Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 433/2012. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 433/2012 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 04-12-2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA Nr. 433/2012

Ședința publică de la 04 Decembrie 2012

Completul compus din:

Președinte T. Ț. - președinte Secția Penală

Judecător A. M. - vicepreședinte Tribunal

Judecător C. M. - președinte Tribunal

Grefier N. T.

Parchetul de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat prin procuror

A. M.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva încheierii din data de 04.12.2012 pronunțată de J. A. I. în dosar nr._ 12.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. B. C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nefiind alte cereri formulate, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului Parchetului așa cum a fost formulat, având în vedere faptul că inculpatul nu se află la prima incidență cu legea penală, în anul 2011 fiind condamnat pentru infracțiunea de tentativă de omor, iar prezentele fapte - 5 acte materiale de furt calificat din locuință, au fost comise în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere. În plus, la data de 30.11.2012, Tribunalul A. a respins ca nefondat recursul inculpatului declarat împotriva încheierii primei instanței prin care s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Ca atare, se impune cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv și nu în libertate.

Apărătorul inculpatului intimat solicită respingerea recursului Parchetului ca nefondat și, pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a încheierii de revocare a măsurii arestării preventive. Arată că este de neînțeles poziția Parchetului având în vedere că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, a și recunoscut fapta și s-a și recuperat în parte prejudiciul. Mai mult, inculpatul dorește să recupereze în totalitate prejudiciul și se va prevala de disp. art. 320/1 Cpp, fiind depuse la dosar și caracterizări ale inculpatului din partea primăriei de domiciliu și a parohiei din care face parte. Mai arată că cel care a avut intenția comiterii faptelor a fost inculpatul minor și consideră că în prezent nu mai subzistă temeiurile arestării, motiv pentru care s-a și revocat măsura de instanța fondului.

Reprezentantul Parchetului solicită să fie întrebat inculpatul să precizeze cum îl cheamă pe preotul care a făcut caracterizarea.

Inculpatul intimat arată că prenumele preotului este F..

Apărătorul inculpatului intimat, în replică, arată că este vorba despre preotul comunității și nu de orice persoană.

În replică, reprezentantul Parchetului susține că față de antecedentele penale ale inculpatului se impune admiterea recursului.

Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în libertate, chiar sub măsura obligării de a nu părăsi localitatea, numai să fie acasă de sărbători.

TRIBUNALUL

Asupra recursului penal de față

Prin Încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 04.12.2012 pronunțată de J. A. I. în dosar penal nr._ 12 s-a dispus, în baza art.300/1 alin. 2 C.pr.pen., revocarea arestării preventive a inculpatului C. D. și punerea în libertate de sub puterea mandatului de arestare nr. 58/2012, dacă nu este arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a făcut aplicare art. 192 alin. 3 C.pr.pen.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal prevăzut de lege P. de pe lângă J. A. I., aducându-i critici pentru netemeinicie și nelegalitate.

În expunerea motivelor de recurs se relevă în esență că în cauză temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului impun în continuare menținerea stării de arest în raport de persoana inculpatului, infracțiunile săvârșite de acesta (furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, g și i Cp și violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 2 Cp, infracțiuni pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani), împrejurările comiterii faptelor și urmările acestora, context în care lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție.

Tribunalul, verificând legalitatea și temeinicia încheierii atacate prin prisma celor expuse, precum și din oficiu, conf. art. 385/6 C.pr.pen., constată că recursul formulat este fondat.

Prin rechizitoriul emis în dosar nr.1508/P/2012 al Parchetului de pe lângă J. A. I. s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C. D., alături de inculpații Suibea D. N. și F. D., aflați în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, g și i Cp, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp (cinci acte materiale) și violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 2 Cp, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp (trei acte materiale), în condițiile art. 37 al. 1 lit. a Cp și art. 75 al. 1 lit. c Cp, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp, reținându-se că în cinci nopți diferite împreună cu alți făptuitori, dintre care unul minor, a pătruns prin escaladarea gardurilor în cinci imobile diferite, dintre care trei locuite, de unde a sustras mai multe bunuri mobile.

