Violul (art.197 cod penal). Decizia 733/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
Decizia penală nr.733
Ședința publică din data de 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
JUDECĂTOR 2: Florentin Teișanu
JUDECĂTOR 3: Paul
Grefier - a
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul, fiul lui și, domiciliat în comuna, sat, nr.898, județul P și partea responsabilă - civilmente, domiciliat în comuna, sat, nr.898, județul P, împotriva deciziei penale nr.106 din 06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. nr.36/16.02.2009 a Judecătoriei Vălenii d Munte, hotărâre prin care în baza art.334 Cod procedură penală s- respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev. de art.197 alin.1 cu aplicarea art.99 si urm. Cod penal în infracțiunea prev. de art.197 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal si art.99 si urm. Cod penal.
In baza art.197 alin.1 cu aplicarea art.99 si urm. Cod penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
In baza art.71 alin.1 si 2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.
In baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, raportat la art.998 si art. 1000 alin.2 cod civil a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente și, să plătească părții civile suma de 40468 lei, reprezentând 40.000 lei daune morale și 468 lei daune materiale.
In baza art. 191 alin.1 si 3 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul și părțile responsabile civilmente, în solidar, să plătească suma de 130 lei cheltuieli judiciare către stat.
In baza art. 193 alin.1 si 4 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească suma de 710 lei către partea civilă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul - inculpat, personal și asistat de apărător ales, avocat, din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.48 depusă la dosar, recurentul - parte responsabilă civilmente, personal, lipsă fiind intimata - parte vătămată, pentru care a răspuns apărător ales, avocat din cadrul Baroului B, potrivit împuternicirii avocațiale, depuse la dosar, partea responsabilă civilmente și intimatul Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Avocat pentru recurentul - inculpat, avocat pentru partea - vătămată, recurentul - parte responsabilă civilmente și reprezentantul Ministerului Public, pe rând având cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea, ia act că în cauză alte cereri prealabile nu mai sunt de formulat sau excepții de invocat în cauza de față și analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, critică hotărârile instanțelor fondului atât în latură penală cât și în latură civilă
Din întreg materialul probator nu rezultă cu certitudine săvârșirea faptei pentru care este judecat inculpat, care nu a recunoscut săvârșirea acesteia, fiind doar simple presupuneri.
Apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel este prea aspră în raport de probele dosarului și persoana inculpatului care la acel moment era minor.
De asemenea acesta este nemulțumit și de cuantumul despăgubirilor civile acordate de instanță, deoarece acesta nu realizează venituri.
Pentru cele mai sus expuse, apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și pe fond, solicită reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege și diminuarea despăgubirilor civile la care a fost obligat.
Apărătorul recurentului - inculpat solicită admiterea recursului declarat de partea responsabilă civilmente.
Fără cheltuieli de judecată.
Recurentul - parte responsabilă civilmente, personal având cuvântul solicită admiterea recursurilor și reducerea despăgubirilor civile la care a fost obligat, deoarece nu are venituri.
Avocat având cuvântul pentru partea vătămată solicită respingerea celor două recursuri ca nefondate și menținerea hotărârilor atacate.
Apărătorul părții vătămate precizează că toate probele administrate în cauza de față, respectiv declarația de recunoaștere a inculpatului, declarația părții vătămate, a părții responsabile civilmente, raportul de expertiză medico - legală și nu în ultimul rând certificatul medico - legal, sunt probe directe din care rezultă fără tăgadă că inculpatul este autorul faptei.
Din punctul său de vedere, deși inculpatul la momentul săvârșirii faptei avea doar 17 ani, nu se poate reține că acesta nu conștientiza consecințele faptei sale, așa încât pedeapsa aplicată nu este nici pe departe prea aspră.
De asemenea solicită înlăturarea susținerilor inculpatului cu privire la faptul că nu realizează venituri și pentru care motiv a solicitat reducerea despăgubirilor civile la care a fost obligat, având în vedere că partea vătămată a suferit grave traume în urma faptei inculpatului, în prezent aceasta încă mai are nevoie de consiliere psihologică.
Totodată solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței fiscale pe care o depune la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, nevinovăția recurentului - inculpat este înlăturată de raportul de expertiză medico - legală, mai mult decât atât tot din raportul de expertiză medico -legală rezultă că inculpatul prezenta excoriații la nivelul feței ceea ce denotă că partea vătămată nu și-a exprimat nici un moment acordul.
Nu în ultimul rând, instanța de control judiciar trebuie să aibă în vedere conduita nesinceră a recurentului - inculpat chiar de la începutul urmăririi penale deși din întreg materialul probator rezultă cu certitudine că recurentul se face vinovat de săvârșirea faptei deduse judecății.
