Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 394/2014. Tribunalul ALBA

Decizia nr. 394/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 29-09-2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 394/2014

Ședința publică de la 29 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE: D.-M. S.

Grefier: R. M. P.

Parchetul de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat prin procuror

A. M.

Pe rol se află soluționarea contestației formulate de inculpatul R. A., aflat în P. A., împotriva Încheierii de ședință din data de 25.09.2014, pronunțate în dosarul nr._ 14 al Judecătoriei A..

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. Ș. N., cu delegație avocațială depusă la dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Fiind întrebat, inculpatul contestator arată că își menține contestația formulată și depune la dosar un memoriu. Solicită a fi cercetat în stare de libertate întrucât se află de mult timp în arest preventiv iar prejudiciul cauzat persoanelor vătămate este redus. Mai mult, persoanele vătămate constituite părți civile au declarat că nu vor mai avea nicio pretenție civilă dacă își vor recupera prejudiciul, lucru care însă nu poate fi realizat cât timp se află în stare de arest. Mai arată că are probleme de sănătate iar, în subsidiar, solicită a-i fi înlocuită măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar.

Apărătorul inculpatului contestator solicită admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară, respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar, față de împrejurarea că la dosar există indicii din care rezultă că părțile vătămate doresc să se împace cu inculpatul.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației întrucât motivul invocat de inculpat, respectiv posibila împăcare cu persoanele vătămate, nu justifică revocarea măsurii arestării preventive ori înlocuirea acesteia cu o măsură mai ușoară. Solicită a se avea în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului care cuprinde 13 poziții, inculpatul dând dovadă de persistență infracțională în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de furt. Mai mult, inculpatul a beneficiat de liberare condiționată, însă,cu toate acestea, imediat după ce a fost liberat, a comis din nou furturi împreună cu alte persoane. Pentru toate aceste considerente, arată că scopul măsurii preventive nu a fost atins și apreciază că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.

Inculpatul contestator, având ultimul cuvânt, solicită a fi cercetat în stare de libertate întrucât dorește să se împace cu persoanele vătămate.

TRIBUNALUL

Asupra contestației penale de față;

Constată că prin încheierea din data de 25.09.2014, J. A. a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive formulată de inculpatul R. A., și pe cale de consecință a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a considerat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia. A reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. A., emis la data de 03.03.2014 în dosar nr. 1788/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților R. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. 1, art. 229 alin.1 lit. b, d Cod penal (4 infracțiuni), cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1968 și a art. 37 lit. b Cod penal din 1968, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal, R. C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b,d Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal, Z. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și tăinuire prev. de art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b,d Cod penal și art.270 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal din 1968, art.5 Cod penal și A. B. O. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 48 Cod penal raportat la art.228 alin.1, art.229 alin.1 lit. b,d Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal.

În fapt, s-a reținut că în perioada 19.10._14, inculpatul R. A. împreună cu inculpații R. C., Z. Gianu și A. B. O., pe timp de noapte, prin efracție și escaladare, folosind un autoturism, au pătruns în cabanele părților vătămate U. L., G. E., J. D. și P. R., de unde au sustras mai multe bunuri. O parte din bunurile sustrase au fost recuperate și restituie părților vătămate.

Potrivit art. 242 alin. 5 și alin. 7 Cod procedură penală cererea de înlocuire a măsurii preventive formulată de inculpat se adresează în scris instanței de judecată, iar măsura preventivă se înlocuiește cu una mai ușoară dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.

Instanța a constatat că prin încheierea din data de 07.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei A. s-a luat față de inculpatul R. A. măsura arestării preventive, măsură menținută prin încheierile de cameră preliminară pronunțate în data de 05.03.2014, în data de 01.04.2014, în data de 28.04.2014 și în data de 26 mai 2014 în dosarul cu nr._ 14 al Judecătoriei A., măsură ce apoi a fost menținută prin încheierile pronunțate în ședință publică din data de 19 iunie 2014, din data de 17 iulie 2014 și din data de 04 septembrie 2014.

Infracțiunea de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R. A. este prevăzută de art. 229 alin. 1 din noul Cod penal, infracțiune pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

Conform art. 223 alin. 2 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului și apoi menținerea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate a acestuia, raportat la cele expuse mai sus. Arestarea preventivă a acestuia a fost dispusă în urmă cu șapte luni, reținându-se că există indicii temeinice că acesta ar fi comis faptele reținute în sarcina sa.

Din actele de la dosarul cauzei nu rezultă că inculpatul are un loc de muncă stabil. Instanța a reținut că inculpatul a declarat în prezenta ședință că are niște promisiuni de a lucra la prieteni dar nu a depus nici o dovadă în susținerea celor afirmate, ceea ce a determinat instanța să aprecieze că o eventuală punere în libertate nu ar duce la o mai bună desfășurare a procesului penal, ci, dimpotrivă, ar putea naște temerea rezonabilă că acesta ar putea încerca să se sustragă de la judecarea cauzei.

S-a mai reținut convingerea inculpatului că pentru faptele sale se fac vinovați polițiștii care i-au reținut 4 luni cartea de identitate, motivele invocate de inculpat că ar sta la baza faptelor sale (că nu avea un loc de muncă, că era iarnă și nu avea cu ce să-și întrețină familia). Instanța a reținut că peste câteva luni vine din nou iarna, că în continuare inculpatul are o familie de întreținut și că cei apropriați (rudele și prietenii) nu pot să îl ajute financiar pentru a recupera prejudiciul cauzat, astfel cum afirmă inculpatul. Toate aceste aspecte au determinat instanța să concluzioneze că în ipoteza în care inculpatul R. A. ar fi lăsat în libertate, ar putea să procedeze în continuarea la comiterea unor noi fapte antisociale.

