Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 134/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 134/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 05-04-2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA Nr. 134/2013
Ședința publică de la 05 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte A. M. - vicepreședinte Tribunal
Judecător C. M. - președinte Tribunal
Judecător T. Ț. - președinte Secția Penală
Grefier șef N. T.
Parchetul de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat prin procuror
M. B. C.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul P. I. C. împotriva Încheierii din data de 03.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni în dosar penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. P. D., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind întrebat de instanță, inculpatul declară că își menține recursul formulat, susținând că nu este vinovat, iar pentru că este acuzat de ceva ce nu a făcut, a vrut să se sinucidă. Arată că atunci când a comis alte fapte, le-a recunoscut, însă pe cele din prezentul dosar nu el le-a săvârșit. Dorește să fie lăsat în libertate pentru a-și putea aduce martori care să-i susțină nevinovăția. Mai arată că nu a știut că minorul a vrut să fure și că este adevărat faptul că s-a întâlnit cu victima, însă aceasta cunoștea că minorul este autorul faptei. Menționează că minorul i-a dat suma de 50 lei. Susține că anchetatorul l-a învățat pe minor să declare că el este autorul faptei. Precizează că nu avea un loc de muncă stabil înainte de arestare, însă muncea cu ziua la numitul P. A..
Nefiind alte cereri formulate, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Consideră că se impune a se avea în vedere declarația inculpatului din care rezultă că nu el a săvârșit faptele.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat, întrucât încheierea primei instanțe este legală și temeinică, subzistând și în prezent temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie lăsat în libertate, arătând că nu va pleca nicăieri din zonă, sens în care este dispus să dea declarație.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față
Constată că prin Încheierea nr. 14/2013 din 03.04.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosar nr._ 13, în baza art. 300/1 Cpp, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. I. C., iar în baza art. 300/1 alin. 3 Cpp s-a menținut măsura arestării preventive dispuse față de inculpat.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive luată față de inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 300/1 Cpp rap. la art. 159 alin.11 Cpp s-a dispus comunicarea menținerii măsurii arestării preventive locului de deținere a inculpatului – Inspectoratul de Poliție al Județului A..
S-a făcut aplicarea art. 189, 192 alin. 3 Cpp.
În adoptarea acestei soluții prima instanță a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare, astfel că se impune menținerea măsurii.
Împotriva Încheierii primei instanțe a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în principal revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă neprivativă de libertate.
În expunerea motivelor de recurs, inculpatul, personal și prin apărător, relevă în esență că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și consideră că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dacă ar fi judecat în stare de libertate.
Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 300/1 Cpp instanța este datoare după înregistrarea dosarului, în cauzele cu inculpați trimiși în judecată în stare de arest, să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform alin. 2 al articolului susmenționat, instanța de fond revocă arestarea preventivă dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În cauza de față inculpatul a fost arestat în temeiul art. 148 lit. f Cpp, fiind cercetat și ulterior trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, e și g Cpp, în condițiile art. 37 lit. b Cp, reținându-se că în data de 10.03.2013, în jurul orelor 23.00, fiind însoțit de minorul Ovoș P. D. și cu complicitatea acestuia, i-a sustras părții vătămate B. N. suma de 260 lei, din buzunarul cămășii, sumă pe care partea vătămată urma să o dea drept dar de nuntă.
Temeiurile, de fapt și de drept, avute în vedere la luarea măsurii, nu au încetat în prezent, astfel încât să se impună revocarea arestării preventive conform art. 300/1 alin. 2 Cpp; dimpotrivă ele se mențin și justifică în continuare privarea inculpatului de libertate având în vedere natura și gravitatea faptei comise de inculpat (furt calificat), împrejurările concrete de săvârșire a faptei (pe timpul nopții și împreună cu un minor), sentimentul de insecuritate pe care acest gen de infracțiuni îl generează în rândul societății civile, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului (patru condamnări anterioare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar în perioadele în care s-a aflat în stare de libertate, a fost sancționat de 13 ori pentru fapte antisociale, prevăzute de Legea nr.61/1991), aspecte care reprezintă tot atâtea argumente pentru care lăsarea in libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește poziția inculpatului P. I. C. care a arătat că nu se face vinovat de comiterea faptei pentru care este cercetat, Tribunalul reține că acest aspect este unul de fond ce urmează a fi lămurit pe parcursul cercetării judecătorești. În această fază se reține existența unor indicii temeinice de vinovăție cu privire la fapta menționată de prima instanță care justifică menținerea măsurii arestării.
Nu există posibilitatea instituirii unei alte măsuri preventive alternative detenției provizorii, față de persistența temeiurilor de la arestarea preventivă și lipsa garanției că inculpatul, odată pus în libertate, nu va mai săvârși fapte de același gen.
Față de cele expuse, constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 300/1 alin. 3 Cpp, Tribunalul va respinge, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cpp, ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. I. C., fiul lui I. și S., ns. la 08.02.1986, aflat în Penitenciarul Aiud, împotriva Încheierii din data de 03.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni în dosar penal nr._ 13.
În baza art. 192 alin. 2 Cpp obligă inculpatul recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu și va fi virată în contul BCAJ A. din fondurile MJ.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 05.04.2013.
Președinte Judecători
A. M. C. M. T. Ț.
Grefier
N. T.
Red. C.Mr.
Tehnored. N.T./2 exp./05.04.2013
Judecător fond - D. V. C.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR Nr._
COPIA MINUTEI DECIZIEI PENALE Nr. 134/2013
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. I. C., fiul lui I. și S., ns. la 08.02.1986, aflat în Penitenciarul Aiud, împotriva Încheierii din data de 03.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cîmpeni în dosar penal nr._ 13.
În baza art. 192 alin. 2 Cpp obligă inculpatul recurent la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu și va fi virată în contul BCAJ A. din fondurile MJ.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 05.04.2013.
Președinte Judecători
Ss indescifrabil ss indescifrabil ss indescifrabil
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Sentința nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 5/2013.... → |
|---|