Prima instanță, în baza art.300/1 C.pr.pen., a verificat din oficiu în camera de consiliu legalitatea și temeinicia arestării preventive și întrucât a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, a dispus revocarea arestării preventive a inculpatului și punerea lui în libertate.

Potrivit dispozițiilor art. 300/1 C.pr.pen., instanța este datoare după înregistrarea dosarului, în cauzele cu inculpați trimiși în judecată în stare de arest, să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform al. 2 al articolului susmenționat, instanța de fond revocă arestarea preventivă dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

În cauza de față, inculpatul a fost arestat în temeiul art. 148 lit. f C.pr.pen., fiind cercetat și ulterior trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, g și i Cp, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp (cinci acte materiale) și violare de domiciliu prev. de art. 192 al. 2 Cp, cu aplic. art. 41 al. 2 Cp (trei acte materiale), în condițiile art. 37 al. 1 lit. a Cp și art. 75 al. 1 lit. c Cp, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cp.

Temeiurile, de fapt și de drept, avute în vedere la luarea măsurii, nu au încetat în prezent, astfel încât să se impună revocarea arestării preventive conform art. 300/1 al. 2 C.pr.pen.; dimpotrivă ele se mențin și justifică în continuare privarea inculpatului de libertate.

Pericolul concret pentru ordinea publică este redat de modalitățile faptice de comitere a infracțiunilor pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală (pătrunderea prin escaladare în cinci imobile diferite, dintre care trei locuite, pe timp de noapte, împreună cu alți făptuitori, dintre care unul minor), dar și persistența în activitatea infracțională, inculpatul nefiind la prima incidență cu legea penală. Potrivit fișei de cazier judiciar, acesta a fost condamnat la 3 ani închisoare cu suspendare pe o durată de 5 ani pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor, prin sentința penală nr. 156/11.04.2011 a Tribunalului A.. Deși în momentul comiterii faptelor, inculpatul se afla în termenul de încercare, în loc să dovedească că s-a îndreptat și este un exemplu pentru societate, acesta a recurs în continuare la comiterea de infracțiuni, ceea ce dovedește dispreț față de normele de conduită socială, astfel că numai o măsură energică din partea autorităților este susceptibilă să asigure reinserția socială a acestuia.

În ceea ce privește motivele invocate de intimat și anume, că recunoaște și regretă faptele comise și că dorește să recupereze în totalitate prejudiciul, acestea nu constituie prin prisma prevederilor legale, motive de revocare a măsurii arestării preventive, fiind aspecte care pot fi avute în vedere de către instanța de fond la momentul individualizării pedepsei.

De asemenea, împrejurarea că inculpatul se va prevala de disp. art. 320/1 Cpp privind procedura simplificată nu conduce în mod automat la revocarea arestării preventive sau alegerea unei măsuri preventive neprivative de libertate și nu înlătură starea de pericol concret pentru ordinea publică, față de persistența temeiurilor de la arestarea preventivă și lipsa garanției că inculpatul, odată pus în libertate, nu va mai săvârși fapte de același gen.

Față de aspectele reținute, Tribunalul, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen., va admite recursul declarat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva încheierii din data de 04.12.2012 pronunțată de J. A. I. în dosar nr._ 12.

Va casa încheierea penală atacată și procedând la rejudecarea cauzei:

În baza art. 300/1 al. 1 C.pr.pen. va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C. D., fiul lui D. A. și I., ns. la 28.10.1988, aflat în arestul IPJ A..

În baza art. 300 ind. 1 al. 3 C.pr.pen. va menține arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 192 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admis recursul declarat de P. de pe lângă J. A. I. împotriva încheierii din data de 04.12.2012 pronunțată de J. A. I. în dosar nr._ 12.

Casează încheierea penală atacată și procedând la rejudecarea cauzei:

În baza art. 300/1 al. 1 C.pr.pen. constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C. D., fiul lui D. A. și I., ns. la 28.10.1988, aflat în arestul IPJ A..

În baza art. 300 ind. 1 al. 3 C.pr.pen. menține arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 192 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă și executorie.

Pronunțată în ședința publică din 04.12.2012.

Președinte Judecători

T. Ț. A. M. C. M.

Grefier

N. T.

Red. T.Ț.

Tehnored. N.T./2 exp./05.12.2012

Judecător fond – O. T.