Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr. 278/2015. Tribunalul BRAŞOV

Comentarii

0

Sentința nr. 278/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 22-12-2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

- SECȚIA PENALĂ -

Dosar nr._

SENTINȚA PENALĂ nr. 278/S

Ședința publică din 22 decembrie 2015

Președinte: B. B. – judecător

Grefier: I. N.

Cu participarea procurorului: A. M. G. – din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. - S. Teritorial B.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării cauzei penale privind pe inculpații:

 R. G., trimis în judecată, în stare de arest la domiciliu, pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, prevăzută de art. 13¹ din Legea 78/2000 raportat la art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal fals intelectual, prevăzută de art. 321 alin. 1 Cod penal (referitor la raportul de cercetare disciplinară a numitului S. I.) și uz de fals (referitor la raportul de cercetare disciplinară privind pe S. I.), prevăzută de art. 323 Cod penal toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal;

 S. V., trimis în judecată sub control judiciar pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 13¹ din Legea 78/2000 raportat la art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal și

 B. N., trimis în judecată sub control judiciar pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la șantaj, prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 13¹ din Legea 78/2000 raportat la art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal.

Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform dispozițiilor art. 369 al. 1 Cod procedură penală.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este îndeplinită.

Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 9 decembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezența, iar instanța, pentru că părțile să depună concluzii scrise, potrivit art. 390 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 decembrie 2015, iar din lipsă de timp pentru deliberare, la data de 22 decembrie 2015.

TRIBUNALUL

Constată că prin rechizitoriul nr. 102/P/2014 întocmit de către D.N.A – S. Teritorial B. s-au dispus următoarele:

1. Trimiterea în judecată, în stare de arest la domiciliu, a inculpatului R. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, prev. de art. 13¹ din Legea 78/2000 rap. la art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal fals intelectual, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal (referitor la raportul de cercetare disciplinară a numitului S. I.) și uz de fals (referitor la raportul de cercetare disciplinară privind pe S. I.), prev. de art. 323 Cod penal toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal;

2. Trimiterea în judecată, sub control judiciar, a inculpatului S. V. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 13¹ din Legea 78/2000 rap. la art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal;

3. Trimiterea în judecată, sub control judiciar, a inculpatului B. N. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la șantaj, prev. de art. 48 alin. 1 Cod penal rap. la art. 13¹ din Legea 78/2000 rap. la art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal.

Prin actul de sesizare a instanței s-au reținut în esență următoarele:

În sarcina inculpatului R. G. s-a reținut că, începând cu luna august 2014, în calitate de director SRTFC B. (numit la sfârșitul lunii iulie 2014), în baza unei înțelegeri prealabile cu S. V. – directorul SNTFC CFR Călători S.A., a efectuat acte de constrângere morală (ex. Cercetare disciplinare pentru fapte prescrise și propunere de sancționare cu desfacerea contractului de muncă) asupra lui S. I., cu scopul de a-l determina pe acesta din urmă să renunțe la un litigiu de muncă înregistrat la Tribunalul B. prin care solicită să fie repus în funcția de director al SRTFC B., iar prin efectuarea constrângerii a urmărit să-și salveze funcția de director în care tocmai fusese numit, evitând astfel o posibilă reintegrarea în această funcțiea lui S. I., ceea ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de șantaj, prev. de art. 13 ind.1 din Legea 78/2000 rap. la art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal.

În sarcina inculpatului R. G. s-a mai reținut că, în data de 22.10.2014, în cadrul cercetării disciplinare privind pe S. I. a omis cu intenție să insereze în raportul de cercetare date despre notă de relații dată de S. D. în fața comisiei de cercetare și a înaintat dosarul de cercetare la SNTFC CFR Călători SA în vederea producerii unor consecințe juridice, respectiv aplicarea de sancțiuni față de S. I., ceea ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de fals intelectual, faptă prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. 1 Cod Penal și uz de fals, faptă prevăzută și pedepsită de art. 323 Cod Penal.

În sarcina inculpatului S. V. s-a reținut, în esență, că începând cu luna august 2014, în calitate de director al SNTFC –CFR CĂLĂTORI S.A., în baza unei înțelegeri prealabile cu R. G. – directorul SRTFC B., a efectuat acte de constrângere morală (ex. convorbire telefonică din 27.08.2014, ora 12:12, din care rezultă amenințarea cu evacuarea din locuința de serviciu și cu desfacerea contractului de muncă) asupra lui S. I., cu scopul de a-l determina pe acesta din urmă să renunțe la un litigiu de muncă înregistrat la Tribunalul B. prin care solicită să fie repus în funcția de director al SRTFC B., iar prin efectuarea constrângerii a urmărit să-l ajute pe R. G. să-și păstreze funcția în care tocmai fusese numit, evitând astfel o posibilă reintegrare în funcția de director al SRTFC B. a lui S. I., realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de șantaj, prev. de art. 13 ind. 1 din Legea 78/2000 rap. la art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal.

În sarcina inculpatului B. N. s-a reținut, în esență, că în exercitarea funcției de șef oficiu juridic, începând cu luna august 2014, i-a sprijinit pe directorul SRTFC B., R. G., și pe președintele directoratului SNTFC CFR Călători SA, S. V., să efectueze acte de constrângere morală (ex. Prin efectuarea de cercetări disciplinare pentru fapte prescrise sau acțiuni în evacuare locuință) asupra lui S. I., cu scopul de a-l determina pe acesta din urmă să renunțe la un litigiu de muncă prin care solicită să fie repus în funcția de director al SRTFC B., realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de complicitate la șantaj, prev. de art. 48 alin. 1 rap. la art. 13 ind.1 din Legea 78/2000 rap. la art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe:

- Declarație suspect S. V.;

- Declarație suspect S. C.;

- Declarație inculpat S. C.;

- Declarație suspect B. N.;

- Declarație martor S. I.;

- Declarație martor Ș. A.;

- Declarație martor I. I. N.;

- Declarație martor T. B.;

- Declarație martor SZENTEȘ I.;

- Declarație martor C. C.;

- Declarație martor B. I.;

- Declarație martor P. I.;

- Declarație martor S. D.;

- Declarație martor C. I. G.;

- Procese – verbale redare convorbiri – interceptare;

- Proces verbal încheiat la data de 19.08.2014;

- Proces verbal ridicare documente din 28.01.2015 de la SNTFC CFR Călători;

- Adresă SNTFC CFR Călători nr. BV 13/4/128/06.02.2015 și copie certificată a dosarului de casă nr. 15/2013 privind locuința de serviciu a numitului S. I.;

- Adresă SNTFC CFR Călători nr. 23/2/74/06.02..2015 S. Patrimoniu și documentele transmise în legătură cu locuința de serviciu atribuită numitului S. I.;

- Extras din R. CFR Călători privind atribuții Oficiu Juridic;

- Procedura PO-0-8.5.2-05 privind cercetarea disciplinară;

- Adresă nr. D2/e/659/2015 a Oficiului Juridic către CFG;

- Răspuns CFG la adresa nr. D2/e/659/2015;

- Adresă S. D. către Oficiul Juridic - SNTFC CFR Călători SA solicitare sprijin;

- Răspuns Oficiul Juridic - SNTFC CFR Călători SĂ la solicitare;

- Punct de vedere S. D. privind contract SMRL B.;

- Convocare S. D. dosar cercetare S. I.;

- Notă de fundamentare a solicitării revocării din funcție;

- C. registru evidență documente expediate din STFC B.;

- Notă privind revocarea din funcție a lui Striliciuc D.;

- Decizia nr. 10/1330 privind schimbarea din funcție S. D., fila 78; dosar de cercetare S. D.;

- Cercetare disciplinară R. G. cu privire la accidentul din 22.08.2014 de pe raza STFC B.;

- Petiție P. I., răspuns al CNCONFORM CFR SA, și sentința instanței de repunere în funcție;

- Situație plăți efectuate de STFC B. către . în perioadele când nu era director S. I.;

- Contracte STFC B. cu . B.;

- Răspuns al STFC B. privind abateri disciplinare S. D.;

- Organigramă STFC B. și SRTFC B.;

- Documente privind încheierea contractului dintre STFC B. și CNCONFORM CFR SA – Regionala B.;

- Situație activități desfășurate S. I. 2013 – 2014;

- Raport de cercetareprivind pe S. I., notă de fundamentare a solicitării de revocare din funcție întocmită de R. G.;

- Fișa postului R. G.;

- Fișa postului B. N.;

- Act adițional la contractul de muncă S. I. – SRTFC Bv.

