lit. c Cod penal cu consecința aplicării și a dispozițiilor prev. de art. 81-82 Cod penal.
În ceea ce privește recursul declarat de parchet solicită să fie respins considerând că nu este întrunită circumstanța agravantă, respectiv că cei doi inculpați nu au acționat împreună, ei au plecat la momente diferite din discoteca în care s-au întâlnit, că nu există nici o probă a faptului că s-au înțeles să săvârșească această faptă și că finalitatea la care s-a ajuns în eventualitatea în care se va reține că inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei fapte a fost doar ca un efect al conjuncturii în care se afla la momentul respectiv, întâlnindu-se cu inculpatul care la acel moment întreținea relații intime cu partea vătămată.
Av., în ceea ce privește recursul declarat de inculpatul consideră că susținerile acestuia sunt lipsite de consistență, respectiv că raportul sexual s-a produs cu acordul părții vătămate, având în vedere materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorilor care au văzut-o pe partea vătămată, după consumarea faptei și nu în ultimul rând atitudinea inculpatului, care a abandonat-o pe partea vătămată, în stradă, deși aceasta se afla în stare de șoc sângerând puternic.
Apreciază ca "per a contrario", contribuția inculpatului a fost importantă în îndeplinirea hotărârii infracționale luate de acesta împreună cu inculpatul de a întreține raporturi sexuale cu o "fată", inculpatul făcând posibilă realizarea activității infracționale de viol asupra părții vătămate Mai mult, inculpatul și-a asigurat reușita activității infracționale, prin asigurarea pazei de către celălalt inculpat, la momentul săvârșirii faptei de viol.
Consideră că, prin susținerile sale, inculpatul a încercat să inducă în eroare instanțele de judecată prezentând o situație asupra relației de prietenie pe care partea vătămată ar fi avut-o cu acesta, anterior săvârșirii faptei de viol, în sensul întreținerii de relații intime, fapt infirmat de partea vătămată și chiar să fi fost așa, aceasta nu i-ar fi dat dreptul acestui inculpat să abuzeze de aceasta prin violență și împreună cu mai mulți prieteni.
Solicită să se aibă în vedere un ultim aspect cu privire la atitudinea inculpatului care după săvârșirea faptei de viol în formă agravantă, respectiv acesta a dat dovadă de indiferență totală față de starea victimei, abandonând-o în stradă până la venirea martorei și a martorului, care au confirmat starea gravă în care se afla partea vătămată
Solicită respingerea recursului declarat de inculpatul, ca nefondat.
Cu privire la recursul formulat de inculpatul, din motivele prezentate, rezultă că inculpatul prin apărător, a reținut în mod greșit momente și împrejurări legate de săvârșirea faptei de viol. Astfel, din declarația părții vătămate rezultă că aceasta a reușit să apese pe o tastă a telefonului, fără să aibă posibilitatea să vorbească efectiv la telefon, ci doar să țipe după ajutor, fiind receptată de sora ei.
De asemenea, întâlnirea cu echipajul poliției de frontieră a avut loc anterior săvârșirii faptei, așa cum rezultă din declarația martorului (șoferul taxiului) și nu după săvârșirea faptei, așa cum a precizat inculpatul, prin apărător.
Cu privire la susținerea că martorii audiați în cauză, care au declarat că inculpatul, a avut intenția să întrețină relații sexuale și că aceste declarații nu probează vinovăția inculpatului consideră că acestea se coroborează cu celelalte probe și mai mult nici o altă persoană nu poate dovedi existența agresiunii sexuale decât însăși partea vătămată și inculpații care nu au nici un interes să recunoască fapta.
Față de susținerea nevinovăției de către inculpatul privind săvârșirea infracțiunii de viol, în mod contrar consideră că atitudinea acestuia a fost de a se sustrage de la judecarea cauzei, motiv pentru care solicită respingerea recursului formulat de inculpatul.
Depune concluzii scrise la dosar precum și chitanțe privind cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, în recursurile declarate de inculpați solicită respingerea acestora.
Față de gravitatea deosebită a faptei, modul de comitere a acesteia consideră nu se impune ca nici unul dintre inculpați să aibă ca modalitate de executare suspendarea condiționată.
Precizează că din materialul probator rezultă că inculpatul a participat la săvârșirea infracțiunii, că ambii inculpați au participat la săvârșirea acestei infracțiuni și astfel că nu se impune achitarea inculpatului și nici reținerea în favoarea acestuia a disp. art. 72, 74 lit. c și 76 lit. c Cod penal.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, precizează că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii, partea vătămată a mers cu el de bună voie, nu a abandonat-o, își menține declarațiile date și regretă cele întâmplate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința penală nr. 191/18.06.2008 a Judecătoriei Tg. au fost condamnați inculpații și, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 2 lit. a Cod penal, la câte o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare fiecare. (faptă din 09.09.2006).
