Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 16/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 22-01-2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 16/2013
Ședința publică din 22 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.- președinte Tribunal
Judecător T. Ț.- Președinte Secția Penală
Judecător A. M.- vicepreședinte Tribunal
Grefier A. C.
Parchetul de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat prin procuror A. M.
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Aiud și inculpatul D. R. împotriva încheierii din data de 18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ 12 al Judecătoriei Aiud
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent asistat de av.G. L., apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Reprezentantul Ministerului Public susține motivele recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria Aiud și solicită admiterea recursului, apreciind că în mod netemeinic și nelegal judecătoria a dispus punerea în libertate a inculpatului, reținând că s-a diminuat în mod firesc sentimentul de insecuritate socială prin trecerea unui timp îndelungat de la săvârșirea faptelor, împrejurare întărită și de manifestarea de voință a părții vătămate care și-a retras plângerea.
Susține că, în mod netemeinic instanța de judecată a reținut că durata arestării de 4 luni și 18 zile a depășit termenul rezonabil, în lumina art.5 din CEDO. În acest sens, apreciază că, în raport cu gravitatea faptei și cu riscul de a se efectua presiuni asupra martorilor ( cel puțin 7 martori ai acuzării urmează să fie audiați în cauză), nu se poate reține că cele 4 luni și 18 zile de arest preventiv au depășit durata rezonabilă prev.de art.5 per.3 din CEDO.
In mod netemeinic instanța de judecată a reținut ca motive care îndreptățesc măsura punerii în libertate, faptul că, inculpatul nu este recidivist, are doi copii minori și prestează muncă de zilier pentru a-și întreține familia.
Inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, iar motivul invocat referitor la familia sa și, așa cum a arătat și Tribunalul A. prin decizia nr.358/2012 ,,nu constituie prin prisma legii penale, un motiv ca inculpatul să fie cercetat în stare de libertate”.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului Parchetului și luarea față de inculpat a unei alte măsuri, cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului formulat de P., admiterea recursului formulat de inculpat, pe care îl precizează oral în sensul că, solicită să se constate că a încetat de drept măsura arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor penale de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar penal nr._ 12 s-a dispus în baza art.300/2 Cpp raportat la art. 160 ind. b alin. 1 și 2 Cod procedură penală revocarea arestării preventive a inculpatului D. R. și punerea lui în libertate, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai justifică la acest moment menținerea măsurii, deoarece pericolul pentru ordinea publică s-a estompat prin trecerea unui interval de timp îndelungat de la momentul arestării (4,18 luni), împrejurare întărită chiar de manifestarea de voință exprimată de partea vătămată care și-a retras plângerea penală formulată împotriva inculpatului pentru infracțiunile de amenințare, lovire și distrugere.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termenul legal prev.de lege P. de pe lângă Judecătoria Aiud și inculpatul aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de recurs formulate de P. se relevă în esență că în mod greșit s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive luate față de inculpat, deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii justifică în continuare menținerea acesteia, pericolul pentru ordinea publică neestompându-se prin trecerea celor 4,18 luni, având în vedere că inculpatul deși nu este recidivist, a mai comis și alte abateri de la regulile de conviețuire socială pentru care a fost sancționat.
În expunerea motivelor de recurs formulate de inculpat și precizate oral în fața instanței de recurs se relevă în esență că măsura arestării preventive a încetat de drept în data de 21.01.2013, astfel că se impune admiterea recursului și constatarea încetării de drept a măsurii.
Tribunalul verificând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma celor expuse, precum și din oficiu conform art.385/6 Cpp, constată că este fondat doar recursul inculpatului, conform următoarelor considerente:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată următoarele:
În data de 01.09.2012 inculpatul D. R. a fost reținut prin ordonanța emisă în dosar penal nr.P/852/2012, fiind cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped.de art.321 al.1 Cp, furt prev.și ped.de art.208 al.1 Cp, amenințare prev.de art.193 al.1 Cp, lovire și alte violențe prev.de art.180 al.2 Cp, distrugere prev.de art.217 al.1 Cp.
Prin încheierea din data de 01.09.2012 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 01.09.2012 până la data de 30.09.2012.