Persoana vătămată S. I. a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 50.000 EURO – echivalent în lei la data efectuării plății - cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.

În cursul cercetării judecătorești au fost ascultați inculpații R. G., S. V., B. N. precum și persoana vătămată – parte civilă S. I..

Tot în cursul cercetării judecătorești au fost ascultați martorii Ș. A., I. I. N., T. B., S. C., SZENTEȘ I., C. C., B. I., P. I., S. D., C. I. G., D. V., T. E., M. G., B. I., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Au fost depuse înscrisuri atât de către persoana vătămată – parte civilă S. I. cât și de către inculpații R. G., S. V. și B. N. acestea fiind atașate la dosarul cauzei.

La solicitarea inculpaților au fost comunicate înscrisuri și de către S.N.T.F.C C.F.R Călători S.A. și acestea fiind atașate la dosarul cauzei.

Analizând, în mod coroborat, probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești tribunalul va reține următoarea situație de fapt:

Așa cum o relevă cvasitotalitatea probelor administrate în cauză – declarații martor P. I. ce se coroborează cu cele ale persoanei vătămate S. I., cu interceptările telefonice existente la dosar, cu declarațiile inculpatului S. V., „numirea lui R. a fost impusă de partidul de guvernământ P.S.D.” (fila 162, vol. I, D.U.P) etc. - numirile în funcțiile de conducere în cadrul SNTFC CFR CĂLĂTORI S.A se fac – ca și în alte instituții similare - pe criterii politice, în acest sens, în data de 31 iulie 2014, inculpatul S. V. dispunând numirea în funcția de director al STFC B. a inculpatului R. G. (membru PSD B.) după ce anterior - în data de 24 iunie 2014 – același inculpat S. V., alături de alți colegi din conducerea societății, a dispus revocarea din funcția de director al STFC B. a persoanei vătămate S. I. și numirea acestuia în funcția de consilier (decizia nr. 1/3355/24.06.2014).

Tribunalul va reține că persoana vătămată – parte civilă S. I. nu a înțeles să respecte „regulile jocului” anterior expuse, sens în care, prin cererea de chemare în judecată a SNTFC din data de 21 iulie 2014, a solicitat Tribunalului B. să dispună anularea deciziei de revocare din funcția de director și repunerea în situația anterioară (acțiune actualmente respinsă, în mod nedefinitiv, însă pe considerente formale, fără o analiză de „substanță” a temeiurilor ce au condus la emiterea deciziei indicate cu nr. 1/3355/24.06.2014, prima instanță considerând că a intervenit o încetare de drept a contractului individual de muncă nr. 1/3440/14.08.2006 înainte de emiterea deciziei atacate).

În același sens tribunalul va mai reține că – astfel fiind susținerile persoanei vătămate S. I. dar și ale inculpatului S. V. precum și alte probe ce vor fi menționate ulterior – tot în virtutea acestor „reguli ale jocului” inițial inculpatul S. V. l-a convocat pe S. I. și l-a întrebat dacă dorește să-și dea demisia pe cale amiabilă propunându-i în schimb funcția de consilier și asigurându-l că se va renunța la demersurile cu evacuarea din locuința de serviciu, practic la acel moment intervenind o „înțelegere” între cei doi relativ la aceste aspecte. (vol. I, f. 160, D.U.P declarații inculpat S. V. „am avut o înțelegere cu S. să nu conteste decizia de revocare”, „colegial- înțelegere”, „m-a rugat să nu-l evacuez”).

Tribunalul va observa că doar prin prisma acestei „înțelegeri” – cel puțin percepută ca atare de către inculpatul S. V. - se poate explica faptul că ulterior, după ce a aflat că persoana vătămate S. I. a contestat în instanță decizia de revocare a sa din funcția de director, inculpatul S. V., în prezența coinculpatului B. N. – șef serviciu juridic la SNTFC CFR CĂLĂTORI S.A – l-a sunat pe S. I. în data de 27.08.2014 (ora 12,12), convorbire telefonică menționată și în rechizitoriu, pentru a-i „reproșa” nerespectarea acestei „înțelegeri” (declarații S. V. – „l-am sunat... și i-am spus că am avut o înțelegere că nu va ataca decizia de revocare... nu respectată (înțelegerea)”, vol. I, f. 160, D.U.P).

Tribunalul va mai reține că ulterior datei de 31 iulie 2014, când a fost numit în funcția de director, inculpatul R. G. a exercitat o multitudine de acțiuni îndreptate împotriva persoanei vătămate S. I. cu scopul de a-și „securiza funcția” – martorul S. C. (fila 204, vol. I, D.U.P) – prin retragerea de către persoana vătămată S. I. a acțiunii în justiție la care s-a făcut referire anterior.

Aceste acțiuni de constrângere exercitate de către inculpatul R. G. dar și de inculpatul S. V. – ce se circumscriu, cum se va dezvolta ulterior, infracțiunii de „șantaj” vizate de art. 207 Cod penal – au creat o presiune psihică puternică asupra persoanei vătămate S. I. pe două căi, prin amenințarea cu pierderea și a funcției de consilier pe care fusese numit odată cu revocarea din funcția de director, și cu efectuarea unei cercetări disciplinare respectiv prin depunerea de diligențe în vederea evacuării din locuința de serviciu deținută de S. I..

În acest sens tribunalul va reține că inculpatul R. G., începând cu data de 20.08.2015, a condiționat practic păstrarea în funcție a persoanei vătămate (funcția de consilier) sau exercitarea unei cercetări disciplinare a acesteia de retragerea de către S. I. a acțiunii în justiție.

Altfel spus tribunalul va constata că pentru a-și „securiza” funcția inculpatul R. G. a înțeles să afecteze flagrant nu doar libertatea psihică a persoanei vătămate dar și dreptul acesteia de a avea acces la justiție pentru a putea obține ocrotirea unor drepturi.

În acest sens va observa tribunalul că au înțeles inculpații R. G., S. V. și B. N. „regulile jocului” incidente în sistemul din care fac (au făcut) parte.

Astfel în data de 20.08.2014 inculpatul R. G. s-a întâlnit cu persoana vătămată S. I. și a condiționat „lucrul în condiții bune” și păstrarea funcției de consilier de retragerea de către S. I. a acțiunii în justiție („Nu te gândi numai la faptul că te schimb din funcție... (...) S.: Și de ce nu pot să rămân consilier? R.: Ba poți să rămâi... S.: Dar... R.: dar retrageți contestația”).

În aceeași zi, pentru a da consistență amenințărilor sale, inculpatul R. G. l-a mai amenințat pe S. I. că va da în vileag o faptă ilegală făcută de acesta când deținea funcția de director, în legătură cu achiziționarea și întreținerea unui acvariu (R.: Domne, e treaba ta dacă ai mers pe ideea asta, mergi pe ideea asta... eu între timp o să discut cu președintele și-o să vedem ce se întâmplă... Eu am vrut s-o rezolvăm prietenește... Nu te-ameninț, măi, eu nu te-ameninț... eu o să-ți verific toată activitatea... eu ți-o verific de data asta... și vom vedea ce se-ntâmplă... Uite, prima chestie ți-o iau cu ăla... cu acvariu...” (vol.1, fila 340-346, D.U.P).

Or toate probele administrate în cauză – în cursul urmăririi penale dar și al cercetării judecătorești – au conturat neechivoc faptul că această „primă chestie... cu acvariul” era o problemă derizorie de „cercetat” relativ la activitatea persoanei vătămate S. I. (declarații inculpat B. N., fila 248, vol. I, D.U.P „I-am spus lui S. că primele două puncte... sunt porcării”).

Tribunalul va mai reține că, întrucât persoana vătămată S. I. nu a făcut dovada renunțării la proces, inculpatul R. G. a demarat la nivelul STFC B. o procedură de cercetare disciplinară a lui S. I., menită să-i creeze acestuia o stare de temere și astfel să-l determine să renunțe la acțiunea în instanță.