S-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie prev. de art. 71 Cod penal a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală și art. 998 cod civil au fost obligați inculpații și să plătească în solidar părții civile Spitalul Clinic de Urgență SF. G, suma de 1308,98 lei + 120 lei = 1428,98 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare și examen genital și de laborator cu partea vătămată
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată
În baza art. 14 Cod procedură penală, art. 346 Cod procedură penală și art. 998 Cod civil au fost obligați în solidar pe inculpații și la plata sumei de 270 lei cu titlu de daune materiale și la 3000 lei daune morale către partea vătămată
În baza art. 189 și 191 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 300 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea hotărârii s- arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. B nr. 48/P/2007, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 197 alin. 2 Cod penal.
În fapt s-a reținut că în seara zilei de 9.12.2006, inculpatul a hotărât să meargă la discotecă în comuna, jud. G, fiind însoțit și de alte persoane, respectiv, și. Inculpatul și ceilalți tineri s-au întâlnit inițial în barul din comuna, de unde au hotărât să plece cu un taxi spre, sens în care martorul a chemat un taxi din G, care i-a transportat până la discoteca din comuna. În acest loc inculpatul l-a întâlnit pe inculpatul care se afla în discotecă cu partea vătămată
După ce s-au așezat la masă cei doi inculpați și șoferul taximetrului, respectiv, între cei doi a avut loc o discuție în sensul că inculpatul să caute o fată dispusă să întrețină raport sexual cu ei. nici o altă persoană inculpatul s-a gândit să o ducă în eroare pe partea vătămată a pentru aod etermina să-i însoțească la domiciliul lui.
Astfel, inculpatul i-a spus părții vătămate că vărul său își aniversează ziua de naștere și are loc o petrecere, propunându-i să-l însoțească.
Între cei doi inculpați a avut loc o înțelegere prealabilă în sensul că inculpatul să plece mai înainte cu partea vătămată pentru a nu-i trezi acesteia suspiciuni și a-i indice convingerea că-l însoțește doar pe la presupusa petrecere, urmând ca inculpatul să fie adus de taximetrist mai târziu în locul dinainte stabilit.
Ajungând cu partea vătămată la o casă nefinisată aparținând inculpatului, inculpatul în ciuda rugăminților părții vătămate a de aoc onduce acasă, împotriva voinței ei exercitând acte de violență, a întreținut raport sexual cu aceasta.
Conform înțelegerii prestabilite, inculpatul, după consumarea actului sexual cu victima, a ieșit în curtea locuinței, unde între timp au ajuns inculpatul însoțit de, și. Deși o mințise pe partea vătămată că iese afară pentru a găsi o mașină să o ducă acasă, inculpatul l-a trimis pe inculpatul în încăperea unde se afla partea vătămată pentru a avea și el raport sexual cu aceasta.
Deși partea vătămată plângea și l-a rugat pe inculpatul să-i dea drumul să plece, aceasta a amenințat- și folosind forța a întreținut raport sexual împotriva voinței sale, cu aceasta.
În jurul orelor 3,00, inculpatul, care o auzise țipând pe partea vătămată, le-a cerut verilor săi și, care treceau pe stradă cu un atelaj să o ducă până la stația de -Taxi din satul pe partea vătămată
Între timp, partea vătămată a reușit să i-a legătura telefonic cu sora sa, care împreună cu prietenul ei, martorul, au venit și au luat-o din stație, unde fusese lăsată de inculpatul.
În dimineața de 10.12.2006 partea vătămată a formulat plângere împotriva inculpaților, după care, în aceeași zi a fost examinată medico-legal, stabilindu-se că prezintă ruptură himenială întinsă și la nivelul comisurei vulvare posterioare și peretelui posterior al vaginului cu sângerare intensă. De asemenea, prezenta excoriații toracice infraclaviculare stângi care au putut fi produse prin comprimare cu corpuri dure cu margini ascuțite, posibil unghii, echimoze coapsă, produse prin comprimare, leziuni traumatice recente, ce pot data de 8 - 12 ore înaintea examinării, fiindu-i necesare 8 - 9 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Partea vătămată a fost internată în Spitalul Clinic de urgență G în perioada 10.12.- 16.12.2006 pentru tratament medical.
La termenul din 10.10.2007 fiind audiată partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale împotriva fiecărui inculpat și 5000 lei daune materiale (35).