Recurentul - inculpat, personal având ultimul cuvânt arată că nu mai are nimic de adăugat.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Prin sentința penală nr.36/16.02.2009 Judecătoria Vălenii de M în baza art.334 proc. penală respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev. de art.197 alin.1 cu aplicarea art.99 si urm. Cod penal în infracțiunea prev. de art.197 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.99 și urm. Cod penal.
In baza art.197 alin.1 cu aplicarea art.99 si urm. Cod penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
In baza art.71 alin.1 și 2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a si lit.b) Cod penal.
In baza art. 14 si 346.proc.penala, raportat la art.998 si art. 1000 alin.2 civil a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente si, să plătească părții civile suma de 40468 lei, reprezentând 40.000 lei daune morale si 468 lei daune materiale.
În baza art. 191 alin.1 si 3 pr.penală a fost obligat inculpatul și părțile responsabile civilmente, în solidar, să plătească suma de 130 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 alin.1 si 4 proc.penală a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente să plătească suma de 710 lei către partea civilă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în seara zilei de 22.03.2008 în timp ce partea vătămată, se deplasa de la domiciliul din comuna la o prietenă a sa, pentru a merge împreună la discotecă.
În dreptul stației de autobuz, a fost ajunsă din urmă de inculpatul care intenționând să întrețină raport sexual cu aceasta a imobilizat- Întrucât partea vătămată încerca să scape, inculpatul a lovit-o de un copac, provocându-i leziuni în zona capului, după care cu forța a dus victima pe albia pârâului, într-un loc izolat, unde a dezbrăcat-o forțat de pantaloni și prin constrângere a întreținut raport sexual cu aceasta.
Pe drumul de întoarcere la șoseaua principală, în apropierea podului care traversează pârâul, prin constrângere inculpatul a întreținut din nou raport sexual cu partea vătămată, după care singur s-a deplasat la un bar din apropiere, unde a fost găsit de organele de poliție din comuna.
Împotriva sentinței astfel pronunțate, a declarat apel inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală atât în latură penală cât și în latură civilă.
În esență apelantul -inculpat, a susținut că în cauza se impune achitarea sa, deoarece la data de 22.03.2008 (seara) întorcându-se de la petrecere, a intrat în discuție cu intimata -parte vătămată, după care au întreținut raporturi sexuale, de comun acord.
În subsidiar, a cerut redozarea pedepsei, apreciind că acesta este prea mare în raport cu fapta comisă.
În latură civilă inculpatul a susținut că despăgubirile civile acordate părții vătămate de instanța de fond sunt prea mari arătând că nu are posibilitatea sa le plătească.
Tribunalul prin decizia penală nr.106/6.04.2009 a respins ca nefondat, reținând din probatoriul administrat, că inculpatul a comis fapta penală pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în judecată, cu toate că acesta în declarațiile date la urmărirea penală la instanța de fond și la instanța de control judiciar, a susținut, că raportul sexual cu partea vătămată a avut loc și s-a consumat cu acordul acesteia și nu prin violență.
Criticile formulate de inculpat sunt nefondate, deoarece din raportul de expertiză medico - legală nr. 230/24.03.2008 întocmit de SML rezultă că inculpatul a prezentat la nivelul mâinii stângi dorsal spațiu I metacarpian excoriații punctiforme cu cruste hematice iar din raportul de expertiză medico legală nr. 227/24.03.2008 întocmit de același serviciu medico - legal rezulta ca partea vătămata a prezentat doua excoriații liniare cu cruste hematice dispuse: lombar drept ( 4 cm) și aripă nazală stânga ( 2 cm), care stabilește expertiza, s-ar fi putut produce prin lovire cu un corp dur.
Pe de altă parte s-a mai precizat de către tribunal că din conținutul expertizei medico-legale nr.227/24.03.2008 privind examinarea părții vătămate și al raportului de constatare tehnico -științifică nr.-/12.05.2008 întocmit de IGPR - Institutul de Criminalistică, rezultă că aceasta a prezentat o deflorare recentă ce poate data din data de 22.03.2008, iar genotiparea fracției epitale notată -032 separata din urmele -031, corespunzător locilor analizate, a pus în incidență un profil genetic identic cu cel al probei biologice de referințe recoltate de la intimata parte vătămată ( proba notată R -002).
Nefondată a fost apreciată și critica apelantului în latură civilă, deoarece din probele dosarului rezultă fără echivoc ca prejudiciul material a fost dovedit prin chitanțele și bonurile fiscale depuse la doar de partea vătămată.
Privitor la daunele morale, a fost avută în vedere practica judiciară în materie, care a statuat ca sumele de bani acordate cu titlu de daune morale, trebuie să reprezinte o compensare echitabilă în bani a suferințelor fizice și psihice create victimelor infracțiunilor.
de specialitate în materia infracțiunilor de viol au demonstrat că victimele acestor fapte penale sunt marcate permanent în plan psihologic, având dificultate în integrarea socială, în afirmarea propriilor personalități, precum și în formarea unei vieți de familie, unei vieți apropiate de normalitate, considerente pentru care tribunalul a apreciat că suma de bani acordată de instanța de fond cu titlu de daune morale, este o compensare echitabilă a prejudiciului moral creat victimei infracțiunii.