Este de observat că inculpatul R. G. s-a ocupat personal de constituirea comisiei de cercetare, în care, pe lângă C. G. – șef divizie și S. C. – consilier juridic, acesta s-a numit și pe sine.

Apărătorii inculpatului R. G., și acest inculpat personal, au insistat asupra legalității și necesității obiective de a se efectua cercetarea disciplinară a activității profesionale a persoanei vătămate S. I. ignorând ceea ce relevă, în mod coroborat, probele administrate în cauză și anume că dacă persoana vătămată ar fi respectat „regulile jocului” anterior expuse această cercetare nu ar fi avut loc în luna octombrie a anului 2014.

Mai multe aspecte neechivoce conduc la această concluzie.

Astfel, pe de-parte, respectiva cercetare disciplinară – așa cum reiese fără dubiu din discuția din 20.08.2014 la care s-a făcut referire – a fost demarată urmare a refuzului persoanei vătămate S. I. de a-și retrage contestația („dacă mergi pe ideea asta... eu o să-ți verific toată activitatea... eu ți-o verific”).

Pe de altă parte nu se poate ignora ușurința deosebită cu care inculpatul R. G. – aparent riguros și intransigent – este capabil să renunțe/modifice concluziile acestei cercetări disciplinare („când ai zis, eu o rup... ți-o dau cu totul”, procesul verbal de redare a convorbirilor în mediu ambiental întocmit privind discuțiile purtate la data de 03.10.2014).

În același sens conform declarațiilor martorului S. C. (vol. I, f. 202-207, f. 221-230, D.U.P) și inculpatului B. N. (vol. I fila 231-236, f. 240-262, D.U.P), precum și din procedura PO-0-8.5.2-05 privind “Întocmirea dosarelor de cercetare, a deciziilor de sancționare disciplinară și eviența personalului sancționat din SNTFC CFR Călători SA” (vol. III, fila 2-63, D.U.P) rezultă că pentru cercetarea disciplinară a personalului care se subordonează în mod direct conducerii SNTFC CFR Călători SĂ, respectiv funcțiile de director de sucursală și consilier, era nevoie de o împuternicire în acest sens a conducerii SNTFC CFR Călători SA iar la momentul desfășurării cercetării disciplinare a consilierului S. I., directorul R. G. nu a fost împuternicit în acest sens de către conducerea acestei societăți.

Aceeași concluzie neechivocă – în sensul că dacă persoana vătămată ar fi respectat „regulile jocului” anterior expuse această cercetare nu ar fi avut loc în luna octombrie a anului 2014 sau ar fi fost mult „nuanțată” – reiese din sancțiunea absolut disproporționată propusă prin raportul de cercetare, respectiv desfacerea contractului de muncă al persoanei vătămate S. I. (declarații inculpat S. V. „nu se justifică sancționarea lui S.”, vol. I, fila 164, D.U.P,declarații inculpat B. N. „primele două puncte... sunt porcării”, fila 248, vol. I, D.U.P, declarații martor B. I., director la SNTFC CFR Călători SĂ „abaterea lui R. cu siguranța circulației... e mai gravă”, fila 321, vol. I, D.U.P etc).

În sfârșit nu se poate ignora, așa cum se va dezvolta ulterior, că inculpatul R. G.în cadrul cercetării disciplinare privind pe S. I. a omis cu intenție să insereze în raportul de cercetare date despre notă de relații dată de S. D. în fața comisiei de cercetare și a înaintat dosarul de cercetare la SNTFC CFR Călători SĂ fară această notă de relații.

La aceeași concluzie – a caracterului șicanator al cercetării disciplinare a persoanei vătămate S. I. - conduce faptul că termenul de aplicare a sancțiunii disciplinare potrivit art. 252 alin. 1 din Codul muncii este de 6 luni, or cercetarea respectivă a vizat inclusiv fapte petrecute cu mulți ani înainte, deși inculpatul R. G. a fost avizat relativ la prescripția incidentă privitor la mai multe aspecte analizate.

Astfel martorul S. C. a arătat în declarația sa că i-a atras atenția directorului R. G. cu privire la faptul că răspunderea disciplinară a lui S. I. apare prescrisă privitor la unele elemente faptice „cercetate” de comisia din care amândoi au făcut parte.

În mod concret cercetarea disciplinară la care s-a făcut referire a avut loc la data de 03.10.2014, iar obiectul acesteia a fost nerezilierea contractului 53/a/18.06.2004 și a actului adițional 504/_ precum și plățile efectuate către . B. în perioada 2011-2013, societate de la care s-a achiziționat un acvariu și care s-a ocupat de întreținerea acestuia.

Probele administrate în cauză – în principal procesul verbal de redare a convorbirilor în mediu ambiental - au relevat neechivoc că cercetarea a fost condusă exclusiv de R. G., ceilalți membrii ai comisiei având o participare adiacentă și neglijabilă.

Exemplificativ, inculpatul R. G. a insistat că în anul 2007, STFC B. nu a încheiat niciun contract cu firma . B. și că toate plățile făcute către această firmă au fost făcute în mod ilegal de către S. I..

Or a accentua aspecte secundare și prescrise – “porcării” cum le numește inculpatul B. N. – în modalitatea în care a procedat inculpatul R. G. nu se poate constitui în baza unei cercetări serioase și obiective, așa cum pretinde în mod necredibil acest din urmă inculpat sau apărătorii săi aleși.

Nu se poate ignora că în cadrul cercetării privind achiziționarea și întreținerea acvariului a fost vizat exclusiv S. I., chiar și pentru perioadele când acesta nu era director al STFC B. și fără a se ține cont de perioadele în care persoana vătămată a fost în concediu medical, suspendat sau în concediu de odihnă.

Față de toată această multitudine de aspecte expuse tribunalul va concluziona că - în mod evident - cercetarea disciplinară a activității profesionale a persoanei vătămate S. I. nu s-a caracterizat prin obiectivitatea absolut necesară unui asemenea acțiuni – prin care este finalmente afectată profund viața profesională, și nu numai, a unei anume persoane – ci s-a constituit într-un mijloc de constrângere folosit de către inculpatul R. G. pentru a determina persoana vătămată indicată să renunțe la accesul la justiție pentru a putea obține ocrotirea unor drepturi.

Tribunalul va mai reține că, deoarece persoana vătămată S. I. nu și-a retras contestația formulată la Tribunalul B., pentru a-i crea o stare de temere și mai puternică acestuia, R. G. a demarat o nouă convocare în cadrul aceleiași proceduri de cercetare disciplinară – în acest sens fiind convorbirile din 16.10.2014 ora 13:51:05 și ora 13:53:41 cu J. C.) - și l-a convocat din nou pe S. I., obiectivele fiind aceleași ca la cercetarea anterioară, noua cercetare având loc în data de 17.10.2014.

Pentru întocmirea raportului de cercetare disciplinară au fost audiate mai multe persoane printre care și șeful serviciului juridic, S. D., însă deoarece răspunsurile acestuuia nu au fost în concordanță cu scopul urmărit de R. G. prin demararea cercetării disciplinare, acesta a scos din dosar nota de relații amintită și nici nu a făcut vreo mențiune în raportul de cercetare despre conținutul acesteia.

Astfel probele administrate în cauză au relevat, neechivoc, că inculpatul R. G. l-a convocat în data de 14.10.2014 pe martorul S. D. să dea o notă de relații în cadrul cercetării disciplinare a lui S. I. (convocare cu numărul BV1/118/14.10.2014).

Tribunalul va mai reține că, în cadrul cercetării disciplinare privind pe S. I., inculpatul R. G. a omis, cu intenție, să insereze în raportul de cercetare date despre notă de relații dată de S. D. în fața comisiei de cercetare și a înaintat dosarul de cercetare la SNTFC CFR Călători SA, fără această notă de relații, în vederea producerii unor consecințe juridice, respectiv aplicarea de sancțiuni față de S. I..