S-a mai reținut că inculpatul R. A. are un cazier judiciar bogat, cu 13 poziții detaliate pe parcursul a 5 pagini de format A4. Având în vedere modul concret în care se presupune că inculpatul a săvârșit faptele (noaptea, împreună cu mai multe persoane, prin efracție și folosind un autoturism, pe raza mai multor localități decât cea de domiciliu) și persoana acestuia (în special motivele pe care le invocă inculpatul pentru atitudinea sa infracțională, coroborat cu faptul că la scurt timp după ce a fost liberat condiționat inculpatul a ales să aibă din nou un comportament contrar legii), împrejurarea că, dacă se acceptă că într-adevăr ecoul faptelor săvârșite s-a estompat, nu s-a putut concluziona același lucru cu privire la gradul de pericol social al acestora, care este unul deosebit, raportat mai ales la modalitatea în care se presupune că a ales inculpatul să le săvârșească.

Prin urmare instanța a apreciat că privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară.

Pe de altă parte, perioada scurtă de timp în care inculpatul a fost privat de libertate, mai puțin de opt luni, nu a fost de natură a convinge judecătorul că a fost un avertisment suficient pentru acesta și că ar constitui o garanție că nu va mai săvârși fapte de natură penală, cu atât mai mult cu cât în prezenta ședință de judecată inculpatul a încercat să dea vina pe polițiști pentru faptele sale.

Instanța a apreciat că măsură arestării preventive este în continuare proporțională cu gravitatea acuzației – inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea a patru infracțiuni de furt calificat, infracțiuni care prezintă un pericol social deosebit de ridicat, pericol care este și mai ridicat față de modalitatea în care se presupune că inculpatul a ales să acționeze.

D. fiind că inculpatul nu a avut un loc de muncă stabil înainte de a fi încarcerat, coroborat cu faptul că inculpatul R. A. deși a indicat modalitatea în care crede că ar avea puterea financiară de a plăti persoanelor vătămate sumele pretinse de acestea, nu a propus administrarea de probe în acest sens, instanța a constatat că această simplă afirmație a inculpatul R. A., că ar acoperi pretențiile civile nu este suficientă pentru a justifica punerea sa în libertate.

În raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale menționate, instanța a apreciat că cererea de înlocuire a măsurii preventive nu este fondată, că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură mai ușoară.

Totodată instanța a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpatul R. A. este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpatului se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual, și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.

Contestația este nefondată.

Măsura arestării preventive corespunde scopului reglementat de art. 202 Cod procedură penală și a fost dispusă cu respectarea cerințelor stabilite de art. 223 alin. 2 și 207 alin. 4 Cod procedură penală.

Din probele administrate în cauză până în prezent, rezultă că sunt indicii temeinice care să nască presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapte prevăzute de legea penală, și anume 4 infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b, d Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal din 1969, art. 37 lit. a Cod penal din 1969, totul cu aplicarea art. 5 Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Tribunalul va avea în vedere, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică, natura și gravitatea faptei săvârșite de inculpat (furt calificat), împrejurările concrete de comitere (noaptea, împreună cu mai multe persoane, prin efracție și folosind un autoturism, pe raza mai multor localități decât cea de domiciliu), urmările produse (prejudicii mari, parțial recuperate), antecedentele penale ale inculpatului (extrem de numeroase) sentimentul de insecuritate pe care acest gen de infracțiuni îl generează în rândul societății civile, aspecte ce impun și justifică o reacție fermă din partea autorităților statului, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând în mod cert în contextul dat, un pericol concret pentru ordinea publică.

Motivele de sănătate invocate sau faptul că inculpatul a afirmat că va recupera prejudiciul cauzat persoanelor vătămate fără a indica modalitatea de a plăti persoanele vătămate, nu conduc în mod automat la revocarea arestării preventive sau alegerea unei măsuri preventive neprivative de libertate și nu înlătură starea de pericol reținută de instanța de fond, față de persistența temeiurilor de la arestarea preventivă și lipsa garanției că inculpatul, odată pus în libertate, nu va mai săvârși fapte de același gen.

Pentru considerentele expuse, Tribunalul va respinge în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul R. A. împotriva Încheierii de ședință din data de 25.09.2014, pronunțate în dosarul nr._ 14 al Judecătoriei A..

În baza art. 275 alin. 2 NCPP va obliga inculpatul contestator la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 100 lei ce reprezintă onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în favoarea BCAJ A..

PENTRUI ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul R. A., fiul lui I. și P., ns. la data de 13.01.1989 în Cluj-N., jud. Cluj, CNP_, aflat în P. A., împotriva Încheierii de ședință din data de 25.09.2014, pronunțate în dosarul nr._ 14 al Judecătoriei A..

În baza art. 275 alin. 2 NCPP obligă inculpatul contestator la 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 100 lei ce reprezintă onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în favoarea BCAJ A..

Definitivă și executorie.

Pronunțată în ședința publică din 29.09.2014.

Președinte

D. M. S.

Grefier

R. M. P.

Redactat: D.M.S.

Tehnoredactat: R.M.P./ 2 ex/ 30 Septembrie 2014

Judecător fond: L. M. F.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 394/2014. Tribunalul ALBA