Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 160/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 160/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-05-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BRASOV
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA NR.160/CONTESTAȚIE
Ședința publică din data de 07.05.2015
PREȘEDINTE: D. M.-G. - judecător
GREFIER: C. A. – E.
Cu participarea PROCURORULUI: U. C. E. - din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect contestația formulată de condamnatul M. I. B. împotriva sentinței penale nr. 431 din 11.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.369 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 06.05.2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru datele de 07.05.2015.
TRIBUNALUL:
Asupra contestației penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 431 din 11.03.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ s-a dispus:
În baza art. 587 al. 2 Noul Cod de procedură penală raportat la art. 59 Cod penal, respinge cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat M. I. B., fiul lui D. și M., născut la data de 09.12.1989, deținut în Penitenciarul C..
Menține termenul pentru reînnoirea cererii de liberare condiționată fixat de Comisie, respectiv 23.04.2015, după expirarea căruia cererea va putea fi reînnoită.
În baza art. 275 al. 2 Noul Cod de procedură penală, obligă condamnatul petent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 130 lei, din care suma de 100 lei onorariu apărător desemnat din oficiu - av. Râșnovean M. - se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Liberarea condiționată reprezintă o instituție complementară regimului de executare a pedepsei închisorii care vizează în mod direct conduita condamnatului în timpul executării pedepsei, dacă, în prealabil, se constată faptul că sunt îndeplinite condițiile privind executarea unei anumite părți din pedeapsă.
În conformitate cu prevederile art. 59 al. 1 Cod penal, aplicabile în cauză față de caracterul lor mai favorabil în raport cu prevederile art. 100-106 Noul Cod penal referitoare la instituția analizată, deținutul poate fi liberat înainte de executarea în întregime a pedepsei în situația în care „a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare”, urmând a se ține cont și de antecedentele sale penale.
Instanța a constatat că, petentul se află în executarea unei pedepse de 3 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 65/2012 pronunțată de Judecătoria R., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 raportat la art. 209 Vechiul Cod penal.
Din cuprinsul procesului-verbal întocmit de către Comisie rezultă că, deținutul - condamnat a început executarea pedepsei la data de 21.01.2013, iar aceasta urmează să expire la data de 20.04.2016.
Până la data încheierii procesului-verbal acesta a executat 816 zile, fracția din pedeapsă necesară a fi executată pentru liberarea condiționată fiind de 810 zile, astfel că această condiție este îndeplinită la momentul soluționării cererii.
Condiției privind executarea unei părți din pedeapsă trebuie să i se alăture și condiția privind comportarea exemplară a condamnatului în timpul executării pedepsei, instanța având latitudinea să-și formeze o convingere proprie în legătură cu acordarea liberării condiționate.
Din modul în care este reglementată instituția liberării condiționate rezultă faptul că, cel condamnat nu poate beneficia în mod automat de această instituție după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai dacă instanța își creează convingerea că reeducarea și îndreptarea acestuia sunt posibile și fără executarea în regim penitenciar a restului de pedeapsă. In acest sens, instanța a apreciat faptul că antecedentele penale ale condamnatului nu constituie un impediment la acordarea liberării condiționate, ci un element cu valențe semnificative pentru aprecierea tuturor circumstanțelor cauzei.
În sensul celor mai sus menționate, instanța a reținut că, astfel cum rezultă din caracterizarea petentului pe durata detenției, acesta a manifestat un comportament conformist, motivația pentru schimbare fiind evidențiată prin participarea persoanei condamnate la programele educaționale, precum și la activitățile productive organizate în mediu penitenciar.
Cu toate acestea, instanța a constatat faptul că, situația petentului se află la primă analiză, iar din constatările evaluării psihologice efectuată în cauză, se desprinde că, acesta este o persoană relativ stabilă afectiv, care, pe fondul toleranței scăzute la frustrare poate reacționa disproporționat față de natura și intensitatea stimulilor.
Față de considerentele de mai sus, și având în vedere faptul că, petentul a mai fost condamnat anterior la pedepse privative de libertate în privința cărora s-a dispus măsura suspendării condiționate, instanța a apreciat în sensul că, la acest moment nu sunt îndeplinite condițiile pentru liberare condiționată prevăzute de art. 59 Cod penal, iar termenul fixat de Comisie pentru reînnoirea cererii este adecvat.