Nu se poate ignora că toate notele de relații găsite în dosarul de cercetare sunt luate de către cei trei membrii ai comisiei, mai puțin cea a lui S. D., luată în absența martorului C. G. care a arătat că nu a participat și nici nu avea cunoștință despre faptul că martorului S. D. a dat o notă de relații în cadrul dosarului de cercetare.

Apare că esențial că răspunsurile lui S. D. – care a arătat în scris că la începutul anului 2013 s-a format un dosar juridic pentru recuperarea creanței de SMRL, dosar care a fost repartizat spre tratare consilierului juridic Secuiani C. – nu l-au mulțumit pe inculpatul R. G., care a repetat de mai multe ori întrebarea, primind de fiecare dată același răspuns, aspect consemnat în scris în nota de relații dată de S. D..

În mod evident, afirmațiile lui S. D. ar fi influențat în mod negativ pentru R. G. cercetarea disciplinară a lui S. I., motiv pentru care, la dosarul de cercetare nu a fost găsită nicio notă de relații dată de S. D. și în cadrul raportului de cercetare nu se face vreo referire la aceasta.

Tribunalul va mai reține că în data de 22.10.2014, inculpatul R. G. a redactat raportul de cercetare disciplinară privind pe S. I. și a propus directoratului – în contextul anterior expus - o sancțiune vădit disproporționată, respectiv desfacerea contractului de muncă.

Dosarul de cercetare apare înregistrat la nivelul SRTFC B. în data de 22.10.2014, iar la nivelul central al companiei respective a fost înregistrat la data de 23.10.2014, fiind dus la București personal de către inculpatul R. G., director la acel moment al S.R.T.F.C B..

Tribunalul va reține că a doua modalitate de constrângere a persoanei vătămate S. I. s-a realizat prin depunerea de diligențe, de către inculpatul S. V., în vederea evacuării din locuința de serviciu deținută de S. I..

În acest sens apar ca esențiale mai multe aspecte care conturează, fără echivoc, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de „șantaj” – în sensul vizat de art. 13¹ din Legea 78/2000 rap. la art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal – și privitor la inculpatul S. V..

În primul rând tribunalul va observa că inculpatul S. V. a fost președintele directoratului SNTFC CFR Călători SA și singurul membru al acestei conduceri colective care cunoștea, încă de la început, situația persoanei vătămate S. I. inclusiv din punctul de vedere al locuinței sale de serviciu.

Astfel probele administrate în cauză relevă fără dubiu că inculpatul S. V. – și nu alt membru al directoratului - este cel care l-a convocat inițial pe S. I. și l-a întrebat dacă dorește să-și dea demisia pe cale amiabilă propunându-i în schimb funcția de consilier, cum chiar acest inculpat o relevă - declarații inculpat S. V. „am avut o înțelegere cu S. să nu conteste decizia de revocare”, „colegial - înțelegere”, „m-a rugat să nu-l evacuez” (vol. I, f. 160, D.U.P...” i-am spus că îl ajut cu locuința”, fila 71, vol. II, dosar instanță).

Or, probele administrate în cauză conturează neechivoc faptul că ceilalți membri ai directoratului SNTFC CFR Călători SA – B. I. „nu am știut nimic de evacuarea lui S.” (fila 319, vol. I, D.U.P) sau Szenteș I. „nu cunosc nimic de evacuarea lui S.”” (fila 309, vol. I, D.U.P) – nu aveau cunoștință de situația locativă a persoanei vătămate S. I..

Pe de altă parte, cum o arată cvasitotalitatea probelor administrate în cauză, fară acțiunea concretă a conducerii centrale a SNTFC CFR Călători SA nu era posibilă demararea procedurii judiciare ce a vizat evacuarea din locuința de serviciu a persoanei vătămate S. I.. (declarații inculpat B. N.: „nici un act procedural izvorât de la compania noastră nu se face fără dispoziție de la directorat... directoratul dispune măsurile ce se impun”, fila 244, vol. I, DUP...” i-am spus lui S. că nu are rost o nouă acțiune în evacuare... în ciuda avertizării mele președintele directoratului a dispus să se facă nouă acțiune în evacuare... S. ne-a solicitat să facem evacuarea” fila 251, vol. I, DUP).

Astfel, în mod neechivoc, răspunderea penală – din perspectiva infracțiunii de „șantaj” prevăzute de art. 13¹ din Legea 78/2000 rap. la art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal – nu aparține persoanei care a semnat formal respectiva acțiune judiciară (martorul B. I.) ci persoanei care a inițiat-o și care cunoștea îndeaproape situația locativă a persoanei vătămate S. I. (inculpatul S. V.).

Nu se poate ignora și apare ca esențial faptul că această acțiune în evacuare inițiată de către inculpatul S. V. a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 6.10.2014 (luni) în condițiile în care vineri (3.10.2014) avusese loc, în modalitatea expusă, cercetarea disciplinară a persoanei vătămate S. I. ceea ce relevă în opinia tribunalului, fără dubiu, faptul că inculpații R. G. și S. V. au acționat concertat în a exercita presiuni asupra persoanei vătămate indicate cu scopul de o determina să-și retragă acțiunea judiciară ce viza repunerea sa în funcția de director al S.T.F.C B..

Oricum este de observat că demararea procedurii judiciare ce a vizat evacuarea din locuința de serviciu a persoanei vătămate S. I. a fost singura procedură de acest fel (de evacuare) inițiată de directoratul condus de inculpatul S. V..

De asemenea apare că esențial faptul că inculpatul S. V. a demarat această procedură de evacuare – cu consecințe deosebit de grave asupra psihicului persoanei vătămate – în situația în care o comisie din cadrul SNTFC CFR Călători SA a concluzionat că S. I. îndeplinește condițiile legale pentru încheierea unui contract de locațiune, fapt comunicat inculpatului S. V. (declarații martor T. B., director Direcție Tehnică, file 154,155 vol. ÎI, dosar instanță sau procesul verbal nr. 13/2/64/6.08.2014 al comisiei indicate).

Vinovăția penală a inculpatului S. V. este conturată și de martorul T. B. care arată că „serviciul juridic nu putea prin proprie hotărâre să inițieze evacuarea unei persoane, nici direcția tehnică... hotărârea se lua de directorul general sau de directorat” (fila 155 vol. II, dosar instanță).

Or, așa cum s-a arătat, probele relevă neechivoc că singurul membru al directoratului care cunoștea situația concretă a persoanei vătămate S. I., încă de la revocarea acestuia din funcție, a fost inculpatul S. V..

În acest sens tribunalul va mai observa susținerile martorilor B. I. sau M. G. care indică rolul decizional esențial al inculpatului S. V. în problema locativă a persoanei vătămate S. I. „eu am perceput că dacă S. și-ar fi retras acțiunea S. s-ar mai fi gândit asupra acordării locuinței... eu așa am înțeles (de la S. V.)... că dacă S. nu-și retrage acțiunea nu va beneficia de locuință... din august S. era „înghesuit” să plece din locuință” – declarații B. I. „i-am spus lui S.... va analiza” - declarații M. G..

La aceeași concluzie conduce multitudinea de referiri – directe sau indirecte - ale inculpatului R. G. la „superiorul” său inculpatul S. V. „o să discut cu președintele și-o să vedem ce se întâmplă” „dacă erai de acord de la început nu scriau nimic în decizie” etc.

În același sens, este concludentă afirmația făcută de către R. G. în prezența lui S. I. după ce acesta din urmă l-a anunțat că a renunțat la judecată – în data de 27.10.2014: „să vorbesc cu președintele să îl rog să te ajute, adică să te lase în pace” (vol. I, f. 399, D.U.P).

Toate aceste aspecte se coroborează și cu cele relevate de către inculpatul B. N. care a arătat că „directoratul aștepta renunțarea la judecată a lui S.... după renunțare S. nu mă mai întreba de stadiul cercetării cu C.F.G –ul... înainte mă întreba de câte ori venea un act procedural” (fila 251, vol. I, D.U.P).