Concluzionând, tribunalul a apreciat că la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului apelant, instanța de fond a ținut seama de disp.art. 52 si 72 privind scopul pedepsei și criteriile generale de individualizare.
Împotriva celor două soluții au declarat recurs inculpatul care între timp a împlinit vârsta majoratului dar și partea responsabilă civilmente.
Motivând această cale de atac, inculpatul prin intermediul apărătorului ales a precizat în principal că inculpatul nu se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată deoarece a avut acordul părții vătămate când a întreținut raport sexual cu aceasta. Susținerile părții vătămate că ar fi fost constrânsă nu pot fi reținute neexistând probe directe în acest sens.
În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Referitor la acțiunea civilă a precizat că inculpatul nu are resurse materiale să achite suma de bani solicitată de partea vătămată, motiv pentru care aceasta ar trebui redusă.
Recurentul - parte responsabilă civilmente, personal având cuvântul solicită admiterea recursurilor și reducerea despăgubirilor civile la care a fost obligat, deoarece nu are venituri.
Examinând recursul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate cât și în temeiul art. 3859alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că ambele căi de atac sunt nefondate astfel cum se va arăta în continuare.
În ce privește săvârșirea infracțiunii de către inculpat, instanța de recurs reține în același mod ca instanțele anterioare că aceasta rezultă din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu ambele expertize medico -legale dar în mod special cu cea cu nr. 230/24.03.2008 efectuată inculpatului din care rezultă că acesta prezenta mai multe leziuni ce pot data din noaptea zilei de 22.03.2008. Coroborând declarațiile părții vătămate cu această din urmă expertiză se poate deduce că partea vătămată s-a opus întreținerii raportului sexual cu inculpatul. La această concluzie se ajunge în urma analizei acestor două mijloace de probă și prin prisma celorlalte probatorii administrate în cauză și enumerate în motivarea instanței de apel.
Referitor la pedeapsa aplicată, așa cum judicios a motivat tribunalul, victimele acestui gen de infracțiuni în general în plan psihologic prezintă traume pentru o perioadă îndelungată de timp și posibil pe tot parcursul vieții motiv pentru care față de cei ce comit astfel de fapte represiunea penală exercitată de către organele statului trebuie să fie în mod exemplar aplicată iar la final să se afle o pedeapsă care să fie individualizată în conformitate și care să caracterizeze întrutotul scopurile acesteia menționate în art. 52 Cod penal.
Față de acestea o pedeapsă de 3 ani închisoare, astfel cum a fost aplicată inculpatului cu executare în regim privativ de libertate devine perfect justificată.
Ambii recurenți au criticat și latura civilă a celor două hotărâri judecătorești anterioare, menționând că suma acordată de către instanța de fond, cu titlu de despăgubiri civile este mult prea mare în raport de posibilitățile lor materiale.
Așa cum practica judiciară și doctrina au menționat până în prezent, prejudiciul cauzat persoanei vătămate constituită parte civilă trebuie acoperit integral fără a se ține cont de situația materială a celui ce l-a cauzat.
A acorda despăgubiri civile în funcție de posibilitățile materiale ale inculpatului ar însemna ca partea vătămată să suporte consecințele infracțiunii pentru o perioadă mai mare de timp după comiterea acesteia, ea fiind obligată printr-un efort personal să depășească nu numai pe plan psihologic săvârșirea faptei dar și printr-un efort material în unele situații destul de important comiterea infracțiunii a cărei victimă a fost.
Din acest punct de vedere despăgubirile civile nu pot fi acordate în funcție de situația materială a inculpatului și/sau a părții(lor) responsabile civilmente deoarece prejudiciul atât din punct de vedere material dar și moral trebuie recuperat în integralitatea sa.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază că ambele recursuri sunt nefondate urmând să fie respinse cu această motivație în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul, fiul lui și, născut la 14 aprilie 1991, domiciliat în com. sat, nr.898, județul P și partea responsabilă civilmente, cu același domiciliu, împotriva deciziei penale nr.106/2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și împotriva sentinței penale nr. 36/16.02.2009 a Judecătoriei Vălenii d Munte.
Obligă recurenții la cheltuieli judiciare către stat astfel:
Inculpatul și partea responsabilă civilmente la câte 150 lei către stat și la 750 lei către partea vătămată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - - - -
Grefier
a
Red. FT/DC
2.ex./28.10.2009
f- - Judecătoria Vălenii d e
a- - Tribunalul Prahova
/
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3113/2006
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran, Florentin Teișanu, Paul