În consecință, instanța a respins cererea de liberare condiționată formulată în cauză și a menținut termenul menționat în procesul verbal, respectiv 23.04.2015, dată după care petentul va putea formula o nouă cerere de liberare condiționată.
În baza art. 275 al. 2 Noul Cod de procedură penală, a obligat condamnatul petent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 130 lei din care suma de 100 lei onorariu apărător desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului B..
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestație petentul condamnat M. I. B. solicitând admiterea cererii de eliberare condiționată.
În calea de atac nu s-au administrat noi probe.
Examinând cauza Tribunalul constată următoarele:
Liberarea condiționată reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor persoanelor condamnate care, după executarea unei fracții anume prevăzute de lege, au dat dovezi temeinice în sensul că reinserția socială se poate realiza mai devreme decât durata efectivă a pedepsei.
Dovezile temeinice la care face referire legiuitorul în art. 59 Cod penal anterior sunt reprezentate de: conduita condamnatului în timpul executării pedepsei, posibilitățile de reinserție socială și familială, antecedența penală etc. Simpla împlinire a termenului prevăzut de legiuitor nu dă dreptul automat la liberare condiționată, ci creează doar o vocație celui condamnat; regula în procesul penal o reprezintă executarea efectivă, zi la zi, a pedepsei aplicate și doar excepțional se poate dispune liberarea condiționată anterior datei la care pedeapsa s-ar împlini.
Tribunalul reține, întocmai ca și prima instanță, faptul că petentul condamnat a dat dovadă de conformism în mediul penitenciar și a participat la programe de educație și asistență psihosocială, la activități productive, însă comportamentul său a fost unul firesc, neexistând date că acesta s-ar fi evidențiat în mod deosebit.
Potrivit art. 59 Cod penal anterior, liberarea condiționată nu se acordă doar pe baza evaluării comportamentului din penitenciar – comportament conformist cu participare sporadică la programe de educație și asistență psihosocială și activități productive în cazul condamnatului.
Comportamentul conformist este un argument că deținutul respectă normele Regulamentului de Ordine Interioară din cadrul așezământului penitenciar, însă nu este suficient pentru a justifica faptul că scopul în vederea căruia pedeapsa a fost aplicată se consideră că a fost atins și că s-ar putea ca acesta să beneficieze de reinserție socială prin liberarea condiționată înainte de executarea pedepsei.
Instanța trebuie să țină seama și de antecedentele penale ale persoanei, pentru a se putea aprecia că odată pus în liberate condamnatul va încerca să se reintegreze social.
Sub acest din urmă aspect, deținutul nu se încadrează în dispozițiile art. 59 Cod penal precizate, acesta având antecedente penale tot în materia infracțiunilor contra patrimoniului, situație față de care, Tribunalul apreciază că, în mod judicios, instanța de fond nu i-a acordat acest beneficiu reținând întemeiat că acest aspect de atitudine a condamnatului nu poate forma convingerea instanței că poziția sa față de valorile sociale ocrotite de lege s-a modificat.
Prin urmare, temeinic și legal s-a apreciat în cauză că față de petentul condamnat M. I. B. este oportună amânarea liberării, fiind necesar ca acesta să conștientizeze pe deplin consecințele săvârșirii unei infracțiuni, dar și obligațiile care îi revin în situația punerii în libertate, prin amânare fiind atenționat cu privire la faptul că obținerea libertății înainte de executarea în întregime a pedepsei reprezintă un beneficiu excepțional al legii și că, în situația comiterii de noi infracțiuni, o eventuală pedeapsă ar putea fi executată în întregime, termenul fixat pentru înnoirea propunerii sau cererii de liberare condiționată astfel cum a fost propus de Comisie satisfăcând scopul de reeducare urmărit .
Pentru considerentele expuse, în baza art. 425/1 al. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, cu aplicarea art. 272, 275 al. 2 Cod procedură penală în privința cheltuielilor judiciare avansate de stat în calea de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul condamnat M. I. B. împotriva sentinței penale nr. 431/2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal cu nr._, sentință pe care o menține.
În baza art. 272 Cod procedură penală onorariul de 100 lei al avocatului din oficiu J. A. desemnat pentru contestator se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și se va include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 275 al. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata către stat a sumei de 180 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. M.-G. C. A.-E.
Red. D.M.G./25.05.2015
Dact.A.C./ 25.05.2015 - 5 ex.
Jud.fond. T. C./10.04.2015
| ← Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 122/2015. Tribunalul BRAŞOV | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 117/2015.... → |
|---|