Concluzionând tribunalul va reține că prin inițierea - la 6.10.2014 și în contextul faptic expus - acțiunii în evacuare a persoanei vătămate S. I., inculpatul S. V. a efectuat acte de constrângere morală asupra acestei persoane vătămate, cu scopul de a-o determina pe aceasta din urmă să renunțe la un litigiu de muncă înregistrat la Tribunalul B. prin care solicită să fie repus în funcția de director al SRTFC B., iar prin efectuarea constrângerii a urmărit să-l ajute pe R. G. să-și păstreze funcția în care tocmai fusese numit, evitând astfel o posibilă reintegrare în funcția de director al SRTFC B. a lui S. I..

În sfârșit tribunalul va reține că inculpatul B. N., în exercitarea funcției de șef oficiu juridic, începând cu luna august 2014, i-a sprijinit pe directorul SRTFC B., inculpatul R. G., și pe președintele directoratului SNTFC CFR Călători SA, inculpatul S. V., să efectueze acte de constrângere morală - prin efectuarea de cercetări disciplinare pentru fapte prescrise sau acțiuni în evacuare locuință - asupra lui S. I., cu scopul de a-l determina pe acesta din urmă să renunțe la un litigiu de muncă prin care solicită să fie repus în funcția de director al SRTFC B..

Astfel inculpatul B. N. a fost numit Șef al Oficiului Juridic în cadrul SNTFC – CFR CĂLĂTORI S.A la propunerea inculpatului S. V. din luna iulie 2014, iar probele administrate în cauză relevă neechivoc că acesta a dat dovadă de obediență în executarea ordinelor trasate de către persoana care a contribuit la numirea sa pe respectivul post, inculpatul S. V..

În acest sens chiar acest inculpat arată în cursul urmăririi penale că deși el a considerat mereu că soluția instanței vis-a-vis de acțiunea de evacuare a persoanei vătămate îi va fi favorabilă acesteia, a semnat totuși acțiunea, respectând voința celor de la Direcția Patrimoniu și a Directoratului.

Probele administrate în cauză conturează faptul că inculpatul B. N. pe de-o parte a cunoscut permanent situația creată urmare a faptului că persoana vătămată S. I. a contestat în instanță decizia de revocare din funcția de director, și pe de altă parte a asigurat un sprijin constant persoanei care a contribuit la numirea sa pe postul de Șef al Oficiului Juridic în cadrul SNTFC – CFR CĂLĂTORI S.A (inculpatul S. V.) și implicit inculpatului R. G..

Chiar inculpatul B. N. arată că inculpatul S. V., în prezența sa l-a sunat pe S. I. în data de 27.08.2014 (ora 12,12) pentru a-i „reproșa” nerespectarea „înțelegerii” prealabile, deci încă de la acel moment B. cunoștea inclusiv “detaliile” relației dintre persoana vătămată și SNTFC – CFR CĂLĂTORI S.A, condusă la acel moment de inculpatul S. V..

Astfel inculpatul B. N. a formulat – în contextul general expus de care avea cunoștință, și la solicitarea inculpatului S. V. - acțiunea în evacuare a persoanei vătămate S. I. deși cunoștea atât despre existența cererii de cumpărare a imobilului locuit de persoana vătămată cât și concluziile comisiei ce vizau îndeplinirea de către persoana vătămată a condițiilor pentru încheierea unui contract de locațiune (declarații T. B.).

Tribunalul va observa că întreaga atitudine a incupatului B. N. se caracterizează printr-o dublă măsura, respectiv un comportament autoritar, tendențios și "aspru" în relația cu subalternii - materializata exemplificativ prin nota din 17.10.2014 prin care propune revocarea lui S. D., atitudine ce transpare cu evidență din întreg tonul discuției purtate la 19.11.2014 cu S. C. când "dur" pregătește "strategia" folosită dacă persoana vătămată S. I. "va dori să mă supere vreodată în existență, nu pe mine, pe cei care supără" - și unul obedient în raport cu superiorii, în principal în executarea ordinelor trasate de către persoana care a contribuit la numirea sa pe respectivul post, inculpatul S. V..

Activitatea infracțională a inculpatului B. N. apare a fi evident conturată - din punct de vedere subiectiv dar și obiectiv al infracțiunii de complicitate la șantaj - atât prin prisma cercetării la care a fost supusă persoana vătămată S. I. cât și a demersurilor ce au vizat evacuarea din locuință a persoanei vătămate indicate.

Astfel apare că esențial că inculpatul B. N. – cum chiar acesta o arată – cunoștea pe de-o parte că inculpatul R. G. nu avea competența de a desfășura cercetarea disciplinară raportat la funcția deținută de S. I. precum și incidența prescripției relativ la două puncte cuprinse în cadrul cercetării disciplinare. ("i-am spus lui S. ca primele două puncte sunt prescrise").

Tribunalul va reține că, deși cunoștea aspectele expuse, inculpatul B. N. a acționat nu în virtutea și spiritul legii ci urmând indicațiile persoanei care a contribuit la numirea sa pe postul de Șef al Oficiului Juridic (inculpatul S. V.) urmărind, ca și șeful său ierarhic, constrângerea persoanei vătămate să renunțe la litigiul de muncă prin care solicită să fie repus în funcția de director al SRTFC B..

Astfel tribunalul va observa că, urmare a cercetării disciplinare a persoanei vătămate S. I. desfășurate la B. în condițiile arătate, directoratul SNTFC – CFR CĂLĂTORI S.A a dispus desfășurarea unei noi cercetări de către C.F.G (Control Financiar de Gestiune).

Cu privire la această nouă cercetare, martorul C. C., arată neechivoc modul în care a fost dispusă - la solicitarea inculpatului B. N. - modul rapid și superficial de efectuare dar și faptul că la solicitarea aceluiași, s-au inserat unele aprecieri legate de fapte de natură penală deși acest serviciu nu are în atribuțiuni acest lucru.

Or toate aceste aspecte în condițiile în care, așa cum s-a arătat, inculpatul B. N. cunoștea situația concretă de la B. (declarații inculpat B. N., fila 248, vol. I, D.U.P „I-am spus lui S. că primele două puncte... sunt porcării”) încă din luna august 2014.

În același sens este și declarația martorului I. I., care arată că inculpatul B. N. i-a solicitat că în cadrul raportului pe care îl avea de întocmit din partea CFG să insereze și aspecte privind încadrarea penală a faptelor, deși – cum s-a arătat - acest serviciu nu are în atribuțiuni acest lucru.

Același martor arată că dosarul a fost ținut de inculpatul B. N., fără a fi înaintat directoratului, contrar procedurilor și atribuțiilor lui.

În același sens sunt procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice din data de 19.11.2014 (dintre inculpatul B. N. și martorul S. C.), în care inculpatul B. N. afirmă că “L-am reconfigurat pe ultima parte, cu acvariul... Eu stau pe stand by și doar în momentul în care va fi cazul și necesar, adică la întoarcere... Să-l folosesc... să dau drumul la cavalcadă... și atunci îl folosesc așa, dur. Că am găsit niște acte penale, CFG-ul a găsit niște aspecte penale în ce privește utilizarea unor fonduri pentru achiziția fără prevederi legale, și fără... da? Și atuncea e pe stand by... Deci e ca făcută domnule, nu... Se-ntâmplă ceva bine pentru unii, rău pentru alții... Atuncea activez eu la secunda doi cei trei piloni penali... Eu o să-mi iau plasa de siguranță și în caz că n-a renunțat și va reveni în următorii 3 ani dacă voi fi aicea, o să-i pregătesc și eu 3 capete penale în sensul acesta și îl suspend un pic când vine înapoi... Deci e pregătită strategia dacă va dori să mă supere vreodată în existență, nu pe mine, pe cei care supără, că nici nu-l cunosc nici n-am avut tangențe cu el, da?”.

Această convorbire telefonică apare ca relevantă nu doar asupra „strategiei” de acțiune -folosind" piloni penali” - a inculpatului jurist B. N. (respectiv așteptând „la întoarcere”...” să dea drumul la cavalcadă... dacă va dori să mă supere vreodată în existență, nu pe mine, pe cei care supără”) ci și a celor – precum coinculpații R. G. și S. V. – ce pot fi „supărați” prin acțiunile unor persoane, precum persoana vătămată S. I., care nu înțeleg să respecte „regulile jocului” incidente în sistemul din care fac parte.

