Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr. 122/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 122/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 3861/175/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 122/2015
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. F.
Grefier N. C. PORUȚ
P. de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat prin procuror A. D.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul P. C. împotriva sentinței penale nr. 344/2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul condamnat, în stare de deținere, asistat de av. H. O., apărător desemnat din oficiu, cu delegație de asistență judiciară obligatorie depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, condamnatul arată că își menține contestația formulată.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul contestatorului solicită instanței admiterea contestației formulate și aplicarea legii penale mai favorabile, cu precizarea că vechea reglementare constituie lege penală mai favorabilă. Sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate și a cumulului acestora, lasă la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației formulate ca fiind nefondată și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu consecința obligării contestatorului la plata cheltuielilor judiciare. Precizează că în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 6 Noul Cod penal având în vedere ca infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul sunt incriminate în noul Cod penal, iar cuantumul acestora nu depășește limita prevăzută de lege.
Contestatorul, având ultimul cuvânt, solicită contopirea pedepselor și arată că a primit o pedeapsă de 2 ani și 9 luni închisoare pentru infracțiuni fără violență. Solicită admiterea contestației.
INSTANȚA
Asupra contestației de față;
Prin sentința penală nr.344/2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosar nr._, în baza art. 597 alin 4 raportat la art. 595 alin 1 Cod. pr. pen. s-a respins cererea formulată de contestatorul P. C., fiul lui I. și A., născut la data de 31.05.1976, deținut în P. A., privind aplicarea legii penale mai favorabile.
S-a făcut aplicarea art.275 alin.2 Cod proc. pen.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că acesta se află în executarea pedepsei rezultante de 2 ani și 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 116/2012 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin nerecurare.
Văzând în drept dispozițiile art. 6 Cod penal, instanța de fond a apreciat cererea contestatorului condamnat de aplicare a legii penale mai favorabile ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 6 alin.1 din Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare si până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, daca depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În acest sens, în mod etapizat, instanța a procedat mai întâi la compararea pedepselor individuale efectiv aplicate în baza legii vechi și la reducerea acestora în situația în care depășesc limita maximă de pedeapsă aplicabilă în baza prevederilor noii legi penale. Ulterior, într-o etapă secundară, în situația pluralității infracționale, instanța urma să determine maximul de pedeapsă aplicabil pluralității infracționale în urma folosirii mecanismelor penale ale legii noi – pluralitate raportată la pedepsele individuale determinate în prima etapă, conform celor arătate mai sus.
În măsura în care pedeapsa finală astfel rezultată pentru pluralitatea infracțională, în baza noii legi penale, este inferioară pedepsei rezultante finale date spre executare în baza legii vechi instanța urma să reducă această pedeapsă până la limita valorii obținute potrivit legii penale noi.
O asemenea interpretare se impune, în opinia instanței de fond, dat fiind caracterul excepțional al instituției aplicării legii mai favorabile pedepselor definitiv judecate, care reprezintă totodată o atingere adusă principiului autorității de lucru judecat, și prin urmare trebuie aplicată în mod minimal, cu maximă rigoare. Prin instituția respectivă se intenționează a se da eficiență principiilor legalității și umanismului dreptului penal, astfel încât nicio persoană condamnată să nu execute o pedeapsă superioară limitei maxime de pedeapsă, determinate prin concursul dispozițiilor legii penale noi, aplicabile pentru starea de fapt ce a constituit temeiul condamnării.
D. fiind însă caracterul minimal al instituției, care rezultă din exigența respectării autorității de lucru judecat al hotărârilor penale definitive, nu se va putea opera în această procedură la o reindividualizare a pedepselor, a încadrării juridice date faptelor, inclusiv sub aspectul tratamentului aplicat pluralității infracționale. Astfel, finalitatea instituției aplicării legii mai favorabile pedepselor definitiv aplicate este strict aceea de a înlătura executarea părții din pedeapsa finală care ar depăși limita maximă a pedepsei la care s-ar putea ajunge pentru aceeași situație de fapt, calificată juridic în lumina noilor prevederi penale. Prin urmare, o cerere de aplicare a legii mai favorabile devine admisibilă numai în măsura în care pedeapsa finală, dată spre executare depășește pedeapsa finală ce ar putea fi aplicată în cauză, potrivit noului Cod penal.
Instanța de fond a constatat că pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată acestui condamnat a rezultat ca urmare a contopirii pedepselor de:
-2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional nestructurat, prev. și ped. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art. 323 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal din 1969 (infracțiuni care au corespondent în Codul penal la art 367 alin.1 = limita maximă fiind de 5 ani; sub acest aspect se constată că pedeapsa efectiv aplicată este sub limita maximă prevăzută de Codul penal în vigoare deci nu se impune vreo reducere a pedepsei)
-2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monedă străină, prev. și ped. de art.282 alin.1 Cod penal din 1969 raportat la art.284 Cod penal din 1969 (infracțiune care are corespondent în art. 310 Cod penal = limita maximă fiind de 10 ani; sub acest aspect se constată că pedeapsa efectiv aplicată este sub limita maximă prevăzută de Codul penal în vigoare deci nu se impune vreo reducere a pedepsei).
-2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și punere în circulație de monedă străină falsificată, prev. și ped. de art.282 alin.2 Cod penal din 1969 rap. la art.284 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal din 1969 (infracțiune care are corespondent în art. 313 Cod penal = limita maximă fiind de 10 ani; sub acest aspect se constată că pedeapsa efectiv aplicată este sub limita maximă prevăzută de Codul penal în vigoare deci nu se impune vreo reducere a pedepsei).