Prezent în instanță și audiat la termenul din 31.10.2007 inculpatul a recunoscut că a avut relații sexuale cu partea vătămată, însă cu acordul acesteia. După ce a terminat relațiile sexuale cu partea vătămată inculpatul precizează că, în camera în care se afla partea vătămată a intrat inculpatul, care a întreținut relații sexuale cu aceasta fără acordul acesteia.
Întrucât inculpatul s-a sustras de la judecată, acesta nu a putut fi audiat în cauză.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților a fost dovedită cu probele existente la dosar.
La dozarea și individualizarea pedepselor instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, lipsa antecedentelor penale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul a arătat că încadrarea juridică a faptei este cea prevăzută de art. 197 al.1. penal, întrucât nu a fost ajutat de inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice în acest sens, că a întreținut relații sexuale cu acordul părții vătămate, solicitând achitarea în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală și, în subsidiar, reținerea art. 74 lit. a, c Cod penal și coborârea pedepsei sub minimul special.
mai solicitat reaprecierea pretențiilor civile ale părții vătămate.
Inculpatul a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c Cod penal întrucât nu săvârșit fapta, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 197 al.1. penal, reținerea disp.art. 74 lit. a penal și coborârea pedepsei sub minimul special, reaprecierea modalității de executare și a cuantumului despăgubirilor acordate părții vătămate.
Prin decizia penală nr. 421 din 22 octombrie 2009, Tribunalul Galația admis apelurile declarate de inculpații și.
În rejudecare, a desființat hotărârea instanței de fond pe latură penală și a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prev. de art. 197 alin. 2 în infracțiunea prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal condamnând pe fiecare inculpat la câte 3 ani închisoare în noua încadrare.
S-a înlăturat solidaritatea inculpaților de a plăti părții civile Spitalul "Sf. " G suma de 1428,98 lei, 300 lei daune materiale și 3000 lei daune morale către partea vătămată
A obligat pe fiecare inculpat la câte 654,49 lei către Spitalul de Urgență "Sf. " G despăgubiri civile și la câte 135 lei daune materiale și 1500 lei daune morale către partea vătămată
S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Pentru a se fi pronunțat astfel, instanța de apel a reținut că nu se impunea reținerea agravantei prev. de alin. 2 lit. a din art. 197 Cod penal întrucât infracțiunea nu a fost comisă împreună de cei doi inculpați.
Se susține în motivare că nu a fost îndeplinită condiția în sensul folosirii amenințării și a violenței asupra părții vătămate, că aceasta nu a fost ținută de unul din inculpați în timp ce celălalt inculpat ar fi întreținut relații sexuale fără consimțământul părții vătămate, dar și faptul că partea vătămată nu a avut cunoștință despre înțelegerea inculpaților încât să se poată vorbi de o constrângere morală.
Cu privire la latura civilă, instanța de apel reține că despăgubirile față de partea vătămată și părțile civile urmează încadrarea juridică așa încât aceștia trebuie să răspundă fiecare în parte pentru prejudiciul creeat.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații.
Prin motivele de recurs, parchetul apreciază că hotărârea dată de Tribunalul Galați este nelegală și netemeinică.
Se consideră că hotărârea este nelegală sub aspectul greșitei schimbări a încadrării juridice din forma calificată în forma simplă (art. 197 alin. 1 Cod penal).
În motivarea sentinței se arată că din probe rezultă că inculpații, de comun acord au hotărât să găsească o fată pe care să o conducă la inculpatul pentru a întreține raporturi sexuale și că după ce au găsit-o pe partea vătămată, pentru aod uce la domiciliul inculpatului i-au spus aceștia că va merge la o aniversare; hotărând împreună inculpații au decis ca mai întâi să meargă inculpatul cu partea vătămată cu taxiul pentru a nu-i trezi acesteia anumite suspiciuni.
Se mai reține că potrivit înțelegerii, inculpatul ajuns la domiciliul inculpatului, prin violență a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, iar între timp a ajuns și inculpatul care a fost trimis de inculpatul ce ieșise afară sub pretextul că va chema o mașină să o transporte pe partea vătămată.
Se solicită ca în rejudecare să se caseze hotărârea instanței de apel și să se mențină hotărârea instanței de fond.
Inculpatul în recursul declarat, prin apărător, susține că acesta avusese cu partea vătămată relații de prietenie dar și faptul că nu s-a făcut dovada săvârșirii unor acte conjugate de intimidare a voinței victimei, așa încât nu poate fi reținut aspectul că cei doi inculpați ar fi comis fapta împreună intimidând și înfrângând voința părții vătămate și nu pot fi considerați coautori.