Or tocmai în acest sens s-a comis de către toți cei trei inculpați – sub forma complicității pentru inculpatul B. N. - infracțiunea de “șantaj” vizată de art. 13¹ din Legea 78/2000 rap. la art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal.

În acest sens tribunalul va mai face anumite considerații – generale dar și concrete, relativ la cauza de față – asupra infracțiunii de șantaj, acest lucru și prin prin prisma apărărilor formulate în cauză de apărătorii inculpaților R. G., B. N. și S. V..

Așa cum se arată constant în literatură și practica judiciară în materie elementul material al infracțiunii de „șantaj” în varianta tipică constă într-o acțiune de constrângere a unei persoane fizice, prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva.

Actele de constrângere exercitate asupra victimei trebuie să aibă aptitudinea de a o determina să satisfacă pretențiile nelegale ale făptuitorului, vizând așadar silirea acesteia să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, urmarea imediată a infracțiunii constând într-o restrângere a libertății morale a victimei, care este pusă în situația de alege între a suporta o consecință și îndeplinirea unor pretenții cerute de făptuitor.

Este cunoscut că de esența infracțiunii de șantaj este faptul că libertatea morală a persoanei - adică posibilitatea acesteia de a lua hotărâri și de a se manifesta în conformitate cu propria sa voință - este încălcată prin constrângerea ei la o anumită comportare, pe care nu ar fi adoptat-o în absența activității făptuitorului/făptuitorilor.

Relativ la cauza de față apare că evident că acțiunile inculpaților R. G., B. N. și S. V. s-au constituit în elemente de presiune psihică asupra persoanei vătămate S. I. pe două căi, prin amenințarea cu pierderea și a funcției de consilier pe care fusese numit odată cu revocarea din funcția de director, și cu efectuarea unei cercetări disciplinare respectiv prin depunerea de diligențe în vederea evacuării din locuința de serviciu deținută de S. I..

Urmare acestor acțiuni ale inculpaților R. G., B. N. și S. V., observă tribunalul, persoana vătămată S. I. a fost pusă în situația de alege între a suporta anumite consecințe și îndeplinirea unor pretenții cerute de către inculpați (renunțarea la acțiunea judiciară de reintegrare în funcție cu finalitatea „securizării” funcției de director a inculpatului R. G.).

Pentru existența infracțiunii de șantaj nu este necesar ca persoana constrânsă să satisfacă pretenția făptuitorului, adică să dea/să facă ceea ce acesta îi cere, infracțiunea subzistând indiferent de această împrejurare, deoarece șantajul este o infracțiune îndreptată, în principal, împotriva libertății morale a persoanei, libertate încălcată prin simplul fapt al constrângerii acesteia să facă sau să nu facă ceva împotriva voinței sale.

În acest sens nu se poate vorbi de un moment al „consumării” sau „epuizării” infracțiunii – cum apreciază unii dintre apărătorii inculpaților – odată cu satisfacerea de către persoana vătămată S. I. a pretențiilor inculpaților prin retragerea, la 27.10.2014, contestației înregistrate la Tribunalul B..

Tribunalul va mai observa că în jurisprudență s-a reținut comiterea infracțiunii de șantaj în cazul unui inculpat, director tehnic adjunct, care sub amenințarea unor represalii disciplinare – nematerializate ca în cauza de față – și exercitând o permanentă stare de intimidare a obținut de la subordonați diferite foloase materiale (Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, Decizia nr. 1681 din 10 martie 2005).

Tot practică și literatura juridică penală relevă că „amenințarea” în situația infracțiunii de șantaj are un înțeles mai larg decât cel din art. 206 Cod penal (art. 193 din vechiul Cod penal), deoarece textul incriminator nu limitează obiectul acesteia (o infracțiune sau o faptă păgubitoare) ceea ce înseamnă că se poate amenința cu orice altă faptă chiar licită (ca în cazul de față cu efectuarea unei cercetări disciplinare sau cu inițierea unei acțiuni judiciare în evacuare).

Esențial este însă că aceste acțiuni licite sunt deturnate de la scopul lor intrinsec – ca în cauza de față - și se constituie în mijloace de constrângere pentru a determina persoana vătămată să satisfacă pretențiilor inculpaților, respectiv retragerea contestației ce viza reintegrarea sa în funcție.

În acest sens și intenția specială de a șantaja ce constituie latura subiectivă a șantajului – indicată în cuprinsul textului incriminator prin sintagma “spre a dobândi un folos injust pentru sine sau pentru altul” – este îndeplinită potrivit legii amintite chiar dacă folosul este just, dacă făptuitorul a urmărit să-l dobândească în mod injust.

Din această perspectivă nu au nici o relevanță o multitudine de aspecte asupra cărora au insistat apărătorii inculpatului R. G. – respectiv dacă inculpatul R. este “mai competent” decât persoana vătămată sau dacă revocarea lui S. I. era sau nu justificată din punct de vedere al rezultatelor regionalei B. etc. – esențială fiind modalitatea de obținere a „folosului” (eventual just), respectiv prin încălcarea libertății morale a persoanei vătămate, prin constrângerea ei la o anumită comportare, pe care nu ar fi adoptat-o în absența activității inculpaților R. G., B. N. și S. V..

În cazul infracțiunii de șantaj este cunoscut că legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea periculoasă rezultă ex re. (din chiar fapta respectivă).

Inculpatul R. G. a mai insistat asupra „provocării” la care ar fi fost supus în relația cu persoana vătămată S. I., or ansamblul faptic pe larg descris anterior sau cronologia acestor fapte și atitudinea tuturor celor trei inculpați conturează, fără dubiu, că sunt satisfăcute inclusiv exigențele CEDO în materie - așa cum reies acestea din jurisprudența constantă a Curții și la care s-a făcut referire de către apărătorii inculpatului R. G. (Ludi c. Elveției, Teixeira de Castro c. Portugaliei, Ramananskas c. Lituaniei, Miliniene c. Lituaniei, C. și S. c. României) – în sensul că acțiunea persoanei vătămate s-a plasat în cadrul unei operațiuni ordonate de un magistrat, că au existat rațiuni pentru care inculpatul R. G., ca și ceilalți inculpați, a fost bănuit de săvârșirea faptelor respective și nu s-a exercitat asupra nici unuia dintre inculpați o influență de natură a îl incita la comiterea unei infracțiuni pe care, altfel, acea persoană nu ar fi comis-o, astfel că factorul determinant nu a fost rolul persoanei vătămate S. I. ci comportamentul inculpaților R. G., B. N. și S. V..

Cu titlu exemplificativ tribunalul va observa interceptarea din 27.10.2014 ora 16:47:05, când inculpatul R. G. arată – nefiind în nici un fel „provocat” de persoana vătămată care nici nu era de față - “Azi când am trecut a venit să-mi arate că și-a retras contestația! Păi (neinteligibil) mai înainte, fă-o dinainte... Deja CFG-ul de la București cere date despre plățile făcute! Deci eu l-am împins pe țeavă pe S.... probabil că s-o fi interesat pe la București și-o fi aflat că dosarul (neinteligibil) am propus destul de dur. Și acuma se miră că (neinteligibil). E un ordinar, e un (neinteligibil). El zice de-acuma că face (neinteligibil)... L-am lăsat în pace și i-am răspuns la fel! (neinteligibil)... Bine, chestia e că dacă i se întâmplă ceva la dosarul care l-am trimis eu și se desface contractul de muncă, pică toată treaba lui! Nu mai poate să câștige niciun proces că nu mai e salariat al (neinteligibil)... Eu i-am spus de când am venit: (neinteligibil) măi, am auzit că ai făcut contestație, (neinteligibil) eu am venit aicea, n-am venit să (neinteligibil), să te mai gândești, poate totuși ți-o retragi.. “(vol. I fila 393-395, D.U.P).

S-a mai făcut referire de către inculpatul S. V. la faptul că în plângerea inițială din 19.08.2014 S. I. nu a făcut referire și la persoana sa – implicit nesimțindu-se amenințat de S. V. la acel moment - or, așa cum s-a arătat, elementele constitutive ale infracțiunii de “șantaj” sunt întrunite, privitor la acest inculpat, doar ulterior datei de 19.08.2014, mai exact când inculpatul indicat a început să depună diligențe (prin exercitarea unor acțiuni judiciare) în vederea evacuării din locuință a persoanei vătămate.