Prin încheierea pronunțată la data de 26.09.2012 Judecătoria Aiud a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, conform disp.art.300/1 al.3 Cpp.
Prin încheierea pronunțată la data de 23.11.2012 s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, conform disp.art.300/2 Cpp rap. la art.160/6 al.1 Cpp.
Prin încheierea atacată cu prezentul recurs, pronunțată la data de 18.01.2013 s-a dispus revocarea măsurii arestării preventive luate față de inculpat.
Împotriva acestei încheieri, P. de pe lângă Judecătoria Aiud a declarat recurs în data de 19.01.2013, conform mențiunilor de pe ștampila de înregistrare a recursului la registratura Judecătoriei Aiud.
Motivele de recurs au fost depuse de unitatea de parchet la data de 21.01.2013, conform mențiunilor de pe ștampila de înregistrare a acestora.
După depunerea motivelor de recurs la dosarul cauzei, acesta a fost înaintat la Tribunalul A., de către Judecătoria Aiud, în data de 22.01.2013, pentru judecarea recursurilor declarate de P. și de către inculpat.
La Tribunalul A., recursurile formulate s-au judecat la data de 22.01.2013.
Raportat la data înaintării dosarului către Tribunalul A. (22.01.2013) în vederea judecării recursurilor, Tribunalul constată că măsura arestării preventive a inculpatului a încetat de drept, încă din data de 21.01.2013.
Astfel potrivit disp.art.160/6 al.1 Cpp ,,în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.”
Prin prisma acestor dispoziții legale, Judecătoria Aiud a verificat măsura, la data de 23.11.2012, în sensul menținerii acesteia.
Ori, raportat la această ultimă dată a menținerii, 23.11.2012 și la data înaintării dosarului în calea de atac – 22.01.2013 pentru judecarea recursurilor declarate împotriva încheierii de revocare, din data de 18.01.2013, s-au împlinit cele 60 zile (respectiv în data de 21.01.2013).
Față de această împrejurare, văzând și disp.art.140 al.3 Cpp, Tribunalul constată că încetarea măsurii arestării primează revocării, pe cale de excepție și obligă instanța conform dispozițiilor legale menționate, a dispune asupra acesteia.
Față de aceste considerente, văzând și disp.art.385/15 pct.2 lit.d Cpp, Tribunalul va admite recursul inculpatului, va casa încheierea atacată doar cu privire la revocarea măsurii și procedând la rejudecare:
În baza art.140 al.3 ind.1 Cpp va constata încetată de drept măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea din 1 septembrie 2012 pronunțară de Judecătoria Aiud în dosar penal nr._ și dusă la îndeplinire prin mandatul de arestare preventivă nr.20 din 01.09.2012.
Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare nr.20 din 01.09.2012, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
În ceea ce privește recursul Parchetului, față de cele expuse și conform cărora încetarea măsurii primează pe cale de excepție, revocării, menținerii sau înlocuirii, Tribunalul văzând și disp.art.385/15 pct.2 lit.b Cpp va dispune respingerea acestuia ca nefondat.
Va face aplicare art.192 al.3 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D. R., fiul lui P. și Ilodița, născut la data de 17.10.1987 în Ocna M., jud.A., CNP:_, cetățean român, studii 6 clase, necăsătorit, având doi copii minori, cunoscut cu antecedente penale, dom.în com.L. Mureșului, ..501, jud.A., aflat în Penitenciarul Aiud, împotriva încheierii din data de 18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ 12 al Judecătoriei Aiud și în consecință:
Casează încheierea atacată doar cu privire la dispozițiile privind revocarea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat și procedând la rejudecarea cauzei în aceste limite:
În baza art.140 al.3 ind.1 Cpp constată încetată de drept măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea din 1 septembrie 2012 pronunțară de Judecătoria Aiud în dosar penal nr._ și dusă la îndeplinire prin mandatul de arestare preventivă nr.20 din 01.09.2012.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare nr.20 din 01.09.2012, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Aiud împotriva aceleiași încheieri.
În baza art. 192 alin. 3 Cpp cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședință publică din data de 22.01.2013.
Președinte, Judecători,
C. M. T. Ț. A. M.
Grefier,
A. C.
Tehnored:MrC/A.C./2ex./ 22 Ianuarie 2013
Judecător fond: A. D. S.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