-2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art.215 alin.1 și 2 Cod penal din 1969 (infracțiune care are corespondent în art. 244 Cod penal = limita maximă fiind de 5 ani; sub acest aspect se constată că pedeapsa efectiv aplicată este sub limita maximă prevăzută de Codul penal în vigoare deci nu se impune vreo reducere a pedepsei)
-2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune, prev. și ped. de art. 25 Cod penal din 1969 rap. la art.215 alin.1 și 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal din 1969 (infracțiune care are corespondent în art. 47 rap la art. 244 Cod penal = limita maximă fiind de 5 ani; sub acest aspect se constată că pedeapsa efectiv aplicată este sub limita maximă prevăzută de Codul penal în vigoare deci nu se impune vreo reducere a pedepsei).
Concluzionând, în urma primei etape a analizei nu se impune reducerea niciuneia dintre pedepsele efectiv aplicate, pedepse care formează concursul de infracțiuni.
Sub aspectul celei de-a doua etape, în condițiile în care s-ar face aplicarea art. 38 – 39 alin 1 lit. b Cod penal, instanța de fond a constatat că pedeapsa rezultantă ar fi de 2 ani și 9 luni închisoare, la care s-ar adăuga sporul obligatoriu de 1/3 din celelalte pedepse aplicate, rezultând o pedeapsă finală de 6 ani închisoare, mai mare decât cea în executarea căreia se află la momentul actual contestatorul condamnat.
Cu privire la cererea de aplicare a art. 320 ind. 1 C. pr. pen. anterior, instanța de fond a constatat că a fost reținut de către Judecătoria B. la aplicarea pedepselor pentru fiecare infracțiune. De asemenea, instanța a constatat că, potrivit Deciziei nr. 14 din 16.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit că, aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 alin. (1) din Codul penal, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320 ind.1 alin. 7 din Codul de procedură penală anterior, reținută condamnatului și valorificată în pedeapsa concretă. Având în vedere că, potrivit art. 477 alin. 3 C. pr. pen., decizia susmenționată este obligatorie pentru instanțele de judecată, solicitarea condamnatului P. C. privind reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă ce i-ar putea fi aplicate potrivit Codului penal în vigoare este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație în termenul prevăzut de legea penală condamnatul P. C..
În susținerea orală a motivelor de contestație, condamnatul, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza a se admite cererea formulată, întrucât în cauză se impune aplicarea legii penale mai favorabile, cu consecința reducerii pedepsei față de noile dispoziții ale legii penale mai favorabile.
Analizând legalitatea și temeinica sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticii invocate de condamnatul contestator, precum și din oficiu, potrivit art.425 ind.1, comb. cu art. 416 și art. 418 Cod proc.penală, Tribunalul constată că prezenta contestație nu este fondată urmând a fi respinsă pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit disp. art. 6 C. pen. „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.”.
Judecătoria a examinat situația juridică a persoanei condamnate în raport de noile dispoziții legale care reglementează infracțiunea comisă de acesta și limitele de pedeapsă prevăzute în Codul penal actual.
Incidența legii penale mai favorabile nu presupune o reindividualizare judiciară a pedepsei ci aplicarea efectivă a normei reglementată de art. 6 alin. 1 C. pen. actual, expusă anterior. Persoana condamnată nu se află în circumstanțele reglementate de acest text de lege deoarece i s-a aplicat o pedeapsă principală rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare ca urmare a contopirii a cinci pedepse, respectiv: 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional nestructurat, prev. și ped. de art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art. 323 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal din 1969 (infracțiuni care au corespondent în Codul penal la art 367 alin.1 = limita maximă fiind de 5 ani); 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monedă străină, prev. și ped. de art.282 alin.1 Cod penal din 1969 raportat la art.284 Cod penal din 1969 (infracțiune care are corespondent în art. 310 Cod penal = limita maximă fiind de 10 ani); 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și punere în circulație de monedă străină falsificată, prev. și ped. de art.282 alin.2 Cod penal din 1969 rap. la art.284 Cod penal din 1969 cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal din 1969 (infracțiune care are corespondent în art. 313 Cod penal = limita maximă fiind de 10 ani); 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art.215 alin.1 și 2 Cod penal din 1969 (infracțiune care are corespondent în art. 244 Cod penal = limita maximă fiind de 5 ani); 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la înșelăciune, prev. și ped. de art. 25 Cod penal din 1969 rap. la art.215 alin.1 și 2 Cod penal din 1969, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal din 1969 (infracțiune care are corespondent în art. 47 rap la art. 244 Cod penal = limita maximă fiind de 5 ani).
Nici una din aceste pedepse nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, deci nu se impune vreo reducere a pedepsei
Se poate observa în privința tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni că vechea reglementare era mai favorabilă, întrucât în acord cu actualele reglementări este obligatorie aplicarea unui spor, care ar determina în mod implicit majorarea pedepsei rezultante de la 2 ani și 9 luni închisoare la 6 ani închisoare.
Față de aceste considerente, Tribunalul, în baza art.425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge contestația formulată de contestatorul P. C. ns. la data de 31.05.1976 împotriva sentinței penale nr. 344 din data de 06.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală va obliga contestatorul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul P. C. ns. la data de 31.05.1976 împotriva sentinței penale nr. 344 din data de 06.03.2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.04.2015.
Președinte,
M. E. F.
Grefier,
N. C. PORUȚ
Redactat: F.M.E
Tehnoredactat: N.P./2ex/ 28 Aprilie 2015
Judecător fond: M. R.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 126/2015.... | Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