Tot inculpatul S. V. invocă în apărare faptul că a mai existat o acțiune în evacuare ce l-a vizat pe S. I., însă așa cum s-a mai arătat relevant este faptul că acțiunea licită ce urmărea clarificarea unei situații juridice a fost deturnată de la scopul său intrinsec în cauza de față - și s-a constituit în mijloc de constrângere pentru a determina persoana vătămată să satisfacă pretențiilor inculpaților, respectiv retragerea contestației ce viza reintegrarea sa în funcție.

Același inculpat S. V. arată că nu s-a dovedit în cauză înțelegerea sa cu inculpatul R. G. sau cu B. N. relativ la activitățile de constrângere a persoanei vătămate S. I., or această “înțelegere” nu trebuie, necesarmente, probată cu procese verbale, declarații ale unor persoane etc ci se poate desprinde – cu evidență – din concretețea și cronologia unor fapte sau din modalitatea concertată de acțiune a inculpaților (cu titlu exemplificative acțiunea în evacuare inițiată de către inculpatul S. V. a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 6.10.2014, luni, în condițiile în care vineri, 3.10.2014, avusese loc, în modalitatea expusă, cercetarea disciplinară a persoanei vătămate S. I.).

Inculpatul R. G. mai arată, prin apărători aleși, că nu era obligat să insereze în raportul de cercetare date despre notă de relații dată de în fața comisiei de cercetare de S. D. și putea înainta dosarul de cercetare la SNTFC CFR Călători SĂ și fără această notă de relații.

Or procedura PO-0-8.5.2-05 privind “Întocmirea dosarelor de cercetare, a deciziilor de sancționare disciplinară și eviența personalului sancționat din SNTFC CFR Călători SA” (vol. III, file 2-63, D.U.P) arată, la pct. 4.3.1.5.1, conținutul unui dosar de cercetare ce include “notele de relații “atât ale persoanei cercetate cât și ale altor persoane “necesare pentru lămurirea cazului”.

În acest sens apare că evident că susținerile martorului S. D. – șef serviciu juridic în perioada pentru care a fost cercetat S. I. – sunt nu doar “necesare” ci chiar esențiale “pentru lămurirea cazului” respectiv.

Astfel circumstanțele concrete ale comiterii faptelor – ascultarea doar a martorului S. D. în absența unui membru al comisiei, insistența cu care inculpatul R. G. a încercat să obțină de la acesta anumite răspunsuri, omisiunea inserării în raportul de cercetare date despre notă de relații dată de în fața comisiei de S. D., înaintarea dosarului de cercetare la SNTFC CFR Călători SĂ fără această notă de relații – relevă, neechivoc, întrunirea și a elementelor constitutive ale infracțiunilor de fals intelectual, faptă prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. 1 Cod Penal și uz de fals, faptă prevăzută și pedepsită de art. 323 Cod Penal.

Inculpatul B. N. arată prin apărător - inclusiv prin trimiteri la DEX – că nu i-ar fi ajutat (sprijinit, înlesnit etc) prin acțiunile sale pe coinculpații R. G. și S. V. or, așa cum s-a arătat, acest inculpat a efectuat o multitudine de acțiuni “dure “pentru ca “să se-ntâmple ceva bine pentru unii, rău pentru alții... pregătind strategia... dacă va dori să mă supere vreodată în existență, nu pe mine, pe cei care supără (persoana vătămată S. I.)” convorbire telefonică din data de 19.11.2014, interceptată cu autorizarea judecătorului de drepturi și libertăți.

Concluzionând tribunalul va reține că apar întrunite, relativ la toți cei trei inculpați, elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată sens în care se va dispune condamnarea acestora după cum urmează:

În baza art. 13¹ din Legea 78/2000 rap. la art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal va dispune condamnarea inculpatului R. G. la pedeapsă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b și g Cod penal pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 68 lit. c Cod penal.

În baza art. 321 alin. 1 Cod penal îl va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art.323 Cod penal îl va condamna pe același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului R. G. – orientate spre minimul special prevăzut de normă de incriminare - au fost urmărite criteriile vizate de art. 74 Cod penal prin prisma stării de pericol creat pentru valoarea ocrotită de legea penală, naturii și gravității rezultatului produs – fiind vorba de o afectare gravă a libertății psihice a persoanei vătămate - ori a altor consecințe ale infracțiunii, faptul că inculpatul indicat nu apare ca recidivist în sensul legii penale, nivelul său de educație, vârsta, situația sa familială și socială, acesta nepărând a înțelege nici în prezent consecințele faptelor sale.

Sub acest din urmă aspect apar ca relevante, în opinia tribunalului, două elemente.

Astfel pe de-o parte tribunalul nu poate ignoră faptul că inculpatul R. G. nu doar că a negat constant comiterea faptelor – ce este finalmente dreptul său procesual – dar a insistat în a culpabiliza și jigni persoana vătămată (inclusiv cu ocazia ultimului cuvânt) iar pe de altă parte faptul că tipul comportamental exhibat cu ocazia faptelor reținute în sarcina să nu apare ca singular, acest inculpat având „antecedente” în modalitatea în care anterior a înțeles să trateze o situație asemănătoare în relația cu martorul P. I. (vol. I, 325, D.U.P) tot cu scopul de a-l determina să-și retragă o acțiune judiciară.

În baza art. 38 al. 1 – 39 al.1 lit. b Cod penal și art. 45 al 3 lit. a Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare la care va adăuga un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite – respectiv 6 luni închisoare – inculpatul R. G. având de executat în final pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, g Cod penal pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 68 lit. c Cod penal.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal va interzice inculpatului R. G. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal pe durata executării pedepsei.

În baza art. 72 Cod penal deduce din pedeapsa închisorii durata reținerii și arestării la domiciliu a inculpatului R. G., respectiv de la 28.01.2015 la 4.04.2015.

Așa cum s-a arătat faptele inculpatului S. V.întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „șantaj” sens în care în baza art. 13¹ din Legea 78/2000 rap. la art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal tribunalul îl va condamna la pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b și g Cod penal pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 68 lit. b Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S. V. – situată la minimul special - au fost urmărite tot criteriile vizate de art. 74 Cod penal prin prisma stării de pericol creat pentru valoarea ocrotită de legea penală, naturii și gravității rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, faptul că inculpatul nu apare ca recidivist în sensul legii penale, conduita bună a acestuia anterior săvârșirii infracțiunii, nivelul său de educație, vârsta, situația sa familială și socială.

În baza art. 91 alin. 1 Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe o durată de 3 ani – fiind întrunite condițiile cumulativ vizate de textul procesual indicat și pentru motivele expuse la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului S. V. - termen de supraveghere stabilit. conform art. 92 alin. 1 Cod penal.

Astfel tribunalul apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul S. V. nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În baza art. 93 alin. 1 lit. a-e, alin. 2 lit. b, alin. 3 cod penal pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- Să se prezinte la serviciul de probațiune în raza căruia domiciliază, la datele fixate de acesta;

- Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- Să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- Să comunice schimbarea locului de muncă;

- Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

- Să frecventeze un program de reintegrare socială stabilit. și derulat de către serviciul de probațiune;

- Să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul instituției stabilite de către serviciul de probațiune.

În baza art. 91 alin. 4 Cod penal atrage atenția inculpatuluiS. V. asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.

În mod similar faptele inculpatului B. N.întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de „complicitate la șantaj” sens în care în baza art. 48 alin. 1 Cod penal rap. art. 13¹ din Legea 78/2000 rap. la art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal tribunalul îl va condamna la pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g Cod penal pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 68 lit. b Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B. N. – situată tot la minimul special prevăzut de normă incriminatoare - au fost urmărite tot criteriile vizate de art. 74 Cod penal prin prisma stării de pericol creat pentru valoarea ocrotită de legea penală, naturii și gravității rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, faptul că inculpatul nu apare ca recidivist în sensul legii penale, conduita bună a acestuia anterior săvârșirii infracțiunii, nivelul său de educație, vârsta, situația sa familială și socială.