Se solicită ca în rejudecare să se aplice dispozițiile art. 81 și 82 Cod penal.
Inculpatul, prin apărător, consideră că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală.
Se susține de către inculpat că a intrat în casa în care se afla partea vătămată, că i-a propus acesteia să întrețină relații sexuale însă aceasta a ieșit în curte.
Se mai arată că din expertiza medico-legală nu rezultă că s-au recoltat probe biologice ce ar ține de inculpat.
Se solicită ca în rejudecare să fie achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a ref. la art. 10 lit. c Cod procedură penală sau în subsidiar reținerea de circumstanțe atenuante și aplicarea dispozițiilor art. 81 și 82 Cod penal.
Recursul declarat de Parchet este fondat și nefondate recursurile declarate de inculpați.
Din verificarea hotărârilor recurate și analiza ansamblului probator, Curtea constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt ca și încadrarea juridică a faptelor.
La dozarea și individualizarea sancțiunilor criteriile prev. de art. 72 Cod penal au fost corect evaluate în directă concordanță cu gradul de pericol social.
Din probele dosarului rezultă că inculpații au acționat în baza unei înțelegeri prealabile și a unui plan pe care l-au urmat cu atenție garantându-le în final reușita activității infracționale propriu-zise.
Inculpatul a pus la dispoziție locuința iar inculpatul a fost acela care a convins-o pe partea vătămată sub orice pretext (aniversare)să meargă la locuința respectivă unde, prin constrângere a întreținut cu aceasta relații sexuale.
Rezultă așadar că inculpații cu intenție, colaborând și-au atins scopul propus din care rezindă forma calificată prev. de art. 197 alin. 2 Cod penal chiar dacă activitățile inculpaților nu au fost concomitente.
Faptul că inculpații în mod atipic au realizat o activitate infracțională cu premeditare rezultă și din declarația părții vătămate care precizează că în timpul întreținerii raporturilor sexuale de către inculpatul, la fereastra încăperii se afla un care urmărea tot ce se întâmpla în interior (fila 8 dosar urm.pen.) iar că după ieșirea inculpatului a intrat imediat inculpatul care în prealabil stătuse la fereastră (fila 8 dosar urm.pen.).
Așadar, partea vătămată a perceput prezența a două persoane, cea de-a doua persoană fiind inculpatul care a și intrat imediat în cameră, după ce inculpatul a ieșit sub pretextul că va chema o mașină să o transporte.
Fapta inculpaților, modalitatea și împrejurările în care a fost comisă, o califică ca fiind cu un grad de pericol social deosebit de ridicat, așa încât sancțiunea aplicată de instanța de fond răspunde ca echivalent pericolului social, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpaților.
Pe de altă parte, având în vedere recursurile declarate de inculpați nu rezultă aspecte care să justifice reținerea de circumstanțe atenuante (inculpatul nerecunoscând comiterea faptei) și care ar impune redozarea pedepselor și schimbarea modalității de executare.
Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 385 pct. 2 lit. d Cod procedură penală urmează să se admită recursul declarat de parchet și să se caseze hotărârea instanței de apel pe latură penală.
În rejudecare, urmează să se mențină hotărârea instanței de fond.
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează să se respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală vor fi obligați (fiecare) inculpații la cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe fiecare inculpat la cheltuieli judiciare făcute de partea vătămată (civilă) în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva deciziei penale nr. 421 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr- - sentința penală nr. 191 din 18 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg.B în dosar nr- și în consecință:
Casează decizia penală recurată și menține sentința penală nr. 191 din 18 iunie 2008 a Judecătoriei Tg.B, județul
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații (fiul lui și, născut la data de 30 octombrie 1984 în S, județul I, posesor al seria - nr. - eliberat de Poliția Tg.B, CNP -, cetățean român, studii 8 clase, stagiul militar satisfăcut, fără loc de muncă, necăsătorit, domiciliat în comuna, sat, județul G, fără antecedente penale) și (fiul lui și, născut la data de 30 iulie 1986 în G, posesor al seria - nr. - eliberat de Poliția Tg.B, CNP -, cetățean român, studii 10 clase, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, domiciliat în comuna, județul G, fără antecedente penale) împotriva deciziei penale mai sus arătate.
Obligă pe fiecare inculpat la plata către stat a câte 100 lei și către partea civilă aac âte 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Ptr. judecător
aflat în conform art. 312
C.P.P.PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.Av./13 iulie 2009,
Tehnored.
2 ex./17 iulie 2009,
Fond:
Apel: -
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marius Marcian