În baza art. 91 alin. 1 Cod penal va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe o durată de 3 ani – fiind întrunite condițiile cumulativ vizate de textul procesual indicat și pentru motivele expuse la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B. N. - termen de supraveghere stabilit. conform art. 92 alin. 1 Cod penal.

Astfel tribunalul apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, inculpatul B. N. nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

În baza art. 93 al. 1 lit. a-e, al. 2 lit. b, alin. 3 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- Să se prezinte la serviciul de probațiune în raza căruia domiciliază, la datele fixate de acesta;

- Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- Să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- Să comunice schimbarea locului de muncă;

- Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

- Să frecventeze un program de reintegrare socială stabilit. și derulat de către serviciul de probațiune;

- Să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul instituției stabilite de către serviciul de probațiune.

În baza art. 91 alin. 4 Cod penal va atrage atenția inculpatului B. N.asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.

Tribunalul va constata că inculpatul B. N. a fost arestat la domiciliu de la 25.03.2015 la 8.04.2015.

Relativ la latura civilă a cauzei tribunalul va reține că, în mod evident, faptele penale ale inculpaților R. G., B. N. și S. V. comise în modalitatea pe larg expusă anterior au fost de natură a produce persoanei vătămate S. I. un prejudiciu nepatrimonial, constând în suferințele psihice inerente amenințării cu pierderea locuinței sau a locului de muncă (cum a propus inculpatul R. G., care și relevă această posibilitate în convorbirea din 27.10.2014 „dacă i se întâmplă ceva la dosarul care l-am trimis eu și se desface contractul de muncă”).

În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de partea civilă S. I., cu privire la cuantificarea acestuia, legea nu prevede criterii stricte de determinare sens în care cuantumul daunelor morale se stabilește prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor subiective referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauza în plan psihic și fizic, importanța valorilor lezate și măsura lezării lor, măsura afectării, precum și măsura în care părții vătămate i-a fost afectată situația profesională, socială sau familială.

Daunele morale sunt și ele în corelație cu valorile care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, la cinste, demnitate și onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.

Apare că evident sentimentul de umilință și nesiguranță indus persoanei vătămate prin acțiunile coroborate ale inculpaților R. G., B. N. și S. V..

În sensul celor expuse tribunalul apreciază că suma de 25.000 Euro, echivalent în lei la data efectuării plății, este de natură a contribui la acoperirea prejudiciului moral suferit de persoana vătămată – parte civilă S. I. urmare a acțiunilor inculpaților.

Astfel tribunalul, în baza art. 19 și următoarele Cod procedură penală și art. 404 alin. 1 Cod procedură penală, va obliga inculpații R. G., B. N. și S. V., în solidar, la plata către partea civilă S. I. a sumei de 25.000 EURO – echivalent în lei la data efectuării plății - cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.

Respinge restul pretențiilor civile solicitate de către partea civilă S. I..

Tribunalul, în baza art. 25 alin. 3 Cod procedură penală, va dispune desființarea raportului de cercetare disciplinară a persoanei vătămate S. I. (raport de cercetare nr. BV 1/122/22.10.2014, file 16 – 20, vol. II, D.U.P).

În baza art. 274 alin.1, 2 Cod procedură penală va obliga fiecare inculpat să plătească statului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 276 alin. 1, 2, 4 Cod procedură penală, cu trimitere la art. 274 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga fiecare inculpat să plătească părții civile S. I. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

1. În baza art. 13¹ din Legea 78/2000 rap. la art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal condamnă inculpatul R. G. - fiul lui M. și V., născut la data de 04.01.1961 în comună Poienarii Burchii, jud. Prahova, domiciliat în B., ., posesor al CI . nr._, CNP_, căsătorit - la pedeapsă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g Cod penal pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 68 lit. c Cod penal.

În baza art. 321 alin. 1 Cod penal condamnă același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 323 Cod penal condamnă același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. 1 – 39 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal aplică inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare la care adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite – respectiv 6 luni închisoare – inculpatul R. G. având de executat în final pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 66 al 1 lit. a, b, g Cod penal pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 68 lit. c Cod penal.

În baza art. 65 alin. 1 Cod penal interzice inculpatului R. G. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal pe durata executării pedepsei.

În baza art. 72 Cod penal deduce din pedeapsa închisorii durata reținerii și arestării la domiciliu a inculpatului R. G., respectiv de la 28.01.2015 la 4.04.2015.

2. În baza art. 13¹ din Legea 78/2000 rap. la art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal condamnă inculpatul S. V. - fiul lui A. și M., născut la data de 26.09.1954 în ., domiciliat în mun. Cluj-N., Pța. T. C. nr. 9, ., posesor al CI . nr._, CNP_, fost președinte al directoratului SNTFC CFR Călători SĂ - la pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g Cod penal pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 68 lit. b Cod penal.

În baza art. 91 alin. 1 – 92 alin. 1 Cod penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei principale pe durata unui termen de 3 ani.

În baza art. 93 alin. 1 lit. a-e, alin. 2 lit. b, alin. 3 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- Să se prezinte la serviciul de probațiune în raza căruia domiciliază, la datele fixate de acesta;

- Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- Să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- Să comunice schimbarea locului de muncă;

- Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

- Să frecventeze un program de reintegrare socială stabilit. și derulat de către serviciul de probațiune;

- Să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul instituției stabilite de către serviciul de probațiune.

În baza art. 91 al. 4 Cod penal atrage atenția inculpatuluiS. V. asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.

3. În baza art. 48 alin. 1 Cod penal rap. la art. 13¹ din Legea 78/2000 rap. la art. 207 alin. 1 și 3 Cod penal condamnă inculpatul B. N. - fiul lui N. și I., născut la data de 05.09.1970 în mun. Cluj-N., jud. Cluj, domiciliat în mun. Cluj-N., . M. nr. 48, . ales în București, .. 38, SNTFC CFR Călători SA – Oficiul Juridic, posesor al CI . nr._, CNP_, divorțat, doi copii minori, fost șef oficiu juridic în centralul SNTFC CFR Călători S.A.- la pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g Cod penal pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă complementară executabilă conform art. 68 lit. b Cod penal.

În baza art. 91 alin. 1 – 92 alin. 1 Cod penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei principale pe durata unui termen de 3 ani.

În baza art. 93 alin. 1 lit. a-e, alin. 2 lit. b, alin. 3 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- Să se prezinte la serviciul de probațiune în raza căruia domiciliază, la datele fixate de acesta;

- Să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- Să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- Să comunice schimbarea locului de muncă;

- Să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

- Să frecventeze un program de reintegrare socială stabilit. și derulat de către serviciul de probațiune;

- Să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul instituției stabilite de către serviciul de probațiune.

În baza art. 91 alin. 4 Cod penal atrage atenția inculpatuluiB. N.asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal.

Constată că inculpatul B. N.a fost arestat la domiciliu de la 25.03.2015 la 8.04.2015.

În baza art. 19 și urm. Cod procedură penală și art. 404 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpații R. G., S. V. și B. N., în solidar, la plata către partea civilă S. I. a sumei de 25.000 EURO – echivalent în lei la data efectuării plății - cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale.

Respinge restul pretențiilor civile solicitate de către partea civilă S. I..

În baza art. 25 alin. 3 Cod procedură penală dispune desființarea raportului de cercetare disciplinară a persoanei vătămate S. I. (raport de cercetare nr. BV 1/122/22.10.2014, file 16 – 20, vol. II, D.U.P).

În baza art. 274 alin. 1, 2 Cod procedură penală obligă fiecare inculpat să plătească statului suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 276 alin. 1, 2, 4 Cod procedură penală, cu trimitere la art. 274 alin. 2 Cod procedură penală, obligă fiecare inculpat să plătească părții civile S. I. suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică din 22.12.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

B. B. I. N.

Red. B.B./11 ianuarie 2016

Tehnored. I.N./18 ianuarie 2016/9 ex.

← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr....		Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 277/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 174/2015. Tribunalul BRAŞOV Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr. 170/2015. Tribunalul BRAŞOV Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 161/2015. Tribunalul BRAŞOV Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr. 448/2015. Tribunalul BRAŞOV Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 277/2015. Tribunalul BRAŞOV